BusinessMagazin

Tag: investitii

  • Atenţionare de la DNSC pentru toţi cetăţenii: Ce trebuie să ştie toată lumea pentru a nu fi victima unei fraude

    Directoratul Naţional de Securitate Cibernetică (DNSC) a publicat, recent, pe pagina de Facebook a instituţiei o atenţionare cu privire la propunerile primite prin intermediul aplicaţiilor de mesagerie sau sms, care vă prezintă oportunităţi de angajare sau de investiţii ce promit câştiguri rapide.

    În publicaţia DNSC sunt şi o serie de recomandări pentru cetăţeni pentru a nu fi parte la o tentativă de fraudă.

    “Dacă o ofertă pare prea bună ca să fie adevărată, verificaţi existenţa ei pe canalele oficiale de comunicare ale companiei în cauză! De cele mai multe ori, atacatorii se folosesc de imaginea unor branduri cu reputaţie pentru a păcăli utilizatorii, astfel că trebuie să fiţi atenţi la domeniul site-ului vizitat”, informează DNSC.

    În plus DNSC transmite să “nu credeţi orice ofertă venită pe mail, sms, platorme de mesagerie sau social media! Ofertele legitime de angajare nu vin prin mesaje simple de la persoane străine şi necesită un proces de recrutare mai complex şi mai îndelungat decât o simplă conversaţie pe platforme de mesagerie”.

    Dacă aţi oferit date financiare sau date de card în urma accesării unor astfel de link-uri pe social media, vă recomandăm să luaţi imediat legătura cu banca pentru blocarea cardului şi monitorizarea tranzacţiilor din cont! Dacă aţi suferit pagube materiale, va trebui să depuneţi o plângere la Poliţia Română. Totodată, notificaţi Directoratul la 1911 sau pe mail la alerts[@]dnsc[.]ro.

     

     

  • Fondatori în pielea goală: Unde a dispărut „marea” de bani pentru start-up-uri?

    Fondatorii de start-up-uri s-au trezit la o nouă realitate în 2023: banii pare că s-au evaporat, iar investitorii care altă dată erau deschişi la nou şi chiar la un anume grad de risc stau pe cash şi refuză pe bandă rulantă propunere după propunere. Şi nu este doar o percepţie – un prim raport, realizat de organizaţia Activize, arată că fondatorii nu se plâng degeaba: finanţările pentru start-up-uri din primul semestru din acest an au scăzut cu 42%, la o modestă sumă de 37 de milioane de euro.

     

     

    Totul e îngheţat, blocat. Am nevoie de 200.000 de euro pentru a lansa efectiv proiectul la care lucrez de câţiva ani şi lucrurile nu avansează. E frustrant!” Fondatorul start-up-ului cu care stau de vorbă a băut, probabil, în ultimele luni, zeci sau poate chiar sute de cafele,  limonade şi sticle de apă prin toate colţurile Bucureştiului cu toţi investitorii care măcar au rămas deschişi la discuţii, chiar dacă au buzunarele „lipite”. Cu investiţii semnificative până acum în proiect, fondatorul acestui start-up, al cărui nume e puţin relevant în acest context, aşa că va rămâne anonim, ştie cum arată agenda lui pentru perioada următoare: întâlniri şi pitch-uri peste pitch-uri, până reuşeşte să meargă mai departe. Dar nu doar fondatorii start-up-urilor care nu şi-au lansat operaţiunile sunt în căutare de bani. Cam toată lumea din „ecosistem” caută bani acum. Sunt în biroul unui discret şef al unui family office din Bucureşti, cu tranzacţii care însumează câteva milioane de euro. „Toate start-up-urile în care am investit până acum m-au căutat să le dau bani. De unde să le dau? Eu pun doar tichete mici”, ridică din umeri interlocutorul meu. „Dar toată lumea caută bani acum, toată lumea”, insistă el. Despre această nouă realitate nu se vorbeşte doar aşa, off the record. La finele lunii august, pe scena ZF IT Generation Summit – un eveniment anual organizat în completarea emisiunii cu acelaşi nume dedicată de ZF viitorilor milionari din IT, adică fondatorilor de start-up-uri tech – Vlad Cazan, cofondator al Kfactory, un start-up care a creat o platformă de automatizare a proceselor de business în producţie punea un diagnostic noii realităţi din discuţia cu fondurile de investiţii. „A luat sfârşit era în care se puteau lua investiţii doar pe un PowerPoint şi pe o putere de persuasiune foarte bună.” Pe scena aceluiaşi eveniment, Ionuţ Stanimir, cofondator al acceleratorului InnovX-BCR şi director de marketing al BCR – cu o bună vizibilitate deci asupra situaţiei, din perspective diferite – a descris nu mai puţin plastic, şi exact, care e situaţia: „Se retrage marea şi vedem cine înoată în pielea goală. Este o vorbă pe care noi o folosim în pieţele financiare. Este bine ce se întâmplă, mai întâi de toate, pentru start-up-uri, cred că joaca de-a evaluarea s-a cam terminat şi începe discuţia despre produs şi clienţi. În corporaţii a început să doară. În momentul acesta este clar, ori ai soluţiile bune înaintea pieţei, ori nu le ai. Resursele sunt mai puţine, banii sunt mai puţini, oamenii sunt mai puţini.” Dar chiar este cu adevărat piaţa de finanţări blocată, atunci când vedem şi runde record precum cea de 35 de milioane de dolari luată de FlowX.AI sau cele 10 mil. euro luate de Digitail, sau runda de aproape 3 milioane de euro a Kubeark, sau cei 5,5 mil. euro de la Veridion? Un semn de întrebare suplimentar vine şi dintr-o scurtă discuţie, rămasă off the record, avută ca parte a documentării pentru acest text cu o persoană puternic implicată în peisajul de investiţii, care într-o scurtă pauză în seria lui nesfârşită de întâlniri a ţinut (doar) să-mi pună sub semnul întrebării ideea materialului. „Dacă există încredere în echipa de fondatori,  nu doar că sunt bani: curg în valuri. Dar trebuie să existe încredere! Şi aceasta este poate o marfă şi mai rară decât cash-ul în această perioadă”, mi-a spus el. Iar realitatea este că, într-un fel, toţi cei citaţi în material au dreptate. Finanţările nu au dispărut, ba chiar unele sunt cu sume record. Totuşi, numărul lor pare a fi mai mic.

    Dincolo de percepţii şi ce se discută la cafea sau limonadă în localurile hip din Bucureşti, un raport realizat de Activize, o organizaţie care monitorizează de ani de zile tranzacţiile de pe piaţa locală, confirmă scăderea, deloc mică: dând la o parte recordurile – şi nu pentru că sunt runde record, ci pentru că banii vin în proporţie covârşitoare din afara României, iar unele dintre companii s-au mutat practic în alte jurisdicţii, valoarea finanţărilor pentru start-up-uri a scăzut în primul semestru din acest an cu 42%, la 37,1 mil. euro, de la 64,5 mil. euro, în primul semestru din 2022. „Datele arată o schimbare importantă în peisajul investiţiilor, cu investitori care adoptă o abordare mai selectivă. Suma totală a investiţiilor a înregistrat o scădere semnificativă, rămânând totuşi o sumă care este disponibilă pentru start-up-uri promiţătoare”, conform raportului Activize, semnat de Andreea Erdo. Cele 37 de milioane de euro au fost împărţite între 29 de tranzacţii, conform sursei citate. Provocările sunt reale şi nu se rezumă doar la cauze economice, spune şi Bogdan Almaşi, cofondator şi CEO al Assetto, o platformă de investiţii alternative în imobiliare, care e în discuţii pentru a ridica o rundă de finanţare, deci resimte din plin toate mişcările din piaţă. „Să fii fondator de start-up în România care caută investitori pentru proiectul său în 2023 este o aventură în adevăratul sens al cuvântului. Fiind o perioadă cu dobânzi ridicate pe pieţele financiare, cash-ul a devenit o marfă scumpă. Doar că preţul banilor este unul care are o componentă subiectivă foarte mare. La toate acestea se adaugă faptul că în România capitalul este concentrat la o categorie de investitori aflaţi, în cele mai multe cazuri, la prima generaţie de oameni înstăriţi, cei mai mulţi dintre ei fiind autodidacţi şi cu capitaluri acumulate în perioade de creştere economică accelerată, perioade în care valoarea adaugată şi profiturile s-au generat aproape din orice şi oricum. Din păcate nu avem o cultură a investiţiilor pe termen mediu şi lung, a investiţiilor sustenabile şi în afaceri cu potenţial ridicat de impact atât economic, cât şi social”. De asemenea, spune Almaşi, de multe ori fondatorii de start-up-uri sunt priviţi cu neîncredere de unii investitori. „Pentru că istoria capitalismului românesc a fost brutal întreruptă 50 de ani de comunism, nu am avut o perioadă continuă şi îndelungată de acumulare de experienţă de business şi investiţii. Acest lucru se simte în lipsa de viziune a investitorilor români, în felul în care aceştia evaluează doar active, fluxuri de venituri, dar nu au capacitatea de a simţi şi de a evalua corect potenţialul de creştere al unui start-up. La cele de mai sus mai adăugăm şi lipsa de alfabetizare tehnologică a multor români care dispun de capital şi care privesc start-up-urile tech precum nişte ciudăţenii supraevaluate ale unor puşti inadaptaţi care nu vor să lucreze într-o multinaţională şi se încăpăţânează să schimbe lumea cu proiectele lor. <<Un moft!>>. (…) În concluzie, ar fi minunat dacă românii la care s-au concentrat cele mai mari volume de capital în aceşti 34 de ani de capitalism ar reuşi să îşi lărgească orizonturile, să privească mai mult la comportamentul investiţional al omologilor lor din vestul Europei şi ar înţelege că există profituri mult mai mari care pot fi obţinute chiar şi în afara afacerilor de tip <<brick and mortar>>. Inovaţia încă nu atrage capital în România pentru că pentru investitorii români inovaţia este o zonă necunoscută, iar necunoscutul sperie.” Liviu Huluţă, CEO al INKI.TECH, start-up care a dezvoltat un serviciu de închiriere de dispozitive precum laptopuri, tablete şi telefoane, exclusiv pentru companii, confirmă şi el dificultăţile din piaţă, adăugând însă că probleme au şi fondurile de investiţii, care la rândul lor au nevoie de bani. „Start-up-urile au mari probleme în a ridica runde noi de la fondurile de capital de risc (venture capital – VC), anumite tipuri de investiţii aproape au dispărut, iar rundele de finanţare de tip serie B şi C sunt la un minim istoric oriunde pe glob. Problema nu este neapărat a fondurilor. Fondurile ele însele au mari probleme în a atrage capital de la investitori. Investitorii în fonduri de tip VC se numesc LP (limited partners), aceştia din urmă fiind foarte precauţi în această perioadă şi evitând astfel să facă mişcări. Contextul actual este marcat de rate crescute ale dobânzilor. Acest instrument este considerat din nou foarte atractiv. E şi normal ca un deţinător de capital să se gândească că e foarte safe să primească 5% dobândă la dolari sau euro, comparativ cu o investiţie într-un fond de VC. Mai mult, imprevizibilitatea este dictată de faptul că nu e clar dacă mediul acesta al dobânzilor crescute este ceva permanent, de durată, sau ceva temporar. Incertitudinea nu este un mediu propice pentru investiţii în start-up-uri care generează un câştig în câţiva ani.”

    „Seceta” din piaţă ameninţă însă să blocheze şi apariţia unor inovaţii, avertizează Liviu Huluţă. „Trebuie spus că această incertitudine ameninţă o piaţă care a fost motorul principal de inovaţie şi aş putea spune de valoare adăugată în antreprenoriatul din multe zone de pe glob. În regiunea noastră avem multe fonduri care au terminat capitalul recent şi trebuie să ridice fonduri noi. Fondurile care au capital au devenit astfel extrem de selective sau foarte prudente.”

    Reticenţa de a pune bani în proiecte noi sau în faze incipiente este explicată şi prin faptul că acum „un investitor se gândeşte că dacă acum pune 2 euro într-un start-up, poate că peste o perioadă va trebui să pună alţi 2 sau 3 euro pentru a-l susţine, ca să nu piardă acei primi 2 euro care i-au ieşit din buzunar, şi acesta este un risc pe care acum majoritatea celor care au bani nu vor să şi-l asume”, îmi explică situaţia managerul micului family office menţionat şi la începutul materialului. Părerile nu sunt unanime. Bani sunt, dar pentru proiectele bune, spun mai multe voci care privesc lucrurile dintr-o altă perspectivă decât cea a fondatorilor. „Legat de finanţări, nu este vorba aşa de mult despre a găsi bani, problema este că multe dintre start-up-uri nu sunt pregătite să primească bani. Mai este şi aspectul de a pregăti start-up-urile despre ce să facă cu banii, odată ce îi au, ce să facă, cum să-i gestioneze. Găsirea banilor este doar un moment în timp”, spune şi Felix Crişan, cofondator al platformei de crowdfunding Ronin şi general partner la fondul Netopia Ventures. „Start-up-urile valoroase găsesc finanţare, problema este cu cele care nu îşi pun în valoare argumentele când se duc spre finanţare”, spune Marius Ghenea, partener la Catalyst România, una dintre figurile de care se leagă apariţia fondurilor de investiţii pe plan local. Lucrurile merg mai greu, dar se mişcă, spune şi Ovidiu Ghiman, fondator şi CEO al platformei de crowdfunding Ronin. „Cu fiecare start-up cu care lucrăm, confirmăm faptul că există în continuare capitaluri disponibile pentru investiţii de tip venture capital. Într-adevăr, decizia de investiţie nu se mai ia atât de uşor ca acum 2-3 ani şi valorile la care sunt evaluate companiile au scăzut. Dar, de fiecare dată când echipa de proiect confirmă capacitatea de a executa proiectul, indicatorii cei mai relevanţi pentru tracţiunea proiectului înregistrează creşteri continue şi există suficiente iniţiative operaţionale concrete care să maximizeze şansele de livrare cu succes a planului de afaceri prezentat investitorilor, am reuşit să convingem investitorii, din toate segmentele, să investească în proiectele în care ne-am implicat.”  

     

    „A luat sfârşit era în care se puteau lua investiţii doar pe un PowerPoint şi pe o putere de persuasiune foarte bună.”

    Vlad Cazan, cofondator al Kfactory

     

    „Ar fi minunat dacă românii la care s-au concentrat cele mai mari volume de capital în aceşti 34 de ani de capitalism ar reuşi să îşi lărgească orizonturile, să privească mai mult la comportamentul investiţional al omologilor lor din vestul Europei şi ar înţelege că există profituri mult mai mari care pot fi obţinute chiar şi în afara afacerilor de tip <<brick and mortar>>. Inovaţia încă nu atrage capital în România pentru că pentru investitorii români inovaţia este o zonă necunoscută, iar necunoscutul sperie.”

    Liviu Huluţă, CEO al INKI.TECH

     

    „Se retrage marea şi vedem cine înoată în pielea goală. Este o vorbă pe care noi o folosim în pieţele financiare. Este bine ce se întâmplă, mai întâi de toate, pentru start-up-uri, cred că joaca de-a evaluarea s-a cam terminat şi începe discuţia despre produs şi clienţi. În corporaţii a început să doară.”

    Ionuţ Stanimir, cofondator al acceleratorului InnovX-BCR şi director de marketing al BCR

     

    „Legat de finanţări, nu este vorba aşa de mult despre a găsi bani, problema este că multe dintre start-up-uri nu sunt pregătite să primească bani. Mai este şi aspectul de a pregăti start-up-urile despre ce să facă cu banii, odată ce îi au, ce să facă, cum să-i gestioneze. Găsirea banilor este doar un moment în timp.” 

    Felix Crişan, cofondator al platformei de crowdfunding Ronin şi general partner la fondul Netopia Ventures

  • Fondul de Compensare a Investitorilor: Numărul de investitori prezenţi la Bursa de la Bucureşti atingea aproape 160.000 la iunie 2023, cu 36% peste nivelul de anul trecut. Plus 13% faţă de trimestrul anterior

    Bursa de Valori Bucureşti număra la sfârşitul celui de al doilea trimestru de anul acesta 159.513 investitori, o creştere de 36% faţă de aceeaşi perioadă din 2022, avansul venind într-un context în care piaţa locală de capital a trecut peste perioadele de volatilitate ridicată de anul trecut, susţinută inclusiv listarea producătorului de energie Hidroelectrica (H2O).

    De altfel, perioada menţionată include câteva zile din ceea ce până acum constituie cea mai mare ofertă publică de vânzare de acţiuni din Europa din 2023.

    Conform datelor Fondului de Compensare a Investitorilor, numărul de participanţi bursieri a crescut în T2/2023 cu 12,7% faţă de primele trei luni ale anului, când totalul era de 141.570. De notat însă că datele raportate de participanţii Fondului nu iau în calcul dacă un investitor apelează la unul sau mai mulţi intermediari, astfel că numărul real de investitori poate fi mai mic.

    31.233 de investitori (19,6% din total) deţin doar titluri de stat emise de statul român prin Ministerul Finanţelor Publice. În cea mai recentă ediţie Fidelis, în care MFP a strâns 2,4 miliarde de lei, dobânzile anuale au ajuns până la maximum 7,2% pentru titlurile în lei, respectiv 5,45% pe an pentru titlurile denominate în euro.

    „În cazul investitorilor compensabili integral, numărul acestora a înregistrat o creştere de 14,80%. Numărul investitorilor compensabili în limita plafonului a crescut cu 8,05% şi numărul investitorilor necompensabili a scăzut cu 0,83% comparativ cu trimestrul anterior”, scrie FCI.

    Clasificarea investitorilor este dominată de numărul investitorilor compensabili integral, care reprezintă 70,92% din totalul raportat la 30 iunie 2023. Dintre aceştia, 73,7% apelează la societăţile de servicii de investiţii financiare.

    Cea mai numeroasă categorie este cea a investitorilor eligibili pentru compensare cu portofolii mai mici decât plafonul de 20.000 de euro, ajungând la 113.127 de investitori. Totodată, numărul investitorilor îndreptăţiţi la compensare, cu portofolii mai mari decât limita de compensare, a fost de 45.194. Categoria cu cei mai puţini participanţi este cea a investitorilor necompensabili, 1.192.

    Pentru context, valoarea portofoliului mediu se calculează astfel:

    „Pentru un investitor compensabil integral (cu investiţii sub plafonul de compensare): raportul intre suma investiţiilor compensabile sub 20,000 euro şi numărul total de investitori compensabili sub acest plafon; pentru un investitor compensabil în limita plafonului (cu investiţii peste plafonul de compensare): raportul intre suma investiţiilor compensabile peste plafon şi numărul total de investitori compensabili în limita plafonului; pentru un investitor necompensabil reprezintă raportul între suma investiţiilor exceptate de la compensare şi numărul total de investitori necompensabili.”

    Portofoliul mediu al unui investitor compensabil integral a ajuns la 4.247,9 euro după ce a înregistrat o scădere de 3,9% în comparaţie cu trimestrul I, în timp ce portofoliul mediu al unui investitor compensabil în limita plafonului la sfârşitul trimestrului I a înregistrat o creştere de 2,4%, atingând 195.285,5 euro. Valoarea portofoliului mediu al unui investitor necompensabil a înregistrat o creştere de 11,68% atingând 33.853.787,5 euro.

    Fondul de Compensare a Investitorilor, înfiinţat în 2005, are ca scop compensarea investitorilor, în situaţia incapacităţii participanţilor FCI de a returna fondurile băneşti şi/sau instrumentele financiare datorate sau aparţinând investitorilor, care au fost deţinute în numele acestora, cu ocazia prestării de servicii de investiţii financiare sau de administrare a portofoliilor individuale de investiţii. Pe parcursul anului 2021, Fondul nu a avut în derulare niciun caz de compensare.

     

  • Profil de investitor. Eşti ceea ce investeşti

    Pasionată de viitor, colecţionează portofolii de investiţii aşa cum alţii colecţionează antichităţi şi spune că investeşte în ecosistemul românesc al dreptului la fericire. A debutat pe bursă în timpul uneia dintre cele mai grele crize din istorie, în 2008, dar s-a călit şi azi afirmă că nu există profesor mai bun decât o criză. Este Andreea Cionca Anghelof, unul dintre cofondatorii consorţiului de business Impetum Group, care după drumul investiţiilor la bursă a apucat-o şi pe cel al industriei de private equity.

     

     

    „Capitalul pe care-l strângi are nevoie să fie reîntors în economie, pentru ca roata să se învârtă. Cu toţii activăm în economia aceasta, de aici facem profit, tot aici ar trebui să avem încredere cu toţii să investim. Altfel, ar fi ca şi când ai sta la tine în casă, cu familia, dar ai investi în gospodăria vecinului tău. Cred că eşti ceea ce investeşti”, mi-a spus Andreea Cionca Anghelof, 44 de ani, într-o discuţie despre activitatea ei investiţională.

    Cu peste 15 ani de experienţă în insolvenţă şi antreprenoriat, Andreea este cofondatoare a Impetum Group – consorţiu de business cu 150 de milioane de euro active sub administrare şi care a creat soluţiile de investiţii Roca Investments (private equity), Roca X (venture capital), Agista (growth equity), Impetum Investments (investiţii diversificate), dar şi CITR, liderul pieţei de insolvenţă din România, ea activând în trecut ca practician în insolvenţă.

    Din ianuarie 2020 încoace, Andreea este managing director al Impetum Group. A absolvit în 2003 Facultatea de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara şi în 2010 cursuri MBA ale The Open University Business School – Business, Management, Marketing and Related Support Services. Pe bursă, investeşte din 2008, cu câteva luni înainte de declanşarea crizei economice globale, dar a făcut tranzacţii in and out, adică pe termen mai scurt.

    „Acum investesc în industrii în care cred, pe termen lung, nu speculativ. Investesc în industrii pe care le consider strategice şi, în general, prin fonduri de investiţii pentru că mizez pe expertiza profesioniştilor care cunosc industriile şi ştiu să marcheze profitul încă de la momentul tranzacţionării. Am şi investiţii pe bursă, aşa am debutat”, spune ea.

    Primii bani investiţi la Bursa de Valori Bucureşti au fost în jur de 10.000 de euro, plasaţi în câteva companii. Erau onorariile de succes pe care le primea ca bonus. Lucra deja de patru ani în domeniul insolvenţei şi vedea lipsa de capital acută cu care se confruntau unele companii româneşti, deşi exista lichiditate în piaţă.

    „De aceea, alături de colegii mei, am hotărât să investesc, pe bursă, în companii româneşti. A fost modul meu de a întoarce în piaţă capitalul câştigat şi de a contribui, chiar cu puţin, la creşterea IMM-urilor locale”, adaugă ea.

    Cum momentul debutului la bursă a coincis cu una dintre cele mai grele crize financiare din istorie, am întrebat-o cum s-a resimţit în portofoliul ei şi dacă a avut dubii cu privire la propria activitate investiţională.

    „N-am apucat să mă gândesc dacă e momentul să părăsesc bursa sau să-mi pun alte întrebări existenţiale pentru că, la câteva luni după prima investiţie a venit criza. Odată cu ea totul a început să se prăbuşească. Faptul că mi-am făcut debutul investiţional în criză este şi un avantaj. Nu cred că există un profesor mai bun pentru un investitor decât o criză”, consideră ea.

    Tot din criza din 2008 a învăţat că nu doar indicatorii financiari sunt un reper într-un business şi că nu poţi lua decizii exclusiv uitându-te la cifre, mai ales într-un context în care totul pare că se prăbuşeşte.

    Andreea Cionca Anghelof

    PROFESIE: jurist

    OCUPAŢIE: managing director, investitor

    INVESTEŞTE: pe termen lung

    „Am pariat atunci pe povestea brandului şi pe oameni. Am crezut în ele şi n-am greşit. Şi astăzi aceste două repere sunt parte din filosofia mea de a investi – potenţialul unui brand şi potenţialul unei echipe.”

    În 2008 părea că toată investiţia făcută s-a evaporat. Nu investise foarte mult, în termeni absoluţi, însă era tot ce avea lichid la acel moment. Nimic nu se mai tranzacţiona şi toate companiile în care investise erau afectate. Profesa însă într-o industrie, insolvenţa, unde criza reprezenta modul obişnuit de operare.

    „Alături de partenerii cu care am investit atunci am pariat pe singura companie care dădea ceva semne că s-ar putea redresa, Cemacon, din domeniul materialelor de construcţie. Ne-am focusat toate cunoştinţele de management de criză şi am transformat-o din temelii. Ne-am recuperat investiţia, după 10 ani. În acest timp am rămas alături, skin in the game, cum spune Taleb. Apoi am făcut exit şi am marcat profitul. Nu doar ne-am recuperat investiţia cu profit, ci am şi participat la transformarea radicală a unei companii româneşti, ducând-o din pragul insolvenţei în top trei lideri de piaţă”, povesteşte Andreea Cionca Anghelof.

    Să investeşti pe bursă este destul de facil, consideră ea. Să ştii să investeşti în companii cu potenţial implică însă o doză de cunoaştere a pieţei. Presupune să ştii să faci o analiză a potenţialului, dar şi să ai încredere în echipa de management. Iar Andreea este un om pasionat de maximizarea valorii, „din proiecte, din oameni, din companii”.

    Ea spune că pieţei de capital locale îi lipsesc ingredientele care pot face posibilă scalarea, adică mai multe companii de succes şi mai mulţi investitori. Doar că ambele categorii se aşteaptă una pe alta.

    Statul român ar trebui sa dea un exemplu de încredere şi de transparenţă, listând la bursă companiile sale profitabile, cum ar fi Hidroelectrica. Şi tot astfel, marile companii private ar trebui să-şi dorească să fie listate la bursă”, adaugă investitoarea.

    Principala problemă este, în fond, legată de lipsa încrederii. Andreea se aşteaptă ca piaţa IPO-urilor să înregistreze o revenire pe fondul unei cereri crescute din partea investitorilor, dar asta va depinde de modul în care este gestionată inflaţia. Şi reglementările excesive sau schimbările în politica guvernamentală pot impacta negativ piaţa fiindcă pot crea incertitudine.

    „Bursele de valori reprezintă până la urmă un test în materie de rentabilitate, transparenţă, succes şi încredere, iar listarea la bursă reprezintă simbolul succesului pentru antreprenori şi pentru afacerea construită de ei”, afirmă investitoarea.

    Un alt aspect fundamental care poate şi trebuie să fie îmbunătăţit cu celeritate este educaţia financiară, în opinia ei. O mai bună educaţie financiară poate fi cheia de deblocare a pieţei locale de capital. Astfel, vom depăşi momentul de îngheţ despre care vorbeam mai devreme şi nu vom mai aştepta unii după ceilalţi.

    „În plus, prin educaţie financiară vom vedea investiţii mai diversificate. Cred că e momentul să depăşim credinţa că doar investiţiile în proprietăţi imobiliare aduc randamente. Este un mod conservator, atavic de a privi lucrurile, care nu va pune România pe harta economiilor puternice ale Europei”, susţine Andreea.

    Şi ca să încheiem capitolul „îmbunătăţiri”, o oportunitate de creştere a bursei ar putea veni din partea unui segment subreprezentat: femeile-investitor. Conform sondajului eToro Retail Investor Beat din 2023, în România doar 33% din investitori sunt femei, în comparaţie cu 51% în SUA sau cu, un exemplu mai apropiat, 42% în Polonia.

    „Cifrele ne arată că bursa încă este un teritoriu al bărbaţilor. Comparativ cu alte ţări, femeile-investitor din România au o prezenţă mai degrabă discretă. Acest lucru reflectă o realitate pe care o putem schimba prin mai multă comunicare şi prin mai multă investiţie în educaţie. Piaţa de capital românească are nevoie de mai multe femei investitor”, spune investitoarea.

    Până acum, Andreea a participat la plasamentul privat anterior listării holdingului de materiale de construcţii Roca Industry, care reprezintă o investiţie strategică, pe termen lung. În general, mizează pe creşterea valorii în timp şi pe maximizarea acţiunii, mai degrabă decât pe dividendele imediate, dar cea mai mare parte a investiţiilor este în fonduri.

    „Atunci când nu investesc printr-un fond de investiţii, cum e preponderent în portofoliul meu, înainte să iau decizia de a investi într-o companie mă uit în primul rând la potenţialul ideii sau al produsului, la poziţionarea sa în piaţă şi la dimensiunea pieţei în care joacă, la reputaţia echipei de management şi abia apoi la cifre şi la istoric. Pariez întotdeauna pe potenţial, iar trecutul e doar un reper, nu un factor decizional”, completează ea.

     

    Investiţii în dreptul la fericire

     În ultimii cinci ani, activitatea de investiţii a devenit un full-time job pentru Andreea. Alături de partenerii Andrei Cionca, Rudi Vizental şi Vasile Godîncă, este cofondatoare şi managing director al Impetum Group. Ariile ei predilecte sunt managementul crizei, transformarea afacerii şi brand & cultură organizaţională.

    „Îmi pun împreună cu partenerii şi colegii mei toată experienţa şi expertiza, laolaltă cu tot capitalul, pentru a maximiza valoarea din companiile româneşti în care investim şi a le transforma în campioni regionali. Activitatea de investiţii a devenit activitatea mea de zi cu zi”, susţine investitoarea.

    Portofoliul său este unul diversificat, cu plasamente în fondurile de investiţii alternative de buy out, growth şi VC, iniţiate de grupul Impetum, iar ca industrii mizează pe IT&C, real estate, industrie şi agricultură. A încheiat anul 2022 cu o rată internă de rentabilitate (IRR) de 20% pentru portofoliul personal.

    „Bursele de valori reprezintă până la urmă un test în materie de rentabilitate, transparenŢă, succes şi încredere, iar listarea la bursă reprezintă simbolul succesului pentru antreprenori şi pentru afacerea construită de ei.” Andreea Cionca Anghelof

    „Cea mai mare valoare a adus-o până acum investiţia în ROCA Investments, cel mai dinamic fond de private equity din România, care a realizat în cinci ani 20 de tranzacţii şi a finalizat două exituri de succes, reuşind să aducă investitorilor un randament anualizat de 39%”, explică ea.

    Anul 2023 este unul de „crisis as usual”, glumeşte investitoarea. Deja crizele de toate felurile sunt parte din cotidianul nostru de tip VUCA – abreviere militară a cuvintelor volatility (volatilitate), uncertainty (incertitudine), complexity (complexitate) şi ambiguity (ambiguitate) – aspecte care fac dificil de analizat, răspuns sau planificat o situaţie sau o condiţie. Crizele nu mai sunt excepţiile pe care doar le aşteptăm să treacă, consideră ea.

    „Trebuie să învăţăm să performăm în acest mediu fluid, în orice formă ar lua-o. Vor câştiga cei care se vor adapta din mers, cei care vor şti să repare avionul din zbor, cum spunem noi. Anul 2023 este despre adaptare şi performanţă în orice context. Despre aceasta va fi, de altfel, viitorul într-un registru de succes, mai puţin despre doctoratele în obstacole şi în imposibil, mai mult despre explorarea de oportunităţi şi despre replierea în mod agil.”

    Cea mai valoroasă lecţie pe care Andreea şi partenerii săi au învăţat-o din crize este că acestea se gestionează împreună, în comunitate. Moda antreprenorului solitar a trecut. În acest sens, în pandemie au mobilizat comunitatea de business şi au creat Confidex, un studiu de piaţă care să ajute managerii şi antreprenorii să se orienteze atât în timpuri de stabilitate, cât şi pe timp de criză.

    Confidex măsoară încrederea managerilor români în economia actuală. În cele şapte etape ale cercetării de până acum au răspuns peste 3.000 de manageri din România, iar companiile respondente însumează peste 150.000 de angajaţi. Ce au aflat? Că optimismul managerilor ar putea indica o schimbare de trend în economie.

    „Ne-am gândit la acest instrument pentru comunitatea de business, un fel de brainstorming naţional, tocmai pentru a ajuta managerii să se conecteze unii la percepţiile fiecăruia. Criza de sănătate, conflictul din Ucraina, crizele din energie şi de materii prime şi inflaţia pare ca au dus la un grad mai mare de rezilienţă în rândul companiilor, astfel că managerii români se simt tot mai încrezători în economie. În pofida incertitudinilor care planează în continuare asupra economiei, nivelul de optimism al managerilor este la cel mai înalt nivel din ultimii trei ani”, spune cofondatoarea Impetum Group.

    Andreea Cionca Anghelof se consideră un om pasionat de viitor. Aşa cum alţii colecţionează antichităţi, ea colecţionează portofolii de investiţii. Dacă motivul pentru care a intrat pe bursă a fost creşterea IMM-urilor locale prin intermediul capitalului investit, acelaşi pariu îl face şi azi, dar la alt nivel.

    „Prin creşterea IMM-urilor, economia românească se poate consolida, de la bază, într-un mod sustenabil. Investesc cu un scop limpede: maximizarea valorii din companiile româneşti. Dacă investim în economia românească, investim în ecosistemul românesc al dreptului la fericire”, este credinţa Andreei.

    Din punctul ei de vedere, a investi înseamnă, în esenţă, a da undă verde pentru maximizarea unui potenţial. Aşa cum în Constituţia americană este trecut dreptul la fericire, i-ar plăcea ca în „constituţia” fiecărei companii româneşti să fie trecut dreptul de a-şi atinge potenţialul maxim. Cum putem ajuta acest lucru să se întâmple?

    „Prin investiţii. Când ai cu ce. Imediat când ai cu ce. Un investitor aflat la început ar trebui să se ancoreze în nişte repere profesioniste prin care să identifice rapid oportunităţile cu potenţial. De altfel, unul din motivele pentru care ne-am propus să lansăm fondul de growth Agista a fost şi ideea ca acesta să fie un investitor-ancoră pe bursa românească şi un participant activ la creşterea pieţei de capital. Unui investitor începător i-aş recomanda deci să se educe financiar şi… să fie cu ochii pe Agista”, conchide Andreea Cionca Anghelof.  

     

    DICŢIONARUL INVESTITORULUI

    1. Rata internă de rentabilitate (IRR – internal rate of return în engleză) este un indicator utilizat pentru a estima rata de creştere pe care se aşteaptă să o genereze o investiţie. Cu alte cuvinte, este rata de actualizare la care valoarea netă prezentă (valoarea actualizată) a unui flux de venituri sau de cheltuieli (viitoare) este egală cu zero. Cu cât rata IRR este mai mare, cu atât mai bună este rentabilitatea investiţiei respective. Rata internă de rentabilitate poate fi utilizată pentru a clasifica mai multe tipuri de investiţii sau proiecte potenţiale şi este o formulă care ia în calcul mai multe variabile.

    2. Insolvenţa este acea stare a unei companii care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor către creditori, angajaţi sau perteneri de afaceri. Insolvenţa nu este echivalentă cu falimentul, reprezentând o ultimă încercare de salvare a unei societăţi, sub administrarea unor specialişti şi sub controlul instanţei de judecată. Deschiderea procedurii de insolvenţă poate fi solicitată de către debitor, creditor sau alte instituţii şi persoane care au competenţa prevăzută de lege ori printr-o cerere comună. Există două tipuri de procedură de insolvenţă, generală şi simplificată.

     

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de BUSINESS Magazin.

  • Anunţul important făcut de Lidl, care pune concurenţa pe jar. Ce proiect gigantic pregăteşte liderul comerţului românesc

    Lidl construieşte un nou depozit – cel mai mare al companiei în România – după ce abia a inaugurat unul nou. Penny are în plan alte două spaţii logistice până în 2029, plus extinderea unuia deja existent. 

    ♦ Anual, marii jucători din comerţul alimentar deschid sute de magazine noi în România, fie ele supermarketuri, unităţi de discount, proximitate modernă sau chiar hipermarketuri. În paralel, deşi mai puţin evidente pentru publicul larg decât investiţiile în universul de magazine, există întotdeauna şi investiţii în suprafaţa logistică şi asta pentru că fără depozite pe măsură, aceste 4.000 de unităţi moderne nu pot funcţiona. Dacă reţelele sunt echivalentul cadranului unui ceas elveţian, depozitele sunt mecasnimul din spate, sunt cele care pun lucrurile în mişcare. Or, fără un mecanism bun, ar putea apărea întârzieri în aprovizionare, goluri la raft şi multe alte probleme.

    Lidl construieşte un nou depozit – cel mai mare al companiei în România – după ce abia a inaugurat unul nou. Penny are în plan alte două spaţii logistice până în 2029, plus extinderea unuia deja existent. Metro vrea două depozite noi pentru livrări, iar Auchan îşi concentrează atenţia pe acelaşi tip de investiţii. Carrefour dezvoltă la rândul său un spaţiu logistic la Bacău. Şi acestea sunt doar câteva exemple privind planurile marilor jucători pentru zona logistică. Doar oficialii Selgros spun că „segmentul de logistică nu este în focusul nostru“, iar asta în condiţiile în care compania nu a mai deschis magazine noi de multă vreme şi nu a mai comunicat nici alte investiţii în businessul local.

    ZF a trimis solicitări tuturor celor zece actori din comerţul modern autohton. Kaufland, Mega Image, Profi şi Cora nu au răspuns. În cazul Cora, o explicaţie poate fi şi faptul că francezii de la Carrefour au preluat recent operaţiunile locale ale reţelei într-o tranzacţie ce aşteaptă acordul Consiliului Concurenţei. Astfel, dacă deal-ul va primi acordul, Cora va ieşi de pe piaţa din România.

    În ceea ce priveşte Carrefour însă, în România, grupul are o suprafaţă logistică totală de peste 160.000 mp, depozitele fiind localizate în Brazi (judeţul Prahova), o suprafaţă de peste 30.000 mp, în Deva (judeţul Hunedoara), peste 42.500 mp,şi în Bucureşti, 88.800 mp.

    „Mizăm pe o dezvoltare logistică multilaterală, care susţine atât modelul de business Carrefour, cât şi investiţiile calibrate pe mai mulţi ani.“

    Dublarea suprafeţei depozitului de produse congelate din Bucureşti reprezintă cel mai nou proiect logistic inaugurat de  grupul care are circa 400 de magazine sub mai multe formate.

    „Pentru a susţine expansiunea, în 2023 vom inaugura un nou depozit logistic la Bacău (judeţul Bacău). Noul proiect, aflat în proces de construire, va susţine dezvoltarea omnichannel a Carrefour în România, prin acoperirea zonei de nord-est, respectiv sud-est a ţării.“ Cu o suprafaţă de 35.000 mp, depozitul va fi situat pe centura ocolitoare a oraşului şi va susţine nu doar dinamica magazinelor Carrefour locale, ci şi interconectarea rapidă a multor oraşe precum Iaşi, Suceava şi Brăila, spun oficialii companiei.

    „Depozitul logistic de la Bacău va limita distanţa dintre depozit şi magazin, printr-un lanţ de aprovizionare mai scurt şi mai sustenabil, sprijinindu-ne, totodată, să oferim produse mai proaspete clienţilor.“

    Cel mai mare proprietar de spaţii logistice din retailul românesc este şi liderul comerţului local, discounterul german Lidl. Compania are şase centre logistice, la Chiajna (lângă Bucureşti), Nedelea (lângă Ploieşti), Iernut (lângă Târgu- Mureş), Lugoj (în judeţul Timiş), Roman (în judeţul Neamţ) şi Fundeni (în judeţul Călăraşi). Toate cele şase depozite au o suprafaţă construită totală de circa 267.000 mp.

    „Recent, am inaugurat cel mai mare depozit din portofoliul Lidl România, în Fundeni, judeţul Călăraşi. Amplasată în apropierea autostrăzii A2, clădirea este un punct logistic extrem de important pentru eficientizarea procesului de distribuţie în zona de sud şi sud-est a ţării, deoarece reuşim să aprovizionăm un total de circa 55 de magazine.“

    Noul centru dispune de o suprafaţă construită de peste 56.000 mp (fiind cel mai mare depozit al companiei), pe o suprafaţă a terenului de 170.000 mp. Acesta dispune de 119 rampe de acces şi are o capacitate de peste 46.000 de paleţi, spun oficialii Lidl.

    Cel mai mare proprietar de spaţii logistice din retailul românesc este şi liderul comerţului local, discounterul german Lidl. Compania are şase centre logistice, la Chiajna (lângă Bucureşti), Nedelea (lângă Ploieşti), Iernut (lângă Târgu-Mureş), Lugoj (în judeţul Timiş), Roman (în judeţul Neamţ) şi Fundeni (în judeţul Călăraşi).

    Toate cele şase depozite au o suprafaţă construită totală de circa 267.000 mp.

    „Depozitul a fost construit să aibă o amprentă redusă de carbon, iar o particularitate în acest sens este parcul de 2.650 de panouri fotovoltaice amplasate pe o suprafaţă de aproximativ 24% din acoperiş, care ne ajută să reducem în jur de 30% din cantitatea de energie destinată funcţionării clădirii.“ În plus, centrul logistic este dotat cu o staţie de încărcare electrică fast charge, destinată să alimenteze cele trei camioane electrice care au intrat în parcul auto al transportatoului Blue River în ultimul an, şi o staţie de alimentare CNG destinată unei părţi din parcul de camioane care transportă marfă pentru magazinele Lidl, ambele o premieră pentru un depozit al companiei.

    „Este o investiţie pe termen lung, asumată, atât din punctul de vedere al protejării mediului prin reducerea amprentei de carbon, cât şi al optimizării rutelor de transport din zonele Bucureşti-Ilfov şi sud-estul ţării.“

    Planurile companiei ce are circa 350 de magazine în România vizează optimizarea continuă a spaţiului logistic, astfel că după inaugurarea de la Fundeni anul acesta investiţiile Lidl merg către ridicarea unui nou depozit, în Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova. Termenul pentru inaugurare este 2024.

    „Va fi cel mai mare depozit al nostru, cu o suprafaţă a terenului de peste 230.000 mp şi o suprafaţă construită de peste 78.000 mp, având gândită o capacitate totală de stocare de peste 55.000 de paleţi. În strategia noastră logistică urmărim să optimizăm rutele de aprovizionare, să avem un consum eficient de resurse şi să avem un număr echilibrat de magazine pe care le alocăm fiecărui depozit, tocmai pentru a ne asigura că produsele noastre ajung în cele mai bune condiţii.“

    De aceea, nemţii au în vedere şi în viitor dezvoltarea portofoliului de centre logistice, despre care spun că reprezintă o investiţie foarte importantă pentru companie. Ei nu precizează dacă ar putea şi închide vreun depozit.

    Toate depozitele Lidl sunt în proprietate, acesta fiind modelul aplicat de mai mulţi jucători din industrie, printre care Kaufland şi Penny. Există şi reţele care optează pentru chirie, e cazul Carrefour, Metro şi Auchan.

    „Toate depozitele sunt în proprietatea noastră deoarece un depozit construit în regie proprie ne permite să respectăm standardele stricte de sustenabilitate, să asigurăm diferite facilităţi pentru angajaţi, dar şi să ne eficientizăm mai bine activitatea. Preferăm să construim de la zero“, explică oficialii Lidl. Ei adaugă că pentru fiecare construcţie iau în calcul o serie de factori, precum dimensiunea terenului şi amprenta ecologică a construcţiei.

    Un model similar de funcţionare are şi celălalt discounter german din piaţă, Penny, care are deja patru depozite şi o reţea de circa 350 de magazine.

    „În acest moment avem patru depozite logistice în Ştefăneştii de Jos, Turda, Bacău şi Filiaşi. Depozitul din Filiaşi, cel mai nou, are o suprafaţă de 23.000 mp. În total avem peste 92.000 mp utili de depozitare, unde încap aproximativ 100.000 de paleţi.“

    Retailerul a deschis la finalul lui 2021 depozitul de la Filiaşi, judeţul Dolj, în urma unei investiţii de 26 de milioane euro.

    „Pe viitor, până în 2029, ca parte din noul ciclu strategic şi de dezvoltare pe care l-am pornit încă din 2020, ne-am propus să mai deschidem două depozite.“ Unul va fi situat în Bucureşti, iar celălalt în zona Banatului. Totodată, Penny va demara procesul de extindere a depozitului din Bacău cu încă 7.500 mp, dedicaţi produselor uscate.

    „Ne propunem să investim 1 mld. euro până în 2029 (din 2020 în 2029 – n.red.) în principal în extinderea reţelei noastre la un total de 619 magazine şi în suprafaţa logistică, pentru a ajunge la şase depozite.“

    Oficialii Penny spun că spaţiile logistice sunt proprietatea grupului, preferând acest model deoarece pot construi şi optimiza suprafeţele în funcţie de nevoile reţelei.

    „În plus, ne dorim ca toate centrele logistice Penny să respecte cele mai înalte standarde de sustenabilitate.“

     

    Pentru a susţine expansiunea, în 2023 Carrefour va inaugura un nou depozit logistic la Bacău (judeţul Bacău). Cu o suprafaţă de 35.000 mp, depozitul va fi situat pe centura ocolitoare a oraşului şi va susţine nu doar dinamica magazinelor Carrefour locale, ci şi interconectarea rapidă a multor oraşe precum Iaşi, Suceava şi Brăila, spun oficialii companiei.

    În acest moment Penny are patru depozite logistice în Ştefăneştii de Jos, Turda, Bacău şi Filiaşi, cu o suprafaţă totală de peste 92.000 mp utili, unde încap aproximativ 100.000 de paleţi. Până în 2029, compania vrea să mai deschidă alte două centre, în Bucureşti şi în zona Banatului. Totodată, Penny va demara procesul de extindere a depozitului din Bacău.

    Investiţiile Lidl merg către ridicarea unui nou depozit, în Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova. Termenul pentru inaugurare este 2024. Va fi cel mai mare depozit al companiei, cu o suprafaţă a terenului de peste 230.000 mp şi o suprafaţă construită de peste 78.000 mp, având gândită o capacitate totală de stocare de peste 55.000 de paleţi.

    Auchan are în momentul de faţă două campusuri logistice – la Ştefăneştii de Jos, lângă Bucureşti, inaugurat în 2020, cu o suprafaţă de 71.000 mp, şi la Călan, judeţul Hunedoara, inaugurat anul trecut, cu o suprafaţă de depozitare de 22.000 mp.

    Centrul logistic din Ştefăneştii de Jos (One Roof) reprezintă principala platforma logistică de depozitare a Metro România. Acest centru, inaugurat în 2020, a ajuns la 65.000 mp după extinderea de 10.000 mp din toamna lui 2021, putând adăposti 25.000 de europaleţi. Acum, compania vrea două depozite pentru livrări.

  • Zestrea din dressing. Metoda găsită de o româncă pentru a reinventa hainele din dulapul clienţilor

    Inspirată de propria experienţă din străinătate, Ioana Nicolau şi-a luat „zestrea” acumulată în anii în care a lucrat în vestul Europei şi a făcut trecerea către antreprenoriat, dezvoltând o aplicaţie mobilă menită să le ofere utilizatorilor deopotrivă o soluţie prin care să-şi vândă hainele pe care nu le mai poartă, dar să şi cumpere articole vestimentare, încălţămintea sau accesoriile la preţuri mai mici. Aplicaţia, numită chiar Zestre, a fost lansată în aprilie anul trecut, în urma UNEI INVESTIŢII INIŢIALE DE 150.000 DE LEI, iar până în prezent s-a dezvoltat exclusiv din fonduri proprii.

    La peste un an de la lansare, aplicaţia Zestre a ajuns la peste 100.000 de utilizatori, numărul de conturi înregistrate crescând rapid în ultimele luni. În aplicaţie sunt listate peste 200.000 de articole de fashion în valoare de peste 3 milioane de euro, iar cele mai bune luni pentru Zestre au fost aprilie-mai, când vânzările intermediate au ajuns la circa 70.000 de euro. „Am sărit deja de 100.000 de utilizatori. Este un număr frumos din punctul nostru de vedere, un număr care practic ne-a ajutat să testăm conceptul, să înţelegem mai bine clienţii şi ce-şi doresc utilizatorii. Majoritatea persoanelor înregistrate pe platformă sunt şi active, ceea ce ne bucură foarte mult pentru că nu e suficient să te uiţi la creştere, să te uiţi la numărul din baza de date, ci contează şi cât de mult le place aplicaţia, iar asta se poate măsura în primul rând prin cât de des o folosesc. A fost o călătorie de a înţelege partea de «engagement», cum să-ţi activezi şi reactivezi comunitatea, practic este un întreg mecanism în spate care a fost destul de nou pentru noi. Acum ne îndreptăm destul de repede spre 150.000 de utilizatori. Puteam creşte mai agresiv, dar consider că am făcut bine să creştem suficient de mult încât să testăm conceptul până acum“, a spus în cadrul emisiunii ZF IT Generation Ioana Nicolau, fondatoarea Zestre. Proiectul Zestre a fost demarat şi susţinut până în prezent din fonduri proprii, echipa Zestre, formată doar din două persoane, reuşind să ţină costurile la un nivel redus, dar să crească atât în ceea ce priveşte atragerea de utilizatori, cât şi în ceea ce priveşte dezvoltarea produsului. Comparativ cu primăvara-vara anului trecut, în prezent utilizatorii Zestre au la dispoziţie o serie de noi funcţionalităţi în aplicaţie, printre cele mai importante fiind partea de plată şi livrare a comenzilor plasate.

    „Aplicaţia are un design cu totul nou. Funcţionalităţile de bază sunt aceleaşi – poţi căuta un produs, ai un overview referitor la ce ai vândut, ce ai comandat etc., dar pot să spun că între timp am întregit-o cu foarte multe funcţionalităţi. În primul rând, cea mai important ar fi sistemul de logistică din aplicaţie, care înainte lipsea. Plata şi logistica lipseau. Un sistem care este foarte important, este poate chiar inima aplicaţiei pentru că acolo se întâmplă de fapt tranzacţiile şi acest sistem trebuie să fie foarte bine pus la punct. Mai avem încă de lucru acolo. Suntem pe cale să lansăm o nouă versiune în care continuăm să îmbunătăţim”, a precizat ea, adăugând că aplicaţia are de asemenea implementate acum şi alte funcţionalităţi utile precum cea prin care poţi face o ofertă unui vânzător sau cea prin care poţi cumpăra mai multe articole din aceeaşi gardderobă.

    „Am făcut inclusiv o funcţionalitate prin care poţi să dai «swipe left or right» la hainele care îţi plac.” Cum funcţionează mai exact partea de livrare şi plată pe Zestre? „Dacă tu eşti o platformă şi tu de fapt nu verifici produsele pentru că nu trec pe la tine, este foarte important să te asiguri că nu nedreptăţeşti pe nimeni. Deci momentan sistemul se rezumă fix la plata unui AWB şi e ceva cu care probabil vom continua, iar articolul se plăteşte la ramburs şi vânzătorul primeşte banii la două zile lucrătoare după ce articolul a fost livrat. Deci odată ce se încasează rambursul, mai durează aproximativ două zile lucrătoare până când firmă de curierat îl procesează şi transferă banii”, a explicat Ioana Nicolau. Din luna iunie, Zestre a început să şi monetizeze, introducând un comision de 5% din preţul produselor comercializate pe platformă. „Este un comision mult mai mic, aş spune, decât ce percep alţi competitori din vest, de exemplu, sau decât standardul de pe piaţă, care este mai sus. Înainte, aplicaţia a fost gratuită, nu o monetizam, iar pe viitor modalitatea de monetizare s-ar putea să se schimbe. S-ar putea să renunţăm la comision şi să optăm spre exemplu pentru promovarea anunţurilor. Deja avem cerinţă pentru «boosted listings». Oamenii vor să plătească ca să îşi propulseze puţin articolele în catalog. Poate pe viitor vom implementa acest «feature» şi poate vom putea renunţa la comision pentru a fi mai competitivi. Momentan însă  percepem acest comision ca să menţinem platforma funcţională, să plătim infrastructura şi tot ce este în spatele ei pentru a funcţiona. Pe viitor, vrem să investim mai agresiv în creştere.”   

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation.

    Rubrica „Start-up Pitch”

    1. Laurenţiu Mutu, cofondator inSHAPE.

    Ce face? A dezvoltat o aplicaţie prin care utilizatorii pot face diverse activităţi sportive – precum alergat, jucat fotbal, tenis sau baschet – şi primesc recompense şi reduceri la diverse produse şi servicii integrate în marketplace-ul din cadrul platformei.

    „Avem o rundă de finanţare deschisă în valoare de 525.000 de euro, bani care vor fi folosiţi pentru dezvoltarea noilor funcţionalităţi şi integrarea inteligenţei artificiale în aplicaţie. Iar o parte destul de mare din investiţia pe care vrem să o atragem va merge către partea de marketing, pentru că ne dorim să atragem din ce în ce mai mulţi utilizatori.“

     

    Rubrica „Start-up Update”

    1. Ioana Nicolau, fondatoarea Zestre – marketplace de articole „pre-owned”.

    Ce e nou? Start-up-ul local, lansat în aprilie 2022, se îndreaptă în prezent spre 150.000 de utilizatori, numărul de conturi înregistrate crescând rapid în ultimele luni. luni pentru Zestre au fost aprilie-mai, când vânzările intermediate au ajuns la circa 70.000 de euro.

    2. Alexandra Roată, cofondator al Softlead – aplicaţie pentru alegerea softului potrivit.

    Ce e nou? Start-up-ul local şi-a propus ca în a doua jumătate a acestui an să continue creşterea pe piaţa din România, dar în acelaşi timp să dezvolte businessul şi peste graniţă, atrăgând în portofoliu primii clienţi internaţionali pentru platforma Softlead Digital DNA. Echipa Softlead a lucrat intens în ultima perioadă la dezvoltarea aplicaţiei Softlead Digital DNA, adăugând o serie de noi funcţii.

    „Avem trei obiective mari pentru partea a doua a anului. Unul dintre ele este că din toamnă Softlead Digital DNA va avea primii clienţi internaţionali. Platforma este deja gata, a fost testată anul trecut în Dublin, la conferinţa SaaStock la care mergem de vreo câţiva ani, dedicată 100% aplicaţiilor software şi companiilor din industrie. Am primit primele validări şi acum deja ne pregătim să semnăm cu primii clienţi la nivel internaţional. Al doilea obiectiv mare este în continuare creşterea pe piaţa din România şi închiderea unor proiecte şi contracte cu companii mari şi foarte mari. Al treilea obiectiv ar fi numărul de utilizatori pe care îi are Softlead Digital DNA, care să fie etalonul pentru rezultatele pe piaţa din România. Deci acesta să fie elementul care validează interesul şi avantajele pe care le aduce soluţia.“

    3. Bogdan Moldovan, CEO al companiei Axigen Messaging

    Ce e nou? Furnizorul de software pentru servere de e-mail s-a aliat cu o altă companie deţinută de un antreprenor local – ROMARG – cel mai mare jucător de pe piaţa locală de găzduire de date, pentru a crea un pachet de servicii de e-mail care oferă stocare locală a datelor, într-un centru de date din Braşov, ceea ce oferă o protecţie ridicată a confidenţialităţii datelor.

    „Noi credem şi am crezut dintotdeauna, şi pentru asta continuăm să oferim şi să lucrăm la acest software pe care noi îl dezvoltăm şi îl licenţiem peste tot în lume, că oamenii trebuie să aibă oportunitatea de a alege unde sunt găzduite datele lor. Iar căsuţa de e-mail a unui om, a ta, a mea, ajunge să fie de-a lungul anilor una în care se acumulează mail-uri pe care le trimitem, pe care le primim, e un fel de ADN digital al nostru.“

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

  • Cunoscuta familie de investitori turci Tatlycy, proiect imobiliar de anvergură în Sectorul 2 al Capitalei

    Încă din anul 1960, familia de investitori şi dezvoltatori imobiliari turci Tatlycy a contribuit permanent la modernizarea şi industrializarea Turciei. Cu 20 de ani în urmă, familia s-a concentrat asupra dezvoltărilor imobiliare, iar acum îşi extinde aria de acţiune şi în România. 

    Posesoare a unui vast portofoliu de imobiliare în Turcia, în locaţii privilegiate şi la standardele cele mai înalte, familia Tatlycy va ridica – prin compania Tat Development Center – un ansamblu de clădiri compus din corpul A şi corpul B, cu regim de înălţime 3S+P+13E+14E duplex, pe Bulevardul Barbu Văcărescu nr. 241-273, în sectorul 2 al Capitalei.

    Proiectul de anvergură a prins viaţă după ce familia Tatlycy a achiziţionat un teren de 8.978 mp în zonă, iar ansamblul de clădiri, potrivit informaţiilor transmise de reprezentanţii companiei Tat Development Center, va reprezenta nu numai o provocare, ci şi o abordare modernă a spiritului urbanistic.

     

    Ansamblul de clădiri va beneficia de funcţiuni mixte dispuse pe mai multe niveluri

    Ansamblul de clădiri va beneficia de funcţiuni mixte dispuse pe mai multe niveluri, fiind vorba despre funcţiuni complementare locuirii: parcări auto, parcare pentru biciclete, bazine de retenţie a apelor pluviale, rezervor de apă pentru stingerea incendiilor, cameră pompe, adăposturi pentru protecţia civilă, case de scări, lifturi, holuri, locuinţe colective, comerţ, servicii şi birouri.


    Ansamblul construit de Tat Development Center va cuprinde, totodată, 221 apartamente:

     

    • 47 apartamente cu 1 cameră
    • 53 apartamente cu 2 camere
    • 54 apartamente cu 3 camere
    • 57 apartamente cu 4 camere
    • 1 apartament cu 5 camere
    • 1 apartament cu 6 camere
    •  8 apartamente cu 4 camere tip duplex

    Distanţa între corpul A şi corpul B va fi de 23,20 m, iar în incintă vor fi amenajate platforme pietonale, alei carosabile penrtu acesul în subsol, cu asigurarea spaţiului verde pe sol natural.

     

     

    Asigurarea locurilor de parcare

    Pentru asigurarea locurilor de parcare, proiectul familiei Tatlycy propune trei niveluri de subsol, comun pentru cele două corpuri, şi parcare la nivelul terenului, cu acces din str. Barbu Văcărescu  şi str. Gheorghe Ţiţeica.

    Vor fi asigurate, astfel, 361 locuri de parcare simple, din care:

    • 5 locuri de parcare la nivelul solului – cu acces din str. Barbu Văcărescu
    • 98 de locuri de prcare la nivelul subsolului 1 – din care 15 locuri aplasate la exterior cu acces din str. Gheorghe Ţiţeica
    • 127 locuri de parcare la nivelul subsolului 2
    • 131 locuri de parcare la nivelul subsolului 3

    Încă din anul 1990, familia de investitori turci Tatlycy a poziţionat şi dezvoltat proiecte imobiliare reprezentând peste 1 milion de metri pătraţi de spaţiu rezidenţial şi birouri comerciale, într-o perspectivă adaptată cerinţelor unei pieţe moderne în continuă transformare

  • Cum arată singurul parc de aventură subteran unic în Europa, deschis in România

    Club Aventura Praid este unicul parc subteran de aventură din Europa, deschis în 2012 în salina Praid, cu o investiţie iniţială de circa 100.000 de euro, la care s-au adăugat ulterior încă 150.000 de euro.

    Doi ani mai târziu, Marian Petrescu, proprietarul parcului, a investit încă 30.000 în deschiderea unui nou parc de aventură la Băile Tuşnad. În 2014, alături de un asociat, Petrescu a decis să îşi extindă businessul şi în zona Moldovei deschizând parcul de aventură Hamak din judeţul Iaşi, cu o investiţie de 50.000 de euro, care a ajuns, în urma unor modificări ulterioare, la 120.000 de euro.

    Anul trecut, cifra de afaceri a celor trei businessuri s-a ridicat la aproape 250.000 de euro. Cea mai mare parte a veniturilor (150.000 de euro) a fost generată de Club Aventura Praid, urmată de Hamak (circa 80.000 de euro). Parcul de la Băile Tuşnad a avut venituri de 16.000 de euro.

    Investiţiile anuale se ridică la 10-15.000 de euro şi sunt direcţionate în general pe partea de mentenanţă. Pentru anul acesta, Petrescu plănuieşte să investească circa 30.000 de euro în parcul de aventură Praid, pentru modificarea traseelor existente, înlocuirea elementelor şi realizarea a trei trasee noi, unul pentru adulţi şi două pentru copii; pentru parcurile de aventură Băile Tuşnad şi Hamak nu sunt planificate investiţii de extindere.

    Iarna, parcurile Băile Tuşnad şi Hamak sunt închise şi generează doar cheltuieli, spune proprietarul. Salina Praid este însă deschisă tot timpul anului. În cadrul celor trei parcuri de aventură lucrează, în sezon, 25 de angajaţi.

     

  • Ce investiţii are Clotilde Armand, primarul sectorului 1, la Bursa de la Bucureşti

    Clotilde Armand, primarului sectorului 1, cel mai bogat dintre sectoarele Capitalei după PIB şi al doilea din punct de vedere al veniturilor la buget, are investiţii la Bursa de Valori Bucureşti în titluri de stat şi acţiuni individuale care trec de 2 milioane de lei (437.000 de euro), conform calculelor realizate de ZF pe baza celei mai recente declaraţii de avere, cea de la 15 iunie 2023.

    În declaraţie nu se menţioneaza dacă titlurile de stat sunt Fidelis sau Tezaur, dar având în vedere că este şi o investiţie în euro (291.000 de euro), cel mai probabil este vorba de titluri de stat Fidelis. Plasamentul în lei este de 515.000 de lei. Restul deţinerilor sunt acţiuni individuale listate la Bursa de la Bucureşti.

    Astfel, în ordinea ponderilor în portofoliu, primarul sectorului 1 are investiţii la Nuclearelectrica (56.100 de lei), OMV Petrom (40.000 de lei), Romgaz (29.200 de lei), Fondul Proprietatea (29.200 de lei), Banca Transilvania (29.100 de lei), Transgaz (12.900 de lei), Digi Communications (5.500) şi Alro Slatina (5.000).

    Clotilde Armand încasează un venit anual de 175.770 de lei, adică aproximativ 14.650 de lei pe lună, de la şefia Primăriei sectorului 1. Totodată, mai are un salariu de 134.844 de lei pe an din funcţia de cercetător ştiinţific la Institutul de Matematică Simion Stoilow al Academiei Române, adică circa 11.200 de lei lunar.

    În declaraţie mai apar dobânzi încasate la conturi curente, dividende de 14.000 de lei, conturi curente în lei şi în euro şi plasamente în fonduri, inclusiv pensii private sau alte sisteme de acumulare, la BCR Pensii Pilon II, Natixis şi Fidelity. De asemenea, are o colecţie de tablouri şi bijuterii de circa 18.000 de euro, două autoturisme şi imobile.

  • Tesla este în discuţii cu guvernul indian pentru o investiţie masivă în ţară, o fabrică de maşini electrice cu o capacitate de jumătate de milion de vehicule pe an. Anul trecut negocierile au eşuat din cauza condiţiilor fiscale

    Tesla a început discuţii cu guvernul indian pentru a crea o fabrică în ţară, cu o capacitate de producţie de până la 500.000 de vehicule electrice anual, titrează Reuters.

    Compania condusă de miliardarul Elon Musk urmăreşte, de asemenea, să folosească India ca bază de export, deoarece intenţionează să livreze maşini în ţări din regiunea Indo-Pacific.

    Anul trecut, discuţiile s-au blocat după ce guvernul indian a refuzat să reducă taxele de import aplicabile maşinilor, care pot ajunge în unele cazuri şi la 100%.

    În noile eforturi de a intra pe piaţa locală indiană, reprezentanţi ai companiei au avut discuţii cu oficiali guvernamentali în luna mai despre stimulentele pe care India le-ar putea oferi încurajând astfel investiţia.

    Într-o întâlnire cu Elon Musk de luna trecută, prim-ministrul indian Narendra Modi l-a invitat să facă „o investiţie semnificativă” în ţară.

    India are potenţial pentru folosirea energiei regenerabile şi a vehiculelor electrice, a spus Musk după întâlnirea cu Modi, spunând că speră să poată aduce şi serviciul de internet prin satelit Starlink în India.