BusinessMagazin

Tag: investitii

  • Analiştii cred că Europa va resimţi şi mai multă „durere” în războiul comercial dacă SUA îşi reduce investiţiile în China

    Europa este vulnerabilă în faţa unei „dureri” economice mai mare chiar decât tarifele dacă administraţia Trump decide să meargă înainte cu planurile de a reduce investiţiile SUA în China, cred analiştii politici citaţi de CNBC.

    Presa internaţională a scris recent că administraţia Trump se pregăteşte să limiteze planurile de investiţii dintre SUA şi China, adică cele mai mari economii ale lumii.

    „Dacă aceste ameninţări se concretizează, riscul pentru Europa ar veni din frica unui război comercial care escaladează din ce în ce mai mult şi pune presiune pe un yuan deja slăbit. (…) Asta se traduce într-o cerere mai redusă din China, şi din restul lumii – deci mai multă durere pentru economia extrem de dependentă de exporturi a Europei”, spune Constantine Fraser, analist politic pe Europa în cadrul grupului de cercetare TS Lombard.

    Printre opţiunile analizate de americani se numără şi delistarea unor companii chinezeşti de pe bursele americane şi să oprească investiţiile fondurilor de pensii în piaţa din China.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Lanţul de restaurante La Mama, dezvoltat de Cătălin Mahu, bifează a şaptea unitate în Capitală, în urma unei investiţii de 150.000 de euro

    Lanţul de restaurante La Mama, controlat de Cătălin Mahu, s-a extins cu un local în incinta Muzeului Ţăranului Român din Capitală, în urma unei investiţii de 150.000 de euro, bifând astfel a şaptea unitate a reţelei.

    ”În momentul în care am preluat spaţiul de la Muzeul Ţăranului Român, am gândit amenajarea împreună cu nişte arhitecţi, adaptându-ne la specificul acestui loc. Investiţia s-a ridicat undeva la 150.000 euro şi ne bucurăm de ce a ieşit”, spune Cătălin Mahu, proprietarul lanţului de restaurante La Mama.

    În cei peste 20 de ani de la lansarea businessului La Mama pe piaţa locală, mai bine de 15 milioane de clienţi au trecut pragul restaurantelor, contribuind la creşterea constantă a cifrei de afaceri până la 4,4 milioane de euro în 2018, plus 6% faţă de anul anterior.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Opinie – Maxim Frolov, vicepreşedinte vânzări globale, Kaspersky Lab: Cinci greşeli care transformă trainingul de securitate cibernetică din companii într-o pierdere de bani

    În ciuda acestor estimări, unele companii sunt sceptice în ceea ce priveşte instruirea personalului în domeniul securităţii cibernetice. Mai exact, reprezentanţii lor cred că oamenii, fie că sunt conştienţi de potenţiale ameninţări, fie că nu sunt, vor face mereu greşeli. Nu este o risipă din banii companiei să investească în cursuri care nu generează rezultatele dorite?
    Adevăratul scop al instruirii în domeniul securităţii cibernetice este mai mult decât simpla conştientizare, este să schimbe comportamentul online al unui angajat, nu doar să informeze despre ameninţări şi măsuri.
    Bazându-ne pe mai mult de 20 de ani de cercetări în domeniul cibernetic şi furnizând servicii de securitate pentru a elimina „factorul uman“ dintre ameninţările cibernetice, am constatat că următoarele cinci greşeli pot face ca formarea în domeniul securităţii informatice să nu aibă rezultatele dorite.

    Formatul ineficient
    Învăţarea şi dezvoltarea în cadrul unei companii pot veni sub diferite forme: o prelegere ţinută de un angajat ori de un vorbitor extern sau un curs pe calculator. Un format de curs care se potriveşte unei firme s-ar putea să nu meargă pentru alta, astfel încât companiile ar trebui să aleagă un format care s-a dovedit eficient pentru atingerea unui anumit set de competenţe.
    Din experienţa noastră, o prelegere plictisitoare nu este potrivită pentru un curs de formare menit să îmbunătăţească abilităţile practice ale angajaţilor în materie de securitate cibernetică. Folosind un format online, puteţi îmbina mai multe tipuri de conţinut (video, text, teste) şi adăuga elemente de gamificare care transformă o lecţie dintr-o obligaţie plictisitoare în ceva mult mai amuzant şi interactiv. Mai mult, un curs online le permite angajaţilor să progreseze în ritmul propriu şi să dedice mai mult timp subiectelor complicate. Aceste lucruri sunt aproape imposibile atunci când angajaţii participă la cursuri tradiţionale.
    Aceeaşi calificare pentru toate rolurile
    Există convingerea că responsabilitatea securităţii informatice a unei companii le aparţine tuturor, deoarece acţiunile oricui pot afecta întreaga companie. Aşadar, este tentant să introduci cursuri de conştientizare în domeniul securităţii, cu scopul de a transforma fiecare angajat într-un profesionist în securitate cibernetică.
    Cu toate acestea, conţinutul unui curs de formare în domeniul securităţii, care ar fi util pentru anumiţi angajaţi, depinde de sistemele şi informaţiile pe care le au la dispoziţie. Să înveţi oamenii nişte lucruri pe care nu le vor folosi niciodată (în special la locul de muncă) nu este eficient din punctul de vedere al costurilor. Pur şi simplu, pentru a evita atacurile în masă, toată lumea ar trebui să ştie cum să identifice site-urile evident periculoase, cum ar fi cele care solicită actualizarea software-ului. Personalul care are acces la informaţii sensibile şi la sistemele de importanţă critică pentru afacere ar trebui să participe la un curs mai avansat şi să poată recunoaşte mesajele false personalizate.

    Excesul de informaţii
    Adesea, formarea în domeniul securităţii este concepută pentru a acoperi simultan toate subiectele importante. Însă acest tip de format nu produce mari schimbări de comportament, deoarece este puţin probabil să fie asimilate toate informaţiile.
    Conţinutul este reţinut cel mai bine atunci când este livrat în module mici. Dacă o lecţie scurtă (care nu va consuma mult din timpul de lucru) este dedicată unui singur subiect şi oferă un număr rezonabil de doze de informaţie, este mult mai probabil ca oamenii să poată să reţină cum ar trebui să reacţioneze în cazul unei anumite ameninţări.

    Lipsa de practică şi repetiţie
    Uneori există conţinut bun în traininguri, dar nu este memorat aşa cum ar trebui din cauza lipsei de repetiţie. Se ştie, însă, că repetiţia e mama învăţăturii.
    Cursurile de instruire în domeniul securităţii au adesea un public neinteresat, care poate ascultă instrucţiunile, dar nu este motivat să le înveţe. Companiile ar trebui, prin urmare, să ţină cursuri care fac ca subiectele să fie uşor de reţinut, subliniind aspectul cel mai important de mai multe ori. De exemplu, pentru a evidenţia importanţa parolelor complexe, acest subiect ar trebui să fie consolidat şi menţionat de mai multe ori pe tot parcursul cursului: în lecţii despre protecţia informaţiilor sensibile, social media, e-mail etc.

    Lipsa relevanţei pentru viaţa reală
    Modalitatea de rezolvare a problemei reprezentate de angajaţi poate părea evidentă – creşterea gradului de conştientizare şi informarea acestora cu privire la regulile şi politicile generale de securitate informatică. Din nefericire, această strategie nu va funcţiona atunci când scopul ar trebui să fie schimbarea comportamentului.
    Majoritatea angajaţilor nu au o pregătire în domeniul securităţii sau în IT, în general. Este posibil, prin urmare, să nu înţeleagă ce ar trebui să facă, dacă îi sfătuim să-şi menţină aplicaţiile actualizate şi să fie atenţi la deschiderea anexelor de e-mail suspecte. Pentru a depăşi această barieră de comunicare, pregătirea ar trebui să se realizeze prin simularea situaţiilor potenţiale cu care un angajat s-ar putea confrunta – cum ar fi lucrul cu e-mailuri sau navigarea pe internet în căutarea unui site pentru a-şi descărca serialele preferate.Pentru a avea succes, instruirea în domeniul securităţii informatice trebuie să se desfăşoare într-un mod care nu numai că acoperă toate subiectele esenţiale, ci le face uşor de înţeles şi de reţinut.
    Atunci când angajaţii sunt obligaţi să-şi petreacă ore întregi în sesiuni de training, pe un subiect care nu face parte din responsabilităţile lor, poate fi dificil pentru companii să se asigure că aceştia preiau recomandările. În schimb, dacă trainingul nu durează prea mult şi este uşor de înţeles, este mult mai probabil să ducă la un număr mai mic greşeli şi la o mai bună securitate.

  • Investiţiile în gaze lichefiate au ajuns la un nivel record de 50 milioane de dolari, în 2019

    Sectorul industrial este principalul motor de creştere din Asia pentru gazele naturale lichefiate, China urmând să depăşească Japonia din poziţia de cel mai mare importator mondial de gaze lichefiate, peste cinci ani.

    “Anul acesta am depăşit deja cele mai mari investiţii făcute vreodată, 50 miliarde de dolari”, a spus Fatih Birol la o conferinţă anuală a producătorilor şi consumatorilor de gaze naturale lichefiate organizată la Tokyo. “Cea mai mare creştere vine din Asia. În următorii cinci ani, aproximativ o treime din cererea globală de gaze lichefiate va veni numai din China”, a adăugat Birol.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie: Ce vor să găsească investitorii străini în afacerile româneşti?

    Ciprian Nicolae este director pentru investiţiile în Europa Centrala si de Est, CVI

    Investitorii de tip private equity, adică fondurile care oferă capital în schimbul unei participaţii în companie, în general, au criterii uşor diferite faţă de investitorii de private debt, cum suntem noi, CVI. Ca investitor de private debt, furnizăm companiei capitalul necesar sub formă de datorie, împrumut care trebuie rambursat la scadenţă. Este similar cu modul în care băncile oferă finanţare, dar diferenţa specifică e reprezentată flexibilitatea noastră, înţelegerea afacerilor şi rapiditatea deciziei în colaborarea cu antreprenorii. În general, elementele principale la care ne uităm când dorim să facem o investiţie sunt fundamental diferite faţă de cele pe care le iau în considerare băncile.

    Astăzi, există multe fonduri dispuse să realizeze tranzacţii în România, deoarece economia locală este atractivă, antreprenorii români au o reputaţie bună iar consumurile casnice sunt în continuă creştere, alimentând în continuare interesul în special în investiţiile în sectorul FMCG. Cu toate acestea, există o provocare cu privire la investiţiile în companii de mărime medie în România din cauza structurii actuale a mediului de afaceri românesc, care este destul de specifică. Conform unui studiu realizat în 2018, care analizează afacerilor locale, doar 613 companii, adică 0,10% din totalul companiilor româneşti, înregistrează o cifră de afaceri anuală de peste 50 de milioane de euro. Pe de altă parte, există 616.709 de companii care în 2017 au avut venituri între zero şi un milion de euro. În ce priveşte segmentul de piaţă al companiilor de mărime medie, ne concentrăm asupra celor care realizează între 5 şi 20 de milioane de euro şi, potrivit aceluiaşi studiu, avem aproximativ 20.000 de astfel de afaceri active în România.

    Rezultatele studiului ajută, de fapt, antreprenorii care se încadrează în intervalul de mai sus, cu o cifră de afaceri între 5 şi 20 milioane de euro, deoarece înseamnă că au la dispoziţie acces la diferite fonduri de investiţii care ar putea să le faciliteze dezvoltarea şi scalarea afacerilor. Cei care sunt activi în sectoare care sunt, în general, influenţate pozitiv de comportamentul consumatorilor şi de creşterea economiei româneşti, precum FMCG, sănătate, imobiliare, se află într-o poziţie deosebit de favorabilă. Aş spune că este vorba despre cele mai atractive sectoare ale economiei româneşti şi nu suntem singurul investitor interesat de ele; am văzut multe tranzacţii în aceste domenii în ultimul deceniu, fie că este vorba de concurenţa străină care achiziţionează afaceri locale sau fonduri internaţionale care preiau controlul strategic al unor astfel de companii.

    Desigur, fiecare companie este diferită şi nu putem generaliza această discuţie, deoarece se întâmplă să avem un sector atrăgător, dar cu afaceri care fie nu performează deloc, fie au rezultate foarte slabe şi, din această cauză, nu vom lua respectivul sector în considerare. Dar, în mare, preferinţa noastră pentru anumite sectoare vine în primul rând din ciclul economic al ţării respective, din acest motiv avem atenţia îndreptată către aceste industrii din România.

    Acum că am discutat despre preferinţele noastre în materie de industrii, probabil mulţi antreprenori sunt curioşi care este modalitatea pe care investitorii o folosesc pentru a analiza companiile şi a determina dacă acestea sunt „investibile” şi atractive. Pentru noi, primul criteriu pe care îl aplicăm este întotdeauna cel cantitativ şi cuprinde dimensiunea afacerii (minim câteva milioane de euro în cifra de afaceri) şi dimensiunea finanţării solicitate – cel puţin trei milioane de euro finanţare de tip private debt pentru investiţii sau alte nevoi financiare.

    Al doilea criteriu este cel calitativ şi se referă la transparenţa antreprenorului şi la atractivitatea afacerii în general. Având în vedere riscul mai mare deja asociat cu finanţarea de tip debt, procesul nostru de screening este întotdeauna unul foarte minuţios, pentru care avem nevoie de un grad mare de deschidere şi transparenţă din partea antreprenorilor. Lipsa de transparenţă, întârzieri în furnizarea de informaţii, ascunderea informaţiilor semnificative, schimbarea termenilor tranzacţiei după ce aceştia au fost deja negociaţi – reprezintă semnale de alarmă pentru toţi investitorii, nu doar pentru noi, fiind considerate cele mai mari bariere sau obstacole în relaţia investitor-antreprenor şi, prin urmare, pot chiar bloca finalizarea tranzacţiilor de finanţare. Întotdeauna subliniez faptul că investitorul are aceleaşi obiective cu antreprenorul – şi anume de a creşte şi maximiza potenţialul afacerii, beneficiind ulterior amândoi de succesul obţinut.

    Odată ce primele două criterii sunt îndeplinite, urmează apoi analiza indicatorilor de performanţă ai afacerii, analiza oportunităţilor, a concurenţei şi bineînţeles analize financiare avansate care vizează rentabilitatea, costul, structura bilanţului, lichiditatea, fluxul de numerar şi indicatorii financiari. Rezultatele acestor analize sunt luate în considerare înainte de a lua decizia finală dacă o companie îndeplineşte sau nu criteriile noastre de investiţii. De obicei, acestea variază de la o companie la alta şi de la o industrie la alta, dar, în general, obiectivul nostru este să investim în companii care au perspective de creştere.

    Toate subiectele de mai sus, de obicei, sunt dezbătute la prima întâlnire dintre investitor şi antreprenor.  Dar, dacă ar trebui să rezum întrebările sau subiectele cheie pe care un investitor trebuie să le înţeleagă despre o afacere în care ar putea investi, aş spune că următoarele sunt cele mai importante:

    1.  Care este produsul sau serviciul pe care îl oferiţi?
    2. Cine este publicul ţintă?
    3. Care este necesarul de capital, în ce îl veţi direcţiona şi cum va influenţa afacerea?
    4. Care este modelul dumneavoastră de venit?
    5. Care sunt indicatorii cheie de performanţă pe care îi aplicaţi afacerii dumneavoastră?

    Desigur, numerele sunt importante, dar nu putem să lăsăm la o parte povestea – o imagine de ansamblu concisă asupra afacerii, managementul cheie şi, bineînţeles, obiectivele companiei sunt la fel de importante şi nu pot fi omise. La urma urmei, nu investim doar în numere, ci şi în oameni şi în povestea din spatele, dar mai ales din viitorul lor.

  • Cine sunt milionarii români care au investit, în ultimii ani, în producţia de vin

    Radu Timiş, proprietarul Cris-Tim, Valer Blidar de la Astra Vagoane Călători şi Raul Ciurtin, fondatorul Albalact (vândut între timp), sunt trei dintre antreprenorii care au decis să îşi orienteze o parte din câştiguri către domeniul vinului, sector care a atras la nivel internaţional unii din marii bancheri şi oameni de afaceri ai lumii. Ei nu sunt însă singurii.

    „Este un business în care am investit din pasiune, alături de un prieten cu care sunt partener în mai multe afaceri. Totul a început după o discuţie la un pahar de vin, iar acum îmi place să mă plimb printre rândurile de vie şi să fiu implicat în procesul de producţie”, spunea anterior omul de afaceri clujean Simion Mureşan. El e, alături de fratele său Teofil, acţionar al Direct One (telecom) şi Electrogrup Cluj (energie), iar împreună cu un prieten, Claudiu Sugar, a investit acum aproape un deceniu într-o cramă, o pensiune şi un restaurant vizavi de salina Turda. Crama La Salina, pe care se exploatează 70 de hectare de viţă-de-vie, era în momentul când a pornit la drum singurul producător de vin din judeţul Cluj.

    Licoarea lui Bacchus nu a cucerit de-a lungul anilor doar papilele gustative ale unora dintre cei mai critici connoisseuri, dar şi-a câştigat un loc de cinste şi în portofoliile unora dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din lume. Unii au investit în podgorii pe colinele din Toscana, Dealu Mare sau Bordeaux, în timp ce alţii au pariat pe colecţii de sute sau mii de sticle a căror valoare merge spre sute de mii sau chiar milioane de euro. Într-o perioadă în care preţul petrolului fluctuează, iar cel al aurului are şi el propriile urcuşuri şi coborâşuri (deşi mai mici), investitorii caută pariuri alternative, asociate unor riscuri mai mici. Vinul s-a dovedit pentru connoisseuri, pasionaţi, dar şi pentru oamenii de afaceri cu un fin simţ al businessului un pariu sigur.

    Producţia de vin este însă o afacere susţinută de cele mai multe ori financiar de alte businessuri. Cel puţin la început, spun mulţi dintre investitorii în domeniu.
    Unii afirmă că este pură pasiune, alţii sunt convinşi că businessul cu vin are nevoie de răbdare şi timp pentru a-şi arăta roadele. Chiar şi zece ani de răbdare. Tocmai de aceea, nu renunţă la businessul lor iniţial. „A început ca un hobby. Am un prieten care produce vin în zona Dealu Mare, dar care are un business mult mai mare decât mine. El mi-a insuflat «microbul»”, spune Valer Blidar, proprietarul Astra Vagoane Călători din Arad, unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa locală de material rulant. El este unul dintre cei mai noi adepţi ai investiţiilor în domeniul viticol şi a pariat 5 milioane de euro în domeniu. Antreprenorul a achiziţionat deja 25 de hectare de teren în zona Tohani (Dealu Mare) şi continuă investiţiile. Blidar afirma recent că a descoperit vinul Fetească Neagră din zona Tohani încă din tinereţe şi a rămas preferatul său toată viaţa. Astfel, decizia de a merge în zona Tohani cu propria sa investiţie a venit natural.

    România este unul dintre cei mai mari producători de vin de la nivel european şi îşi face loc chiar şi la vârful clasamentului mondial, alături de state care nu mai au nevoie de nicio prezentare, precum Franţa, Italia, Spania, Germania sau Portugalia. Astfel, pare o alegere logică pentru antreprenori să parieze pe vin.
    Pentru că, în business, cele mai multe pariuri se fac cu mintea, nu cu sufletul.

  • În sfârşit: După trei decenii omenirea are leacul pentru boala catastrofală care omoară peste 500.000 de persoane pe an

    După mai mult de trei decenii de muncă şi investiţii de aproape 1 miliard de dolari, GlaxoSmithKline şi partenerii săi sunt pregătiţi să lanseze un vaccine pentru malarie, boala care se contactează de la ţânţari şi omoară aproape jumătate de milion de persoane în fiecare an, potrivit Bloomberg.

    Vaccinul este dezvoltat împreună cu organizaţia non-profit PATH, iar anunţul acesta marchează un moment de referinţă în lupta omenirii cu boala. Însă, varianta actuală este un pionier în piaţa farma şi încă departe de a avea success în toate cazurile de utilizare.

    Până acum, testele arată că a vindecat patru din zece cazuri în timpul testelor la care au participat copii infectaţi.bani  

    Luna aceasta, companiile GlaxoSmithKline şi partenerii săi dau startul unui program pilot în Africa pentru a duce acest vaccin la scară largă, ceea ce are potenţialul de a salva zeci de mii de copii, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

    După ce numărul cazurilor a scăzut de la an la an, în ultima perioadă malaria pare că se întoarce. Pentru a avea totuşi un impact real, mai multe ţări ar trebi să participe cu bani pentru o acţiune de amploare.

    „Mobilizarea finanţării pentru aceste probleme majore şi pentru aceste soluţii care nu vor cunoaşte o oportunitate comercială în viitor reprezintă o provocare şi va deveni o provocare şi mai mare”, spune Thomas Breuer, chief medical officer, în cadrul diviziei de vaccinuri a Glaxo.

     

     

  • Unde trebuia să vă puneţi banii pentru a-i tripla până acum în 2019

    Fondul de investiţii Vanda Global Fund, cu sediul în Singapore, este cel mai performant fond de investiţii de tip hedge fund până acum de la începutul anului, înregistrând o creştere de 278% la finalul lunii iulie, potrivit datelor Eurekahedge, citate de Bloomberg.

    Cu trei ani în urmă, Chong Chin Eai, fondatorul Vanda Global Fund, urmărea victoria lui Donald Trump la alegerile prezidenţiale şi modul în care aceasta a influenţat parcursul pieţelor de capital. Fondul lui era atunci lansat doar de câteva luni, cu 24 de milioane de dolari de la prieteni şi familie, şi era pe scădere cu 50%.

    În acel moment, Eai voia să folosească propriile economii pentru a acoperi pierderile investitorilor şi să închidă fondul. În schimb, a adecis să păstreze strategia de investiţii şi să rămână în piaţă. Acum, când randamentele au depăşit 270%, grupul denumit după floarea naţională a statului Singapore, a livrat randamente anualizate de 40% de la înfiinţare.

    „Mulţi manageri de fonduri ar fi renunţat după şase luni pentru a începe un nou fond. Dar eu am vrut să le arăt investitorilor ritmul fondului şi creşterea fondului, atât în termeni de performanţă dar şi pentru a le arăta ce pot face”, spune Chong, 45 ani.

    Vanda, care are acum active de 194 milioane dolari în portofoliu, tranzacţionează pe platforma Swiss-Asia Asset Management. Investeşte în ETF-uri şi are peste 100 de investiţii în mai multe clase de active, de la bunuri şi titluri de stat şi până la indici bursieri. Contractele de tip future livrează pentru Vanda randamente bune, dar sunt investiţii riscante şi pot duce şi la pierderi masive. Vanda a înregistrat o creştere de 260% în 2017, dar a pierdut 49% în 2018.

    Chong a lucrat în trecut la Standard Chartered şi spune că Vanda a ajuns acum la aproimativ „10-15 investitori” şi plănuieşte să mai strângă încă 20 milioane dolari în următoarele 12 luni. Investitorii acreditaţi care investesc mai mult de 1 milion de dolari vor fi taxaţi cu un comision anual de 2% şi unul de performanţă de 20%, în timp ce aceia care investesc minim 250.000 de dolari vor deveni subscrieri de clasa B cu o taxă de 2,5% pentru subscriere şi 25% pentru performanţă.

    „Ţinta mea este să ajung la 500 milioane dolari până când fac 50 de ani, deci în pat4ru ani. Cred că o pot face, este doar vorba de timp”, spune el.

     

  • Cum a devenit bursa din România un paradis pentru investitorii care vor să se refugieze de volatilitate

    Bursa de la Bucureşti se conturează ca un paradis de investiţii pentru banii investitorilor internaţionali în contextul în care performanţa pieţei locale de capital surclasează majoritatea pieţelor din lume în ultimele şase luni, apreciază Bloomberg.

    Evaluările ieftine, randamentele în creştere pe dividende, şi creşterea economică accelerată au impulsionat indicele BET să îşi revină după ce a atins minimul ultimilor doi ani.

    Statutul de piaţă de frontieră şi investiţiile în creştere din partea fondurilor de pensii Pilon II, ajută piaţa de 22,4 miliarde de dolari a României să fie relativ protejată în faţa volatilităţii globale.

    De la începutul anului 2019 indicele principal BET are plus 23%.

    Potrivit Bloomberg, a doua cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană are cel mai scăzut grad de rating investiţional acordat de Moodys şi S&P.

    Creşterea economică a României în al doilea trimestru a ajuns la 4,4% de la an la an una dintre cele mai accelerate din Uniunea Europeană, alimentată de consumul gospodăriilor.

    Deşi exporturile reprezintă o parte importantă din economia României, piaţa de capital este relativ protejată de încetinirea globală deoarece este dominată de bănci şi companii de energie are au clienţi majoritar locali.

    Banca Transilvania, cea mai mare bancă de pe piaţa locală, şi Fondul Proprietatea, au condus revenirea indicelui BET după ce guvernul a dat înapoi pe aşa-numita „taxă pe lăcomie”, care a dat peste cap bursa românească în decembrie şi ianuarie.

    Acţiunile româneşti se tranzacţionează la multipli de 7,8x, în comparaţie cu 12x în Cehia şi Polonia, 13x pentru indicele pieţelor emergente MSCI, şi 18x pentru Stoxx Europe 600.

    „Acţiunile de pe piaţa locală se tranzacţionează la multipli reduşi, ceea ce le face atractive pentru investitori locali şi internaţionali. Piaţa românească a oferit unele dintre cele mai mari randamente la nivel global anul acesta”, spune Alexandru Ilisie, manager de portofoliu al OTP Asset Management la Bucureşti, citat de Bloomberg.

     

     

     

     

  • Cum să îţi deschizi un restaurant care să aibă şi succes

    Dacă ar fi să analizăm motivele principale, din experienţa situaţiilor întâlnite la clienţii noştri, situaţia stă cam aşa: majoritatea pornesc cu temele nefăcute, fără să aibă un plan de afaceri realist şi fără să cunoască toate reglementările din acest domeniu, care au un grad foarte ridicat de complexitate.

    Pornind fără o bază solidă şi fără un sistem de proceduri, este foarte greu să nu te pierzi în probleme, în controlul oamenilor şi în relaţiile adesea dificile cu autorităţile şi furnizorii. Fiecare angajat, dacă nu are un training pe un standard anume, tinde să inventeze lucruri, abordări, reţete etc.

    În al doilea rând, reglementările din domeniu au pus în multe cazuri lacătul pe uşa locaţiilor. Atât cât ţine de fiecare proprietar în parte, trebuie să încerce să se adapteze pe cerinţe. În ceea ce priveşte reglementările fiscale, salarii etc. este important ca un viitor proprietar de locaţie horeca să cunoască faptul că are nevoie de un capital de supravieţuire, cel puţin 9 luni de zile. Această piaţă este foarte dinamică, având multe variabile incontrolabile: vremea, sezonul, zilele libere etc., pentru care trebuie să fie pregătit financiar.

    De asemenea, o mare problemă pe piaţa românească este lipsa constanţei în ceea ce oferă un restaurant, atât în materie de produse, cât şi de servicii. Aceste două aspecte merg mână în mână. Dacă un client a venit o dată şi a fost mulţumit, a doua oară va veni cu cel puţin aceleaşi aşteptări. Dacă a doua oară sau a treia oară este mai prost, deja a patra oară se va duce în altă parte. Concurenţa este foarte strânsă şi piaţa nu iartă astfel de abateri.

    Mai ales pentru antreprenorii fără multă experienţă, o dificultate cu repercusiuni grave asupra bunului mers al afacerii este lipsa controlului asupra costurilor. Poţi avea clienţi, dar chiar şi aşa te poţi afla în ipostaza de a închide locaţia. Costurile cu resursa umană constant schimbătoare, costurile de materie primă care nu sunt controlate după un plan bine pus la punct şi un flux operaţional greoi pot conduce de cele mai multe ori la faliment. Inventarele şi menţinerea cât mai constantă a costurilor de achiziţie sunt puncte cheie.

    De multe ori, entuziasmul începutului face ca alegerea locaţiei să fie nefericită în raport cu targetul pe care fiecare antreprenor şi-l stabileşte. De exemplu, dacă deschizi un restaurant fine dining în apropierea unui campus studenţesc sau un fast-food într-o zonă corporatistă, te vei confrunta în scurt timp cu o problemă în atragerea clientelei.

    Mereu trebuie să ştii cui te adresezi, iar locaţia şi canalele de promovare trebuie să fie îndreptate doar în direcţia aceea. Dacă poziţia restaurantului nu este aplicabilă segmentului căruia te adresezi, degeaba investeşti în promovare. Trebuie să ai o nişă clară, pe această direcţie trebuie să mergi. Nu poţi oferi de toate într-un singur loc, încercând să mulţumeşti pe toată lumea, pentru că nu-ţi vei putea susţine afacerea.

    Aşa încât planificarea riguroasă şi obiectivă cu ajutorul unui consultant specializat este esenţială înainte de o investiţie în horeca.

    În momentul în care începem să conturăm o strategie cu un client de-al nostru aflat la început de drum, ţinem cont de o serie de etape. În primul rând, un investitor trebuie să ştie ce îşi doreşte, să aibă o idee clară, care poate fi susţinută de piaţă. Nu orice idee de business care ne trece prin cap se poate materializa într-o investiţie profitabilă.

    Odată certificată direcţia bună, trebuie identificată o locaţie. Acest proces poate dura luni de zile, iar noi avem o procedură standard şi câteva criterii stricte pentru identificarea locaţiilor.  Trebuie să te asiguri că locaţia ta este punctul de întâlnire optim, prin diferite canale, cu segmentul de clienţi căruia te adresezi, prin direcţia propusă şi cercetată.

    După identificarea locaţiei cu scor optim pentru afacerea ta, trebuie să pui pe hârtie tot ceea ce ai de făcut, un pre-opening plan.

    Acel pre-opening plan cuprinde de la necesitatea formării unei echipe de lucru (constructor, architect, designer, furnizori mobilier şi echipamente) la necesarul de autorizaţii şi avize, bugetarea primilor ani de activitate, necesarul dezvoltării unui meniu cu toate procedurile ce îl implică, la promovare, grafică, organigramă, responsabilităţi ale staffului, programe de training şi până la necesarul de şerveţele pe care trebuie să le achiziţionezi până în ziua deschiderii locaţiei tale.

    O altă categorie de clienţi cu care lucrăm sunt cei care au deja o locaţie funcţională, dar se confruntă cu diverse probleme, fie legate de resursa umană, fie de cash-flow, fie de fluxul tehnologic deficitar. Am avut recent un client care a simţit că profitul de la sfârşitul lunii este prea mic în raport cu numărul de clienţi pe care îi servea. Aici am intervenit în fluxul operaţional al afacerii, reuşind să identificăm şi să remediem punctele nevralgice ale afacerii, prin care se pierdeau bani. Începând de la structura de personal, la produsele de meniu care produceau pierdere, la eficientizarea procedurilor de preparare şi până la trainingul personalului în relaţia cu clienţii, la modificarea şi standardizarea nomenclatorului de produse şi relaţiile cu furnizorii.

    Am creat un flux complet de operare umană şi tehnologică, standardizat, controlabil, care a adus îmbunătaţiri vizibile în situaţia de profit şi pierdere din partea proprietarului, precum şi îmbunătăţiri în zona de sală, vizibile pentru clienţi. Dacă ar fi să tragem o concluzie, este important ca oricine se gândeşte la un business în domeniu să ştie că o investiţie în horeca presupune nu doar o investiţie financiară considerabilă, ci şi o investiţie mare de timp şi o serie de compromisuri ce trebuie făcute.  Nu există program de lucru, nu este o alegere potrivită pentru cei slabi de înger, dar, în acelaşi timp, satisfacţiile sunt uriaşe pentru orice antreprenor care porneşte la drum cu planul afacerii bine pus la punct.