BusinessMagazin

Tag: intelegere

  • Româncă din Londra: „Eu nu va inteleg pe unele. Infirmiere nu vreti sa lucrati, in curatenie faceti figuri iar de hotele fugiti

    Angajatorii din România se plâng de cerinţele exagerate ale angajaţilor tineri care vor program scurt plătit foarte bine. Unii angajatori spuneau că tineri refuză 1,500 de lei lunar pentru că trebuie să se trezească la 5 dimineaţă. În Marea Britanie se pare că lucrurile stau la fel. O româncă din Londra ce lucrează de peste 10 ani în recrutări a răbufnit pe Facebook după cerinţele exagerate ale românilor din Marea Britanie.

    Pe grupul de Facebook  Romani in Londra, Monica Georgiana a scris: Eu nu va inteleg pe unele. Infirmiere nu vreti sa lucrati, in curatenie faceti figuri iar iar de hotele fugiti. Pai unde vreti madamelor sa lucrati sau la ce post aspirati voi?  Fara o pregatire, fara aspect, fara engleza, fara nimica?

    Ca sa lucrezi ca asistenta medicala iti trebuie o universitate,o scoala,o engleza,un aspect ingrijit…nu toata lumea poate profesa din prima.
    Ca sa lucrezi in team leading tot asa, ai nevoie de scoala de experienta…..in management tot asa…nu vii tu cu 8 clase doar fara sa faci nimic extra sa te ceri team leader.

    Un exemplu doar.
    Incetul cu incetul se invata alfabetul, eu asa stiu

    Lucrez in recrutari de peste 10 ani sa zic si cunosc cazuri care pur simplu trebuie sa ai o rabdare de fier sa accepti si sa recrutezi incontinuare cu zambetul pe buze”.

  • Cătălina Dodu, country manager { Atos IT }

    •   Cătălina Dodu conduce din 2014 compania Atos IT Solutions and Services România.
    •   Are peste
    un deceniu de experienţă în management IT: anterior, vreme de şase ani, a condus divizia System Integration Business Unit din cadrul aceleiaşi companii şi a lucrat la Bitdefender ca director al departamentului de management al produselor.
    •   Spune că a lucrat mereu în medii dinamice, în care schimbarea e mereu prezentă, indiferent că vorbim despre secunde ca timp de reacţie, în cazul Bitdefender, sau de creşterea rapidă a cifrei de afaceri şi a numărului de angajaţi, în cazul Atos.
    •   În ceea ce priveşte activităţile în mediul de afaceri local, spune că vede din ce în ce mai mulţi reprezentanţi ai acestuia implicaţi: „Cred că e nevoie să ne reunim eforturile pentru a avea efecte cu impact mai mare şi pentru o perioadă de timp mai mare”.

    Cifră de afaceri (2017): 341 mil. lei
    Profit (2017): 51 mil. lei
    Număr de angajaţi: 1.871

  • Brexit, versiunea pentru micul ecran

    Filmul Brexit, avându-l în rolul principal pe Benedict Cumberbatch, explică toate strategiile folosite de tabăra pro-Brexit pentru a convinge oamenii de rând că Regatul Unit e mai puternic în afara UE.
    Recunosc că unele informaţii îmi erau necunoscute, dar dincolo de asta, filmul pare mai degrabă un documentar cu momente menite să-ţi amintească că urmăreşti totuşi un film şi nu un buletin extins de ştiri de pe BBC.
    Am fost tentat să scriu că înclinaţiile anti-Brexit ale celor care au realizat filmul sunt evidente; mi-am amintit, apoi, că nu a prea mai rămas nimeni care să fie ferm convins de beneficiile procesului în cauză.
    Detaliez: de-a lungul istorisirii, cei care au pledat pentru Brexit sunt prezentaţi ca personajele negative şi, pe alocuri, chiar lipsite de inteligenţă, în vreme ce aparţinătorii taberei Remain apar ca nişte luptători împotriva demagogiei şi a unui viitor sumbru. În realitate, însă, lucrurile nu au stat chiar aşa; este adevărat că cei care au susţinut Brexitul au manipulat date pentru a-şi susţine mesajul, dar să nu uităm că întreaga tragicomedie britanică a plecat de la orgoliul de nestăvilit al lui David Cameron.
    Mă întorc la film şi trebuie să remarc prestaţia excelentă a lui Cumberbatch, care joacă rolul Dominic Cummings, cel care a pus la cale toată strategia pro-Brexit. Sunt obişnuit însă cu prestaţiile sale excelente, aşa că trec la actorul care m-a surprins într-un mod plăcut: Paul Ryan, un actor de televiziune cvasinecunoscut în România, îl întruchipează excelent pe Nigel Farage, liderul UKIP. Poate vi-l amintiţi: e cel care a militat pentru Brexit, dar a dispărut atunci când s-a pus problema să preia rolul de prim-ministru de la Cameron.
    Ryan se achită de sarcină extrem de bine, lăsându-te cu sentimente mixte faţă de Farage: atât ură, cât şi un soi de simpatie pentru un om care pare depăşit de ceea ce a pus în mişcare.
    Brexit e un film simplu, lansat la momentul oportun pentru a atrage atenţia. Nu e o reuşită cinematografică, pentru că stilul documentar în care e realizat nu te poate captiva cu adevărat. Pentru cei care sunt însă curioşi ce s-a întâmplat cu adevărat în acea zi fatidică de 23 iunie 2016, filmul e o bună sursă de informare.

    Notă: 6/10

  • Şcoala de bani

    Motivaţie
    Scopul programului Şcoala de bani este să-i ajute pe cursanţi să devină conştienţi de importanţa gestionării cu responsabilitate a banilor şi de modul în care pot lua decizii financiare mai bune.

    Descrierea proiectului
    Prin programul Şcoala de bani s-a oferit educaţie financiară în grădiniţe – cursuri susţinute împreună cu Asociaţia pentru Promovarea Performanţei în Educaţie; educaţie financiară pentru copii cu vârsta între 7 şi 14 ani prin Camionul FLIP, care se plimbă prin toată ţara şi cu ajutorul căruia copiii învaţă prin joc despre bani şi responsabilitate financiară; educaţie financiară în licee şi facultăţi – ateliere prin care tinerii învaţă primele lucruri despre ce înseamnă să gestionezi un buget personal; educaţie financiară pentru adulţi – Şcoala de bani – Seif – prin care se face o trecere în revistă a celor mai importante lucruri pe care o persoană trebuie să le ştie pentru a avea o viaţă financiară sănătoasă.
    În cadrul acestui program, peste 1.000 de angajaţi ai BCR au devenit deja traineri de educaţie financiară şi oferă, în paralel cu activitatea lor curentă, cursuri gratuite în sucursale după închiderea programului sau la sediile companiilor. Cursurile se desfăşoară în baza unor materiale special dezvoltate şi care se bazează pe principii de educaţie financiară testate la nivel internaţional, sunt total noncomerciale şi nu fac referire la niciun produs sau serviciu al băncii.
    Cursurile pentru adulţi se ţin în fiecare joi, în sucursalele BCR, după încheierea orelor de program sau la sediul clienţilor BCR sau non-BCR, în funcţie de solicitări. Un astfel de curs se desfăşoară, în mod normal, pe parcursul a 90 de minute, cu aproximativ 20 de cursanţi adulţi, toate materialele de curs fiind puse la dispoziţie de BCR.
    Proiectul FLIP – Şcoala de Bani pe Roţi este varianta mobilă a Şcolii de bani şi urmăreşte să educe financiar copiii cu vârste între 7 şi 14 ani. BCR organizează ateliere interactive de educaţie financiară într-un camion special adaptat, unde copiii au ocazia să treacă prin diferite etape de înţelegere şi conştientizare a modului în care banii sunt folosiţi în economie. Copiii învaţă timp de o oră şi jumătate, prin joc, fără să fie nevoiţi să asculte definiţii sau formule, despre cum se împarte bugetul în familie şi despre modul în care fiecare dintre noi are un impact asupra economiei lumii prin deciziile pe care le ia. Pe parcursul atelierului, copiii trec prin cinci etape în care înţeleg importanţa planificării bugetului personal, învaţă şi înţeleg termeni pe care îi vor întâlni în viaţa lor financiară, înţeleg că este esenţial să evaluăm toate argumentele disponibile dacă dorim să luăm decizii corecte în viaţă şi, în final, înţeleg că aproape toate procesele economice şi politice sunt conectate pe plan global. Pe măsură ce parcurg fiecare etapă din lumea banilor, copiii realizează că banii se câştigă greu şi se consumă uşor, că nu întotdeauna preţul unui obiect este egal cu valoarea lui, că fiecare decizie pe care o iau trebuie să aibă în spate nişte argumente bune şi o bună informare şi că fiecare dintre noi are un impact asupra economiei lumii prin deciziile pe care le ia.

    Rezultate
    În 2018, aproximativ 110.000 de români din întreaga ţară au urmat cursurile Şcolii de bani, din următoarele categorii: copii în grădiniţe (30.000), adulţi în sucursale (10.000), adulţi în companii (20.000), adolescenţi şi tineri în şcoli, licee, universităţi (40.000).
    În cadrul Şcolii de Bani pe Roţi Flip, 10.000 de elevi copii cu vârste cuprinse între 7 şi 14 din 15 oraşe au participat la atelierele gratuite de educaţie financiară şi au învătat să-şi gestioneze mai bine banii. Campania s-a finalizat în data de 31 octombrie 2018, cu ocazia Zilei Mondiale a Economisirii, când 13.230 de români din 59 de locaţii din România au participat la cea mai mare lecţie de educaţie financiară din lume, care a adus României prezenţa în Cartea Recordurilor.

  • „Nu înţeleg de ce românii cred că pot avea succes numai dacă lucrează în străinătate”

    O discuţie cu mai mulţi şefi de companii şi bănci despre cum văd ei viitorul României şi de unde vin cele mai mari ameninţări.
    Toţi cred că cea mai mare ameninţare vine din piaţa muncii, acolo unde scade numărul talentelor, se măreşte diferenţa dintre ceea ce au nevoie companiile din punctul de vedere al abilităţilor angajaţilor şi ceea ce oferă angajaţii, scade numărul de potenţiali angajaţi, scade calitatea angajaţilor din cauza scăderii calităţii educaţiei.

    În plus, trendul de plecare din România a tinerilor continuă. Din cauza crizei de pe piaţa muncii, se vor reduce foarte multe oportunităţi de investiţii pentru România atât din partea multinaţionalelor, cât şi din partea companiilor româneşti, iar acest lucru se va vedea: creşterea economică excepţională din ultimii cinci ani a venit în proporţie de 90% din consum, şi mai puţin din creşterea investiţiilor.

    Pentru că toată lumea se confruntă cu problema forţei de muncă şi cu dorinţa tinerilor de a pleca în afară, Branislav Bibic, CEO al Philip Morris România, spune că nu înţelege de ce românii consideră că pot avea succes numai dacă lucrează în străinătate. Şi a dat ca exemplu talentele din Philip Morris România, care vor să plece să lucreze în străinătate cu orice preţ, chiar dacă câştigă în final mai puţin deşi primesc salarii mai mari: costul vieţii din alte ţări este mult mai ridicat decât cel din România, din Bucureşti, ceea ce face ca în final să câştige mult mai puţini bani.

    „De ce vor să plece? Este o decizie oarecum iraţională, se simt mai bine dacă trăiesc în afară.”Mihai Marcu, CEO al MedLife, cea mai mare reţea privată de sănătate din România şi unul dintre acţionari, spune că nu-i înţelege pe românii care pleacă să lucreze în afară câte 10-12 ore pe zi în Londra fără să crâcnească şi sunt fericiţi dacă mai prind o oră pe zi la lunch”.
    Dacă ar sta şi ar lucra în România, aceşti tineri ar ieşi mult mai bine.

    „Noi nu vindem suficient ce este în România, calitatea vieţii a crescut mult faţă de acum 20 de ani, cel puţin în Bucureşti”, adaugă Mihai Marcu.Din cauza schimbărilor peste noapte, stresul din companii este mult mai ridicat în România decât în afară, iar din acest motiv există percepţia că lucrurile sunt mult mai grele aici.

    Cristian Logofătu, directorul financiar al Bittnet System, o companie românească din IT care şi-a obţinut succesul listându-se la bursa de la Bucureşti, spune că poate în România sunt salarii de 4.000 de euro în IT şi în Germania de 6.000 de euro, dar dacă te uiţi la costurile de trai, sunt destul de mulţi oameni care ar prefera să lucreze în România pe un salariu de 4.000 de euro, decât să meargă în altă ţară, unde au salarii de 6.000-7.000 de euro.

    „Singurul lucru care ne încurcă la nivel naţional este nivelul calităţii vieţii perceput de oameni aici, în România”, a declarat Logofătu la lansarea celei de-a patra ediţie a studiului „Capitalul privat românesc“, realizat de ZF în parteneriat cu Patronatul Investitorilor Autohtoni – PIAROM.

    România oferă mult mai multe oportunităţi pentru talente, pentru cei care vor să aibă o carieră într-o companie, într-o multinaţională, sau să devină antreprenori. Dar trebuie să treacă peste această percepţie că lucrurile nu se mişcă în România, că economia şi businessul se prăbuşesc, că statul le ia totul prin taxe şi impozite, la care se adaugă şi contactul cu instituţiile statului.  Dacă cineva poate să treacă de acest lucru, businessul din România îl poate răsplăti.
    Deşi este un exemplu care poate fi obţinut o dată într-o sută de ani, cel mai valoros start-up românesc, UiPath, care a pornit din Bucureşti, a reuşit ca în numai cinci ani să ajungă la o evaluare de 3 miliarde de dolari, cu un potenţial de a ajunge la 6-7 miliarde de dolari. Bineînţeles că poate fi mult mai uşor să ai succes în IT, unde poţi să ajungi mult mai uşor pe piaţa globală decât în retail sau în producţie, unde prima piaţă este cea din judeţul de origine şi cu chiu, cu vai poţi să ajungi în judeţele învecinate.
    Mihai Marcu de la MedLife este sigur că din ce în ce mai mulţi români vor realiza că poate fi mai bine în România din punct de vedere economic şi al businessului decât în străinătate, totul depinzând de timp. 

  • Eu nu înţeleg de ce trebuie să mă strecor mereu. Nu înţeleg de trebuie să mă pitesc, prin oraşul ăsta, ca un biet şobolan în căutarea unei bucăţi de pâine

    Nu mi s-a acrit de maşinile de pe trotuar, de claxoane şi de demenţi. Nu! Vin/plec spre/dinspre serviciu dinspre Piaţa Romană. De luni de zile, pe colţul străzii în care avem sediul, banderole mă avertizează: atenţie, cade tencuiala!
     
    Când e mai calduţ, o iau pe jos spre casă, cât pot. Pe ditamai bulevardul Dacia, afişe: atenţie, cade tencuiala! Mie a început să-mi fie frică să merg pe jos, pe trotuar, ca să nu-mi cadă tencuiala în cap. E mai sigur să merg pe mijlocul străzii: mă înjură ăia din maşini, dar, oricum, sunt nişte ţărani.
     
    Când e puţin frig, a mai dat şi o zăpadă, se umpul pereţii de anunţuri: atenţie , cad ţurţuri – ca să nu ne daţi în judecată că nu v-am zis, dacă ajungeţi la urgenţă la Floreasca.
     
    Am mers săptămâna trecuta în parc. O oră, două, cât am mers noi. Nu a fost o plimbare, a fost o fereală. Parcul a devenit un fel de mers prin Piaţa Romană, puţin modificat – cine dă cu bicicleta peste tine, cine te calcă pe picior cu trotineta, cine te claxonează.
     

  • Faţă în faţă cu senatorii

    „Dacă ROBOR a fost manipulat? Răspunsul este «Nu». ROBOR poate fi stabilit doar între bănci, dar nu este o înţelegere de tip cartelar. ROBOR-ul se plimbă doar între 1,5% şi 3,5%, deoarece rata de politică monetară este de 2,5%, iar coridorul simetric este de plus/minus 1% faţă de aceasta. Dacă se plimbă mai sus sau mai jos, se opreşte orice tendinţă de cartelizare şi se absoarbe tendinţa de lichiditate în exces. Probabilitatea să existe o manipulare este mică sau inexistentă” Mugur Isărescu, guvernatorul BNR

  • Antreprenorul din Timişoara care a trecut de la calculatoare second-hand la piaţa imobiliară

    Achiziţia acestui imobil a venit la pachet cu multe lucruri de învăţat, testând diverse tehnici şi modele de achiziţie şi închiriere. Practic, am adaptat modelul refurbished din IT în zona de real estate”, descrie antreprenorul Dan Iliescu cele mai recente proiecte ale sale. Timişoreanul a dezvoltat, încă din 2002, CIT Group, care a ajuns în prezent principalul jucător de pe piaţa produselor IT refurbished (distribuitor de echipamente IT second-hand sau recertificate – n.red.), după cum descrie el compania. În 2017, CIT Grup a înregistrat venituri de peste 6 milioane de euro, iar aproximativ 70% din venituri au fost asigurate de reţeaua proprie de distribuţie de produse IT refurbished, care depăşeşte 3.500 de distribuitori înregistraţi.

    Cel mai recent pariu al său însă este în imobiliare: în urma efectuării unor workshopuri de real estate cu Robert Kiosaki (om de afaceri american, fondator al Rich Dad Company, instituţie care oferă consultanţă în finanţe – n.red.), Dan Iliescu a identificat pe piaţa din Timişoara o nişă pe care a ales să se poziţioneze. Astfel, el a creat în Dumbrăviţa (cea mai bogată comună din România, aflată în imediata proximitate a Timişoarei) un office hub pentru companii.

    „Achiziţionăm clădiri vechi, cu structură de calitate, iar uneori suntem uimiţi cât de bine au gândit arhitecţii acum 15 – 20 – 30 de ani clădirile, ce structură de rezistenţă au”, descrie Iliescu strategia prin care şi-a propus să dezvolte proiectele imobiliare, anunţată în această toamnă.  

    Suprafaţa totală a clădirii este de 2.400 de metri pătraţi. Parterul este destinat retailului, iar etajele, spaţiilor de birouri, având suprafeţe cuprinse între 22 şi 132 metri pătraţi.

    Pentru Dan Iliescu, clădirile vechi sunt fascinante şi oferă ca exemplu în acest sens clădirea cumpărată de la Nokia, prima clădire de office din Timişoara, pentru care arhitecţii au gândit acum câteva decenii terase interioare verzi şi terase exterioare, dar şi numeroase spaţii de socializare. „Spaţiile de birouri sunt absolut customizabile ca suprafeţe, cu o înălţime suficientă, suprafeţe vitrate foarte mari, multă lumină, parcare proprie în centrul oraşului – această clădire putem spune că este cea mai bine deservită din zona centrală a oraşului.”

    Pentru achiziţia clădirii Nokia, CIT Grup a plătit 6,2 milioane de euro, tranzacţia fiind susţinută şi prin credite obţinute de la instituţii bancare.

    „Ne bucurăm că noi am reuşit să ţinem această proprietate în portofoliul unei firme bănăţene. Este o realizare importantă şi ne dorim ca prin această achiziţie, aşa cum am reuşit în Dumbrăviţa, să creăm un office hub, un pol de business destinat în special firmelor mici şi medii care au nevoie de o locaţie centrală, la costuri decente.”

    În ceea ce priveşte viitorii chiriaşi, ca structură, 60% din suprafaţă va fi destinată companiilor mici, 30% unor multinaţionale cu birouri de talie mică sau medie, iar 10% va fi alocat conceptului de shared office. „Ne-am propus ca în final, pe lângă terasele interioare şi exterioare existente, să avem inclusiv piscină, rooftopuri verzi, iar clădirea să devină smart şi autonomă, să îşi producă propria energie electrică”, descrie antreprenorul următoarele planuri de dezvoltare a proiectului.

    „Timişoara are o ofertă diversă şi bine consolidată, cunoaşte un val de dezvoltare fără precedent”, remarcă Dan Iliescu. „Noi ne vom poziţiona diferit. Deşi avem un amplasament central, vom practica un nivel al chiriei de 8 euro/mp. În zonă, preţurile de închiriere cu serviciile incluse pentru o astfel de clădire trec de 15 euro/mp şi pot ajunge chiar şi la 20 euro/mp.”

    În ceea ce priveşte piaţa imobiliară de la nivelul întregii ţări, Iliescu spune că aceasta are un mare potenţial. „În acest moment cunoaştem în detaliu doar piaţa din Timişoara, dar începem să studiem şi alte oraşe. Sunt foarte multe oportunităţi şi posibilităţi de nişare. Bătaia mare este în zona clădirilor A, dar majoritatea firmelor din România nu sunt acolo.” Prin urmare, fondatorul CIT Grup spune că se gândeşte la achiziţionarea unor clădiri aflate în alte oraşe importante.
    „După finalizarea implementării procesului de refurbishing a clădirii Nokia, vom analiza în ce măsură mai oferă Timişoara alte oportunităţi pe această nişă şi în funcţie de acest lucru vom decide dacă următoarea noastră achiziţie va fi sau nu locală.”

    Conceptul dezvoltărilor imobiliare în spaţii vechi poate fi considerat o replică a primei afaceri a antreprenorului timişorean, distribuitorul de echipamente second-hand, axat pe comercializarea de produse precum calculatoare, laptopuri, monitoare, culminând cu serverele vechi, între 20 – 60% mai ieftine decât cele noi.

    CIT Group se adresează cu aceste produse deopotrivă persoanelor fizice, dar mai ales companiilor, deopotrivă consumatori finali, cum ar fi companiile cu parcuri IT mari care aleg produsele refurbished pentru că au o garanţie de până la trei ani, dar şi servicii de postvânzare la fel ca în cazul echipamentelor noi, precum şi redistribuitori de echipamente IT de dimensiuni mici şi medii. Fondatorul CIT Grup remarcă faptul că firmele mici şi medii au început să înţeleagă – uneori cu costuri imense – că nu se pot lupta cu marii retaileri care au discounturi mari la furnizori şi că nu pot rezista pe piaţă cu marje de 2 – 5%.  

    Potrivit unui interviu acordat anterior, Dan Iliescu a intrat în afaceri încă din adolescenţă: a primit două calculatoare de la tatăl său – „nu ştiu nici azi de ce a cumpărat două“ – şi s-a gândit că ar putea să facă bani lăsându-i şi pe alţii să le folosească. „M-am gândit să le închiriez, să dau şi altora acces la calculator. Şi aşa, de la două calculatoare am ajuns la zece. Am pus apoi bazele unui club de PC şi am reuşit să fac o înţelegere cu o firmă mare de IT din Timişoara. Ei apelau la mine pentru testarea produselor în cadrul acelui club.“

    A petrecut un an în Statele Unite, în cadrul unui program de student exchange, şi s-a întors decis să urmeze calea antreprenoriatului. „Când m-am întors în ţară am reuşit să vând calculatoarele cu un preţ apropiat de cel cu care le cumpărasem. Am înţeles că era o oportunitate acolo şi acela a fost practic momentul zero al companiei“, povesteşte Iliescu. Au urmat apoi o serie de contracte cu mai multe firme din Timişoara, CIT Grup devenind practic distribuitor. Timp de cinci ani au vândut numai monitoare, ulterior dezvoltând şi partea de calculatoare, servere şi alte componente.

    Compania a crescut chiar şi în perioada de criză, atunci când mulţi comercianţi au avut probleme în a-şi vinde produsele. „Pe noi criza ne-a ajutat, pentru că oamenii au început să cumpere lucruri care să merite banii. Erau mult mai atenţi, iar pe noi acea atenţie ne-a ajutat. Am avut creşteri în acea perioadă şi avem creştere şi acum, de 30 – 40% pe an“, spunea Iliescu.

    În prezent, aproximativ 70% din venituri sunt asigurate de reţeaua proprie de distribuţie de produse IT refurbished, care depăşeşte 3.500 de distribuitori înregistraţi. În acelaşi timp, 25% din cifra de afaceri este asigurată de vânzarea către segmentul B2B, iar diferenţa, de achiziţiile făcute de persoane fizice.
    Cererea de birouri din afara Bucureştiului – Timişoara, Braşov, Craiova, Iaşi şi Cluj-Napoca – a totalizat în primul trimestru al anului 2018 17.000 metri pătraţi.

    Aproape jumătate din cererea din afara Bucureştiului a fost înregistrată în Timişoara (8.239 metri pătraţi), în timp ce 30% din spaţiile închiriate (5.100 metri pătraţi) au vizat Cluj-Napoca, potrivit ZF. Companiile din domeniile IT şi servicii profesionale au fost cele mai active, cu aproape 60% din totalul închiriat. În ceea ce priveşte stocul de birouri, în Timişoara, dezvoltatorii au anunţat proiecte de 83.000 metri pătraţi, în Cluj-Napoca, stocul va creşte cu 43.000 metri pătraţi, în Braşov urmează să fie livraţi 25.000 metri pătraţi, iar în Iaşi doar 9.200 metri pătraţi.

    „Din păcate, stilul de viaţă actual face ca tot mai mulţi români să nu mai aloce timp pentru a achiziţiona produse de calitate, ci doar în funcţie de aparenţe, fără să aprofundeze costurile ulterioare de utilizare, durabilitate, impactul asupra sănătăţii, timpul pierdut în utilizare sau rezistenţa”, descrie Dan Iliescu comportamentul pe care l-a observat în rândul clienţilor. „La început am vrut să fim cei mai ieftini, dar am înţeles cu timpul că acest lucru nu se poate. Aşa că am decis să fim cei mai buni, să încercăm permanent să inovăm în branşă. Avem în continuare şi produse ieftine, pentru cei care le doresc, dar ne concentrăm pe alte aspecte“, descrie antreprenorul strategia companiei. 

  • Poate vine criza mai repede, ca să se mai liniştească lucrurile

    Nu înţeleg nimic din ce se întâmplă în societate, nu înţeleg noile generaţii, dau vina pe educaţia oferită de stat, care nu livrează (termen corporatist) ceea ce au ei nevoie pe banda sau bancul de lucru.
    Rareş Măcinică, managing director la operatorul logistic Lagermax AED România, spune că cel mai greu mesaj de dimineaţă este acela în care un angajat anunţă printr-un SMS că nu mai vine la muncă.
    De unde să iei peste noapte un alt angajat, cum poţi să-l înlocuieşti atât de repede?
    Problemele din România se găsesc peste tot în Europa şi mai ales în Europa Centrală şi de Est, care s-a trezit că economiile occidentale le fură forţa de muncă. Germania, cea mai puternică şi cea mai mare economie a Europei, a ajuns cu rata şomajului la cel mai scăzut nivel din istoria recentă.
    În ultimii zece ani, Germania a avut o creştere a numărului locurilor de muncă cu 5 milioane, iar în acest moment numărul locurilor vacante a ajuns la un nivel record de 1,2 milioane.
    Într-un articol din Financial Times dedicat celebrelor mittelstand – companiile mici şi mijlocii germane – Claus Mai, directorul financiar al grupului eMAG, un producător de maşini-unelte, spune că nu mai găseşte angajaţi în Germania şi de aceea trebuie să se ducă după ingineri în Europa de Est, India sau China.
    Din cauza acestei crize, livrarea produselor către clienţi are de suferit, iar directorul financiar al grupului eMAG salută recenta reducere a cererii din ultimele luni, pentru că nu mai făcea faţă comenzilor.
    Germania a extins Uniunea Europeană către Europa de Est pentru a putea să ia din fostele ţări comuniste forţă de muncă.
    Acum, şi fostele ţări comuniste au nevoie de angajaţi şi se uită după oameni în Ucraina, Republica Moldova, fostele ţări sovietice, iar companiile din România se uită după vietnamezi şi nepalezi.
    Având în vedere necesarul de forţă de muncă de pe piaţă, sunt companii, manageri, directori de HR care se întreabă în fiecare zi când vine odată criza pentru a mai linişti lucrurile, pentru a-i ţine pe oameni în companii mai mult timp, pentru a reduce presiunea pe creşterile de salarii.
    În România, în perioada 2005-2008 a fost o vânzoleală continuă a angajaţilor pentru că oamenii plecau peste noapte, la prima ofertă primită, ceea ce provoca mari dureri de cap angajatorilor.
    În 2008, România ajunsese la 4,8 milioane de salariaţi.
    Dar peste noapte a venit criza şi, într-un an şi ceva, s-au pierdut 600.000 de locuri de muncă, ceea ce a fost destul de cumplit, având în vedere că aproape toţi aceştia aveau credite în spate.
    Între 2009 şi până la finalul lui 2012 companiile au avut parte de linişte, au putut să taie salariile, nici nu se mai punea problema de majorări salariale, fără prea mare scandal. Cei care au avut şansa să-şi păstreze jobul au devenit „cei mai buni” angajaţi.
    Aproape nimeni nu protesta public atunci când erau micşorate salariile în sectorul privat, pentru că fiecare ştia că nu există alternativă în piaţă.
    Criza a fost ca o mană cerească pentru companii, manageri şi directorii de HR, pentru că nu mai aveau această problemă cu forţa de muncă.
    Din acest motiv unii se întreabă când vine noua criză, pentru a stopa presiunea din piaţă de căutare de angajaţi, de încercare de ţinere a salariaţilor existenţi, de majorări salariale, de oferire de pachete care de care mai sofisticate, în încercarea de a reuşi să atragă noi oameni.
    O criză mătură şi din concurenţă, ceea ce pentru companiile solide reprezintă un avantaj.
    În perioada crizei, companiile aveau puterea.
    După 2012, când economia a ieşit din criză, salariile au crescut cu 50% la nivelul salariului mediu şi cu 100% la nivelul salariului minim. Chiar şi în aceste condiţii, România a reuşit să-şi refacă forţa de muncă, numărul de salariaţi urcând de la 4,2 la 4,9 milioane. Angajatorii estimează necesarul de forţă de muncă la încă un milion, oameni pe care nu-i găsesc.
    Aşa că mulţi ar vrea să revină criza pentru a reuşi să mai aşeze lucrurile în companie şi să nu se trezească dimineaţă cu SMS-ul „Nu mai vin la muncă”. 

  • Isărescu critică dur taxa pe activele băncilor: Nu vedem lucrurile deloc în roz. Este o bombă greu de înţeles

    „Ne-a luat şi pe noi prin surprindere trăsnaia. Principalul element de nemulţumire este că nu s-a discutat cu industria. Discuţi cu industria bancară, nu vii la sfârşit de an, în prag de Crăciun, cu o bombă de asta greu de înţeles. Cred că domnul ministru de finanţe va discuta cu industria. Au şi nelămuriri cum se aplică. Trebuie să vă spun că avem şi noi. Sunt aspecte pe care cu greu le înţe­le­gem“, a declarat guvernatorul BNR la briefingul de pre­să de după prima şedinţă de politică monetară din 2019.
     
    Ministerul Finanţelor a decis la sfârşitul anului 2018 să introducă din 2019 o taxă pe activelor băncilor în funcţie de evoluţia dobânzilor interbancare ROBOR la trei luni şi la şase luni. Taxa se datorează dacă media trimestrială a dobânzii ROBOR depăşeşte pragul de referinţă de 2% şi există procente diferenţiate.
     
    Guvernatorul BNR a dat de înţeles că va convoca o şedinţă extraordinară a Comitetului Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială, din care face parte şi ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici.