BusinessMagazin

Tag: intelegere

  • „De abia acum, când am ajuns şi eu să am un business şi trebuie să plătesc salariile, am înţeles ce înseamnă acest lucru. În fiecare dimineaţă când mă trezesc, deja am cheltuieli de 500-600 de lei.”

    O discuţie cu Raluca, o fostă colegă care vindea publicitate şi care acum nu a avut ce face şi a devenit antreprenor, un mic patron la un start-up: 

    Cum este să fii antreprenor, să ai firma ta?

    Cum să fie, şi mâine aş vrea să mă las! Nu ştiu ce m-a apucat. Am intrat şi eu la Start-up Nation, am făcut credit la bancă şi am gajat casa, ca să mă mişc mai repede până îmi intră cei 40.000 de euro de la stat. De abia acum îi înţeleg pe cei care ne plăteau înainte salariile, când lucram la ei. Când am ajuns să am şi eu un business, şi trebuie să plătesc salariile, am înţeles ce înseamnă acest lucru. În fiecare dimineaţă când mă trezesc, deja am cheltuieli de 500-600 de lei. Cum le acopăr, cui îi vând ceea ce fac, cum găsesc clienţi, horror!“

    Când lucrezi într-o companie, fie că este românească, fie că este multinaţională, nu ai un stres aşa mare pentru că nu ai prea multe obligaţii. Dacă vânzările nu merg, dai vina pe piaţă, pe economie, pe clienţi, pe produs, pe campania de marketing, pe şefi. Dar la finalul lunii salariul îţi intră, poate şi bonusul, şi nu prea te interesează altceva.

    Când eşti tu patron, trebuie să vinzi, trebuie să urmăreşti încasările, trebuie să cauţi furnizori, trebuie să umbli după clienţi, trebuie să umbli după bani şi să-i recuperezi – poate nu ştiţi că facturile din România au un termen de plată între 90 şi 120 de zile, asta în cel mai bun caz, dacă îţi mai iei banii – trebuie să plăteşti salariile cu taxele la stat, trebuie să plăteşti TVA-ul şi tot aşa.

    Pentru mulţi angajaţi intrarea în lumea afacerilor, în businessul real, a fost un şoc. Tot ce au citit în cărţi, toate poveştile de succes, sunt departe de realitate, cel puţin în România. Toată lumea se uită la patroni, le numără banii şi cred că businessul este uşor, că afacerile se fac singure, contractele vin de la sine, clienţii stau la uşă şi de abia aşteaptă să le cumpere produsele şi serviciile.

    Mulţi nu se uită la legislaţie, la ce au de făcut şi când vin controalele sunt total nepregătiţi.

    La nivel de taxe pe companii, România stă destul de bine, dar în ceea ce priveşte taxele pentru salariile angajaţilor, nivelul este extrem de ridicat şi patronii sunt extrem de frustraţi.

    Pentru un salariu net de 2.000 de lei, mai trebuie să plăteşti taxe de 1.486 de lei, adică aproape cât salariul angajatului.

    Mulţi care intră în business nu înţeleg problemele de lichiditate, de cash-flow, că între plăţi şi încasări există un decalaj foarte mare care trebuie acoperit continuu cu bani de acasă. Dacă mai iei şi un credit de la bancă, a doua zi ai bani, dar ei se termină repede şi urmează rambursările, iar banii nu mai sunt în cont pentru că s-au cheltuit pe o maşină, pe un echipament, pe salarii, pe taxe şi impozite etc. Iar produsele şi serviciile nu se vând aşa uşor şi dacă ai norocul să găseşti clienţi, recuperarea banilor durează mult.

    După cum spunea şi Raluca, şi mâine aş vrea să las totul baltă şi să redevin un salariat fără griji, cu salariul care intră lunar şi fără alte obligaţii.
    România nu este o ţară extrem de antreprenorială, cu o legislaţie care să încurajeze afacerile mici şi mijlocii, nu numai prin prisma banilor din Start-up Nation, ci prin uşurinţa de a intra şi de a ieşi din business, printr-o birocraţie mai relaxată şi un mediu mai prietenos.

    România încurajează companiile mari, nu degeaba primele 1.000 de companii din România fac 49% din cifra de afaceri totală, iar la polul opus încurajează consultanţii şi brokerii de putere, de influenţă, atât de la stat, cât şi cei din multinaţionale sau companiile româneşti mari, care plimbă contracte.
    Dacă ar fi să-i daţi un sfat Ralucăi, să continue sau să închidă totul şi să redevină angajat, ce i-aţi spune? 

  • O tânără de 34 de ani povesteşte care au fost paşii prin care a ajuns partener la una dintre cele mai mari companii de consultanţă şi audit fiscal din România: „Un astfel de pas în carieră presupune parcurgerea unui proces intens şi foarte solicitant de confirmare”

    Ruxandra Târlescu coordonează o echipă de aproximativ 20 de persoane, o parte fiind membri ai echipei de corporate tax, iar ceilalţi ai echipei de pharma & healthcare în cadrul Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică al PwC România.

    Ea a absolvit Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori (Academia de Studii Economice) şi a urmat un master în managementul financiar şi pieţe de capital (Academia de Studii Economice). Îşi aminteşte cu plăcere de două momente cheie din cariera sa: „Primul a fost atunci când am fost promovată în poziţia de manager în cadrul al PwC România, în anul 2011. A fost o surpriză pentru că această oportunitate a apărut relativ la puţin timp după ce venisem în companie”.

    Cel de-al doilea a avut loc la începutul acestui an, când a fost propusă pentru promovare în poziţia de partener PwC, la scurt timp după ce aflase că este însărcinată. „Bineînţeles că un astfel de pas în carieră presupune parcurgerea unui proces intens şi foarte solicitant de confirmare. Din fericire, l-am finalizat cu succes cu doar câteva zile înainte să devin mamă, un alt moment extraordinar şi definitoriu în viaţa mea”. Ruxandra Târlescu spune că cea mai importantă experienţă este cea pe care a avut-o în cadrul unui secondment (detaşare temporară) pe care l-a avut într-unul dintre birourile PwC din Londra; timp de trei luni, ea a fost implicată în proiectul Paying Taxes, derulat de PwC în parteneriat cu Banca Mondială.

    „A fost un prilej să cunosc mulţi oameni, să leg prietenii, să mă bucur de atmosfera londoneză şi să învăţ multe lucruri care mă ajută şi astăzi în profesie”, îşi aminteşte Ruxandra Târlescu.

  • Cum a ajuns o tânără româncă să îşi construiască o carieră de succes după ce a aplicat la un job pe internet

    Ramona Pârvescu este customer development lead în cadrul Unilever South Central Europe, funcţie din care conduce o echipă de aproximativ 40 de oameni. Ea spune că anul trecut echipa sa a reuşit să obţină rezultate peste plan, ceea ce a adus Unilever România în top 10 afaceri din grupul Unilever global din punctul de vedere al creşterii în procente comparativ cu 2017. „Câteva dintre momentele care mi-au marcat cariera ar fi cele care au adus o schimbare mare, precum: 2007, momentul în care m-am alăturat echipei Unilever ca reprezentant de vânzări şi am început să înţeleg piaţa bunurilor de larg consum; 2014, momentul în care am aplicat pentru un rol în echipa globală Unilever, accesând o experienţă care m-a ajutat să am o perspectivă mai largă asupra businessului şi să înţeleg mai în profunzime ce înseamnă strategia de portofoliu şi de piaţă; 2017, momentul în care m-am realăturat echipei din România, dar şi anul trecut, când am primit girul de a conduce echipa regională de vânzări”, descrie Ramona Pârvescu principalele borne ale parcursului său profesional. Ea spune că unul dintre cele mai dificile momente din cariera sa a fost la început de 2007, când a luat decizia de a-şi da demisia din rolul pe care îl avea şi care nu mai răspundea aşteptărilor sale, fără să aibă o altă opţiune evidentă. Ramona Pârvescu a urmat cursurile Universităţii Aurel Vlaicu din Arad şi a avut o experienţă internaţională de trei ani şi jumătate în sediul global, la Unilever Rotterdam, care a ajutat-o să îşi extindă înţelegerea strategiei de business. „Întoarcerea în România nu a fost o decizie uşoară, dar încă mai cred că a fost cea corectă, fiindcă aici pot să am impact direct asupra pieţei prin brandurile cu misiune pe care le vindem.”

  • Povestea lui Joey Cao, un chinez îndrăgostit de România: „Am fost mereu nemulţumit de poziţia în care mă aflam într-un anume moment şi mereu mi-am dorit mai mult”

    Joey Cao este general manager al filialei locale a TP-Link, furnizor global de produse şi accesorii de reţea. „M-am născut într-un oraş mic de lângă Shanghai, China. În timpul studenţiei, mama mea a pus mereu presiune pe mine, deoarece şi-a dorit, ca orice părinte, să reuşesc în viaţă“, povesteşte Joey Cao. Cu toate acestea, spune că presiunea cea mai mare a venit tocmai din partea lui.

    „Am fost mereu nemulţumit de poziţia în care mă aflam într-un anume moment şi mereu mi-am dorit mai mult. Întotdeauna când îmi îndeplineam obiectivul propus îmi setam un alt obiectiv mai îndrăzneţ decât cel precedent. Astfel, cheia succesului meu a fost că întotdeauna mi-am propus obiective din ce în ce mai mai curajoase: de la cea mai bună şcoală gimnazială la cel mai bun liceu şi până la o universitate de top din China. Mi-am îndeplinit constant obiectivele propuse.“

    Primul său loc de muncă a fost în cadrul TP-Link, imediat după ce a absolvit studiile universitare. Fondat în 1996, TP-Link este liderul pieţei de echipamente WLAN şi CPE broadband, cu distribuţie în peste 170 de ţări (potrivit companiei de analiză a pieţei IDC).

    Profilul lui Joey Cao a apărut în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, publicat anul acesta.

     

  • Fie te adaptezi, fie eşti lăsat în urmă

    Compania Telus International, care activează pe zona de outsourcing, are în prezent 1.500 de angajaţi în România, care lucrează pentru giganţi din industriile telecom, comerţ electronic, asigurări şi jocuri video, dar şi pentru start-up-uri din domeniul fintech sau hotelier. În 2018, afacerile locale ale Telus International s-au situat la 115,8 milioane de lei, cu o pierdere netă de 5,26 milioane lei, conform datelor de la Ministerul de Finanţe. Telus International raportează pe plan local prin intermediul firmei de call center Call Point New Europe, pe care a achiziţionat-o în 2012, intrând astfel pe piaţa din România.

    Pentru a putea susţine extinderea operaţiunilor locale, reprezentanţii filialei din România anunţau, la începutul acestui an, intenţia de a angaja alte 500 de persoane. La nivel general, compania are 36.000 de angajaţi. Jeffrey Puritt este cel care conduce operaţiunile globale ale companiei pentru care lucrează încă din 2001. „Toată lumea vorbeşte despre «a patra revoluţie industrială» şi că, mai devreme sau mai târziu, toate industriile vor fi influenţate, deoarece tehnologia continuă să evolueze într-un ritm uluitor”, spune Jeffrey Puritt. „Industria telecomunicaţiilor s-a schimbat complet şi continuă să evolueze cu mare viteză. Telefoanele mobile au înlocuit liniile fixe şi au schimbat modul în care accesăm internetul, găsim informaţii şi facem cumpărături.”

    O altă industrie care a fost schimbată de evoluţia tehnologiei, spune CEO-ul Telus International, este media. „Înainte de internet, oamenii citeau ştirile în presa locală sau le aflau de la jurnalele TV. Acum, ştirile sunt pe toate dispozitivele conectate, precum smartphone-urile, tabletele, televizoarele, iar reporterii pot încărca instantaneu conţinut pe diverse platforme online, oferind acces la milioane de oameni de pe glob.”

    Turismul a fost, de asemenea, schimbat prin tehnologie, crede el; în zilele noastre, te poţi caza la hoteluri după ce le-ai văzut pe internet, după ce ai citit recenziile şi, de asemenea, poţi rezerva o cameră într-un hotel sau închiria o casă ori un apartament folosind servicii precum Airbnb. „Cert este că firmele care nu sunt pregătite sau nu sunt dispuse să se adapteze vor rămâne în urmă. Pentru noi, transformarea digitală reprezintă oportunitatea de a folosi tehnologia pentru a permite membrilor echipei să ofere cele mai bune experienţe clienţilor.” Pe de altă parte, consumatorii devin din ce în ce mai experimentaţi din punct de vedere digital, ceea ce face ca natura serviciilor oferite clienţilor să se schimbe.

    În prezent, diferenţele dintre piaţa locală şi cele mai dezvoltate, din vest, sunt aproape inexistente, crede Puritt. „Această ţară are un capital de forţă de muncă profesionistă, multilingvă, cu înaltă calificare şi a urcat constant în clasamentul huburilor de outsourcing preferate pentru companiile europene şi nord-americane. De exemplu, în România, membrii echipei noastre vorbesc fluent patru limbi. Prin comparaţie, în Europa de Vest vorbesc două limbi.”

    În ţări precum Bulgaria şi România, oamenii au abilităţi tehnice bune – un diferenţiator cu adevărat unic şi un avantaj competitiv pe termen lung, subliniază CEO-ul Telus. „Chiar dacă în România costul forţei de muncă nu este cel mai mic, competenţa în ceea ce priveşte abilităţile multilingve, tehnice şi soft skills fac de fapt costurile foarte competitive.” Acesta este şi motivul pentru care Puritt vrea să valorifice potenţialul oferit de România şi să continue dezvoltarea companiei anul acesta, atrăgând „cele mai bune talente multilingve pe care le poate oferi piaţa muncii”.

    Potrivit Asociaţiei Business Service Leaders România (ABSL), peste 125.000 de persoane sunt angajate în prezent în sectorul serviciilor de business din România, iar potenţialul industriei este de 300.000 de angajaţi. Până în 2020, numărul angajaţilor va creşte până la 150.000. Pentru a avea cu adevărat succes, Jeffrey Puritt crede că businessurile trebuie să fie organizate strategic, operaţional şi tehnologic pentru a oferi o experienţă sincronizată clienţilor. Acestea trebuie să acorde atenţie experienţei complete, end-to-end, pe care clienţii o au, din perspectiva lor, cu o anumită companie. „Prea multe companii se concentrează pe puncte individuale de interacţiune, dedicate facturării, fidelizării, apelurilor pentru relaţii cu clienţii şi altele asemenea. Părerea mea este că aproximativ 30% dintre interacţiunile umane actuale pot fi, vor fi şi ar trebui automatizate.”

    El oferă următorul exemplu: „Dacă doriţi să vă resetaţi parola sau să vă reglaţi planul de date, de ce aţi dori să discutaţi cu un agent, să petreceţi o oră, când în cinci secunde un computer poate face acest lucru pentru dvs.?” Cazurile unde roboţii au făcut progrese foarte mici, spune el, sunt cele legate de abordarea unor situaţii noi. Cu alte cuvinte, roboţii nu pot gestiona lucruri pe care nu le-au văzut de multe ori. Oamenii, pe de altă parte, au capacitatea de a conecta situaţii aparent disparate pentru a rezolva probleme cu care nu s-au mai întâlnit niciodată. „Noi ne concentrăm pe combinarea experienţei clientului cu experienţa digitală şi ne aşteptăm ca numărul total al agenţilor din centrele de servicii să crească.”

    Ce tendinţe vom vedea în următorii 3-5 ani, în special în ceea ce priveşte interacţiunea furnizorilor cu clienţii lor? „Tendinţa majoră pe care o vedem este legată de personalizare”, spune Puritt. „Totul va fi adaptat la individ, de la reclame personalizate la experienţe personalizate. Acest trend de personalizare este deja susţinut de inteligenţa artificială, machine learning, analize avansate de date, boţi conversaţionali şi aşa mai departe.” El spune că această abordare high-tech a devenit vizibilă în toate punctele de contact cu consumatorii, cum ar fi pe reţelele de socializare, la cumpărăturile online şi în magazine, în chaturi şi apeluri.

    „Pe măsură ce asistenţa oferită clienţilor devine mai complicată, este din ce în ce mai important să investim în analiza datelor, machine learning şi managementul cunoştinţelor pentru a ne asigura că agenţii noştri au acces facil la informaţii, astfel încât să se poată concentra pe conexiunea umană cu clienţii.” Una dintre cele mai mari provocări, spune Jeffrey Purritt, a fost transformarea Telus International într-un angajator dezirabil în industria serviciilor de business. „Angajamentul nostru s-a reflectat constant de-a lungul mai multor ani în clasamentele care măsoară nivelul de implicare a angajaţilor. În 2018, am obţinut un scor de 86% la nivel global, în creştere cu 300 puncte de bază comparativ cu 2017. Acest lucru se corelează cu ratele noastre privind fluctuaţia personalului, care continuă să fie cu 50% mai mici decât ale competitorilor noştri în majoritatea regiunilor în care ne desfăşurăm activitatea.”

    Dacă în prezent traversăm o perioadă în care toată lumea încearcă să colecteze cât mai multe date despre client pentru realizarea unor afaceri mai bune, mai profitabile, Jeffrey Pruitt crede că pe viitor lucrurile se vor schimba, pe măsură ce opinia publică reconsideră ce informaţii personale sunt oamenii dispuşi să ofere, iar guvernele revizuiesc reglementările privind confidenţialitatea datelor personale. „Companiile va trebui să aibă o strategie pentru a utiliza tehnologia în diferite moduri astfel încât să creeze soluţii responsabile care să le ajute să rămână conectate la consumatori. De asemenea, companiile trebuie să se concentreze mai mult pe calitatea datelor şi nu pe cantitatea de date.”

  • Dezastrul demografic într-una dintre cele mai importante ţari din Europa: Populaţia ţării se va înjumătăţi

    Guvernul populist din Italia a adoptat o poziţie anti-imigraţionistă încă de când politicienii partidelor care guvernează astăzi erau în campanie, iar acea poziţie a început să se transforme în politici care ar putea dăuna Italiei pe termen lung.

    Populaţia zonei euro se va diminua cu 20 de milioane de oameni până la finalul secolului, potrivit previziunilor Eurostat, citate de Bloomberg.

    În principal acest lucru se va datora Italiei, ţară cu 60 de milioane de locuitori în prezent, încât populaţia ţării va scădea cu 16 milioane de oameni – pe fondul populaţiei îmbătrânite şi a natalităţii scăzute.

    Dacă nu vor exista fluxuri de oameni care să migreze în Italia pentru restul secolului, pe fondul politicilor anti-imigraţie, populaţia Italiei va scădea cu 30 de milioane de persoane, adică la jumătate faţă de nivelul pe care îl înregistrează în prezent.

    O nouă lovitură populistă asupra imigranţilor a venit săptămâna aceasta, când Matteo Salvini, liderul partidului de populişti La Liga, a închis în Sicilia ceea ce a fost în trecut cel mai mare centru de imigranţi din Europa.

    Închiderea centrului Mineo, cu o capacitate de peste 4.000 de persoane, este încă o victorie a populiştilor.

    Potrivit BBC, în timp ce numărul de imigranţi ajunşi în italia a scăzut dramatic, de la 181.000 în 2016 la 3.071 până acum în 2019, numărul celor declaraţi morţi sau dispăruţi a crescut semnificativ la 667, adică 1 din 6.

     

     

     

  • Cât va primi fosta soţie a celui mai bogat om din lume. Divorţul s-a finalizat recent

    Potrivit înţelegerii, MacKenzie Bezos, în vârstă de 49 de ani, va primi aproximativ 19,7 milioane de acţiuni la Amazon.com, respectiv 4% din companie, valoare care se ridică la 38,3 miliarde de dolari. În urma acestei înţelegeri financiare, fosta soţie a lui Jeff Bezos ajunge pe locul al 22-lea în topul miliardarilor realizat de Bloomberg.

    Divorţul a fost pronunţat la o instanţă din King County, statul american Washington.

    Jeff Bezos, în vârstă de 55 de ani, rămâne cu 12% din companie şi îşi păstrează titlul de cel mai bogat om din lume.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Blockchainul nu este despre bitcoin

    „Există discuţii la nivelul ministerului (n.r.: Comunicaţiilor) în mai multe comisii, cu specialişti din piaţă, pe tema tehnologiilor avansate precum blockchain sau supercomputing. Avem în plan elaborarea unei politici pe zona de inteligenţă artificială, pe blockchain, care să devină legislaţie adoptată de guvern încât România să se poată plasa printre pionierii domeniului. Încă este o zonă în care România poate face pionierat, însă avem nevoie de cadru legislativ pentru a ajuta nu doar antreprenori locali din domeniul blockchain, dar şi să atragem antreprenori din alte state din Europa”, a explicat Alexandru Petrescu, ministrul comunicaţiilor, în cadrul primei ediţii a evenimentului Romanian Blockchain Summit, desfăşurat în perioada 21-22 iunie.

    Astfel, în ultimii doi ani, guvernele şi companiile lumii au înţeles că blockchain este o tehnologie care nu e reprezentată de moneda digitală bitcoin – acesta fiind contextul în care tehnologia a ajuns în atenţia publică – ci un concept inedit de infrastructură digitală care poate fi implementat în diferite domenii pentru a aduce un aport de transparenţă şi siguranţă informaţională.

    Scepticii tehnologiei blockchain susţin de multe ori că nu înţeleg cum funcţionează şi că nu este de ajuns argumentul că este o infrastructură descentralizată, care nu e controlată şi gestionată de un singur jucător, ci de mai mulţi, şi care are avantajul de a fi imutabilă. Totuşi, în timpul evenimentului Romanian Blockchain Summit, în timpul unui panel de discuţii, Fabio Canesin, fondatorul unuia dintre cele mai mari exchange-uri descentralizate din lume, Nash Exchange (NEX), a oferit o altă perspectivă asupra subiectului.

    „Nu cred că trebuie să le explicăm oamenilor care ar beneficia la scară largă de blockchain exact cum funcţionează. Trebuie doar să le explicăm cum funcţionează pentru ei. Când au apărut transferurile de bani, nimeni nu a stat să le explice oamenilor procesele din spatele transferului, ci doar ce se întâmplă pentru ei”, spune Fabio Canesin, cofondator al proiectului Nash.

    Astfel, ministrul Alexandru Petrescu a arătat o poziţie similară cu societăţile europene, care au agreat convenţii şi asociaţii în ultimii doi ani pentru a exploata avantajele tehnologiei blockchain alături de alte tehnologii revoluţionare.

    „Angajamentul meu şi al Ministerului Comunicaţiilor este de a ajuta şi încuraja adopţia noilor tehnologii. În 2018, România a devenit membru al European Blockchain Forum, o structură ce ţine de Comisia Europeană, şi angajamentul nostru este să atragem tehnologii avansate. (…) Convingerea mea este că va fi o tranziţie a unor oameni din zona IT-ului de astăzi către blockchain. Tehnologia blockchain oferă o posibilitate de stocare a datelor în reţea cu o securitate mult mai ridicată pe aspecte precum vulnerabilitate sau posibilitatea de a corupe datele. Şi cred că în prezent este cel mai bun moment să vorbim despre asta.

    Aceste noi tehnologii trebuie bine cunoscute, aprofundate la nivel de masă în zona specialiştilor din IT, astfel încât să ne asigurăm că tranziţia către blockchain se face în cel mai bun mod pentru România. Putem face acest lucru doar cu o legislaţie care să o încurajeze”, adaugă Petrescu.

    Un alt subiect care a dat tonul discuţiilor în ceea ce priveşte tehnologia blockchain este recentul anunţ al lui Mark Zuckerberg cu privire la lansarea monedei digitale libra, care ar putea ajunge să fie utilizată de cei 2,7 miliarde utilizatori ai reţelei sociale Facebook.

    Compania Facebook a anunţat deja de mult timp mai multe planuri care ar necesita o monedă de schimb în cadrul platformelor sale.

    Mai mult, Facebook vrea să capitalizeze pe cei 1,7 miliarde de oameni care nu sunt incluşi în sisteme financiare globale, adică 31% din populaţia planetei.

    Astfel, compania vinde ideea că este suficient un cont gratuit de Facebook pentru a fi inclus în sistemele financiare.

    În cadrul proiectului prezentat drept Libra, compania lui Mark Zuckerberg promite să rezolve problema transferurilor de bani scumpe, în unele cazuri intermediarii tranzacţiilor percepând chiar şi 10% în comisioane. Practic, proiectul ar trebui să aducă transferuri de bani fără comision, sau cu un comision mult redus, dar cu o viteză mult mai mare.

    De la marketplace-ul deja existent în Facebook şi până la opţiunile de transfer de bani care au fost anunţate pentru Messenger sau WhatsApp, şi chiar până la marketplace-ul pe care vrea să îl creeze în Instagram, compania creată de Mark Zuckerberg are nevoie de o monedă de schimb.

    Entuziaştii criptomonedelor, cei al căror interes în blockchain şi monede digitale este strict de a face bani rapid, sperau că noua moneda de la Facebook va fi următorul bitcoin, următorul El Dorado, însă aceştia au aflat că Facebook lansează ceea ce se numeşte un stablecoin.

    Faţă de restul monedelor digitale din piaţă, precum bitcoin, ethereum sau xrp, unde valoarea monedei este dată de tranzacţiile din piaţă şi de cantitatea de monede date spre tranzacţionare, monedele stabile (n.r.: stablecoin) au valoarea strâns legată de ceva mai puţin volatil decât tranzacţionarea.

    Un exemplu de stablecoin care există deja de câţiva ani este tether . Aceasta are valoarea legată de valoarea dolarului american şi fluctuează doar în funcţie de fluctuaţiile acestuia raportat la piaţa monetară. Valoarea în sine a monedei gravitează constant în jurul valorii de un dolar.

    Însă tether are o capitalizare totală de 3,5 miliarde dolari, pe când Facebook are scopuri mult mai ambiţioase. Prof. dr. Philipp Sandner, şeful Frankfurt School Blockchain Center din cadrul Şcolii de Finanţe şi Management din Frankfurt, numit în top 30 economişti germani în 2018, scrie pe Medium că moneda libra ar putea ajunge chiar şi la o capitalizare de 250 miliarde dolari, detronând astfel bitcoin în topul monedelor digitale după capitalizarea totală de piaţă.

    Nu se poate determina exact numărul de utilizatori ai monedei libra în prezent. Totuşi, dacă luăm în considerare o bază potenţială de utilizatori cuprinsă între 100 şi 500 de milioane de persoane, cu fiecare deţinând între 500 şi 2.500 de libra, capitalizarea de piaţă ar putea varia între 50 miliarde dolari şi 1.250 miliarde dolari. Dacă ţinem cont de faptul că Facebook are 2,7 miliarde utilizatori pe platformele sale, o estimare că 250 de milioane de utilizatori vor folosi libra nu este nerealistă.

    Tot în lumea financiară, dincolo de plăţi şi transferurile de bani, tehnologia blockchain poate fi utilizată şi pentru instrumentele burselor. Spre exemplu, anul trecut, grupul austriac Erste, proprietarul BCR, a doua bancă de pe piaţa locală ca mărime, a realizat cu succes prima emisiune de obligaţiuni private exclusive pe o platformă blockchain. În cadrul evenimentului de la finalul iunii iunie, Adrian Tănase, CEO-ul bursei de la Bucureşti, a spus că şi el ia în calcul utilitatea tehnologiei blockchain. „Trebuie tot timpul să profităm de noile tehnologii. Şi noi analizăm acum posibilitatea de a integra tehnologia blockchain în procesele noastre, pentru că este una dintre tehnologiile viitorului”, spunea şeful bursei de la Bucureşti.

    Mai mult, unii antreprenori români au construit deja businessuri de succes în acest domeniu, în timp ce alţii lucrează încă la o serie de proiecte ambiţioase. Spre exemplu, Mihai Alisie este, alături de Vitalik Buterin, unul dintre fondatorii monedei digitale ethereum un proiect care are în prezent o capitalizare de peste 30 miliarde dolari şi care oferă o plaformă de start pentru 80% din aplicaţiile pe blockchain din piaţă.

    Mihai Ivaşcu, fondatorul serviciului de transfer de bani MoneyMailMe, a fondat şi compania Modex, prin care implementeză proiecte pe blockchain, gestionează un marketplace de soluţii blockchain şi o academie open source unde IT-iştii români pot învăţa blockchain.

    Modex a lucrat cu cel mai mare jucător din industria de carne din România, Cris-Tim, petru implementarea unei infrastructuri digitale bazate exclusive pe tehnologia blockchain, prin care compania va putea urmări trasabilitatea ingredientelor şi produselor.

    „Aplicaţia din industria cărnii este dezvoltată cu liderul Cris-Tim, o companie cu care am mai lucrat în trecut, ce va implementa în curând o infrastructură de blockchain pentru a putea arăta clar cumpărătorilor traseul ingredientelor dar şi al produselor companiei. Cris-Tim este una dintre primele companii din industria globală alimentară care decid să facă acest pas”, explică Mihai Ivaşcu, CEO şi fondator al Modex şi al aplicaţiei de transfer de bani MoneyMailMe.
    Nevoia producătorilor de a li se recunoaşte calitatea produselor şi nevoia consumatorilor de a şti exact de unde provin produsele pe care le cumpără l-au determinat pe antreprenorul român Radu Timiş să implementeze acest proiect.

    Iar românii nu se opresc aici, încât la eveniment au fost prezente şi proiecte precum OncoChain – o echipă de oameni din Timişoara care îşi propune să realizeze un registru naţional al bolnavilor de cancer, care ar sta la baza viitoarelor tratamente şi cercetări.

    Tot la noi în ţară, start-up-ul SupplyBlockhain, care a fost fondat de antreprenorul român Sebastian Cochinescu în SUA, a furnizat infrastructura blockchain pentru exerciţiul NATO Vigorous Warrior 19, desfăşurat la începutul lunii aprilie şi considerat a fi cel mai mare exerciţiu medical military din istoria NATO.
    Dincolo de România, cele mai mari firme de consultanţă din lume, guvernele lumii prin diferite comisii, cele mai mari bănci, precum UBS, Erste sau Alior, testează şi implementează în prezent soluţii pe baza infrastructurilor blockchain. În acelaşi timp, asocierea cu bitcoinul dispare din mintea oamenilor de business şi a inovatorilor şi rămâne doar în mintea celor care speră să câştige bani uşor.

  • Opinie – Georgeta Dendrina: Poziţia de CEO vine cu multe beneficii la care mulţi dintre noi râvnim. Vine insă şi cu multe renunţări şi senzaţia de singur pe lume

    Se vorbeşte mult în ultimii ani, de când Brené Brown şi-a lansat cartea cu acelaşi nume, despre „puterea vulnerabilităţii” şi despre cât este de important ca managerii să îşi arate vulnerabilitatea. Aceasta este însă o sabie cu două tăişuri. Trebuie ca directorii, CEO, să cântărească bine câtă vulnerabilitate şi câtă putere sau tărie emană; altfel, există riscul de a fi consideraţi slabi, neîncrezători în forţele proprii. Aş zice că, mai degrabă, în actul de conducere, vulnerabilitatea e ca sarea în bucate – dacă nu pui, nu are gust mâncarea, dacă pui prea multă, devine dezgustătoare; sau ca parfumul la o ţinută impecabilă – o face remarcabilă şi de neuitat.

    La o cină cu un CEO cu care lucram acum câţiva ani, la întrebarea „Ce mai faci, cum îţi este?”, într-un moment rar de sinceritate şi vulnerabilitate, a spus: „Bine, pentru cât sunt de stresat!”. Ne cunoaştem de mulţi ani, însă acela a fost unul dintre foarte rarele momente de vulnerabilitate manifestată. În rest, ca majoritatea oamenilor în astfel de poziţii, aş zice că are o imagine de întreţinut.

    Responsabilităţile unei astfel de funcţii aduc multe griji, multe nopţi nedormite, dureri de cap, de umeri, cu răni fizice, cu coşmaruri. Presiunea psihologică poate duce la nişte stări emoţionale pe care puţini le înţeleg. Sigur, poziţia de CEO vine cu multe beneficii la care mulţi dintre noi râvnim. Vine însă şi cu multe renunţări şi senzaţia de singur pe lume.

    Cu cât eşti mai sus în organizaţie, cu atât mai mult vei fi înconjurat de oameni care îţi vor spune ce vrei să auzi (sau ce cred ei că vrei să auzi). E foarte greu să te păstrezi în echilibru, să fii raţional, să cauţi ce e dincolo de ceea ce spun oamenii.

    Studiile culturale arată că, în România, distanţa faţă de autoritate e mare. Oricât de mult ar încerca un CEO să fie mai apropiat de oameni, aceştia vor fi mereu sensibili la ce scrie pe cartea lui de vizită. Cineva spunea, la un moment dat, despre şefa ei: „Să nu creadă că angajaţii pot să fie prieteni cu ea”. Poate pentru că, până la urmă, oamenii ştiu în mâna cui stau deciziile finale. Nu mai puţin adevărat este însă că deciziile sunt influenţate de rezultatele, comportamentele şi atitudinea angajaţilor. Vorbesc acum de cazurile care intră într-un anumit grad de „normalitate”, nu de cele cu CEO narcisişti, orbiţi de putere, manipulatori (din păcate, există multe astfel de cazuri).

    Distanţa este atât de mare pentru că oamenii sunt invidioşi. Am auzit de multe ori întrebarea: „De ce ea/el şi nu eu? De ce e altcineva ales/promovat?”. Toţi avem nevoie de feedback, avem nevoie să ne calibrăm în raport cu ceilalţi, inclusiv un CEO.

    Resentimentele sau invidia, care creează comportamente neproductive, fac ca arareori un CEO să beneficieze de un feedback obiectiv.
    Am auzit oameni spunând: „Eu nu pot să îi spun ceva bun, eu nu perii”. Indiferent dacă face ceva bun, oamenii nu îi spun. Sunt alte situaţii în care oamenii încearcă să ascundă sub covor ceva negativ, nişte rezultate proaste, ca să nu afle CEO-ul. Ascunderea adevărului duce la pierderea încrederii în oameni. Astfel, CEO-ul nu mai ştie când i se spune adevărul şi când nu.

    Cred că un CEO este un fel de container pentru multe anxietăţi, multe probleme, multe nelinişti, negativităţi pe care alţii le proiectează asupra lui. De obicei, oamenii nu vorbesc despre acestea, încearcă să le ţină în frâu, să pară calmi, în control, îşi dedică si mai mult timp firmei. Sacrifică, de obicei, relaţiile cu familia şi cu prietenii, acolo unde toţi ne aşteptăm să fim înţeleşi.

    Ce întrebări ar trebui să îşi pună fiecare CEO? „Până când sunt înţeles? Dacă noi conţinem multe anxietăţi, pe noi cine ne conţine? Cum ne detaşăm de presiunile care vin la pachet cu poziţia?” sunt câteva dintre acestea. Studiile arată că unii oameni în poziţia de CEO ajung să aibă comportamente deviante (care implică alcool, sex, droguri); alţii, poate, cu un alt nivel de maturitate, îsi găsesc un executive coach care joacă, printre altele, şi rolul de container.

    Câteva lucruri pe care un CEO ar putea să le facă pentru a contrabalansa senzaţia de singurătate care vine cu poziţia sa sunt:
    • Să îşi găsească un mentor din industrie sau din altă industrie.
    • Să facă parte dintr-o asociaţie, să caute întâlniri cu oameni similari.
    • Să îşi ia un executive coach.
    • Să aibă nişte obiceiuri de relaxare pe care să le practice ca pe ritualuri (sportul poate fi o soluţie; sau cina cu familia/cu prietenii în fiecare sâmbătă sau duminică).
    • Să se apropie de oamenii din firmă, chiar dacă nu îi este simplu, natural, să le zâmbească, să le spună mulţumesc, să îi întrebe ce mai fac.

    Un client dintre ai mei, de acum ceva timp, CEO la o firmă mare, zâmbea în fiecare zi când ajungea la birou şi întreba pe toţi cei pe care îi întâlnea ce mai fac, dădea mâna cu ei. Cred că lumea îl aprecia şi se simţeau apreciaţi la rândul lor. Se spune că „It takes two to tango”; în cazul CEO-ului, el trebuie să dea tonul ca ceilalţi să îl urmeze.

  • Iohannis, după ce Senatul a respins ridicarea imunităţii lui Tăriceanu: Jalnic şi ruşinos. Nu au înţeles nimic

    “Cred că este atât de jalnic şi denotă o atitudine de dispreţ aşa de profund din partea PSD-ALDE faţă de voinţa românilor încât îmi e greu să şi găsesc o calificare pentru votul din Senat. Practic PSD-ALDE prin apărarea lui Tăriceanu cu acest vot şi-au dat arama pe faţă. Nu au înţeles nimic din ce le-au spus românii la vot. Au mers mai departe aşa cum sunt obişnuiţi şi au făcut zid în jurul lui Tăricanu ca nu cumva marea valoare a politicii româneşti să fie atinsă de procurori. Jalnic şi ruşinos”, a declarat Klaus Iohannis.

    Senatul a respins luni solicitarea DNA de începere a urmăririi penale în cazul lui Călin Popescu Tăriceanu. Preşedintele Senatului era acuzat de procurori că a primit mită, indirect, 800.000 de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro