Aşa că o companie numită Blueseed şi-a propus să depăşească piedicile legislative şi să rezolve problema într-un mod cât se poate de inedit – va cumpăra un mare vas de croazieră, care va naviga în apele internaţionale din apropierea Californiei, vas care va deveni un incubator de afaceri. O soluţie simplă, elegantă şi eficientă de a te opune unui sistem politic obtuz, greoi şi ineficient. Max Marty, fondatorul Blueseed, crede că într-un an de zile va strânge banii necesari pentru a demara proiectul. Ideea lui Marty este de a înlocui viza de lucru, care se acordă într-un număr limitat şi destul de greu, cu vize de afaceri, mai uşor de obţinut. Iar distanţa de numai 12 mile marine la care se află vasul adaugă o componentă “de plăcere” excursiei pe care o poate face un antreprenor pe continentul american, pentru o întâlnire cu potenţiali investitori sau parteneri de afaceri. Publicaţia Ars Tehnica notează că există, desigur, şi elemente care pot pune piedici proiectului din partea autorităţilor ce supraveghează imigraţia sau din partea vămii, dar că, pe măsură ce firmele vor creşte, intrarea în ţară va fi mai lesnicioasă, pentru că 5 sau 10 milioane de dolari pot deschide multe porţi.
Citind despre ideea celor de la Blueseed, mă gândeam cât cântăreşte acest mod de a gândi al americanilor, outside the box, în dezvoltarea lor; de prea multe ori îi socotim pe americani stupizi şi obezi, dar, după ce ne mestecăm frustrările, vorbim la iPhone, ne îmbrăcăm în blugi şi compunem minunate prezentări în PowerPoint, inspiraţi din ceea ce găsim cu ajutorul Google.
Toate cele de mai sus au fost create în afara apelor teritoriale; mă văd nevoit să precizez că aceasta este o metaforă. Ce vreau să spun este că economia lor a avut mereu de câştigat în urma sângelui tânăr care a circulat în economie.
Nu există în lume un teren mai mlăştinos decât economia europeană de astăzi; mari bănci cu dulapurile pline de schelete, companii dinamice ţinute în loc de politicieni nehotărâţi şi mult prea puţine afaceri noi. În urmă nu cu mulţi ani, în topul global 500 al companiilor listate întocmit de Financial Times se regăseau aşa: 51 de mari companii înfiinţate în a doua jumătate a secolului XX, 46 de companii din zona emergentă a globului şi numai 12 companii europene. Dacă luăm în calcul numai ultimul deceniu al secolului trecut, diferenţele sunt şi mai mari – trei companii europene, faţă de 23 din SUA şi 21 din statele emergente.
Ultimul sport în rândul analiştilor economici este să dea pronosticuri legate de puţinele zile pe care moneda unică europeană le mai are de trăit – totul a pornit de la Wolfgang Munchau de la Financial Times, dar cele 10 zile invocate de neamţ au început să fie fluturate de mulţi alţii, ba chiar şi de comisarul european pe probleme economice Olli Rehn. Mă aşteptam ca Olli Rehn să vină cu idei şi soluţii, nu cu termene limită fără dată de început. Personal, cred că euro mai are şanse, în măsura în care autorităţile europene se vor concentra nu pe aiureli legate de menţinerea stabilităţii sau a inflaţiei în parametri, ci pe temperarea pieţelor şi pe crearea de business.
Temperarea pieţelor este un eufemism; altfel, trebuie şocuri electrice şi cămăşi de forţă; sunt singurele soluţii pentru o piaţă care tranzacţionează câte 100.000 de dolari pentru fiecare cetăţean al planetei, cu totul 708.000 de miliarde de dolari. Iar experţii ar face bine să se abţină, zic. Un psiholog pe nume Philip Tetlock a studiat activitatea experţilor în economie şi politică; a folosit circa 300 de experţi, care au emis în jur de 27.000 de predicţii pentru o perioadă de cinci ani. Rata erorilor s-a dovedit a fi mult mai mare decât au crezut chiar autorii predicţiilor, iar între răspunsurile oferite de un doctor în ştiinţă sau un student sau chiar un jurnalist nu a fost nicio deosebire – toţi greşesc la fel de mult. Singura constantă dovedită a fost faptul că specialiştii cu o bună reputaţie au emis păreri mult mai proaste decât inşii lipsiţi de renume.
Aşa că între experţii care numără zilele monedei euro şi pragmatismul unuia care vrea să mute Silicon Valley pe un vas de croazieră şi să învingă stupiditatea autorităţilor, o să-l aleg totdeauna pe ultimul.
