Tag: Hitler

  • Imagini surpriză cu Eva Braun, din vremea când era amanta lui Hitler, au fost făcute publice

    Fotografii cu amanta lui Hitler, Eva Braun au fost făcute publice pentru prima dată.

    Colecţionarul Bernard S. (30 ani) a adus imaginile de la un vânzător de antichităţi, Stefan Kreuzmayt, din Salzburg. Acesta a declarat: ,,O femeie a venit în magazinul meu acum 9 ani. Aceasta avea o cutie întreagă cu poze ale ei. Însă, în două imagini era prezentă Eva Braun”. A cumpărat întreaga cutie şi nu a mai văzut-o pe femeie nicioadată.

    Vezi aici imaginile surpriză cu Eva Braun, din vremea când era amanta lui Hitler

  • Cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Răspunsul nu e nici Hitler, nici Stalin

    Cine este cel mai mare criminal în masă din istorie? Cei mai mulţi probabil se gândesc la Adolf Hitler, arhitectul Holocaustului. Alţii ar arăta către dictatorul sovietic Iosif Stalin, care cu siguranţă a curmat mai multe vieţi nevinovate decât a făcut-o Hiler. Însă atât Hitler, cât şi Stalin au fost întrecuţi de Mao Zedong. Din 1958 până în 1962, politica “Marelui Salt Înainte” a condus la moartea a 45 de milioane de oameni, ceea ce îl transformă în cel mai sângeros episod din istoria crimelor în masă, notează The Washington Post.

    Istoricul Frank Dikötter, autorul cărţii “Marea Foamete a lui Mao”, a publicat, recent, un articol în History Today, rezumând ce s-a întâmplat în perioada sub conducerea lui Mao Zedong:

    “Mao a crezut că ar putea să îşi ridice ţara peste competitorii săi prin înrolarea ţăranilor în cooperative gigant. Cu gândul la căutarea unui paradis utopic, totul a fost colectivizat. Tot ceea ce oamenii deţineau le-a fost luat. Mâncarea distribuită în funcţie de merit în cantinele colective a devenit un instrument de forţare a oamenilor să adere la fiecare idee emisă de partidul unic.

    Cum stimulentele pentru muncă au fost îndepărtate, coerciţia şi violenţa au fost utilizate pentru a-i constrânge pe fermierii înfometaţi să îşi desfăşoare munca în cadrul unor proiecte de irigaţie slab planificate, în timp ce terenurile erau neglijate. Ceea ce a urmat a fost o adevărată catastrofă. Extrapolând din statisticile făcute publice, istoricii au speculat că zeci de milioane de oameni au murit din cauza foametei. Însă adevărata dimensiune a evenimentelor de atunci abia acum iese la lumină”, notează Frank Dikötter.

    “Ceea ce reiese acum din aceste dosare extrem de stufoase conturează teroarea care îl plasează pe Mao în ipostaza celui mai mare criminal în masă din istorie, responsabil de moartea a cel puţin 45 de milioane de oameni între 1958 şi 1962. Între două şi trei milioane de victime au fost ucise prin tortură pentru orice infracţiune de care se făceau vinovate. Când un băiat a furat o mână de grâu în satul Hunan, şeful local, Xiong Dechang, l-a forţat pe tatăl acestuia să îl ardă de viu. Tatăl a decedat, câteva zile mai târziu, din cauza suferinţei”, mai notează Frank Dikötter.

    Ceea ce a implicat cu adevărat “Marele Salt Înainte” a fost, pentru mult timp, neaccesibil şcolarilor. Munca lui Dikötter este demnă de atenţie în condiţiile în care arată că numărul victimelor ar putea fi cu mult mai mare faţă de cel ştiut şi că uciderea în masă a fost premeditată de la bun început. Chiar şi cifrele avansate cu ani în urmă, care indicau 30 de milioane de victime, îl fac pe Mao vinovat de cele mai sângeroase crime în masă din istoria omenirii.

    În timp ce ororile “Marelui Salt Înainte” sunt binecunoscute experţilor în comunism şi în istoria Chinei, acestea sunt rareori menţionate în rândul oamenilor obişnuiţi din afara Chinei, iar impactul lor cultural a fost unul modest. În contrast cu numeroasele cărţi, filme, muzee şi reconstituiri ale evenimentelor din perioada Holocaustului, este depus un efort mult prea mic în direcţia reamintirii regimului lui Mao. Faptul că atrocităţile lui Mao au dus la moartea mai multor persoane decât a dus regimul lui Hitler nu înseamnă că dictatorul chinez a fost cel mai malefic dintre cei doi. Însă, Mao a guvernat pentru o perioadă mult mai lungă de timp peste o populaţie mult mai numeroasă.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Povestea tragică a singurului german care a refuzat să îl salute pe Hitler

    Infamul salut ”sieg heil” (heil victoriei) adoptat de partidul nazist în anii ’30 era obligatoriu pentru cetăţenii germani şi reprezenta o demonstraţie a loialităţii lor faţă de Führer, partidul şi naţia lui.

    August Landmesser a fost singurul german care a refuzat să îşi ridice braţul drept pentru salutul nazist la o adunare din 1936, potrivit The Independent. El era un nazist loial, care s-a alăturat partidului în 1931. Doi ani mai târziu, s-a îndrăgostit de Irma Eckler, o femeie de naţionalitate evreiască pe care a cerut-o de soţie în 1935.

    După ce logodna lor a fost descoperită, Landmesser a fost dat afară din partid.Cuplul a decis să completeze o aplicaţie de căsătorie în Hamburg, dar uniunea lor a fost refuzată după adoptarea noilor Legi din Nuremberg. Acest lucru nu a împiedicat însă naşterea primei lor fiice, în octombrie 1935.

    Într-o poză realizată la data de 12 iunie 1936, Landmesser a apărut cu braţele încrucişate la un eveniment ce prilejuia botezul unui nou vas german. În 1937, el a încercat să evadeze din Germania nazistă în Danemarca împreună cu familia sa.  A fost însă reţinut la graniţă şi acuzat de ”dezonorarea rasei” sau ”infamie rasială”.

    Un an mai târziu, a fost achitat din cauza lipsei dovezilor, dar i s-a cerut să renunţe la relaţia sa cu Eckler. A refuzat să îşi abandoneze soţia şi a ignorat dorinţele naziştilor; în consecinţă a fost din nou arestat în 1938 şi condamnat la trei ani într-un lagăr de concentarare. Nu avea să îşi mai vadă soţia sau copilul niciodată. Eckler a fost arestată în perioada în care era însărcinată cu cea de-a doua fiică. După ce a născut în închisoare, a fost trimisă într-un lagăr de concentrare.  Se crede că  fost transferată în ceea ce naziştii numeau ”centru de eutanasiere” în 1942, unde a murit împreună cu alţi 14.000 de evrei. După ce şi-a executat sentinţa, Landmesser a avut câteva locuri de muncă, iar în 1944 a fost chemat în război. Câteva luni mai târziu, a fost declarat absent într-o misiune în Croaţia.

     

  • Povestea tragică a singurului german care a refuzat să îl salute pe Hitler

    Infamul salut ”sieg heil” (heil victoriei) adoptat de partidul nazist în anii ’30 era obligatoriu pentru cetăţenii germani şi reprezenta o demonstraţie a loialităţii lor faţă de Führer, partidul şi naţia lui.

    August Landmesser a fost singurul german care a refuzat să îşi ridice braţul drept pentru salutul nazist la o adunare din 1936, potrivit The Independent. El era un nazist loial, care s-a alăturat partidului în 1931. Doi ani mai târziu, s-a îndrăgostit de Irma Eckler, o femeie de naţionalitate evreiască pe care a cerut-o de soţie în 1935.

    După ce logodna lor a fost descoperită, Landmesser a fost dat afară din partid.Cuplul a decis să completeze o aplicaţie de căsătorie în Hamburg, dar uniunea lor a fost refuzată după adoptarea noilor Legi din Nuremberg. Acest lucru nu a împiedicat însă naşterea primei lor fiice, în octombrie 1935.

    Într-o poză realizată la data de 12 iunie 1936, Landmesser a apărut cu braţele încrucişate la un eveniment ce prilejuia botezul unui nou vas german. În 1937, el a încercat să evadeze din Germania nazistă în Danemarca împreună cu familia sa.  A fost însă reţinut la graniţă şi acuzat de ”dezonorarea rasei” sau ”infamie rasială”.

    Un an mai târziu, a fost achitat din cauza lipsei dovezilor, dar i s-a cerut să renunţe la relaţia sa cu Eckler. A refuzat să îşi abandoneze soţia şi a ignorat dorinţele naziştilor; în consecinţă a fost din nou arestat în 1938 şi condamnat la trei ani într-un lagăr de concentarare. Nu avea să îşi mai vadă soţia sau copilul niciodată. Eckler a fost arestată în perioada în care era însărcinată cu cea de-a doua fiică. După ce a născut în închisoare, a fost trimisă într-un lagăr de concentrare.  Se crede că  fost transferată în ceea ce naziştii numeau ”centru de eutanasiere” în 1942, unde a murit împreună cu alţi 14.000 de evrei. După ce şi-a executat sentinţa, Landmesser a avut câteva locuri de muncă, iar în 1944 a fost chemat în război. Câteva luni mai târziu, a fost declarat absent într-o misiune în Croaţia.

     

  • Povestea celui mai mare hotel din lume, pe care nimeni nu l-a folosit – GALERIE FOTO

    Cel mai mare hotel construit vreodată se întinde pe mai bine de patru kilometri, de-a lungul ţărmului Mării Baltice, şi are 10.000 de camere cu vedere la mare. Deşi au trecut 70 de ani de la finalizarea construcţiei, niciun turist nu s-a cazat vreodată acolo.

    Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme. Peste 9000 de muncitori au avut nevoie de trei ani pentru a termina construcţia. Complexul mai dispune de un teatru, cinematograf, spa-uri şi restaurante.

    Hotelul a fost achiziţionat în 2013 de un investitor din Berlin. Visul lui? Construcţia de apartamente de lux, chiar în locul unde dormeau foştii soldaţi nazişti, potrivit Der Spiegel. Acesta a încercat să vândă un apartament chiar şi cu 700.000 de euro.

    Axel Bering, cel care doreşte să renoveze hotelul, este genul de persoană care caută provocări. A fost bancher, a condus un mic muzeu de istorie din Berlin şi a fost implicat şi în politică, prin conducerea partidului liberal democrat. Iar punctul culminant din cariera lui a fost cumpărarea unei structuri monumentale aflate în apropierea Mării Baltice  pe care nici naziştii nu au reuşit să o finalizeze.

    Bering vrea să construiască aici împreună cu un partener apartamente de vacanţă prin renovarea clădirii de peste patru kilometri, din oţel şi beton, ascunsă în spatele dunelor de nisp. Armata nazistă a folosit în trecut clădirea drept cazarmă. Dar de ce ar vrea cineva să petreacă o vacanţă în Prora sau chiar să îşi cumpere un apartament cu 200.000 de euro?

    Bering argumeantează că nisipul fin  şi alb al plajei, este o marfă rară în Germania şi susţine că  11 apartamente au fost deja vândute de la începutul lunii mai 2013.

    Germania este recunoscută pentru beneficiile fiscale pe care le acordă pentru cumpărarea de bunuri imobiliare istorice, inclusiv unităţi din fostul colos nazist aflat pe insula Rügen.  Pentru a beneficia de facilităţi fiscale, clădirile cumpărate ar trebui ca după renovare să îşi păstreze aspectul dat de arhitecţii lui Hilter. Cu toate acestea, lui Bering i-a fost permisă o modificare: adăugarea de balcoane cu vedere la mare.

    Din 2013 de când a fost achiziţionat de Bering în presa internaţională nu au mai apărut informaţii legate de complex.

  • Arma letală a lui Hitler. Cu o viteză de 5.600 km/h, a provocat oroare în Europa

    La 3 octombrie 1942 a fost testată cu succes racheta germană V-2, prima rachetă balistică din lume şi primul obiect care a făcut un zbor suborbital.

    Arma a fost precursoarea rachetelor utilizate în programele spaţiale. Realizarea acesteia a reprezentat unul dintre cele mai importante progrese ale tehnologiei secolului al XX-lea, însă racheta a provocat dezastre oribile. A fost construită  cu scopul expres de a fi folosită împotriva Marii Britanii, unde a provocat teroare.

    Citeşte aici mai multe despre Arma letală a lui Hitler. Cu o viteză de 5.600 km/h, a provocat oroare în Europa. VIDEO

  • Povestea celui mai mare hotel din lume, pe care nimeni nu l-a folosit – GALERIE FOTO

    Cel mai mare hotel construit vreodată se întinde pe mai bine de patru kilometri, de-a lungul ţărmului Mării Baltice, şi are 10.000 de camere cu vedere la mare. Deşi au trecut 70 de ani de la finalizarea construcţiei, niciun turist nu s-a cazat vreodată acolo.

    Construit în perioada 1936-1939 de regimul nazist, hotelul se plia pe conceptul <Forţă prin bucurie> şi era menit să devină un loc de relaxare pentru cei responsabili de propaganda nazistă. Localnicii numesc hotelul ,,Colosul”, din cauza dimensiunii sale enorme. Peste 9000 de muncitori au avut nevoie de trei ani pentru a termina construcţia. Complexul mai dispune de un teatru, cinematograf, spa-uri şi restaurante.

    Hotelul a fost achiziţionat în 2013 de un investitor din Berlin. Visul lui? Construcţia de apartamente de lux, chiar în locul unde dormeau foştii soldaţi nazişti, potrivit Der Spiegel. Acesta a încercat să vândă un apartament chiar şi cu 700.000 de euro.

    Axel Bering, cel care doreşte să renoveze hotelul, este genul de persoană care caută provocări. A fost bancher, a condus un mic muzeu de istorie din Berlin şi a fost implicat şi în politică, prin conducerea partidului liberal democrat. Iar punctul culminant din cariera lui a fost cumpărarea unei structuri monumentale aflate în apropierea Mării Baltice  pe care nici naziştii nu au reuşit să o finalizeze.

    Bering vrea să construiască aici împreună cu un partener apartamente de vacanţă prin renovarea clădirii de peste patru kilometri, din oţel şi beton, ascunsă în spatele dunelor de nisp. Armata nazistă a folosit în trecut clădirea drept cazarmă. Dar de ce ar vrea cineva să petreacă o vacanţă în Prora sau chiar să îşi cumpere un apartament cu 200.000 de euro?

    Bering argumeantează că nisipul fin  şi alb al plajei, este o marfă rară în Germania şi susţine că  11 apartamente au fost deja vândute de la începutul lunii mai 2013.

    Germania este recunoscută pentru beneficiile fiscale pe care le acordă pentru cumpărarea de bunuri imobiliare istorice, inclusiv unităţi din fostul colos nazist aflat pe insula Rügen.  Pentru a beneficia de facilităţi fiscale, clădirile cumpărate ar trebui ca după renovare să îşi păstreze aspectul dat de arhitecţii lui Hilter. Cu toate acestea, lui Bering i-a fost permisă o modificare: adăugarea de balcoane cu vedere la mare.

    Din 2013 de când a fost achiziţionat de Bering în presa internaţională nu au mai apărut informaţii legate de complex.

  • Moştenitorii părintelui nazismului sunt miliardari şi în zilele noastre – GALERIE FOTO

    “Dragul meu fiu! Suntem în buncărul Fuhrerului deja de şase zile. Tati, cei şase frăţiori ai tăi şi cu mine vom da vieţilor noastre naţionalist-socialiste un sfârşit onorabil. Harald, dragul meu fiu, vreau să-ţi transmit ce am învăţat în viaţă: Fii loial. Loial ţie, poporului tău şi ţării tale.” În primăvara anului 1945, Harald Quandt, un ofiţer de 23 de ani din divizia aeriană germană Luftwaffe, era ţinut prizonier de război în portul libian Benghazi, când a primit o scrisoare de rămas-bun de la mama sa, Magda Goebbels, soţia ministrului german al propagandei , Joseph Goebbels.

    Biletul scris de mână confirma vestea devastatoare pe care o primise zilele trecute: mama sa s-a sinucis alături de soţul ei, pe 1 mai, după ce au înghiţit capsule de cianură, alături de cei şase copii, Helga, Hildegard, Helmut, Hedwig, Holdine şi Heidrun – fraţii vitregi ai celor doi supravieţuitori, Herbert şi Harald.

    Cine sunt cei şase moştenitori ai naziştilor-miliardari

    Harald Quandt a fost eliberat din captivitate în 1947. Şapte ani mai târziu, el şi fratele său vitreg Herbert – Harald a fost singurul copil supravieţuitor din prima căsnicie a Magdei Goebbels cu Guenther Quandt, în timp ce Herbert este fiul lui Guenther Quandt cu o altă femeie – au moştenit imperiul industrial construit de tatăl lor, Guenther Quandt, producătorul armelor de foc Mauser şi al rachetelor antiaeriene pentru maşina de război al celui de-al Treilea Reich.

    Printre cele mai valoroase active se numără un pachet minoritar la constructorul de maşini Daimler AG. Câţiva ani mai târziu aveau să cumpere o parte din Bayerische Motoren Werke AG (BMW). Cei doi fraţi au murit acum câteva decenii, însă moştenirea lor s-a transmis copiilor. Văduva lui Herbert, Johanna Quandt, de 86 de ani, şi copiii lor, Susanne Klatten şi Stefan Quandt, au rămas în atenţia publicului ca acţionari majoritari ai BMW.

    Fiicele miliardare ale lui Harald Quandt – Katarina Geller-Herr, de 64 ani, Gabriele Quandt, de 63 ani, Anette-Angelika May-Thies, în vârstă de 61 de ani şi Colleen-Bettina Rosenblat-Mo, de 53 de ani au preferat să rămână în umbră. Cele patru surori au moştenit 1,5 miliarde de mărci germane, după moartea mamei lor, Inge, în 1978, potrivit biografiei familiei, “Die Quandts”.

    Ele şi-au gestionat averea prin compania Harald Quandt Holding GmbH, o companie de investiţii denumită după tatăl lor. Fritz Becker, directorul general al companiilor familiei, susţinea că surorile realizau un profit anual de 7% de la fondarea companiei din 1981 până în 1996, crescând ulterior la 7,6% pe an. “Familia vrea să rămână în umbră, iar situaţia este convenabilă pentru mine”, spunea Becker într-un interviu din biroul său din Bad Homburg: “Ne investim banii pe tot mapamondul, iar dacă investim un milion, 500 de milioane sau trei miliarde, cui îi pasă?”. Împreună, cele patru surori – alături de cei doi copii ai unei rude decedate – împart o avere de cel puţin şase miliarde de dolari, ceea ce înseamnă o avere netă de 1,2 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index. Ei nu au apărut niciodată în mod individual în vreunul din clasamentele internaţionale ale celor mai bogaţi oameni de pe Glob.

     

     

     

     

  • Moştenitorii părintelui nazismului sunt miliardari şi în zilele noastre – GALERIE FOTO

    “Dragul meu fiu! Suntem în buncărul Fuhrerului deja de şase zile. Tati, cei şase frăţiori ai tăi şi cu mine vom da vieţilor noastre naţionalist-socialiste un sfârşit onorabil. Harald, dragul meu fiu, vreau să-ţi transmit ce am învăţat în viaţă: Fii loial. Loial ţie, poporului tău şi ţării tale.” În primăvara anului 1945, Harald Quandt, un ofiţer de 23 de ani din divizia aeriană germană Luftwaffe, era ţinut prizonier de război în portul libian Benghazi, când a primit o scrisoare de rămas-bun de la mama sa, Magda Goebbels, soţia ministrului german al propagandei , Joseph Goebbels.

    Biletul scris de mână confirma vestea devastatoare pe care o primise zilele trecute: mama sa s-a sinucis alături de soţul ei, pe 1 mai, după ce au înghiţit capsule de cianură, alături de cei şase copii, Helga, Hildegard, Helmut, Hedwig, Holdine şi Heidrun – fraţii vitregi ai celor doi supravieţuitori, Herbert şi Harald.

    Cine sunt cei şase moştenitori ai naziştilor-miliardari

    Harald Quandt a fost eliberat din captivitate în 1947. Şapte ani mai târziu, el şi fratele său vitreg Herbert – Harald a fost singurul copil supravieţuitor din prima căsnicie a Magdei Goebbels cu Guenther Quandt, în timp ce Herbert este fiul lui Guenther Quandt cu o altă femeie – au moştenit imperiul industrial construit de tatăl lor, Guenther Quandt, producătorul armelor de foc Mauser şi al rachetelor antiaeriene pentru maşina de război al celui de-al Treilea Reich.

    Printre cele mai valoroase active se numără un pachet minoritar la constructorul de maşini Daimler AG. Câţiva ani mai târziu aveau să cumpere o parte din Bayerische Motoren Werke AG (BMW). Cei doi fraţi au murit acum câteva decenii, însă moştenirea lor s-a transmis copiilor. Văduva lui Herbert, Johanna Quandt, de 86 de ani, şi copiii lor, Susanne Klatten şi Stefan Quandt, au rămas în atenţia publicului ca acţionari majoritari ai BMW.

    Fiicele miliardare ale lui Harald Quandt – Katarina Geller-Herr, de 64 ani, Gabriele Quandt, de 63 ani, Anette-Angelika May-Thies, în vârstă de 61 de ani şi Colleen-Bettina Rosenblat-Mo, de 53 de ani au preferat să rămână în umbră. Cele patru surori au moştenit 1,5 miliarde de mărci germane, după moartea mamei lor, Inge, în 1978, potrivit biografiei familiei, “Die Quandts”.

    Ele şi-au gestionat averea prin compania Harald Quandt Holding GmbH, o companie de investiţii denumită după tatăl lor. Fritz Becker, directorul general al companiilor familiei, susţinea că surorile realizau un profit anual de 7% de la fondarea companiei din 1981 până în 1996, crescând ulterior la 7,6% pe an. “Familia vrea să rămână în umbră, iar situaţia este convenabilă pentru mine”, spunea Becker într-un interviu din biroul său din Bad Homburg: “Ne investim banii pe tot mapamondul, iar dacă investim un milion, 500 de milioane sau trei miliarde, cui îi pasă?”. Împreună, cele patru surori – alături de cei doi copii ai unei rude decedate – împart o avere de cel puţin şase miliarde de dolari, ceea ce înseamnă o avere netă de 1,2 miliarde de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index. Ei nu au apărut niciodată în mod individual în vreunul din clasamentele internaţionale ale celor mai bogaţi oameni de pe Glob.