BusinessMagazin

Tag: gradina

  • Gradina la purtător

    Pe birou sau la fereastră, plantele decorative au darul de a înveseli încăperea în care se află. Ele nu trebuie neapărat să rămână acasă sau la birou, ci le poţi lua cu tine oriunde te duci, afirmă o artistă australiană, Roz Borg, care, după ce a creat bijuterii horticole, a ajuns la concluzia că plantele, sau mai precis cele micuţe care încă nu s-au dezvoltat, pot foarte bine să fie purtate pe unghii în loc de ojă.

    Plăntuţele sau florile sunt fixate pe unghii artificiale cu un adeziv special, iar apoi aplicate pe unghiile adevărate. Când se desprind în cele din urmă de pe unghii, plăntuţele pot fi puse în pământ, unde să-şi continue creşterea, susţine artista. 

  • Şi-au transformat grădina într-o afacere profitabilă

    Cândva simbol al statutului social al stăpânilor casei, grădinile înconjurate de ziduri rămân la mare căutare printre cei care doresc să cumpere o proprietate imobiliară în Marea Britanie, scrie The Telegraph. Proprietarii din ziua de azi sunt însă ceva mai practici şi preferă să pună grădina la treabă ca să recupereze cheltuielile cu întreţinerea ei.

    Familia care deţine Hatch House, din Tisbury, comitatul Wiltshire din sud-vestul Angliei, Sir Henry şi Lady Rumbold, şi-a transformat grădina amenajată iniţial în secolul al XVII-lea într-un spaţiu deschis publicului, care ulterior a ajuns să găzduiască spectacole de balet ale Covent Garden Dance Company, devenite între timp un eveniment anual. Pe lângă spectacole, grădina Hatch House mai găzduieşte şi câteva nunţi în fiecare an.

    Proprietarii Gordon Castle din Scoţia au profitat şi ei de grădina lor, lansând până şi o marcă de bere, una de cidru şi una de gemuri şi sosuri. Simpla prezenţă a grădinii nu garantează însă profitul pentru proprietarii care nu o ţin doar pentru ei, ea trebuie îngrijită atent şi studiat în timp ce fructe se pot produce şi ce trebuie făcut ca oamenii să revină la evenimentele organizate în ea, explică David Jacques, proprietarul Sugnall Hall din Staffordshire, de profesie arhitect peisagist.

    Acesta deţine o grădină construită în 1737 şi folosită multă vreme pentru producţia de legume şi fructe destinte consumului de zi cu zi al proprietarilor. Vizitatorii din prezent pot mânca fructe culese din pomii grădinii sau bea suc produs din acestea, pot participa la târguri horticole, nunţi sau chiar festivaluri de jazz. Experţii în astfel de proprietăţi îi dau dreptate, sfătuindu-i pe cei interesaţi de o achiziţie să caute una cu o grădină deja profitabilă, ca să nu-şi mai bată capul.

  • Surpriza uriaşă din grădina reginei Marii Britanii. Ce ţinea ascuns Elisabeta a II-a de mai bine de 50 de ani

    Una dintre aceste proprietăţi este Palatul Holyroodhouse din Edinburgh. Fondat ca o mânăstire în 1128, palatul este în prezent reşedinţa oficială a reginei şi locaţia oficială pentru pentru ceremonii de stat şi evenimente oficiale de divertisment.

    În timpul perioadei în care regina locuieşte în Holyrood, de obicei, de la sfârşitul lunii iunie până la începutul lunii iulie, Majestatea Sa susţine o gamă largă de angajamente oficiale în Scoţia. Recent s-a descoperit că mai bine de 50 de ani în grădina reginei Elisabeta a II-a se afla ascunsă o adevărată comoară.

    Vezi aici ce ţinea ascuns Elisabeta a II-a de mai bine de 50 de ani

  • Mobila care creşte din pământ

    Cumpăratul de scaune sau şezlonguri pentru curte ori grădină nu este absolut necesar, acestea putând fi confecţionate acolo unde este nevoie de ele, susţine o firmă de design, Nucleo, care a lansat un proiect prin care să o demonstreze.

    Proiectul TERRA! al Nucleo propune mobilier de grădină pe care proprietarii îl pot creşte în curtea lor, folosind cadre de carton, pământ şi seminţe. Cei interesaţi cumpără cadrul de carton, îl instalează în grădină sau pe peluză, îl acoperă cu pământ şi apoi plantează seminţele de iarbă, iar când aceasta a crescut, pot folosi scaunul sau canapeaua.

    Pentru a începe producţia de cadre de carton, Nucleo caută finanţare pe site-ul de crowdfunding Kickstarter, sperând să găsească suficienţi amatori de scaune de iarbă.

  • Opinie Rareş Măcinică, MBA managing director Lagermax AED România: Secerişul este aproape…

    Generaţia X (35-50 ani) a înflorit pe terenul însămânţat de Generaţia Zoomers (50-70 ani). Generaţia Y (20-35 ani) ar fi trebuit să înflorească pe terenul însămânţat de Generaţia X. Generaţia Z (11-20 ani) devine roditoare în „grădina” Generaţiei Y.

    Aşa arată „structura” generaţiilor din grădina România. Ce tip de grădină ne propunem să cultivăm? Poate una japoneză (plină de armonie, alei filosofice, simplitate, calm…), poate una franţuzească (riguroasă, alei simetrice, atenţie la detalii, focus spre estetică…)? Cât de roditoare vor fi seminţele rămase pentru generaţiile X şi Z? Care sunt planurile mediului politic, dar şi de afaceri pentru a pregăti corespunzător „moştenirea” generaţiei următoare? Există un VIITOR pregătit?
    O nouă generaţie nu are implicaţii doar la nivel economic sau social. O nouă generaţie are în primul rând un impact nemijlocit în mentalitatea şi comportamentul unui popor, unei ţări. O nouă generaţie este o REVOLUŢIE! Şi iată că ea se produce, ACUM şi AICI: Generaţia Y vine cu principii, valori şi credinţe, vine cu abordări progresiste, inovaţie, idealuri umane. Pasionaţi de cauze sociale, inovează, mult mai educaţi, unii dedicaţi voluntariatului. Ei REVOLUŢIONEAZĂ.

    Cu ce îi aşteptăm, ce le-am pregătit?

    Potrivit datelor Eurostat, România se situează pe locul doi în UE din punctul de vedere al riscului de sărăcie sau excluziune socială, 41,7% din populaţie fiind afectată. Conform datelor disponibile de la Institutul Naţional de Statistică, în trimestrul al patrulea din 2014 şomajul în rândul tinerilor a fost de 24,1%, faţă de 5,4% în cazul adulţilor. Ceea ce indică un raport de 4,46 şomeri tineri la un şomer adult.

    Cu 24 de IMM-uri la mia de locuitori, România se afă pe penultimul loc în Uniunea Europeană, mult sub media europeană de 40 de IMM-uri.

    26% din absolvenţii de gimnaziu părăsesc şcoala când trebuie să meargă la liceu (atenţie! Învăţământul obligatoriu este până în clasa a X-a inclusiv).

    Potrivit datelor Ministerului Educaţiei, în anul şcolar 2015-2016, la nivel naţional se aflau în clasa a VIII-a 187.000 de elevi. În schimb, la evaluarea naţională au fost înscrişi 153.672 de candidaţi. Doar 118.661 elevi au reuşit să ocupe un loc, adică cu aproape 70.000 mai puţin!

    Ce se întâmplă cu grădina noastră? Parcă nu are valenţe japoneze şi nici franţuzeşti… Cum am putea să-i redăm frumuseţea şi culorile, belşugul, abundenţa? Cum am putea să plivim neghina, fără să smulgem odată cu ea şi rodul bun?

    Eu zic că, dacă am hrăni-o cu puţină educaţie antreprenorială, de exemplu, şi-ar reveni imediat. Mai ales că se şi potriveşte tipului generaţiilor următoare. Sigur că educaţia antreprenorială este în foarte strânsă legătură cu sistemul general de educaţie. Avem cursuri de business şi practică a liceenilor în companii? Avem metode de predare şi evaluare în şcoli adaptate educaţiei antreprenoriale? Cursuri de educaţie financiară? Poate un program naţional de încurajare a înfiinţării de şcoli de meserii? Avem o legătură concretă a mediului universitar din toate oraşele ţării cu mediul privat?

    Educaţia antreprenorială trebuie să înceapă din grădiniţă. Sunt în prezent sisteme pedagogice la nivelul 3-6 ani care stimulează curiozitatea, independenţa, libertatea de decizie etc.

    Generaţiile Y şi Z = mentalitate nouă = educaţia antreprenorială = antreprenoriat = inovaţie = locuri de muncă = identitate. Rezultă o soluţie practică de a „sădi” în ţarina românească „seminţele” unei viitoare naţiuni (naţie are şi sensul de seminţie…) solide, statornice şi rezistente!

    Doar două exemple de situaţii unde putem avea un rezultat imediat:

    Antreprenoriatul în agricultură: nu are sens să mai amintesc despre potenţialul enorm al României când vine vorba despre agricultură. De ce nu am elabora un program de educaţie antreprenorială şi facilităţi pentru viitori antreprenori din agricultura românească? Iată şi o soluţie pentru persoanele mai în vârstă, în general cu şanse mai puţine de a deveni antreprenori. Contextul este favorabil: legea care îi obligă pe comercianţi să expună la raft 51% produse româneşti a fost adoptată.

    Antreprenoriat pentru diaspora: avem foarte mulţi români care doresc să se întoarcă în ţară, au un capital şi, datorită specializării în meserii, ar putea foarte uşor să înceapă o afacere nouă aici. De ce să nu le facilităm un sistem unde să îşi vândă produsele / serviciile? De ce să nu facem şi invers: să le oferim educaţie antreprenorială românilor plecaţi din ţară care au deschis un business propriu sau îşi doresc asta. Rezolvăm şi un aspect social dramatic: reîntregirea familiilor. Conform guvernului, datele centralizate la nivel naţional arată că, la data de 30 septembrie 2014, în evidenţele autorităţilor locale se aflau în jur de 83.000 de copii cu cel puţin un părinte plecat în străinătate şi aproximativ jumătate cu ambii părinţi plecaţi!!! Tragic…

    Educaţia antreprenorială şi, implicit, antreprenoriatul nu au legătură cu istoria capitalistă a unei ţări sau cu factori genetici sau de rasă. Dezvoltarea unui mediu antreprenorial de succes este doar o chestiune de VOINŢĂ!

  • Povestea Baronului BELLU, cel care a dat numele celebrului cimitir din Bucureşti

    Din prestigiul de altă dată al al familiei Bellu a rămas numele unui cimitir, ridicat pe locul în care se afla o grădină de portocali.


    Puţină lume ştie cine a fost şi ce a însemnat în istoria şi cultura noastră această familie de aromâni veniţi din Macedonia.
     

    Se pare că devăratul donator al terenului pentru cimitir a fost Barbu Bellu, la intervenţia lui C.A. Rosetti, pe atunci primar al Capitalei. Se întâmpla în 1853. Pe locul actualului cimitir se afla o grădină cu portocali.
    Barbu Bellu (1825-1900) era baron austriac (moştenise titlul de la unchiul său Constantin Bellios, care-l primise în 1817, de la împăratul Francisc I), dar a deţinut şi înalte demnităţi publice şi domneşti, ca aproape toţi cei din neamul lui, începând cu cea de paharnic şi continuând cu cea de membru al Curţii de Apel, deputat, ministru al Cultelor, ministru al Dreptăţii, senator.

    Barbu Bellu, donatorul terenului pentru cimitir, mai avea trei fraţi. Cel mai mare, Ştefan, era un personaj central în viaţa mondenă a Capitalei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Bărbat galant şi veşnic amorezat, conul Fănică Bellu, alias Bibicul (nume de alint cu care era dezmierdat de balerinele trupei Fanelly) îşi refăcea energia consumată în Parlament, ducându-se să admire picioarele dansatoarelor de la grădina „Union” şi aplaudând-o frenetic pe o oarecare domnişoară Margot, considerată cea mai „seduisante orizontale” a trupei.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Povestea Baronului BELLU, cel care a dat numele celebrului cimitir din Bucureşti

    Din prestigiul de altă dată al al familiei Bellu a rămas numele unui cimitir, ridicat pe locul în care se afla o grădină de portocali.


    Puţină lume ştie cine a fost şi ce a însemnat în istoria şi cultura noastră această familie de aromâni veniţi din Macedonia.
     

    Se pare că devăratul donator al terenului pentru cimitir a fost Barbu Bellu, la intervenţia lui C.A. Rosetti, pe atunci primar al Capitalei. Se întâmpla în 1853. Pe locul actualului cimitir se afla o grădină cu portocali.
    Barbu Bellu (1825-1900) era baron austriac (moştenise titlul de la unchiul său Constantin Bellios, care-l primise în 1817, de la împăratul Francisc I), dar a deţinut şi înalte demnităţi publice şi domneşti, ca aproape toţi cei din neamul lui, începând cu cea de paharnic şi continuând cu cea de membru al Curţii de Apel, deputat, ministru al Cultelor, ministru al Dreptăţii, senator.

    Barbu Bellu, donatorul terenului pentru cimitir, mai avea trei fraţi. Cel mai mare, Ştefan, era un personaj central în viaţa mondenă a Capitalei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Bărbat galant şi veşnic amorezat, conul Fănică Bellu, alias Bibicul (nume de alint cu care era dezmierdat de balerinele trupei Fanelly) îşi refăcea energia consumată în Parlament, ducându-se să admire picioarele dansatoarelor de la grădina „Union” şi aplaudând-o frenetic pe o oarecare domnişoară Margot, considerată cea mai „seduisante orizontale” a trupei.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Când luxul se mută în copac: cum arată o căsuţă pentru copii de 1,5 milioane de lire sterline

    Pentru majoritatea copiilor o astfel de grădină nu implică mai mult de o pătură veche, câteva ramuri şi imaginaţie, dar nu şi pentru Harper Beckham, care proiectează căsuţe de lux pentru copii. Costul unei căsuţe începe de la 20.000 de lire şi urcă până la 1,5 milione de lire sterline.

    GALERIE FOTO

    Mulţi dintre clienţi spun că timpul petrecut cu familia este foarte preţios şi căsuţele din copaci sunt o investiţie bună pentru familie. “Este un loc excelent să îţi petreci timpul cu copii, să te bucuri că cei mici se distrează în grădină,” spun cei care au achiziţionat o astfel de căsuţă.

    Căsuţele din copaci conţin camere secrete, tunele, plase şi pereţi pentru căţărat, tobogane, frânghii, în timp ce alţii se mândresc că au internet, aer condiţionat, televizor şi multe alte  facilităţi în funcţie de preferinţele şi bugetul fiecăruia. Proiectanţii spun că acest lucru nu trebuie să fie complicat dacă respecţi câteva reguli: puntea exterioară ar trebui să fei suficient de mare pentru o masă şi câteva scaune, în timp ce interiorul trebuie să includă locuri confortabile, încălzire prin pardoseală şi energie electrică.

    Harper Beckham spune că după ce au lucrat cu clienţi de profil înalt au înţeles că cei mici adoră aventurile. De multe ori au încurajat copiii să îşi schiţeze propriile idei şi echipa de design a încercat pe cât posibil să le pună în practică.

  • Proprietara unei case din Indonezia a decis să îşi vândă locuinţa şi să se ofere şi pe ea ca bonus

    O casă din Sleman, Indonezia vine la pachet cu un mic iaz, o grădină şi chiar o soţie. Ideea Linei Wia, o mamă singură în vârstă de 40 de ani, a fost pe placul agenţiei imobiliare care se ocupă de vânzare.

    Casa are două dormitoare, două băi, o curte şi un mic iaz şi a fost listată la preţul de 76.500 de dolari. “Cumpărătorii care nu vor să negocieze preţul”, se specifică în anunţ, “o pot cere de nevastă pe proprietară. Termeni şi condiţii sunt aplicabile.”

    Anunţul postat online a devenit viral, astfel că mai multe agenţii de presă au contactat-o pe femeie pentru a se asigura că nu este vorba de o farsă. “Este adevărat. Wina este dispusă să se mărite cu noul proprietar”, a titrat o publicaţie cunoscută din Indonezia.

    Dian Purna Dirgantara, cea care coordonează vânzarea casei, spune că rezultatele sunt neaşteptat de bune: “Telefoanele sună încontinuu. Nu le-am numărat, dar au fost deja zeci sau sute.” Ea subliniază faptul că nu este obligatoriu ca un cumpărător să o ia pe Wina de nevastă. “Dacă cineva vrea doar să cumpere casa, e alegerea sa.”

    Cum arată cel mai scump apartament din lume, scos la vânzare cu 100 de milioane de dolari – VIDEO, FOTO

  • O nouă taxă va intra în vigoare anul acesta: Va fi impozitat şi terenul de sub casă

    Pe lângă taxele pe clădiri şi maşini, urmează cea pentru pământul de sub casă. Impozitul de care românii erau scutiţi până acum se aplică de anul acesta şi aduce majorarea cu aproape 10 procente a impozitului pentru locuinţă, estimează consultanţii, scrie Digi24.

    De exemplu, pentru un apartament cu o suprafaţă de 50 metri pătraţi, într-un bloc cu peste patru etaje, proprietarul va plăti un impozit pe teren cuprins între 10 şi 26 de lei, în funcţie de cartierul în care este situat imobilul.

    În cazul apartamentelor vechi va fi impozitat doar terenul de sub bloc, nu şi grădina de lângă, ce aparţine primăriei. Situaţia este diferită la ansamblurile rezidenţiale.

    Citiţi mai multe pe www.digi24.ro