♦Românii care pleacă să lucreze peste hotare în industria cărnii îşi doresc un salariu mai mare şi un program de lucru mai bun, însă mulţi dintre ei nu au un plan sau o viziune clară, ci doar speră că vor ajunge să aibă un job mai bun decât cel din România ♦ Antreprenorii care deţin carmangerii în România nu găsesc mai deloc forţă de muncă, pentru că oamenii calificaţi au plecat în străinătate, iar cei care au rămas în ţară nu mai vor să muncească ♦ Lipsa de forţă de muncă calificată din industria cărnii vine şi din cauza faptului că nu mai există suficiente şcoli şi unităţi de pregătire a viitorilor angajaţi din industrie.
Câţi români lucrează în industria cărnii în străinătate?” este o întrebare la care autorităţile din România nu reuşesc să răspundă de mai bine de doi ani, chiar dacă în multe abatoare din Germania, Italia, Spania sau Anglia majoritatea angajaţilor sunt români.
După episodul din timpul stării de urgenţă, în care 2.000 de oameni au zburat cu chartere spre Germania, să fie măcelări sau culegători de sparanghel pentru a avea un trai mai bun, oficialii români nu au făcut nimic concret să oprească acest fenomen. Ba mai mult, deşi se discută despre repatrierea cetăţenilor români din străinătate, autorităţile române nu ţin evidenţa sectoarelor în care lucrează românii şi astfel cum se poate vorbi de o repatriere şi inserţie utilă a forţei de muncă în ţară?
„Din situaţiile înregistrate la nivelul inspectoratelor teritoriale de muncă, în anul 2022, prin intermediul agenţiilor de plasare şi furnizorilor de servicii de plasare a forţei de muncă în străinătate, în primul trimestru au fost angajate în total, în urma medierii, 4.984 de persoane, iar în trimestrul doi 6.565 de persoane. Menţionăm că Inspecţia Muncii nu deţine date despre numărul cetăţenilor români care lucrează în industria cărnii în alte ţări”, au transmis oficialii Inspecţiei Muncii către ZF.
Problema care rămâne în continuare sub semnul întrebării este cu atât mai gravă cu cât în carmangerii, abatoare şi fabrici de carne angajaţii pot fi număraţi pe degetele de la o singură mână, pentru că cei mai mulţi au plecat de ceva vreme să muncească peste graniţe, iar dintre cei care au rămas să muncească în România foarte puţini sunt calificaţi şi dornici să lucreze, spun jucătorii din industria cărnii.
Daniel Dobre Neculache, administratorul carmangeriei Kreopoleio Ellas din Tulcea, este unul dintre românii care s-au întors în ţară după experienţa muncii în străinătate. Acesta a lucrat în Grecia mult timp, însă a decis să se întoarcă în România acum mai puţin de trei ani. Problema lipsei forţei de muncă a fost şi este în continuare cea mai mare provocare pentru el.
„Cred că angajaţii, în general, pleacă din vina patronilor. În România au rămas foarte puţini oameni care vor să muncească. Cred că ar fi necesară o lege care să impună o zi pe săptămână liberă. Nu poţi să-i ceri unui angajat să lucreze 7 zile din 7, 12 ore pe zi. Minimul pe economie nu este suficient. Salariile sunt foarte mici. Eu sunt dispus să plătesc şi 3.500 sau 4.000 de lei unui angajat, dar care să muncească şi să se implice”, a spus pentru ZF Daniel Dobre Neculache.
În străinătate, mai spune el, angajaţii din industria cărnii au un program fix, de circa opt ore pe zi prevăzute în contractul de muncă şi o zi liberă pe săptămână, pe când în România se lucrează aproape zi de zi, iar orele suplimentare sunt una şi aceeaşi cu munca pro-bono.
Administratorul carmangeriei Kreopoleio Ellas din Tulcea îşi doreşte să găsească forţă de muncă şi să aplice tot ce a învăţat în străinătate, dar, afirmă el, nu prea sunt oameni cu care să lucreze. „Majoritatea oamenilor buni, calificaţi din industria cărnii au plecat din ţară. Afară sunt plătiţi pe măsura muncii depuse şi sigur au o zi liberă”, a subliniat acesta.
Salariul mai mare nu este singurul motiv pentru care mulţi români aleg să plece din ţara lor pe alte meleaguri pentru a lucra în industria cărnii. Lipsa unui plan, a unei viziuni pe termen lung asupra vieţii şi dezvoltării profesionale îi aduce pe mulţi dintre ei în abatoarele din Germania, Italia sau Anglia, consideră Cosmin Filipaş, asociat în businessul Carmangeria Pasini din judeţul Cluj.
Partenerul său de business Simion Tintelecan, fondatorul brandului Carmangeria Pasini, a lucrat 17 ani în Italia, dar a decis să se întoarcă acasă şi să pornească un business cu produse din carne după reţete italieneşti, dar şi reţete tradiţionale.
„Cred că majoritatea românilor care ajung să lucreze în industria cărnii în străinătate nu au un plan, nu au o viziune, se lasă purtaţi de viaţă, astfel că se duc unde cred că va avea altcineva un plan pentru ei. Angajatorii italieni aveau un plan pentru toţi românii cu experienţă în industrie, să îi plătească bine pentru nivelul din România şi mediu raportat la media din Italia şi să folosească o forţă de muncă calificată. Cred că fiecare om ar trebui să aibă un plan. Locul de muncă face parte din acest plan. Însă nouă, românilor, ne lipseşte acest plan”, a spus pentru ZF Cosmin Filipaş.
Primul loc de muncă, crede acesta, ar trebui să fie un loc în care să te formezi, să creşti şi apoi să ajungi mai sus. El afirmă că nu îl deranjează atunci când angajaţii lui pleacă, dar îşi doreşte ca ei să plece cu un bagaj de cunoştinţe şi cu experienţă. „Din păcate, oamenii nu gândesc aşa. Atât angajatul, cât şi compania trebuie să se focuseze pe dezvoltare – a angajatului, dar şi a companiei în care acesta activează”, a punctat Filipaş.
Lipsa de forţă de muncă calificată din industria cărnii vine, după cum spune Adrian Elecfi, fondatorul Carmangeriei Vlade din Alba Iulia, şi din cauza faptului că nu mai există suficiente şcoli şi unităţi de pregătire a viitorilor angajaţi din industrie. Aceştia au nevoie măcar de nişte cunoştinţe elementare, crede el, iar pentru ca industria cărnii să fie din nou atractivă pentru români este nevoie ca schimbările să se producă, prima dată, de la un nivel mic.
„Oamenii ar trebui să fie calificaţi şi învăţaţi încă din şcoală. Judeţul Alba are multe unităţi de industrie alimentară reprezentative pentru România, dar nu are nicio şcoală de industrie alimentară în care viitorii angajaţi să fie pregătiţi pentru meserie. E nevoie de nişte cunoştinţe primare. Schimbarea ar trebui să se producă, prima dată, de la un nivel mai mic pentru a ajunge acolo unde ne dorim”, a spus pentru ZF Adrian Elecfi.
Cosmin Filipaş, asociat în businessul Carmangeria Pasini, Cluj
Cred că majoritatea românilor care ajung să lucreze în industria cărnii în străinătate nu au un plan, nu au o viziune, se lasă purtaţi de viaţă, astfel că se duc unde cred că va avea altcineva un plan pentru ei.
Adrian Elecfi, fondatorul Carmangeriei Vlade din Alba Iulia
Oamenii ar trebui să fie calificaţi şi învăţaţi încă din şcoală. Judeţul Alba are multe unităţi de industrie alimentară reprezentative pentru România, dar nu are nicio şcoală de industrie alimentară în care viitorii angajaţi să fie pregătiţi pentru meserie.
Daniel Dobre Neculache, administratorul carmangeriei Kreopoleio Ellas din Tulcea
Cred că angajaţii, în general, pleacă din vina patronilor. În România au rămas foarte puţini oameni care vor să muncească. Cred că ar fi necesară o lege care să impună o zi pe săptămână liberă.