BusinessMagazin

Tag: estimare

  • Economia Italiei se sfărâmă sub greutatea unui deficit estimat la 10,4% de Guvernul de la Roma. Premierul Conte a intrat într-o cursă disperată, întrucât perspectivele sunt mai rele decât ale Greciei în urmă cu zece ani

    Guvernul italian condus de Giuseppe Conte estimează un deficit bugetar de 10,4%, întrucât încearcă să mobilizeze resurse pentru a salva o economie răvăşită timp de săptămâni întregi de măsurile de carantină, potrivit Bloomberg.

    Oficialii se aşteaptă ca deficitul bugetar să urce în spirală până la 10,4% din PIB în 2020, în contextul în care pentru economie se estimează o cădere de 8%, pe fondul măsurilor de carantină naţională impuse încă din data de 8 martie.

    Conte va cere aprobarea parlamentului pentru un deficit de 55 miliarde euro, astfel încât guvernul să poată finanţa noi pachete de stimul economic.

    Premierul şi cabinetul său sunt angrenaţi într-o luptă disperată pentru a atinge un nivel de stabilitate, în contextul în care virusul a lovit puternic economia deja instabilă a ţării. Oficialii spun că datoria publică va ajunge la cel puţin 150% faţă de PIB până la finalul anului.

    Acest nivel al datoriei îl depăşeşte pe cel cu care s-a confruntat Grecia în urmă cu zece ani când guvernul elen a declanşat o criză a datoriei suverane.

    Roma se bazează deja pe programul de achiziţie de datorii anunţat de Banca Centrală Europeană pentru a-şi menţine costurile de finanţare cât mai reduse.

    Bloomberg Economics estimează o cădere de 13% a PIB-ului Italiei în acest an – un declin cu 5 procente mai mare decât estimează guvernul de la Roma.

    În timp ce calculele sunt încă revizuite, proiecţia de deficit a crescut peste noapte de la un nivel de 10,3% luat în considerare miercuri, la 10,4% joi.

    Consilierii guvernamentali lucrează încă la acest plan, iar detaliile s-ar putea schimba, potrivit oficialilor. Cabinetul lui Conte va aproba programul în zilele următoare.

    Noul plan al lui Giuseppe Conte prevede o creştere economică de 4,7% pentru anul următor şi bugetează un fond de 13 miliarde euro pentru a sprijini businessurile şi a finanţa plata şomajului tehnic, alături de un fond de 12 miliarde euro prin care guvernul vrea să ajute companiile cu lichidităţi.

    Premierul a anunţat săptămâna aceasta că va mai ajuta economia cu cel puţin 50 miliarde euro. Guvernul său a aprobat un pachet iniţial de stimulare economică de 25 miliarde euro, una trecută.

    Într-o încercare de a proteja cele mai vulnerabile economii din zona euro, întrucât acestea se confruntă cu riscul unui downgrade în ceea ce priveşte ratingul de creditare, Banca Centrală Europeană a anunţat miercuri că va accepta datorie de nivel junk drept colateral pentru finanţarea acestor ţări prin bănci.

  • General managerul unui hotel de cinci stele din Bucureşti: „În T2, scăderea va fi de cel puţin 80%”

    Daniel Ben Yehuda, general manager al Sheraton Bucharest Hotel, spune că, aşa cum e cazul la nivelul întregii industrii a turismului şi ospitalităţii, răspândirea pandemiei a avut nu doar un impact negativ asupra businessului pe care îl conduce, ci a adus şi o lipsă totală de predictibilitate, ceea ce e mai riscant decât un declin brusc. „Cu toate acestea, suntem încrezători că, deşi este cel mai lovit domeniu, care a presupus suspendarea până la 100% a activităţii, vom reveni cu siguranţă pe o pantă ascendentă, căci lumea nu se va opri niciodată din călătorit, iar noi vom fi acolo, cu zâmbetul pe buze, să ne întâmpinăm oaspeţii.”  Executivul spune că evoluţia cifrei de afaceri a businessului pentru a doua jumătate a anului este greu de prezis în acest moment, însă la nivel de trimestru II, scăderea va fi de cel puţin 80%. „Această estimare poate fi extrapolată atât la nivel de ţară cât şi la nivel global. Industria turismului este în acest moment paralizată.” În România, Yehuda estimează că pierderile din industrie sunt între 80 şi 100%, având în vedere că foarte multe unităţi de cazare s-au închis. În ceea ce priveşte evenimentele programate în incinta Sheraton în această perioadă, majoritatea au fost doar amânate. „Lumea este dornică să mişte rotiţele în continuare. Am avut o comunicare extraordinar de frumoasă cu oaspeţii noştri, am simţit din partea multora empatie şi susţinere, ceea ce face ca perioada aceasta să treacă puţin mai uşor.”

    Potrivit lui, exceptând costurile principale ale taxelor şi utilităţilor, cel mai mare cost operaţional pentru Sheraton este desigur cel cu oamenii, motiv pentru care preocuparea principală a fost de a asigura continuitate şi de a găsi soluţii pentru a avea grijă de echipe. „Oamenii sunt cei care fac diferenţa când vorbim de servicii, dar şi cel mai afectaţi de acest context care este în afara controlului nostru.” Businessul are puţin peste 200 de angajaţi şi, odată cu intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, majoritatea au intrat în şomaj tehnic.

    Soluţiile pentru depăşirea actualei crize, spune Yehuda, ţin de un amestec între pragmatismul de care ai nevoie în business, care însă e esenţial să fie îmbinat cu empatia pe perioada crizei, de decizii ce nu pot fi amânate, de înţelegerea oamenilor din echipă, dar şi de implicarea statului cu măsuri de susţinere uşor şi rapid de implementat. „Soluţia este în primul rând să rezişti într-un context în care business-ul este complet blocat. Apoi să fii capabil să te adaptezi, să comunici permanent cu comunitatea, să ai un plan de rezervă pentru eventualitatea prelungirii perioadei de criză.”

    La Sheraton Bucharest Hotel spune că au luat până la ora actuală toate măsurile posibile pentru a preveni un colaps, dar, totodată, măsuri care să permită o revenire la activitate normală imediată, în caz de ameliorare a situaţiei la nivel global. „Trebuie să gândim soluţiile pe multiple planuri pentru că deşi impactul a fost imediat, revenirea va fi de durată şi chiar dacă situaţia de urgenţă se va termina, cu siguranţă restricţiile vor dispărea în etape.”

    Din punctul lui de vedere, cele mai bune soluţii pentru ca jucătorii din HoReCa să recupereze pierderile din această perioadă sunt: menţinerea nivelului preţurilor, dar şi optimizarea serviciilor. „Să se amâne datele deplasărilor şi nu să se anuleze. Să nu se ceară rambursări în masă, ci să se negocieze condiţii mai bune pentru date ulterioare. Iar companiile pot promova tot mai mult ideea de voucher cadou. Trebuie pus accentul pe turismul intern, care la noi în ţară are o pondere destul de mare, şi desigur cel de evenimente. Dacă segmentul de business începe din nou să producă, atunci încet-încet putem porni şi noi motoarele”, adaugă el.

    Yehuda încheie spunând că: „E clar că suntem martorii unei schimbări de mentalitate la nivel global. Cu siguranţă, pentru mulţi, această experienţă va însemna mai multă atenţie pe viitor, mai mult echilibru, grijă mai mare la concepte precum economii de vremuri rele, mai ales că industria noastră va fi mereu cea mai vulnerabilă în astfel de crize, precum şi prima care intră în declin. Noi oferim în hoteluri experienţe făcute de oameni pentru oameni şi oricât de digitalizate ar fi produsul şi sistemele, oaspeţii noştri trebuie să vină la noi, trebuie să călătorească.”

  • Care este cea mai afectată economie din Europa?

    O cercetare a italienilor de la UniCredit publicată săptămâna aceasta arată că Spania va suferi cel mai mare declin din Europa în criza COVID-19, estimând o scădere economică de 15,5% pentru 2020 şi un deficit bugetar de 12,5% din PIB, potrivit FT.

    Alţi economişti estimează scăderi de 10% la nivelul PIB-ului şi un defcit bugetar care să se ridice la peste 10%.

    În aceste condiţii, datoria totală s-ar ridica la 120% din PIB – faţă de un nivel anterior de 100% – chiar dinainte de a fi mobilizate capacităţi pentru repornirea economiei.

    Statisticile din câmpul muncii arată că 800.000 de persoane şi-au pierdut deja locul de muncă – în contextul în care forţa de muncă din Spania se ridică la 19 milioane persoane.

    Între timp, guvernul sprijină salariile a 6 milioane de angajaţi, atât prin scheme de şomaj tehnic, cât şi prin faciliăţi de amânare a plăţii taxelor sau beneficii sociale mai mari.

    Şomajul în Spania se ridica deja la 14% dinainte de criză.

    Aceste statistici arată de ce Spania, mai mult decât alte ţări, au nevoie ca statele membre să fie de acord cu mutualizarea datoriilor şi cu lansarea „obligaţiuni corona” – un subiect pe care miniştrii de Finanţe din zona euro nu au reuşit să ajungă la un acord ieri, nici după 16 ore de discuţii.

    „Est clar că ne uităm la o contracţie economică, deşi nu putem estima acum mărimea acesteia – şi nici cheltuielile extraordinare ale guvernului – ceea ce înseamnă că vom vedea o creştere a datoriei publice raportată la PIB”, a spus Cristina Herrero, preşedintele Autorităţii Independente pentru Responsabilitate Fiscală din Spania.

  • Casa Albă estimează că Statele Unite pot înregistra între 100.000 şi 240.000 de decese cauzate de noul coronavirus

    Preşedintele Donald Trump i-a pregătit pe americani pentru o creştere bruscă a numărului de cazuri cu noul coronavirus, spunându-le că Statele Unite se vor confrunta cu „două săptămâni foarte, foarte dureroase”, potrivit CNBC.

    „Vor fi două, poate chiar trei săptămâni extrem de proaste. Vor fi trei săptămâni cum n-am văzut până acum”, a spus preşedintele american în timpul unei conferinţe de la Casa Albă. Membrii administraţiei Trump estimează că vor muri între 100.000 de şi 240.000 de oameni în Statele Unite, cazurile de coronavirus urmând să atingă apogeul în următoarele două săptămâni.

    Statele Unite au mai multe cazuri cu noul coronavirus mai mult decât orice altă ţară din lume, mai exact 184.000. Zona New York-ului a devenit noul epicentru al pandemiei, cu peste 75.000 de cazuri, mai multe decât au fost înregistrate în provincia Hubei din China, locul unde a luat naştere coronavirusul la sfârşitul lunii decembrie.

    „M-am săturat să fiu în urma virusului. Am fost în urma virusului încă din prima zi. L-am subestimat. Este mult mai puternic, mult mai periculos decât ne-am aşteptat”, a declarat guvernatorul statului New York Andrew Cuomo. În prezent, peste 1.000 de persoane au murit în New York din cauza COVID-19.

    „Trebuie să ne pregătim. În următoarea săptămână vom înregistra din ce în ce mai multe cazuri. Nu trebuie să fim descurajaţi de acest fapt deoarece măsurile funcţionează şi vor funcţiona în continuare”, a declarat Dr. Deborah Birx, coordonatorul grupului operativ al Casei Albe pentru epidemia de coronavirus din SUA.

    Fără măsurile de încetinire a numărului de infecţii, preşedintele Donald Trump estimează că Statele Unite ar fi putut înregistra până la 2,2 milioane de decese.

     

  • Scenariu sumbru: Ţara în care coronavirusul va ucide peste 100.000 de persoane

    Guvernul britanic estimează moartea a aproximativ 100.000 de persoane pe teritoriul Regatului Unit, în contextul coronavirusului.

    Guvernul a anunţat că scenariul iniţial, de 500.000 de morţi nu mai este valabil în viziunea experţilor, care estimează că noul coronavirus va ucide circa 100.000 de persoane.

    „Estimarea principală a numărului de morţi se află în jurul a 100.000. Toţi s-au concentrat pe cel mai grav scenariu, dar la această estimare se aşteaptă cu adevărat experţii”, a declarat pentru The Times un funcţionar al executivului.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • După şase ani de tăcere, Sergiu Biriş şi Andrei Dunca vorbesc despre ce înseamnă, cu adevărat, o tranzacţie cu Facebook. Unele momente au fost exact ca în desenele animate

    Cei doi români implicaţi în construcţia LiveRail – care era în 2014 cel mai valoros produs al industriei de IT din România – au confirmat pentru prima oară – în cadrul unei discuţii filmate şi publicate chiar de ei – faptul că valoarea tranzacţiei cu Facebook a fost într-adevăr de o jumătate de miliard de dolari – la cât fusese estimată la acea dată de portalul american TechCrunch. Ce alte detalii a inclus una dintre cele mai mari tranzacţii din IT-ul românesc?

    După şase ani de la tranzacţia prin care Facebook a cumpărat LiveRail – o platformă de publicitate online care îşi are originile în Cluj – cei doi români care au fost cofondatori în cadrul start-up-ului au dezvăluit în premieră detalii spectaculoase despre tranzacţia care a făcut valuri în 2014, inclusiv că au cerut gigantului condus de Mark Zuckerberg 1,1 miliarde de dolari pe ideea lor, însă iniţial oferta americanilor a fost de doar 78 de milioane de dolari. Sergiu Biriş şi Andrei Dunca, cei doi români implicaţi în construcţia LiveRail au confirmat pentru prima oară şi faptul că valoarea tranzacţiei cu Facebook a fost într-adevăr de o jumătate de miliard de dolari – la cât fusese estimată la acea dată de portalul american TechCrunch.
    Andrei Dunca, un personaj puţin cunoscut în România, care a început să lucreze în anul 2007 în Cluj la dezvoltarea LiveRail şi mai apoi a plecat în Londra şi San Francisco pentru a continua dezvoltarea produsului, a povestit în cadrul unei ediţii a emisiunii „Neascultătorii” realizate online de Sergiu Biriş, fostul său partener în construcţia start-up-ului, detalii în premieră despre dezvoltarea produsului, negocierile cu Facebook, vânzarea companiei şi apoi despre închiderea proiectului şi experienţa în cadrul celei mai mari reţele sociale din lume chiar în campusul din Menlo Park. Până în prezent cei doi români implicaţi în construcţia şi dezvoltarea LiveRail au fost extrem de secretoşi în legătură cu acest subiect şi au oferit puţine detalii despre business şi tranzacţia cu Facebook.
    LiveRail – o companie care s-a născut după ce britanicul Mark Trefgarne şi-a externalizat în Cluj dezvoltarea de software şi astfel i-a întâlnit pe Sergiu Biriş şi Andrei Dunca – a atacat o zonă de nişă la acea vreme, publicitatea în clipurile video, ajungând la momentul vânzării către Facebook la venituri anuale de 250 de milioane de dolari şi înregistrând profit, au dezvăluit în cadrul emisiunii cei doi români.
    Iată principalele detalii ale afacerii LiveRail dezvăluite de cei doi în cadrul emisiunii „Neascultătorii”.

    Negocieri ca în desene animate: „Vrem totul. Nu vă dăm nimic. Vrem ceva. OK, ne-am înţeles!”

    Andrei Dunca povesteşte pentru prima oară în cadrul discuţiei câţi bani au cerut Facebook şi ce replică au primit. A fost ca în serialul de desene animate Family Guy, s-a amuzat acum Dunca.

    Andrei Dunca: Este o scenă în Family Guy în care Peter negociază cu cineva, este o scenă superscurtă. Şi Peter zice „We want everthing (Vrem totul)”, primeşte ca răspuns  „We give you nothing (Nu vă dăm nimic)”, iar atunci el zice „I want something (Vreau ceva)” (şi tranzacţia se încheie – n. red.). Cam aşa a fost şi la noi, noi am mers cu formulele noastre şi cu calculele noastre şi cu prezentarea noastră că vrem un miliard şi o sută de milioane de dolari. Nu, ei au venit cu formulele lor, cu calculele lor, cu justificările lor, cu (o ofertă de 78 de milioane – n. red.) .”
    Sergiu Biriş: Oh, my God.

    Emoţii în Hawaii – Facebook nu vrea să dea prea mult cash, va trebui să îi refuzăm

    Andrei Dunca povesteşte şi cum negocierile cu Facebook au trecut prin mai multe momente critice, când totul părea că se va prăbuşi.

    Andrei Dunca: Au fost multe momente în care vorbeam cu Mark Trefgarne şi spuneam că o să cadă tranzacţia, că nu o să se mai întâmple. Cel mai nasol a fost când eram în Hawaii, într-un un weekend prelungit de vineri până duminică, era ziua mea, împlineam 30 de ani şi am zis, chiar dacă eram în mijlocul negocierilor, că trebuie să plec trei zile, că nu mai pot aşa. Şi ştiu că conduceam şi mă sună Mark că am avut încă o discuţie şi (cei de la Facebook – n. red.) nu vor să facă niciun compromis şi că vesting schedule e prea lung şi că nu vor să facă compromisuri, că nu vor să dea cash prea mult şi că va trebui să spunem nu. Am spus OK, asta e.

    Project Vertigo. La ce s-a uitat Facebook: a contat tehnologia, nu oamenii de vânzări, nu PR-ul. Prima dată totul a murit

    Prima etapă a negocierilor cu Facebook s-a concentrat pe evaluarea tehnologiei LiveRail, după care a urmat discuţia despre bani. Firma pornită în Cluj a fost aleasă dintr-un număr total de peste 40 de firme aflate pe radarul Facebook.

    Andrei Dunca: Cam în perioada respectivă – în toamna lui 2013, deci cam cu 9 luni înainte de achiziţia finală – am început să avem discuţii cu Facebook. Discuţiile au fost mai degrabă de curiozitate – poate (pentru) un eventual parteneriat fiindcă, na, Facebook era o platformă mare, cu o grămadă de utilizatori şi timp petrecut în reţea şi nu aveau nicio soluţie de video. Avea sens să discutăm să vedem dacă putem lucra împreună şi aşa mai departe. Am discutat puţin, nu s-a ajuns la nicio concluzie. Relaţia a murit după discuţia respectivă. Facebook s-a întors la noi prin ianuarie 2014: „Hai să povestim încă o dată că ne gândim la o achiziţie şi o să ne înâlnim cu 40 de companii şi voi sunteţi una dintre ele“.
    În tot acest proces focusul s-a pus foarte mult pe tehnologie, voiau să vadă cine are tehnologia, cine are produsul, nu cine are echipa de vânzări sau de PR mai bună. Concluzia lor a fost că din toate cele 40 şi ceva de companii noi avem tehnologia cea mai bună. Am trecut printr-un due diligence foarte, foarte adânc şi foarte detaliat, ştiu că apogeul procesului a fost la un moment dat când tot managementul LiveRail – toţi cei de la C level şi VP level – timp de o săptămână am fost în birourile Facebook. Nu am apărut la noi la birou şi atunci toată lumea s-a întrebat ce se întâmplă. A trebuit să găsim scuze, că nu puteam să le zicem angajaţilor că asta se întâmplă, că era confidenţial. Am intrat şi în campusul Facebook prin altă clădire, sub un alt nume de companie, ca să nu se ştie cu cine discută. Eram Vertigo, project Vertigo – acesta era numele nostru de cod.

    Sergiu Biriş: Negocierile au început după due diligence, nu a fost pus un preţ pe masă dinainte.

    Primele oferte de achiziţie au venit în 2012-2013. Ne-am dat seama că trebuie să vindem unui gigant

    Compania a purtat negocieri de vânzare aproximativ doi ani până la achiziţia de către Facebook, a dezvăluit Andrei Dunca. El a precizat pentru prima dată şi câţi bani făcea compania la momentul vânzării.

    Andrei Dunca: Am avut mai multe oferte de achiziţie în 2012 – 2013 fiindcă începea să existe puţină consolidare în piaţă şi erau jucătorii mijlocii care încercau să-şi consolideze activele şi produsele. Am avut câteva oferte dar foarte, foarte slabe. De genul acţiuni în companie care nu era publică – „monopoly money“ – oferte cash foarte, foarte slabe, şi nu le-am dat foarte multă atenţie. Dar ne-am dat seama odată cu creşterea aceasta exponenţială că ajungem la un punct în care nu există aşa multe opţiuni, pentru că vor exista doar 3-4 companii care ar putea să-şi permită să ne cumpere şi celelalte două variante ar fi fost IPO sau să vindem către private equity. Ideea de IPO era interesantă dar în continuare ne era puţin groază de tot overheadul care se adaugă pentru a ajunge o companie publică şi a continua să fii o companie publică. Varianta optimă era o vânzare către un player mare. Ce opţiuni aveam – doar Google, Microsoft, Facebook, deci nu prea erau foarte multe variante. În 2014 am făcut cam 250 de milioane de dolari venituri. În 2013 probabil 80-90 mil. dolari. Eram profitabili din primăvara lui 2013. Deci eram deja profitabili de un an.

    Sergiu Biriş: Deci făceaţi 250 de milioane de dolari pe an şi eraţi profitabili. Asta dă o perspectivă.

    Emoţii cu banii. Şi dacă nu ne mai dau tot?

    Discuţia dintre Biriş şi Dunca atinge şi subiectul sensibil al banilor primiţi de la Facebook şi emoţiile că suma nu va fi încasată în totalitate după ce americanii au decis să închidă proiectul LiveRail.

    Sergiu Biriş: A deal is a deal, banii s-au luat, dar e foarte ciudat să vezi din exterior că pur şi simplu după ce ai muncit atâta, ai trecut prin due diligence, o grămadă de detalii, de frustrări, de nopţi nedormite, până la urmă, pică – nu pică, iese – nu iese, ajungi acolo, eşti la Facebook şi apoi boop.

    Andrei Dunca: Nici partea cu banii nu este foarte optimistă, să zic aşa, în sensul că ei nu au plătit toţi banii deodată, nimeni nu plăteşte toţi banii deodată. O grămadă din valoarea totală a fost împărţită pe un vesting schedule de 3 ani sau 4 ani, în funcţie de cât rămâi în companie. Vreo 20% din valoarea totală în escrow în caz că sunt probleme cu fraude si alte probleme legale timp de 18 luni, deci un an şi jumătate o grămadă de bani sunt în escrow, şi te întrebi: dacă nu mai este LiveRail şi nu mai lucrăm pe LiveRail, mai primim banii ăia? Nu îi mai primim, care e faza? Deci complicat.

    Ceva „destul de nasol”, când banii se terminaseră şi nimeni din Silicon Valley, în plină criză, nu mai răspundea la mailuri şi telefoane. „Dădusem deja 40% din companie”

    În plină criză, compania rămăsese fără bani şi nu reuşea să facă rost de alţii. Aşa a ajuns fondul care a dat primii bani firmei să ajungă la 40% din firmă din doar câteva runde.

    Andrei Dunca: Prima finanţare de 500.000 de dolari ne-a ajuns până în toamna lui 2009, un an şi un pic, în mijlocul recesiunii. Foarte, foarte greu nu doar să faci rost de bani, să te întâlneşti cu VC-uri, nimeni nu răspundea la mailuri, la telefoane, nimeni nu avea apetit de investiţie şi a fost destul de greu. Ţin minte că eu şi Mark nu ne-am mai plătit salariile de la un moment dat. I-am dat nişte bani împrumut lui Mark să-şi plătească chiria. Destul de nasol. Am avut noroc că Pond Ventures, investitorul nostru iniţial, a fost de acord, în momentul în care au văzut că nu există nimeni altcineva, au fost de acord să continue să investească doar ei, deşi nu e recomandabil să tot meargă aceiaşi investitori fără participare externă. Dar au crezut în produs, în echipă şi în misiunea noastră şi au continuat să investească. (Au fost – n. red.) termeni foarte buni pentru ei la momentul respectiv şi practic cred după primele două runde deja dădusem peste 40% din companie. Aveam venituri mici, nu destul cât să desenăm nişte grafice interesante. Cred că veniturile erau la nivelul miilor de dolari, deci destul de puţin.

    Cum moare o achiziţie de o jumătate de miliard de dolari: a plecat susţinătorul nostru în altĂ echipă. „Am fost pur şi simplu nervoşi şi frustraţi”

    Discuţia face lumină în premieră şi asupra motivului care a determinat Facebook să închidă LiveRail după ce a plătit o jumătate de miliard de dolari pe această tehnologie.

    Sergiu Biriş: Dacă te uiţi din afară la asta, zici What the fuck?, ăştia dau juma’ de miliard pe tehnologia asta şi după doi ani o închid şi nu o mai folosesc. De ce? Cum s-a ajuns acolo?

    Andrei Dunca: Problema este că orice achiziţie de genul acesta are un sponsor, sau o echipă internă care sponsorizează ideea, adică ei din intern merg la leadership şi spun că vrem să cumpărăm compania asta fiindcă ne ajută pe strategia respectivă. Şi noi am avut sponsori un director care a fost foarte angajat să se întâmple achiziţia. Totul a fost ok în timpul negocierilor şi due diligence şi toată lumea era pe aceeaşi lungime de undă. La 3 – 6 luni după achiziţie persoana respectivă s-a mutat intern în altă echipă, s-a mutat din Menlo Park în Londra pe un alt produs Facebook. Au venit persoane noi care au întrebat: „Ce facem aici?, Despre ce este vorba? A, păi nu ştiu, chiar asta să fie strategia, nu e cam complicat?, hai să facem altceva.“ Deci ne-am pierdut „internal champion“şi nu am avut niciunul dintre noi experienţa politicilor ăstora corporatiste, nu am ştiut cum să navigăm problemele de genul acesta, am fost pur şi simplu nervoşi şi frustraţi şi ne-a fost foarte greu să trecem peste ideea că LiveRail nu mai este copilul nostru.

  • Bogaţii lumii, din ce în ce mai bogaţi

    Studiul dezvăluie că femeile sunt cel mai afectate de această inegalitate – primii 22 de bogaţi ai lumii au mai mulţi bani decât toate femeile din Africa, de pildă. De asemenea, 12,5 miliarde de ore de muncă neplătită sunt făcute de femei în fiecare zi, care contribuie cu 10.800 de miliarde de dolari anual la economia globală. Potrivit Bloomberg Billionaire Index, Jeff Bezos este în continuare cel mai bogat om din lume, chiar şi după ce a pierdut 10 miliarde de dolari într-un an. El are o avere estimată la 115 de miliarde de dolari, fiind urmat îndeaproape de fondatorul Microsoft, Bill Gates, cu o avere estimată la 113 miliarde de dolari. 

  • Miliardarul care a anunţat că împarte 9 milioane de dolari unor necunoscuţi

     Antreprenorul Yusaku Maezawa a reuşit totuşi să iasă din tipare: şi-a propus să fie primul turist în jurul Lunii. Şi nu este moştenitorul vreunui imperiu de miliarde, ci şi-a construit averea singur, reuşind să ajungă în topul celor mai bogaţi oameni din Japonia, cu o afacere estimată de Bloomberg Billionaires Index la 2 miliarde de dolari.

    Yusaku Maezawa s-a născut pe 22 noiembrie 1975, în Kamagaya, Japonia. Antreprenorul a urmat cursurile liceului Waseda Jitsugyo, timp în care a pus bazele unei trupe muzicale alături de un coleg, el fiind toboşar. După absolvire, nu a vrut să meargă la facultate, ci a ales să se mute în Statele Unite împreună cu iubita sa.

    Aici a început să colecţioneze CD-uri şi, în 1995, întors în Japonia, a decis să pună bazele unei companii prin intermediul căreia să vândă pe e-mail albume importate şi CD-uri. În 1998 Maezawa a lanst a compania Start Today. În acelaşi an trupa sa a semnat cu casa de discuri BMG Japan, însă trei ani mai târziu Maezawa avea să renunţe la cariera muzicală pentru a se dedica pe deplin antreprenoriatului.

    În anul 2000, Start Today s-a mutat în online, lansând în 2004 site-ul de retail vestimentar Zozotown, cel mai mare jucător de profil din Japonia la ora actuală. Şase ani mai târziu compania s-a listat la bursa din Tokio. Recent, antreprenorul a introdus în portofoliul afacerii alte două branduri – Zozo şi ZozoSuit – în peste 72 de ţări. În prezent site-ul comercializează circa 7.300 de branduri cu peste 730.000 de articole, compania fiind listată la Tokyo Stock Exchange.

    Exceptând businessul, marea pasiune a lui Maezawa este arta – el este şi fondatorul Contemporary Art Foundation din Tokio. În mai 2016 antreprenorul a atras atenţia presei în urma achiziţiei la licitaţie a unei lucrări fără titlu aparţinând artistului Jean-Michel Basquiat la un preţ record de 57,3 milioane de dolari, cumpărând, în cadrul aceleiaşi licitaţii, cu alte 40 de milioane de dolari o serie de lucrări aparţinând artiştilor Bruce Nauman, Alexander Calder, Richard Prince şi Jeff Koons. Ulterior a doborât un nou record, în mai 2017, când a cumpărat tot o piesă a lui Basquiat cu suma de 110,5 milioane de dolari şi intenţionează să deschidă un muzeu de artă contemporană în Chiba, care va găzdui colecţia proprie de lucrări.

    Maezawa a demisionat şi s-a retras din conducerea companiei în septembrie 2019, după ce a vândut 50,1% din acţiuni către SoftBank într-o tranzacţie de 3,7 miliarde de dolari. În plus, a vândut alte 30 de procente din propriile acţiuni către Yahoo Japan.

    Pe 17 septembrie 2018, japonezul a stârnit din nou valuri în media după ce a anunţat că va fi primul turist care va călători în jurul Lunii la bordul unui vehicul al companiei private de transport spaţial SpaceX, fondată de Elon Musk, devenind astfel prima persoană care va ajunge în jurul Lunii de la cea mai recentă misiune americană Apollo, care a avut loc în 1972. Suma pe care a plătit-o pentru călătorie nu a fost însă făcută publică. Zborul va avea loc cel mai devreme în 2023, cu o durată de aproape şase zile. Miliardarul intenţionează să ia cu el între şase şi opt artişti ca parte a unui proiect de artă pe care l-a intitulat #dearMoon. De asemenea, Maezawa a anunţat că este în căutarea unei partenere cu care să împărtăşească experienţa – pentru care a primit deja în jur de 20.000 de oferte. Antreprenorul este divorţat şi are trei copii din două căsnicii anterioare. 

  • Cel mai bun an de după criză?

     „Anul 2020 este cel mai bun an ca tranzacţii avansate”, a observat Laurenţiu Lazăr, managing partner al companiei de consultanţă în imobiliare Colliers România, în cadrul unui eveniment axat pe aşteptările legate de viitorul real estate-ului românesc. Lazăr previzionează că numărul tranzacţiilor în curs de pregătire şi de semnare din România se situează la un nivel mult mai ridicat decât în anii anteriori.
    În acest context, una dintre predicţiile Colliers arată că România va continua să fie una dintre economiile europene cu potenţial de creştere ridicat, chiar dacă ritmul va încetini. Implementarea unor reforme structurale majore în domenii precum mobilitatea forţei de muncă sau educaţie ar debloca un potenţial de creştere suplimentară, cu un efort destul de mic, potrivit consultanţilor Colliers International. „Este puţin probabil ca reformele structurale care ne-ar putea ajuta anul acesta să se întâmple. Dincolo de acest an electoral, trebuie să ţinem cont că nu discutăm despre proiecte dificile, ci doar despre două autostrăzi: de la nord la sud şi de la est la vest pentru a străbate Carpaţii”, spune Silviu Pop, head of research în cadrul Colliers. Datele arată că anul trecut construcţiile şi tranzacţiile imobiliare au avut o contribuţie de aproape un punct procentual la creşterea economică de 4% a României – înregistrată în primele trei trimestre din 2019. Chiar şi în acest context, dacă ritmul de creştere economică încetineşte în 2020, această tendinţă se va reflecta şi asupra pieţei imobiliare.
    Colliers mai prezice că România va rămâne în continuare decupată ca piaţă de tensiunile şi riscurile geopolitice globale, astfel încât Brexitul sau disputa referitoare la tarifele comerciale nu vor afecta în mod direct piaţa locală. „Cum vor afecta evoluţiile externe piaţa locală? Dincolo de evoluţiile interne, există schimbări pe plan extern, cum ar fi Brexitul, noile politici economice şi comerciale ale Statelor Unite, tensiunile geopolitice în creştere, incertitudinile din zona euro sau încetinirea economiei Chinei. Contextul extern va avea un impact neutru asupra creşterii economice estimate pentru România în 2020”, notează reprezentanţii Colliers.
    O altă predicţie arată că 2020 se conturează a fi cel mai bun an pentru investiţiile imobiliare din România din perioada postcriză. Din perspectiva tranzacţiilor încheiate, Colliers se aşteaptă ca în 2020 să depăşească un nivel total de 1 miliard de euro, în contextul în care există deja tranzacţii de 600 de milioane de euro în pregătire.
     „Există deja tranzacţii în valoare de peste 600 de milioane de euro cu proiecte de birouri care ar putea fi finalizate în curând, inclusiv tranzacţia de 300 de milioane de euro din portofoliul NEPI Rockcastle, semnată deja, dar nefinalizată în 2019. În acelaşi timp, segmentele industrial şi de retail au evoluţii pozitive, dar există limitări la nivel de ofertă. Referitor la tendinţe, consultanţii Colliers International estimează consolidarea subsegmentelor de piaţă, de la clădirile de birouri clasă A către abordări cu valoare adăugată şi reconversii ale clădirilor existente. Investiţiile în spaţiile imobiliare comerciale din România au ajuns la un grad de maturitate crescut, iar în prezent principalii diferenţiatori ţin de calitate, atât în sectorul industrial, unde concurenţa este destul de mare, cât şi în cazul clădirilor de birouri, unde tot mai mulţi investitori sunt interesaţi de obţinerea certificărilor verzi”, notează specialiştii.
    Bucureştiul începe să devină o piaţă a chiriaşilor de clădiri de birouri, potrivit predicţiilor, încât rata de neocupare se estimează a fi la 12-13%. Dezvoltatorii vor livra circa 700.000 de metri pătraţi de spaţii de birouri în următorii doi ani, reprezentând aproape un sfert din stocul actual. „Creşterea costurilor de construcţie – o noutate pentru piaţa din România – la care se adaugă şi creşterea costurilor cu amenajarea spaţiilor (cu aproximativ 25-30%) influenţează deciziile de relocare ale companiilor”, apreciază consultanţii Colliers International.
    În 2020 România va atinge pragul de 5 milioane de metri pătraţi de spaţii logistice şi industriale moderne, astfel încât în prezent stocul se situează la circa 4,6 milioane de metri pătraţi. Potrivit statisticilor, în România stocul este la jumătate faţă de cel din Cehia şi chiar de patru ori mai mic decât cel din Polonia. Pentru a atinge pragul, dezvoltatorii trebuie să livreze 500.000 de metri pătraţi de noi spaţii pentru depozitare.
    În ceea ce priveşte tendinţele pe piaţa spaţiilor logistice, mai mulţi jucători activi şi în piaţa locală caută să îşi reconfigureze distribuţia şi poate să se mute. „Se anunţă un an foarte bun, cu livrări estimate de dezvoltatori la circa 800.000 de metri pătraţi. Sunt sigur că nu vor fi 800.000 de metri pătraţi, dar cred că vor fi totuşi încă 650.000 de metri pătraţi. Pe de altă parte, portul Constanţa devine atractiv. Sunt trei retaileri mari polonezi care se uită mult la portul din Constanţa. Geografia ne ajută aici”, explică Laurenţiu Duică, partener, şef al departamentului industrial al Colliers. El consideră că potenţialul României nu se rezumă la 5 milioane de metri pătraţi. „Eu zic că în 3-4 ani vom ajunge la 8 milioane de metri pătraţi, urmând ca după ce atingem acest nivel să discutăm de alte probleme, precum căi ferate, transporturi, impozite mai mari, timpi de livrare etc.”, apreciază specialistul.
    Va continua dezvoltarea centrelor comerciale în zonele consacrate de birouri, pe fondul unui consum mai sănătos, cred consultanţii. „Proprietarii centrelor comerciale vor continua să se concentreze pe îmbunătăţirea experienţei clienţilor, cu un accent special pe partea de agrement. Dezvoltatorii vor căuta sinergii: noile malluri, de exemplu, se vor construi în zone consacrate de birouri sau vor avea propriile componente de birou sau rezidenţial ataşate. Inclusiv apariţia spaţiilor de birouri partajate în centrele comerciale este o opţiune atractivă. În ceea ce priveşte segmentul de retail, va continua expansiunea în oraşele mici şi mijlocii, unde există deficit de spaţii moderne de retail”, arată Colliers.
    În cazul acestei predicţii, consultanţii atrag atenţia asupra tendinţelor care implică parterul marilor clădiri de birouri – un alt segment care a prins avânt şi în România. „Avem acum mai mulţi antreprenori români care au cunoştinţe şi operează ori în sistem de franciză, ori ca business propriu, diverse baruri, cafenele, baruri sportive, restaurante şi cantine la parterul clădirilor de birouri. Acum zece ani exista un singur operator de cantine, iar acum există peste 15 operatori. Este o luptă pe piaţă. Acum există cinema, locuri de joacă şi mai mulţi operatori de fitness. În urmă cu zece ani era doar World Class, dar acum avem vreo 10 operatori în Bucureşti”, explică Simina Niculiţă, director retail în cadrul Colliers.
    Anul 2019 a fost un an record pentru numărul de noi unităţi rezidenţiale de pe piaţă, însă este puţin probabil ca trendul să se menţină şi anul acesta. Există semne că lucrările de construcţie încetinesc spre sfârşitul anului. Dar atâta timp cât economia are o evoluţie ascendentă, consultanţii de la Colliers International se aşteaptă ca preţurile să crească moderat comparativ cu anul precedent, însă sub ritmul de creştere a salariilor.
    Pe piaţa terenurilor, vom asista la temperarea cererii. Portofoliul de proiecte în plan şi în stadii avansate nu este la fel de generos ca în anii precedenţi şi nu se prefigurează, la acest moment, anunţuri pentru noi proiecte de anvergură. În general, 2020 va fi un an echilibrat, dar este puţin probabil să rivalizeze cu volumele tranzacţiilor din perioada 2017-2019. Una dintre particularităţile care intervin pe segmentul de terenuri ţine de interesul investitorilor şi dezvoltatorilor faţă de oraşe mici, cu populaţii cuprinse între 50.000 şi 150.000 de locuitori. 

  • Codecool: Bancheri, jurişti şi specialişti în vânzări au fost printre primii care s-au înscris la cursurile noastre de programare. Reprezentanţii locali ai şcolii de programare estimează că anul acesta vor avea 50 de absolvenţi în România

    Start-up-ul Codecool din Ungaria, specializat în furnizarea de cursuri în domeniul IT, care a intrat pe plan local în 2019, estimează că anul acesta vor absolvi cursurile sale circa 50 de români, primii înscrişi având experienţă în banking, vânzări sau drept şi nu neapărat şi cunoştinţe tehnice. De asemenea, în prima tranşă de cursanţi s-au înscris şi studenţi, profesori sau români care s-au întors din străinătate (circa 15% din totalul persoanelor înscrise).

    „Pentru noi, anul acesta este foarte important deoarece vom avea primii programatori formaţi pe piaţa din România. În acest moment, estimăm aproximativ 50 de absolvenţi. Desigur, pot apărea surprize, deoarece cei mai talentaţi au opţiunea să încheie anul de studiu în 9 luni de zile (datorită modelului nostru de învăţare Mastery Based Learning, care implică parcurgerea modulelor de învăţare în funcţie de ritmul propriu de învăţare), ceea ce înseamnă că numărul de absolvenţi poate creşte semnificativ“, a declarat pentru ZF Claudia Tamaşi, country manager al Codecool în România.

    Ea a adăugat că până acum numărul persoanelor înscrise la cursurile de programare a depăşit aşteptările.

    „O parte din studenţi au promovat deja primul examen şi au trecut în al doilea modul, rata de succes fiind de 75% dintre cei înscrişi iniţial.“

    Anul trecut, odată cu intrarea pe piaţa din România, Codecool estima că în 2020 va avea circa 300 de cursanţi.

    Şcoala de programare Codecool a început cursurile de programare în Bucureşti în septembrie anul trecut, acestea adresându-se atât persoanelor fizice care vor să devină programatori – studenţi sau persoane care au deja o profesie, indiferent care este aceasta, şi vor să o schimbe –, cât şi companiilor, prin intermediul trainingurile realizate pentru programatorii deja angajaţi ai unei firme.

    „În ceea ce priveşte conversia profesională, apar din ce în ce mai mulţi doritori. Suntem în plină transformare digitală iar nevoia de upskilling şi de conversie va deveni din ce în mai acută în fiecare an“, a precizat Claudia Tamaşi.

    „Companiile sunt, de asemenea, deschise la conversia profesională. În studiul nostru am examinat şi atitudinea companiilor faţă de această idee: aproape jumătate (46%) dintre companiile care au fost intervievate în cadrul studiului cred că reconversia profesională este o soluţie pentru acoperirea deficitului de angajaţi programatori din ţară şi sunt deschise să angajeze programatori la început de drum şi să le ofere training“ Cu toate acestea, a completat ea, persoanele care doresc să se respecializeze întâmpină mari dificultăţi în a se susţine pe perioada cursurilor de conversie profesională şi este nevoie de mai mult sprijin atât din partea statului cât şi din partea mediului privat.

    Potrivit unui studiu realizat de Codecool, rolurile cel mai greu de acoperit într-o companie IT sunt cele de full-stack developers, architects şi back-end developers.

    “Din discuţiile pe care le-am avut cu companiile partenere, există un mare deficit de project manageri cu competenţe ridicate de <<business thinking>>. În general, echipele de lucru din IT sunt formate din profesionişti pe diferite tehnologii cu diferite nivele de expertiză, alături de un project manager care coordonează proiectul şi 1-2 juniori, în funcţie de dimensiunea echipei.
    Desigur, sunt preferaţi programatorii cu minim 2-3 ani de experienţă versus juniori”, a menţionat country managerul Codecool România. Ea a atras însă atenţia că juniorii IT existenţi pe piaţa locală sunt de mai multe categorii – juniori cu 3 luni de internship într-o companie, juniori formaţi în 7-12 săptămâni de diferite traininguri existente în piaţă, juniori care au terminat universitatea dar nu au practică deloc în companii şi <<Codecooleri>>.

    “Codecoolerii sunt o combinaţie ideală, unii parteneri nici nu-i mai consideră juniori, deoarece aceştia finalizează peste 40 de proiecte în anul de studiu plus fiecare dintre ei are 6 luni de practică în proiecte reale.”

    Codecool le oferă cursanţilor opţiunea de plată amânată a cursurilor şi le garantează un loc de muncă la finalul cursului. “

    În prezent, Codecool oferă două tipuri de cursuri – un curs cu o durată de 12 luni, „de full-stack developer“, care acoperă bazele programării la care poate aplica oricine, nefiind necesare cunoştinţe anterioare de IT, şi cursuri intensive pe diverse tehnologii cum ar di Front-End, .NET, Java şi Python. Acestea durează aproximativ şase luni, iar aplicanţii trebuie să aibă un nivel mediu de cunoştinţe de IT sau programare.

    “Procesul de lansare pentru cursurile intensive de 6 luni este în curs de derulare. În acest moment, avem mai multe idei venite de la colegii din Ungaria şi Polonia şi urmează să stabilim exact care este cea mai mare nevoie în prezent pentru piaţa din Bucureşti. Oscilăm între a lansa cursuri pentru tehnologii foarte noi sau un curs special creat pentru cele mai căutate tehnologii din Bucureşti. Ne dorim foarte mult să oferim o opţiune candidaţilor care nu au posibilitatea să urmeze cursul nostru full time şi încă investigăm cel mai potrivit interval orar pentru cei care lucrează sau au alte angajamente”, a precizat Claudia Tamaşi.

    Şcoala de programare Codecool a fost înfiinţată în urmă cu cinci ani în Ungaria, iar ulterior s-a extins în Polonia şi anul trecut în România, planul start-up-ului fiind de a se mai extinde în alte şase ţări din Uniunea Europeană în următorii patru ani.