BusinessMagazin

Tag: elaborare

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: “Nu cred într-un Cod Fiscal scris pe drumul spre puşcărie”

    Nu ştiu cum se va termina procesul domnului Darius Vâlcov, dar nu pot să-mi închipui vreo ţară civilizată care să lase modificarea Codului Fiscal şi a Codului de Procedură Fiscală pe mâna unui personaj suspectat că lua mită în sacoşa de plastic şi care se ascundea de DNA în cimitir.

    Din această perspectivă, graba cu care premierul Victor Ponta insistă să treacă prin şedinţa de guvern aceste coduri şi ameninţă Parlamentul că, dacă nu le dezbate rapid, le va adopta prin asumarea răspunderii, mi se pare suspectă. Doar proiectul de lege de modificare a Codului de Procedură Fiscală are 231 de pagini. Nu este însoţit de un studiu de impact, ci de o banală expunere de motive, de 26 de pagini. Este imposibil să ceri unei entităţi non-guvernamentale să-şi dea seama, în circa o lună, ce se ascunde în spatele unui volum atât de mare de modificări. Am mai avut experienţa unor miniştri de la Finanţe care au promovat ordonanţe de urgenţă cu dedicaţie, în favoarea unui grup de interese. În 2013, DNA a cerut începerea urmăririi penale împotriva ministrului de Finanţe Daniel Chiţoiu, suspectat de „constituire de grup infracţional organizat”, după ce acesta promovase o ordonanţă care urmărea să rezolve dispute din interiorul PNL. Din păcate, Parlamentul a refuzat să aprobe începerea urmăririi penale împotriva lui Chiţoiu, iar cazul a fost uitat prea uşor.

    Nici modificările la Codul Fiscal nu sunt însoţite de un studiu de impact. Din nou scriu că este imposbil să estimezi ce efecte vor avea noile prevederi. Am văzut un reputat profesor universitar estimând o reducere a încasărilor la buget cu 2% din PIB, în 2016. Nu ştiu pe ce se bazează. Poate va fi 1,6%, poate va fi 2,1%, doar un minister de Finanţe deschis şi transparent ar fi avut resurse să ne arate pe ce scenarii s-a lucrat. Dacă s-a lucrat cu aşa ceva! Legea 24 din 2000 privind tehnica legislativă prevede clar că „proiectele de acte normative se supun spre adoptare însoţite de o expunere de motive, o notă de fundamentare sau un referat de aprobare, precum şi de un studiu de impact”. În plus, actele cu impact asupra bugetului trebuie “elaborate pe baza unor documente de politici publice aprobate de Parlament sau de Guvern”. Ştiu că pare o glumă să ceri aşa ceva, nici un guvern nu a respectat această lege. Este însă greşeală mediului de afaceri din România că nu insistă pentru aplicarea ei şi, dacă Executivul nu se conformează, există calea acţionării în judecată.

    Uitându-mă la ceea ce s-a întâmpalt în anii anteriori, estimarea mea este că, dacă noul Cod Fiscal va fi adoptat, guvernul Ponta va tăia ce se mai poate tăia de la investiţii, pentru  a evita o situaţie în care deficitul bugetar să explodeze. Efectele vor fi în cascadă: se vor reduce şi co-finanţările la proiecte europene, deci abosrbţia fondurilor va merge prost, iar în 2022 ne vom trezi din nou că miliarde de euro alocaţi de UE rămân necheltuiţi. Oricum, pare că FMI-ul renunţă la acordul cu România şi se va pierde acel aşa-numit top-up, adică finanţarea suplimentară oferită de Bruxelles, de la 85% din valoarea unui proiect, la 95%.

    Este firesc ca mediul de afaceri din România să se bucure de reducerea fiscalităţii, aşa cum propune guvernul Ponta. Totuşi, un pic de prudenţă şi de studiu aprofundat nu ar strica. Să nu ajungem în situaţia în care răul făcut să fie mai mare decât binele promis de guvernarea PSD. 

  • O comunitate de tineri vrea să pună piaţa financiară din România pe harta lumii

    Mult timp m-am gândit la existenţa unei «corelaţii» între numărul de CFA dintr-o ţară şi gradul de dezvoltare al pieţei financiare din acea ţară. Fără să fac nişte calcule prea elaborate, este evident că relaţia este una directă şi pozitivă: cu cât numărul de CFA este mai mare, cu atât ţara şi piaţa financiară respectivă sunt mai dezvoltate“, spune Ionuţ Revenco, CFA, 32 de ani, director de audit la BRD-SocGen, a doua mare bancă de pe piaţă.

    Revenco este unul dintre cei 20 de absolvenţi ai celor trei examene foarte dure CFA, care au obţinut anul trecut şi diplomă de Chartered Financial Analyst, calificare administrată de CFA Institute SUA. Evoluţia pieţei financiare şi nivelul de dezvoltare al unei ţări sunt influenţate de o multitudine de factori. Printre aceştia, un rol foarte important, dar căruia nu i se prea acordă importanţă, este educaţia financiară şi economică. Iar corelaţia între gradul de dezvoltare al pieţei financiare dintr-o ţară, dar şi al ţării respective, şi numărul de persoane care au obţinut atestatul CFA este directă şi pozitivă.

    „În 2010, am avut ocazia să susţin Level 1 la centrul de testare CFA din Toronto, la acel moment locuind în Canada. M-am mirat când în dimineaţa examenului am observat că pe liste erau aproximativ 6.500 candidaţi  – un «Toronto-expo» plin. Următoarele două examene le-am susţinut la Bucureşti, numărul candidaţilor fiind ceva mai mic“, povesteşte Ionuţ Revenco, care s-a specializat pe partea de pieţe financiare şi finanţe-contabilitate, având o experienţă de peste 7 ani în domeniul bancar.

    El afirmă încrezător că numărul în creştere de CFA din România (20 noi titluri în 2014 vs. 9 în 2013) duce în direcţia bună atât ţara, cât şi piaţa financiară românească. Direcţia este bună, dar mai sunt multe de făcut pentru ca România să ajungă să aibă un nucleu de elite specializate în universul financiar şi economic.

    În România sunt peste 150 de absolvenţi ai nivelului III al CFA, care se alătură celor peste 100.000 de deţinători ai certificării CFA la nivel global. Examenele sunt destul de dificile şi nu pot fi trecute pe scurtături, volumul de informaţii fiind foarte mare. Totodată, aceste examene presupun o serie de compromisuri, deloc neglijabile, pe plan personal, după cum spun absolvenţii CFA, care par să nu regrete această alegere şi susţin cu tărie că merită efortul.

    „Cunoştinţele şi perspectivele pe care ţi le oferă calificarea CFA merită cu prisosinţă efortul substanţial pe care îl reclamă cele trei examene. Uneori ţi se pare foarte greu să găseşti un echilibru între muncă, studiu şi viaţa personală, cea din urmă fiind de fapt şi cea pe care candidaţii CFA o sacrifică pentru a creşte şansele să obţină calificarea. În final, sacrificiile făcute merită atât prin prisma cunoştinţelor vaste pe care le dobândeşti, cât şi datorită noilor oportunităţi ce ţi se deschid“, afirmă Raluca Florea, CFA, analist în echipa de cercetare pentru piaţa de capital la BCR şi fost jurnalist financiar.

    Certificarea CFA reprezintă cea mai înaltă calificare profesională recunoscută la nivel internaţional în domeniul analizei fundamentale şi administrării portofoliilor de investiţii, susţine Monica Croitoru, CFA, 28 de ani, fund manager la SAI ErsteAsset Management.

    Un profesionist certificat CFA nu are doar perspective bune pentru carieră, dar aduce şi o plusvaloare prin standardele etice şi profesionale la care aderă simultan cu calificarea. O masă critică de profesionişti ce deţin certificarea CFA pot să accelereze instituţionalizarea acestor standarde profesionale, cât şi să crească vizibilitatea pieţelor financiare din România în rândul comunităţii internaţionale, crede Monica Croitoru, care a absolvit în 2009 Universitatea Columbia din New York City, specializarea Economie şi Matematică.

    „Abilităţile dobândite sunt nenumărate – de la a stăpâni concepte şi noţiuni pe care nu le-am folosit până atunci la metode de analiză şi evaluare, corelaţii, asset management, performance attribution, sunt foarte multe aspecte pe care nu le-am cunoscut înainte de a începe pregatirea pentru CFA“, afirmă Alexandra Duma, CFA, 33 de ani, care momentan nu este angajată.

  • Rusia pregăteşte sancţiuni simetrice împotriva ţărilor occidentale

     “Am dat ordinul pentru adoptarea unor sancţiuni împotriva Occidentului”, a declarat Putin în cursul unei vizite la Voronej, localitate situată la 500 de kilometri sud de Moscova.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Prodecanul Facultăţii de Finanţe-Bănci din ASE Bucureşti a fost arestat preventiv

     Măsura a fost dispusă sâmbătă de Tribunalul Capitalei şi poate fi contestată la Curtea de Apel Bucureşti.

    Potrivit Parchetului instanţei supreme, Iuliu Cosmin Şerbănescu este urmărit penal pentru şase infracţiuni de luare de mită şi una de trafic de influenţă.

    Acesta, în calitate de profesor titular al cursurilor de fiscalitate, asigurări şi reasigurări, a pretins şi primit de la studenţi sume între între 400 de lei şi 400 de euro, în schimbul unor lucrări de licenţă gata elaborate, în formă digitală, susţin anchetatorii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Criminalitatea cibernetică a costat economia lumii 445 miliarde de dolari

    Suma nu este atât de mare precum cea înaintată de preşedintele SUA Barack Obama, care estimase daunele la 1 miliard de dolari, însă este suficient de mare pentru a compara pericolul cibernetic cu cel al traficului de droguri, relatează Boston Globe.

    “Este o problemă globală, însă facem prea puţin pentru a o combate”, a declarat James Lewis, unul din membri grupului.

    Raportul a fost finanţat de către compania McAfee, parte a grupului Intel, şi reprezintă primul demers de acest gen. Din analiză reiese că Statele Unite au pierdut 100 de miliarde de dolari, Germania 60 de miliarde şi China 45 de miliarde. Japonia, a patra economie a lumii, a raportat pierderi de 1 miliard, însă specialiştii sunt de părere că cifrele nu sunt reale.

    Grupul a definit trei segmente de risc: în primul rând, furtul dreptului de proprietate intelectuală. În al doilea rând, furtul de carduri de credit sau date financiare. Şi în al treilea rând, specialiştii s-au referit la spionajul economic, adică furtul datelor securizate ale companiilor care sunt apoi folosite în cadrul unor tranzacţii sau negocieri.

  • Contestaţie depusă la licitaţia pentru studiul de fezabilitate pentru autostrada Paşcani-Siret

     Şova a afirmat, într-o conferinţă de presă, că a fost publicat pe SEAP anunţul pentru licitaţia de realizare a studiului de fezabilitate pentru autostrada Paşcani-Suceava-Siret ce face parte din coridorul IX, iar până în 16 iunie este termen pentru depunerea ofertelor.

    “Înţeleg că cineva a contestat chiar documentaţia pe motiv că am solicitat să se facă în patru luni studiul de fezabilitate şi nu în 12 luni sau în 24 de luni. Vom vedea exact care va fi situaţia”, a spus Şova.

    El a precizat că după realizarea studiului de fezabilitate va propune începerea licitaţiei pentru stabilirea firmei care va executa lucrările.

    Şova a mai spus că va propune şi ca finanţarea autostrăzii Paşcani-Suceava-Siret să se facă din acciza suplimentară pe carburanţi şi a precizat că prima rectificară pe acciza suplimentară va fi în iulie pentru încasările aprilie, mai, iunie.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie Mihaela Nicola, CEO The Group: Regula 365

    Mă aliniez însă la obiceiul aproape general de a conversa despre proces şi despre instrumentele care îl însoţesc. Cu diferenţa că încerc să mă refer la consumatori spunându-le „oameni„ – e un cuvânt pe care adresarea profesională aproape că îl exclude, dar judecata emoţională care însoţeşte elaborarea mesajelor în campanii are, în fapt, de-a face cu felul în care oamenii (fie ei consumatori atunci când ajung la raft) vibrează la promisiunile brandurilor către ei.

    Cu vreo două decenii în urmă aveam câteva luni la dispoziţie pentru elaborarea unei campanii publicitare. Agenţiile însoţeau atent toţi paşii deciziilor de marketing pentru justa şi aprofundata analiză. Petreceam săptămâni în evaluări sociologice, testam fiecare slogan, ambalaje şi denumiri ale produselor noi. Între momentul scenariului pentru spotul TV (eroul campaniei în ultimele 5-6 decenii) şi întâlnirea de preproducţie se scurgeau săptămâni destinate reglajelor fine. Filmam mai apoi pe îndelete, petreceam zile multe în postproducţie şi pentru efecte speciale.

    Agenţiile de media ponderau între investiţia radio-televizată, consumul de presă şi expunerea în mediul stradal. Agenţiile de relaţii publice gestionau monologul către jurnalişti (mai stiţi instrumentul acela passé numit „comunicat de presă„?) şi adăugau câteva evenimente subtil destinate unor publicuri specializate. Existau la început, preluate din modelul agenţiilor multinaţionale, agenţii full-service, în care „accounţii„ erau specializaţi în managementul relaţiei cu clienţii şi nimic altceva, în spatele lor erau designeri şi copywriteri, planneri, strategi, regizori, producători, fiecare contribuind cu propriile competenţe la articularea unui efort integrat de comunicare. Iar eroul campaniei publicitare era mereu produsul promovat, brandul şi atributele lui de valoare erau „vedeta„ fiecărei campanii.

    E prea colorată tranziţia către astăzi ca s-o evoc detaliat, dar suntem cu toţii de acord că peisajul arată complet diferit.
    Astăzi avem în România mai mult de 7 milioane de „jurnalişti/reporteri„ sau chiar „broadcasteri„, căci fiecare deţinător de cont în reţele sociale poate difuza opinii, analize, fotografii, mesaje sau filmuleţe conforme cu propriul interes sau discernământ. Segmentarea între ceea ce era „campanie adresată consumatorilor„ şi „campanie destinată jurnaliştilor/publicului specializat„ a apus cu mai mulţi ani în urmă. Nu mai există aşadar diferenţierea profesională între rolul agenţiilor de publicitate şi cel al agenţiilor de relaţii publice.

    În plus, acestora li s-au adăugat agenţiile de digital care se întâmplă să includă doi-trei oameni entuziaşti, ireverenţioşi cu rutina arhaică a procesului şi care sunt la acelaşi moment accounţi, copywriteri, planneri, producători şi regizori ai unor virale care suscită mai mult interes decât campanii elaborate cu vechea metodologie, în agenţii care se încăpăţânează să rămână clasice. Aceste companii de digital, deseori „one man show„ sau, oricum, „few people show„, au acumulat cota de piaţă preluată şi de la agenţii de media, şi de la agenţii clasice de creaţie sau PR.

    Şi pentru că industria n-a ştiut unde să le aşeze în panelul de competitori le-a socotit multă vreme „haiduci profesionali„ care vor fi asimilaţi vechiului proces. N-au fost! Sunt astăzi parte din echipele agenţiilor „clasice„ şi mai au foarte puţin până când vor deveni dirijorii unor orchestre altfel aşezate şi care interpretează partitura comunicării în cu totul altă cheie. E drept că există şi funcţionează încă agenţiile robuste cu tradiţia de a se numi agenţii de creaţie, agenţii de media, agenţii de public relations, iar asta se întâmplă pentru că structuri masive ale unor companii multinaţionale cotate la bursă se reinventează greu şi fac paşi precauţi către transformare.

    Dar realitatea din teren este aceea că agenţiile din felurite discipline au aceeaşi unică preocupare: comunicarea. Aceasta nu mai are reţete prestabilite pentru proces şi specializări desuete, iar procesul nu mai are răbdare să se intituleze diferit şi glamorous pe cărţile de vizită.

  • Şefa finanţărilor de la Banca Mondială explică de ce nu resimte mediul de afaceri creşterea economică

    Anul trecut economia locală a înregistrat un salt de 3,5%, luând prin surprindere pe toată lumea. Iar pentru 2014 unii analişti anticipează o performanţă comparabilă. Ana Maria Mihăescu se arată încrezătoare că ratele de creştere ale economiei îşi vor continua trendul în perioada 2014-2018. Pe acest fond este de aşteptat o evoluţie pozitivă a volumului creditării, care poate influenţa ca pondere creditele neperformante, ce au crescut ca procent în ultimii ani din cauza ritmului foarte lent al creditării, ajustat de rambursări semnificative.

    Cariera Anei Maria Mihăescu a început în domeniul asigurărilor şi a continuat în anii ‘90 în sectorul bancar, unde a urcat treptele ierarhiei până pe poziţii de top management. După o scurtă perioadă petrecută la BRD, Ana Maria Mihăescu a ajuns să realizeze un mecanism integrat al promovării exporturilor prin crearea Eximbank. „Am participat în acest proces de la început şi în 1997, când am părăsit banca, eram preşedintele acestui organism, extrem de important pentru orice infrastructură financiară„, povesteşte Mihăescu. De 16 ani conduce misiunea International Finance Corporation (IFC) în România, o entitate care face parte din grupul Băncii Mondiale şi este cel mai mare finanţator al sectorului privat în ţările emergente. Din 2011 a fost promovată, ajungând să decidă soarta proiectelor IFC din şapte ţări europene.

    ANA MARIA MIHĂESCU ŞI-A ÎMPĂRŢIT TOT TIMPUL VIAŢA ÎNTRE CARIERĂ ŞI FAMILIE. ÎN ULTIMII TREI ANI CARIERA I-A CERUT SĂ-ŞI ÎMPARTĂ TIMPUL ÎNTRE ROMÂNIA, BULGARIA, CEHIA, UNGARIA, MOLDOVA, POLONIA ŞI SLOVACIA, COORDONÂND BIROURILE IFC DIN ACESTE ŢĂRI.

    Dar familia a continuat să ocupe o poziţie privilegiată. După o carieră de mai mult de trei decenii în sectorul financiar, cel mai mare succes nu are legătură nici cu băncile, nici cu finanţările acordate de IFC pentru susţinerea economiilor emergente. Ana Maria Mihăescu spune că cel mai mare succes este fiul ei de 14 ani, Theodor. De-a lungul timpului, Mihăescu s-a implicat şi în proiecte sociale. Timp de patru ani a fost preşedinte al organizaţiei Salvaţi Copiii, iar acum lucrează la proiecte de promovare a unor pictori moldoveni şi a altor tinere talente din România. Face asta deoarece a fost impresionată de unul dintre discursurile lui Dalai Lama, care susţinea că nu ne mai trebuie oameni de succes, pentru că avem deja prea mulţi, ci ne trebuie oameni cărora să le pese.

    Consideră că viaţa a fost extrem de generoasă cu ea şi spune că a participat la procese complexe variate. În 1998, când a ajuns şefa misiunii IFC în România, susţine că a avut proiecte variate „first of„, inclusiv promovarea societăţilor româneşti pentru a deveni jucători regionali. Iar în perioada recentă a fost preocupată şi de consolidarea pieţei de capital. Din 2006 Ana Maria Mihăescu a preluat portofoliul IFC din Republica Moldova, pentru ca în 2011 să fie numită la cârma birourilor IFC din alte cinci ţări (Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia şi Slovacia). Iar România continuă să fie liderul acestui grup, cu cel mai mare număr de proiecte ale IFC. În ceea ce priveşte expunerile IFC în regiunea din care facem parte – Europa şi Asia Centrală – Turcia, Rusia şi Ucraina ocupă primele trei poziţii, iar România se situează pe locul cinci, la mică distanţă de Serbia.

    „Acum trei ani, sfera mea de coordonare a activităţilor IFC s-a lărgit de la două la şapte ţări. Dintre acestea, pot spune că programul cu cel mai mare număr de proiecte este în continuare cel din România. Diversitatea proiectelor şi nevoile mediului privat ne-au permis să structurăm proiecte în cadrul diferitelor programe globale lansate de IFC drept Crisis Response Initiatives. Mă refer aici la programul Global Trade Finance, Distressed Assets, iar în curând proiecte finanţate de IFC Capitalization Fund (Fondul Subordonat administrat de IFC prin Asset Management Fund)„, spune Ana Maria Mihăescu.

    România a devenit membră a International Finance Corporation – divizia de investiţii a Băncii Mondiale – în 1990. De atunci, totalul investiţiilor IFC în România a depăşit 2 miliarde de dolari (inclusiv împrumuturi sindicalizate). Rolul IFC este să dezvolte sectorul privat în economiile în curs de dezvoltare. În cele aproape şase decenii de la înfiinţare, IFC a devenit cel mai mare investitor multilateral din lume în companiile private de pe pieţele emergente. Rolul instituţiilor financiare internaţionale a crescut în contextul crizei financiare şi economice mondiale.

    Dar seiful diviziei de investiţii a Băncii Mondiale nu se deschide pentru orice proiect. Finanţările IFC vizează cu prioritate sectoarele care pot avea un impact benefic la nivelul economiei. Totodată, IFC nu se implică în proiecte mici, pentru că nu doreşte să intre în competiţie cu băncile, ci completează ceea ce poate oferi sistemul bancar, după cum a susţinut Mihăescu.

  • CFR caută consultanţi pentru elaborarea şi implementarea unui plan de restructurare

     Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a anunţat la finele anului 2012 că a acordat un împrumut de 175 milioane euro companiei CFR SA pentru a ajuta administratorul infrastructurii feroviare să-şi restructureze bilanţul, permiţând plata datoriilor curente.

    Acoperirea datoriilor viza eliberarea de fonduri pentru investiţii şi lucrări de întreţinere, pentru îmbunătăţirea calităţii reţelei feroviare.

    Împrumutul, distribuit în două tranşe în funcţie de măsuri specifice de reformă, este parte a unui program de restructurare pentru CFR, în valoare de 1,2 miliarde euro.

    Cititi  mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ponta, fără explicaţii la Facebook: În decembrie sunt dispus să merg în Parlament pentru Apărare

    “De obicei, cei care vorbesc cel mai mult de armată pe la televizor sunt cei care au tăiat cei mai mulţi bani de la armată, adică îi ştiţi pe demagogi. Noi am preluat guvernarea, în 2012, cu un buget aprobat în 2011 pentru armată de 1,12% din PIB, adică fix jumate din cât ar trebui România, prin obligaţiile pe care şi le-a asumat, să aloce. Deci, cine se bătea cu cărămida NATO în piept – Boc, Băsescu – ei au tăiat banii de la armată. Faptul că am reuşit 2013-1,38% din PIB, 2014-1,42%, am încheiat contractul şi nu e uşor să plăteşti ratele pentru avioanele multirol, am mai reuşit să facem investiţii în modernizarea capacităţii tehnice a armatei române, e un lucru bun, nu e suficient.

    Trebuie, după noiembrie, că până atunci e campionatul naţional de cine taie toate taxele şi, în acelaşi timp, dă mai mulţi bani, dar din decembrie eu sunt dispus să merg în Parlament, pentru că doar Parlamentul poate să decidă acest lucru, şi să alocăm câte 0,2% din PIB în următorii trei ani, în aşa fel încât în 2016-2017 să ajungem la 2% alocare din PIB”, a spus Ponta.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro