BusinessMagazin

Tag: ecran

  • Cum arată noul Nokia 3310, varianta modernă – GALERIE FOTO

    Noul Nokia 3310 păstrează designul clasic al emblematicului telefon, cu mici modificări adaptate la prezent. Astfel, noul model de 3310 nu are ecranul monocrom, ci un ecran color mult mai mare decât cel original. Noul display are diagonala de 2,4 inci şi rezoluţia de 320 x 240 pixeli. Telefonul are o cameră de 2 MP şi un slot pentru card microSD. 

    Totuşi, cei care vor cumpăra acest telefon nu o vor face pentru a face poze sau pentru a vorbi pe messenger, ci pentru autonomia bateriei. Bateria noului Nokia 3310 păstrează tradiţia, iar reprezentanţii companiei susţin o autonomie până la 22 de ore de convorbire şi până la 31 de zile de stand by. Bateria de 1220mAh poate fi scoasă, la fel ca în cazul originalului, iar încărcarea se face acum prin intermediul unui port Micro USB.

    De asemenea, celebrul joc Snake revine, şi el mai ambiţios şi mai colorat.

    Noul Nokia 3310 este şi mai colorat decât vechiul model fiind disponibil în varianta clasică de albastru mat,  gri, dar şi în nuanţe pastelate de galben şi de roşu. Telefonul ar urma să coste 49 de euro şi va fi disponibil începând cu al doilea trimestru al lui 2017.

    Fotografii: The Verge

  • Gadget Review: Un convertibil de 14 inchi cu potenţial – VIDEOREVIEW

    Cum dai cu ochii de laptop, îţi dai seama că ai de a face cu un produs business. Este negru şi minimalist, are o construcţie robustă, iar finisajul este unul premium (mi-au plăcut în special colţurile rotunjite şi lucioase). Aşadar, nu ţi-ar fi ruşine cu el la o şedinţă cu şefii. Totuşi nu este nici cel mai subţire, nici cel mai uşor laptop de acest fel şi din această cauză l-am găsit oarecum dificil de utilizat pe post de tabletă sau doar atingând ecranul. Asta pentru că R 14 vine şi cu un touch screen, ceea ce-i dă un plus la capitolul uşurinţei de utilizare, însă în acelaşi timp dimensiunile sale îl fac mai greu de manevrat într-un alt mod decât clasicul laptop.

    Display-ul de 14 inchi este unul Full HD destul de bun; culorile sunt redate destul de bine (are tendinţa să accentueze albastrul în imagine), iar experienţa vizionării un film a fost plăcută. Totuşi, ecranul ar fi putut beneficia de o putere mai mare în departamentul luminozitate, iar dacă obişnuieşti să lucrezi într-un spaţiu cu multă lumină directă s-ar putea să nu fii mulţumit de acest produs. Însă dacă o să foloseşti acest laptop predominant în interior, atunci ecranul are caracteristici mulţumitoare.

    Tastatura am găsit-o ca fiind mediocră, fără a-mi oferi o experienţă de scris memorabilă, dar nici nu am avut de ce să mă plâng. Tastele sunt subţiri şi cam tari, însă este bine iluminată – caracteristică folositoare noaptea, fără a fi deranjantă pentru ochi.

    În schimb, touchpadul este încăpător, precis şi îngăduie degetelor să alunece fără probleme. Poate fi folosit cu uşurinţă în navigarea pe internet şi nici când scrii nu este sensibil la atingeri accidentale cu podul palmei.

    Modelul pe care l-am avut la test are un procesor Intel Core i7-6500U, 8 GB RAM şi SSD cu capacitatea de 256 GB. Este important de menţionat că plăcuţa de memorie RAM nu poate fi schimbată, astfel că un viitor upgrade nu este posibil.

    Cu această versiune nu am întâmpinat probleme în utilizarea zilnică. Am ţinut deschise zeci de taburi în Chrome, am urmărit video online (streaming) pe jumătate de ecran, în timp ce scriam în Word, fără ca laptopul să se blocheze. Totuşi, programele care necesită mai multă putere rulează la nivel satisfăcător, dar nu la capacitate maximă. Redarea conţinutului multimedia nu reprezintă o problemă, nici măcar cel la rezoluţie 4K. Experienţa multimedia este întregită de cele două difuzoare amplasate pe spate, care oferă un sunet decent pentru filme.
    Am încercat şi câteva jocuri video care au funcţionat bine atât timp cât nu ceri prea mult de la placa video, adică am rulat jocuri în rezoluţie 1.366 x 768 pixeli, cu detalii minime.

    Chiar şi când mă jucam sau când editam clipuri video, carcasa a rămas întotdeauna suficient de rece şi nu m-a deranjat când l-am folosit pe genunchi.

    După cum spuneam, autonomia bateriei este una bună şi majoritatea timpului în care l-am avut în test, R 14 a dus o zi de muncă (luminozitate 60-70%, Wi-Fi pornit, editare texte, browsing şi muzică), dar dacă îi dai mai multe de făcut, bateria se scurge mai repede. Aşadar, autonomia bateriei se situează undeva între patru şi nouă ore de funcţionare, iar încărcarea durează cam două ore şi jumătate.
    Conectivitatea este de asemenea bună, întrucât există trei porturi USB, un port HDMI şi un conector USB Type-C, pe lângă card readerul deja uzual.

    Aspire R 14 este un 2 în 1 cu un aspect business şi care oferă o performanţă satisfăcătoare, dar care nu are o portabilitate ridicată din cauza greutăţii şi dimensiunii.

    CASETĂ TEHNICĂ:
    Ecran – 14 inchi, 1.920 x 1.080 pixeli, IPS, touchscreen
    Procesor – Intel Skylake Core i7-6500U, dual-core 2,5 GHz
    Video – Intel HD 520
    RAM – 8 GB DDR3
    Stocare – 256 GB SSD + 1 TB HDD
    Porturi – 2x USB 3.0, 1 USB 3.1, 1 USB 2.0, HDMI, SD card reader
    Baterie – 48 Wh
    Sistem de operare – Windows 10
    Greutate – 2,2 kg

  • Gadget Review: Telefonul multifuncţional – VIDEOREVIEW

    Smartphone-ul modular ar fi trebuit să fie un telefon căruia utilizatorul îi putea schimba când voia camera foto, bateria sau ecranul, în funcţie de ce nevoi avea. Lenovo a dezvoltat un telefon care ne aduce aminte de această tehnologie prin dezvoltarea modulelor Moto. Moto Mods sunt produse ce, pur şi simplu, se lipesc de telefon (magneţi şi puţină magie) şi îmbunătăţesc un aspect al telefonului – fie camera, fie autonomia bateriei sau sunetul.

    Moto Z este un smartphone Android cu aer de iOS ce m-a surprins plăcut, iar faptul că-i poţi adăuga module îi aduce un plus de savoare. Telefonul este arătos, fiind construit după tendinţele actuale de design: este realizat din oţel şi alte metale, are colţurile rounjite, butoane minimale pentru volum şi pornire; are un singur port, deoarece şi chinezii de la Lenovo au urmat tendinţa pornită de Apple, renunţând la jackul pentru căştile audio.

    Telefonul are o construcţie premium, e plăcut de ţinut în mână şi fin la atingere, iar cadrul mare şi rotund din jurul camerei foto îi dă un aer retro. Pentru că este un telefon compatibil cu modurile Moto, Moto Z are pe spate câţiva pini vizibili ce trebuie protejaţi cu o carcasă sau cu un modul. Smartphone-ul vine cu o carcasă din plastic, care oferă aderenţă, însă nu este la fel de aspectuoasă. Vestea bună este că utilizatorii pot comanda şi alte carcase, mai pe placul lor. Cu toate că Moto Z este realizat din metal, telefonul nu se simte greu (136 grame), ceea ce mie îmi place foarte mult, dar ştiu alte persoane care preferă produse mai cu „greutate“ (iPhone 7 are 138 de grame, dar se simte mai greu în palmă).

    Singurul lucru care mi-aş fi dorit să fi fost îmbunătăţit este spaţiul din josul telefonului. „Bărbia“ device-ului este prea mare, un spaţiu inutil ce putea fi eliminat şi mărit ecranul. Producătorul ar fi putut muta logo-ul „Moto“ de lângă senzorul de amprentă şi să-l aşeze lângă difuzorul de sus, astfel ar mai fi câştigat spaţiu pentru ecran.

    Display-ul telefonului, Amoled, este absolut superb; cu o rezoluţie quad-HD (1.440 x 2.560 pixeli) ce redă culorile vivid, ecranul este foarte luminos şi poate fi folosit fără probleme afară, şi în general e foarte plăcut de privit. Alături de Samsung S7 Edge, cred că este cel mai bun display la ora actuală. Unghiurile de vizualizare sunt foarte bune, iar pasionaţii de jocuri video şi cei care obişnuiesc să se uite la multe clipuri video vor aprecia rezoluţia şi densitatea de pixeli a Moto Z (535 ppi, faţă de 401 ppi ai lui iPhone 7 plus).

    La interior, Moto Z vine cu un procesor Snapdragon 820, 4 GB RAM şi spaţiu de stocare de 32 sau 64 GB. Ceea ce înseamnă că poate rula fără probleme orice joc sau aplicaţie disponibilă în Google Play în momentul de faţă. În ritmul de utilizare normală, în perioada de testare, telefonul nu s-a blocat, nu s-a poticnit niciodată. Foarte rar aplicaţia de fotografie a telefonului avea unele întârzieri, dar cred că asta se leagă mai degrabă de software, nu de hardware. Vorbind de software, telefonul are instalat Android 6.0, însă se poate trece la Android 7.0. Un alt lucru pe care-l apreciez la Lenovo şi Motorola este faptul că telefoanele au sisteme de operare pur Android, fără aplicaţii în plus, fără prostioare de care nu ai nevoie. Şi dacă nu-ţi place Androidul clasic, oricând poţi customiza după cum doreşti, cu ajutorul aplicaţiilor.

    Camera de 13 MP face o treabă bună în majoritatea timpului; este rapidă, calitatea imaginii este bună, însă nu atinge capitolul de performanţă al telefoanelor ca Samsung S7 Edge, Google Pixel XL sau iPhone 7 plus. Moto Z pierde puncte la capitolul detalii şi la culoare (cel puţin în luptă cu S7 care are culori mai vii). Şi la capitolul video situaţia este asemănătoare, cu menţiunea că imaginea video în condiţii de luminozitate scăzută procesată de Moto Z este mai detaliată şi mai vibrantă decât cea obţinută de S7 sau iPhone 7 plus.

    Am testat şi module Moto: boxa, bateria externă şi camera foto. Modulul de baterie externă este cel mai simplu şi funcţionează exact ca o baterie externă doar că este eliminat cablul, iar manevrabilitatea este sporită serios. Telefonul se îngroaşă şi devine mai greu, dar câştigi un plus de autonomie. Fără bateria externă, telefonul duce o zi de muncă (browsing, messenger, câteva apeluri şi o sesiune mică de gaming), iar cu bateria externă autonomia creşte la două zile. Bateria nu este grea, fiind facil de cărat pretutindeni; frumuseţea este că se încarcă în acelaşi timp cu bateria telefonului. Moto Z este dotat cu modul „turbo charging“, ceea ce îl face să se încarce în 30 de minute cam 40%. Bateria ataşată (alimentată 100%) va încărca telefonul cam 40-50% în 60 de minute.

    Modulul boxă este dezvoltat în parteneriat cu JBL şi am rămas plăcut impresionat de calitatea audio şi de volumul emanat. Boxa poate umple cu uşurinţă o cameră, iar sunetul este bun, cu destul bas, cu acute bune şi cu medii plăcute. Alături de ecranul excelent, acestă boxă poate fi o modalitate foarte bună pentru gameri de a transforma telefonul într-o mică consolă de gaming.

    Ultimul şi cel mai interesant, din punctul meu de vedere, modul testat este Hasselblad True Zoom, care oferă telefonului un zoom optic incredibil de 10x. True Zoom are un senzor de 12 MP, vine cu lentile zoom (echivalentul a 25-250 mm) însă cu valori modeste ale aperturii (f/3,5 – f/6,5). Valoarea ISO (sensibilitatea imaginii) poate creşte până la 3.200, iar, alături de stabilizare optică, utilizatorul poate fotografia şi în condiţii mai puţin ideale, dar să nu vă aşteptaţi la rezultate uimitoare. Dacă zoomul este extraordinar, modulul nu are opţiunea HDR, care este disponibilă pe telefon, ceea ce face ca imaginile să nu fie la fel de contrastante ca şi cele surprinse cu camera telefonului; şi faptul că are o apertură atât de mare (f/3,5) face ca izolarea subiectului să nu fie cea mai bună). De asemenea, True Zoom este capabil să filmeze doar Full HD, nu şi 4K, cum poate telefonul.

    Per total, imaginile surprinse de modulul Hasselblad sunt bune şi ar putea fi o soluţie pentru persoanele care nu vor să care un aparat foto după ei, dar vor ceva mai multă flexibilitate când doresc să fotografieze (jurnaliştii, de exemplu). Totuşi, modulul nu este ieftin şi nici foarte confortabil de purtat dacă îl păstrezi tot timpul lipit de telefon.

    Moto Z este un telefon bun, poate chiar foarte bun de unul singur, dar cu modulele Moto câştigă şi mai multă apreciere. Metoda de prindere a modulelor este simplă şi eficientă, iar utilitatea acestora depinde foarte mult de felul în care utilizatorul vrea să folosească telefonul.

    CASETĂ TEHNICĂ:

    Procesor: Snapdragon 820
    RAM: 4 GB
    Video: Adreno 530
    Ecran: 5,5 inchi, 1.440p quad HD (2.560 x 1.440), 535 ppi
    Stocare: 32 GB
    Baterie: 2.600 mAh
    Sistem de operare: Android 6.0/7.0
    Dual-SIM
    Cameră principală : 13 MP, f/1,8, stabilizare optică a imaginii, stabilizare video, filmare 4K, slow-motion
    Camera frontală: 5 MP, f/2,2
    Cititor de amprente

    EXEMPLE DE FOTOGRAFII IN PAGINA 2

  • Smartphone-ul pe care îl poţi spăla în mod regulat cu apă şi săpun

    Dispozitivul celor de la Kyocera se adresează celor care au meserii în care sunt nevoiţi să se murdărească pe mâini. Ei pot folosi noul smartphone fără a se teme că îl murdăresc, notează Go4it.

    Noul Rafre rulează Android 7.0 Nougat, are un ecran HD cu diagonala de 5 inchi, 2 GB memorie RAM, capacitate de stocare internă de 16 GB şi baterie de 3.000 de miliamperi. Terminalul are cameră principală cu senzor de 13 MP şi secundară de 5 MP.
     
    O caracteristică unică este tehnologia Smart Sonic Receiver, care în locuieşte difuzoarele în care apa şi praful ar putea intra. Sunetul este transmis prin vibraţii ale ecranului, o caracteristică pe care am văzut-o şi pe modele de televizoare LG foarte subţiri.
     

  • Gadget review: Walkmanul fără casetă – VIDEOREVIEW

    Apreciez versatilitatea produselor precum smartphone-ul cu care pot suna, naviga pe internet, fotografia, urmări clipuri video etc, dar îmi plac produsele specializate. Îmi plac camerele foto care doar fotografiază sau ceasurile care spun doar cât este ora, aşa că m-am entuziasmat când am avut ocazia să testez un player de muzică, Walkmanul NW A-25 de la Sony, iar ca experienţa muzicală să fie completă le-am asociat cu căştile Sony H.ear on.

    În prezent tot mai multe dintre uneltele, gadgeturile noastre, fac mai multe lucruri sau pot fi folosite în feluri diferite, indiferent că este vorba de tigăi, unelte de construit sau laptopuri. Însă există şi loc pentru produse care fac, extrem de bine, un singur lucru, aşa cum e cazul player-ului audio walkman.
    Un walkman în 2016? Da, dar acesta nu merge cu casetă, ci este digital şi capabil să redea sunetul la cea mai bună calitate (high-resolution audio).

    Piaţa pentru playere de muzică părea moartă odată cu creşterea popularităţii telefoanelor mobile inteligente; însă nu a fost chiar aşa şi unele firme încă scot pe piaţă produse mici capabile să redea sunete de calitate, apreciate de audiofili.
    Sony NW-A25H este ceva mai mare decât o cutie de chibrituri (109 x 44 x 9 mm), extrem de uşor (66 g) şi aproape nu se simte când este purtat în buzunar. Corpul este realizat din metal şi producătorul propune mai multe culori: negru, roz, roşu, albastru şi galben. Are un buton de volum pe lateral, un slot pentru card microSD şi un alt buton pentru a bloca aparatul, astfel încât să nu apeşi din greşeală un buton şi să schimbi melodia.

    Ecranul walkmanului este un display LCD de 2,2 inchi, cu o rezoluţie de 320 x 240 pixeli, ceea ce înseamnă că imaginile albumelor şi tranziţiile în meniu arată decent. Numai că ecranul nu este prietenos cu atingerile (adică nu este un display touch), ceea ce ar putea îndepărta unii doritori. Totuşi, pe mine nu m-a deranjat faptul că nu pot naviga cu ajutorul degetului; ecranul este destul de mic şi probabilitatea de a alege melodia greşită ar fi fost destul de mare. Navigarea se face cu ajutorul butoanelor, este destul de intuitivă şi n-ar trebui să pună probleme utilizatorilor.

    Produsul testat de mine a venit cu un spaţiu de stocare de 16 GB, dar Sony are şi o variantă cu 64 GB; este bine că spaţiul ambelor modele poate fi mărit printr-un card microSD. Autonomia bateriei este bună, producătorul susţine 30 de ore de redare de muzică high-resolution şi 50 de ore de muzică MP3. Practic, în testarea reală, walkmanul ţine lejer o săptămână, poate două, în funcţie de cât de mult este folosit şi cu ce căşti, iar încărcarea completă se face în circa patru ore. Bateria s-ar putea scurge mai repede dacă este activată funcţia de noise canceling, playerul fiind dotată cu această tehnologie. Face o treabă destul de bună la eliminarea zgomotului din fundal, însă nu oferă o izolare la fel de bună ca şi căştile audio premium. Cu căştile din dotare, pe stradă nu am putut sesiza o mare diferenţă între modul noise canceling şi fără, căştile intraauriculare oferind un sunet bun, însă sub cel oferit de căştile H.ear on, de exemplu. Cu acestea din urmă, pe stradă şi la metrou, cu sunetul dat spre maximum, abia mai auzeam ceva din zgomotul de fundal.

    Cred că deja mulţi se întreabă: „De ce aş cumpăra un walkman în 2016?”. Pe scurt, datorită calităţii audio. Playerul este capabil să redea diferite formate de sunet de înaltă calitate (FLAC, WAW, AAC etc.) şi mi-a plăcut ce am auzit. Am testat diferite melodii şi genuri muzicale, de la clasicele AC/DC sau Led Zeppelin până la cele mai recente melodii de la Childish Gambino sau alt-J. Am fost mulţumit de experienţă, mai ales alături de căştile H.ear on, care sunt uşoare, confortabile la purtat ore în şir şi au un design plăcut. Sunetul oferit de NW-A25H este clar, detaliat şi cu o textură plăcută, însă parcă-i lipseşte puterea. Nici cu volumul la maximum puterea redată nu a fost satisfăcătoare pentru mine. Căştile H.ear on sunt disponibile într-o gamă variată de culori îndrăzneţe din care sigur vei găsi ceva care să-ţi placă (roşu, galben, negru, roz etc.) şi – aşa cum aminteam – au un design premium, însă preţul nu este foarte mare. Au o sensibilitate de 103 dB /mW şi un răspuns în frecvenţă între 5 şi 60.000 Hz.

    Playerul este capabil să redea sunete în format FLAC (Free Lossless Audio Codec), adică un sunet necomprimat la calitate înaltă, dar şi MP3 – un format audio comprimat ce nu conţine atât de multe detalii audio precum un FLAC sau un WAV, cu menţiunea că şi formatele MP3 vin cu diferite niveluri de calitate (128 kbs, 192 kbs, 320 kbs).

    Tehnic, este clar că formatele comprimate sunt mai proaste din punct de vedere calitativ, dar cum se traduce în folosirea de zi cu zi? Acest lucru depinde de fiecare utilizator şi cât de fin îi este auzul. Pentru a testa diferenţele, am pus pe walkman mai multe versiuni ale unor melodii. În cazul unora am găsit diferenţele în redare, însă în cazul altora mi-a fost greu să mă decid; la altele, pur şi simplu am greşit.

    Am mers mai departe cu testul, provocând cunoştinţe şi prieteni să-şi dea cu părerea; rezultatele au fost surprinzătoare. Testul consta în ascultarea a şase melodii, fiecare cu trei variante (mp3 128 kbs, mp3 320 kbs şi FLAC) şi participantul trebuia să ghicească varianta FLAC. Am testat şapte persoane şi una singură a reuşit să nimerească mai mult de trei melodii (trebuie să menţionez că testul nu a fost unul extrem de riguros şi nu a fost făcut pe acelaşi echipament audio). Ce înseamnă asta? Înseamnă că majoritatea iubitorilor de muzică nu au echipamente scumpe pentru a sesiza diferenţe majore între formatele audio, înseamnă că formatul MP3 este destul de bun pentru oamenii obişnuiţi, dar şi faptul că pentru a recunoaşte un sunet de înaltă calitate ai nevoie de o educaţie muzicală, cum este valabil şi în cazul filmelor sau degustării de vin.

    În concluzie, perechea Sony NW-A25H + Sony H.ear on este bună, însă extrem de costisitoare. Dacă pentru căşti nu scoţi o avere din buzunar pentru ceea ce primeşti (500-600 de lei), pentru walkman trebuie să justifici suma de 1.200 de lei pentru varianta cu doar 16 GB. Sumă prea mare pentru România şi pentru ascultătorul obişnuit de muzică. Totuşi, dacă vrei să renunţi la telefon pentru muzică şi cauţi un produs mic şi portabil capabil să redea sunete de o calitate înaltă, Sony NW-A25H ar putea fi o soluţie potrivită.
     

  • Studiu: românii cumpără mai mult de pe PC decât de pe mobil

    Anul acesta a fost cel mai bun pentru retaileri, dar o analiză Today’s, agenţie de marketing online, arată că de cea mai mare încredere încă se bucură calculatorul clasic. Motivele sunt numeroase, de la cum este folosit telefonul şi pentru ce anume la sentimentul controlului pe care clienţii îl au pe un dispozitiv cu un ecran mai mare. Totuşi, balanţa s-a înclinat în favoarea smartphone-ului cu aproximativ 20% de la an la an în ceea ce priveşte informarea.

    În e-commerce, comenzile sunt finalizate în proporţie de 70-80% de pe PC. Procentul este relativ la cât de bine este optimizat site-ul magazinului, dar şi nişa pe care activează. Din experienţa acumulată în mai bine de un deceniu de agenţia Today’s, specialiştii acesteia au observat că românii preferă de foarte multe ori, chiar şi în cazul magazinelor online, să plaseze comenzile telefonic, să întrebe de stocuri, de condiţiile de livrare sau să solicite alte detalii. Astfel, aproximativ 50% din comenzi sunt telefonice, dar în acest context e foarte probabil ca informarea să fi fost derulată înainte pe telefon sau tabletă.

    Cât despre mărcile de dispozitive, cele mai multe comenzi sunt plasate de pe telefoane iPhone sau tablete iPad. Se menţine şi aici o tendinţă observată şi în preferinţele de popularitate şi achiziţie a telefoanelor, Samsung Galaxy S6 sau Galaxy S7 urmând în acest top. Aceste modele de la Apple şi Samsung sunt însă premium, cu preţuri de peste 3.000 de lei.

    Totuşi, acestea nu sunt reguli care nu se pot schimba în următorii doi ani în comerţul online local. Today’s confirmă că a observat deja pentru clienţi de-ai săi cazuri în care mai mult de jumătate dintre cererile de ofertă sau contactări prin formular vin de pe dispozitive mobile. În cele mai bune momente, până la 80% din aceste cereri au fost plasate de pe telefoane. Cele mai multe astfel de acţiuni se înregistrează îndeosebi în cazul clienţilor non-e-commerce, care au doar site-uri de prezentare ce generează prospecţi, precum: cabinete de avocatura, medicina privata, automotive etc. Prin completarea formularelor de cerere de ofertă, potenţialii clienţi doar îşi exprimă interesul pentru anumite produse sau servicii şi intenţia de a le accesa, însă nu realizează achiziţia propriu-zisă direct pe site.

    Today’s este o agenţie de marketing online Google AdWords Certified Partner şi singura agenţie din România certificată convert.com. Cu o experienţă de peste 11 ani, atât pe piaţa autohtonă, cât şi pe cea internaţională (Croaţia, Bulgaria şi Statele Unite ale Americii), Today’s a dezvoltat proiecte din industrii variate, de la Auto-Moto şi IT&C până la educaţie şi sănătate, atât în startup-uri, cât şi în multinaţionale.

  • Motivul pentru care o femeie care a câştigat 43 de milioane de dolari a primit în schimbul banilor o friptură

    O femeie din New York a fost păcălită de un aparat de slot machines: a crezut că a câştigat un premiu de 42,9 milioane de dolari la un cazinou, dar i s-a oferit în schimb o friptură, potrivit The Telegraph. Katrina Bookman a făcut chiar şi un selfie în momentul în care pe ecranul aparatului respectiv a apărut valoarea premiului consistent. 
     
    ”Nici nu pot să descriu ce am simţit când am crezut că am câştigat premiul cel mare. Parcă tot corpul mi s-a golit”, a declarat ea pentru WABC. 
     
    I s-a spus că premiul nu era valid fiindcă maşina era stricată – i s-a oferit în schimb o friptură care valora 2,25 dolari. 
     
    Ea nu a putut să facă nimic pentru a-şi revendica premiul afişat iniţial – pe maşinăria respectivă se afla un disclaimer care spunea: ”Defecţiunile anulează toate plăţile şi jocurile.”

  • Lenovo Yogabook, insuportabila uşurătate a laptopului – VIDEOREVIEW

    Lenovo Yogabook a fost anunţat în urmă cu câteva luni în Germania la IFA, iar produsul a uimit datorită designului spectaculos. Demn de lăudat mai ales că atunci când vine vorba de gadgeturi, tablete sau laptopuri, cu greu te mai entuziasmezi de aspect. Este şi util?

    Laptopul-tabletă Yogabook este extrem de uşor şi subţire (de aici şi referinţa din titlu la opera lui Milan Kundera), iar tastatura iluminată pare scoasă din filmele science-fiction. Materialele folosite în construirea laptopului sunt de calitate; mi-au plăcut robusteţea acestuia, aspectul business, care chiar te duce cu gândul la un caiet (notebook), o agendă elegantă.

    Un alt plus al produsului este ecranul de 10 inchi, ce redă culorile foarte vivid, la rezoluţie full hd, nu-ţi oboseşte ochii şi este perfect pentru vizionarea de filme „on the go“. Iar acest lucru este foarte important deoarece Yogabook, ca şi celelalte produse din serie, poate fi folosit ca tabletă, în modul de laptop inversat sau modul cort. Dar, spre deosebire de celelalte, această variantă nu are o tastatură fizică, astfel nu-ţi mai agăţi degetele în taste când îl foloseşti pe post de tabletă.

    Tastatura este interesantă, oferind o experienţă nouă de scris, însă este nevoie de timp pentru a te putea obişnui. În cele câteva zile petrecute alături de laptop am scris câteva ştiri, acest articol şi încă nu pot spune că mă obişnuisem foarte bine. Viteza de scriere gravita în jurul scorului 160-180 de semne pe minut, pe când la tastatura de acasă atingeam uşor 260. Yogabook este în regulă pentru a scrie articole mai mici, mailuri, însă articolele complexe necesită o tastatură fizică. În schimb, eu am avut o problemă mai mare cu feedbackul zgomotos al tastelor, dar şi cu touchpadul, care nu răspundea tot timpul la comenzi. De aceea, de multe ori am preferat să navighez prin intermediul ecranului, însă acest lucru va fi dificil pentru cei cu  degete mai mari.

    Tehnic vorbind, produsul vine cu un procesor intel Atom, 4 GB RAM, hard disk de 64 GB şi o placă grafică încorporată tot de la Intel. Interesant este că Lenovo a ales să facă produsul pe două sisteme de operare, Windows 10 şi Android (6.0). Eu am avut varianta cu Windows 10 şi procesorul Atom (utilizat mai ales la tablete) şi-a dovedit limitările, Yogabook blocându-se de mai multe ori de-a lungul perioadei de testare. Deşi nu am încercat varianta cu Android, am impresia că acolo nu vei întâmpina astfel de probleme, Android fiind un sistem de operare ce nu necesită la fel de multe resurse ca Windows. Pe de altă parte, nu am întâmpinat probleme în editarea de fotografii în Adobe Photoshop.

    Laptopul mai vine şi cu un alt lucru interesant: un stylus pe care-l poţi utiliza pe ecran sau direct pe tastatură sau pe foaie. Este o unealtă utilă când navighezi mai ales în modul tabletă, dar mai interesant este că poţi lua notiţe sau desena pe o hârtie, iar acestea sunt automat captate şi înregistrate în calculator. Este perfect pentru cei care vor să-şi ia notiţie de mână, pentru designeri grafici, designeri de modă, pasionaţi de desen. Stiloul este uşor de folosit, însă şi în cazul lui sunt necesare câteva zile până când totul devine confortabil de utilizat. Cât de util e? Asta rămâne la latitudinea celui care-l foloseşte. Pentru mine este interesant, dar nu m-aş vedea folosindu-l pentru desen, deoarece n-am mai schiţat ceva de pe vremea liceului şi nu mă văd începând acum. Totuşi pentru oamenii creativi, care lucrează mult cu schiţe, cu pixul şi cu hârtia, cred că poate avea o utilitate sporită.

    Bateria este încăpătoare şi poate ţine o zi întreagă de utilizare fără probleme (producătorul susţine autonomie de 13 ore), însă încărcarea ar putea fi mai rapidă (40% într-o oră).

    Din cauza dimensiunii reduse, laptopul nu stă foarte bine la capitlul conectivitate: are un port de încărcare micro-usb, un port hdmi, un jack de 3,5 mm pentru căşti, slot micro sim (astfel nu eşti dependent de Wi-Fi) şi cam atât. Mi-aş fi dorit un port USB normal sau un port de încărcare USB-C, însă nu le poţi avea pe toate. Şi difuzoarele aflate pe lateralele laptopului sunt mici, dar pot umple cu sunete o cameră de apartament, fără probleme.

    În concluzie, pot spune că mi-a plăcut; este un produs interesant, frumos, dar care încă nu e cel mai practic laptop şi nici nu se adresează tuturor, însă mă bucur atunci când văd că producătorii fac paşi curajoşi spre inovaţie şi schimbare – iar Yogabook, pentru Lenovo, este un vârf de lance.

  • Un duel al telefoanelor de buget cu pretenţii – VIDEOREVIEW

    Două noi serii de smartphone-uri au intrat pe piaţa din România recent. Lenovo a adus Moto G4 şi pe fratele mai mare G4 Plus, iar TP-Link şi-a făcut debutul pe piaţa telefoanelor inteligente cu o serie de smartphone-uri Neffos C5l, C5 şi C5 Max, ultimul fiind modelul de top şi cel testat de mine.

    Moto G4 are un ecran de 5,5 inchi, 2 GB RAM, 16 GB memorie internă, cameră de 13 MP şi se vinde cu un preţ plasat în jurul a 1.000 de lei. Neffos C5 Max are un ecran de 5,5 inchi, 2 GB RAM, o capacitate de stocare de 16 GB şi o cameră de 13 MP şi se vinde cu un preţ estimat de 900 de lei. Specificaţii asemănătoare şi preţuri apropiate, dar care este mai bun?

    Amândouă terminalele arată destul de bine din punctul meu de vedere, cu un plus mic pentru Neffos C5 Max, care atunci când l-am scos din cutie mi-a dat impresia că este construit dintr-o bucată din metal, dar m-am înşelat. Are o carcasă policarbonată ce imită destul de bine metalul. Pe de altă parte, carcasa de plastic a Motorolei este frumos finisată şi se simte plăcut la atingere.

    Ambele ecrane IPS de 5,5 inchi, full HD arată bine şi au aproape aceeaşi densitate de pixeli per inchi, iar diferenţele sunt inexistente. Deosebiri apar la capitolul performanţă: deşi ambele telefoane vin cu 2 GB de RAM, procesorul Snapdragon 617 de 1,5 GHz al Moto G4 este ceva mai rapid decât  MediaTek-ul de 1,3 GHz al lui Neffos C5 Max. Dacă la Moto nu am întâlnit poticniri în utilizarea normală (navigare, mesagerie şi jocuri ce nu necesită resurse multe), la Neffos am observat unele întârzieri sau poticniri (un lucru deranjant la C5 Max este faptul că are un lag între apăsarea butonului şi aprinderea ecranului). Totuşi, să nu vă aşteptaţi să rulaţi fără probleme jocuri şi aplicaţii grafice pentru care sunt necesare multe resurse – şi este cazul ambelor telefoane. Testele de benchmarking clasează cele două telefoane departe de top, însă nu poţi să ceri prea multe cu un asemenea preţ de vânzare. Plusul de performanţă al lui Moto poate vine şi din faptul că rulează Android 6.0, spre deosebire de Neffos, care vine cu Android 5.1. Vorbind de sisteme de operare, este bine de ştiut că ambele telefoane sunt livrate fără aplicaţii în plus, inutile, cum preferă alţi producători să-şi vândă telefoanele. Ambele telefoane m-au dus cu uşurinţă o zi de muncă şi au rezistat chiar şi două zile pe perioada de weekend, când stau mai mult timp departe de ele. Totuşi, aici trebuie să atribui un punct în plus terminalului celor de la Tp-Link, datorită faptului că se încarcă mai repede (în jur de o oră şi treizeci de minute), pe când Moto G4, cu încărcătorul din cutie, ajunge de la 0 la 100% în cam şase ore! Asta deoarece Lenovo, nu ştiu de ce, a decis să doteze utilizatorii cu un încărcător foarte prost, iar cablul nici măcar nu poate fi folosit pentru a transfera datele. Acest lucru se poate rezolva prin achiziţionarea separată a unui alt încărcător (cu încărcatorul de la Samsung am redus timpul de încărcare la circa trei ore). Însă mi se pare absurd să faci asta în 2016.

    Camerele sunt decente pentru categoria în care se încadrează şi sunt ok pentru imortalizarea unor amintiri, dar nu vă aşteptaţi la foarte multe. Fotografiile arată destul de bine pe ecranul telefonului, însă transferate pe un ecran mai mare, limitările devin vizibile. Nicio cameră nu m-a impresionat şi n-aş putea alege vreuna dintre ele: pe de o parte mi-a plăcut modul HDR al lui Neffos, pe de altă parte camera frontală a lui Moto reţine mai multe detalii şi are o claritate mai bună. Spaţiul de stocare este destul de mic (16 GB) în cazul ambelor telefoane, dar poate fi extins cu un card microSD. Iar la capitolul sunet se comportă aproape la fel, cu un minus pentru Neffos, care are difuzorul în spate şi se poate acoperi cu uşurinţă.

    Per total, mi-a fost greu să diferenţiez cele două produse; telefoanele celor de la Tp-Link şi-ar putea găsi fanii, însă eu aş alege Moto G4 datorită lucrurilor mici – de pildă dacă-l aşez cu faţa în jos intră în modul silent şi nu mai sunt deranjat, sau dacă ridic telefonul de pe masă nu mai sună, ci doar vibrează. Trebuie să adaug că m-am îndrăgostit de feedbackul tactil al lui Moto şi m-am îngrozit de cel al lui Neffos. Ah, şi Neffos C5 Max nu are limba română disponibilă, dacă interesează pe cineva.

    Plusuri pentru Moto G4 – mai rapid, memorie extensibilă până la 256 GB, scurtăturile prin intermediul gesturilor

    Plusuri pentru Neffos C5 Max- se încarcă mai repede, aduce mai mult cu un telefon premium

  • Gadget Review: un laptop hibrid cu putere – VIDEOREVIEW

    Lenovo Yoga 900 este un laptop interesant, un 2 în 1 cu alură de business. Deşi exteriorul este foarte frumos realizat din metal, la interior producătorul chinez a decis să apeleze la plastic, ceea ce îi reduce din atractivitate.

    În schimb, balamaua cu care e legat ecranul de restul laptopului este un element care iese în evidenţă imediat şi te duce cu gândul la un ceas de lux; mie mi-a plăcut, însă acest aspect ţine strict de gustul fiecăruia.

    Lenovo a introdus Yoga pentru prima dată publicului în 2012, iar de atunci produsul producătorului chinez a acaparat tot mai mult atenţia publicului prin calitate dar şi datorită unui marketing inteligent. Yoga 900 este continuarea Yoga 3 Pro şi aduce îmbunătăţiri în aproape toate categoriile: mai rapid, mai puternic, câteva ore în plus la autonomia bateriei, dar şi o creştere în greutate (este puţin mai gros decât Yoga 3 Pro). Şi în plus vine cu Windows 10, o îmbunătăţire majoră faţă de Windows 8.

    Yoga 900 nu este extrem de uşor, dar nici nu o să-ţi rupă geanta: are 1,3 kg. După cum sugerează şi numele, este flexibil şi poate fi folosit în mai multe moduri. Fiind un 2 in 1, îl poţi folosi drept tabletă, în modul display (tastatura în spate), sau îl poţi face cort, ceea ce îi dă un plus de utilizabilitate faţă de un laptop obişnuit. Totuşi, modelul pe care l-am folosit pentru teste a avut probleme în a trece de la un mod la altul: tastatura nu se dezactiva în modul display şi nici imaginea nu se întorcea în modul cort. Nu ştiu exact care a fost problema acolo (să fi fost o actualizare de la Windows 10?), însă abia în ultima zi de test laptopul şi-a revenit şi funcţiona cum trebuie.

    Adevărul este că Yoga 900 nu este foarte util sub formă de tabletă, deoarece, chiar dacă tastatura devine inactivă, degetele ţi se pot agăţa de taste şi la 1,3 kg este destul de grea, putând deveni obositor de ţinut în braţe atunci când te uiţi la clipuri video.

    Moduri mai utile sunt celelalte două: cort şi laptopul inversat. Modul cort este foarte bun pentru vizionare de filme, iar modul laptop inversat este bun de utilizat întins pe canapea pentru navigarea pe internet sau pentru o sesiune de editare de poze.
    Laptopul poate duce o zi de muncă (în jur de şapte ore cu opţiunea battery saver şi cam cinci ore fără). Totuşi atunci când bateria se consumă, o încărcare de la 0 la 100% durează în jur de o oră şi 30 de minute. Ceea ce se încadrează în standardul laptopurilor premium.

    Yoga 900 este rapid, sistemul de operare porneşte în câteva secunde, poţi edita clipuri video 4K fără probleme şi asta datorită hard disk-ului SSD de 500 GB, dar şi celor 8 GB de RAM şi procesorului Intel i5 Skylake de 2,30 GHz. La capitolul performanţă este puţin sub al celor cu celor cu care concurează, Microsoft Surface Book 4 sau Dell XPS 13, dar la utilizarea de zi cu zi eu nu am întâmpinat niciun fel de probleme. Totuşi acest laptop rămâne dedicat sectorului de business, astfel să nu vă aşteptaţi să rulaţi jocuri noi. Totuşi am reuşit să rulez la nivel satisfăcător jocuri precum DOTA 2 sau League of Legends, însă dacă vreţi să mai faceţi un meci de FIFA după birou, laptopul acesta nu este varianta potrivită.

    Ecranul de 13,3 inci IPS QHD este foarte frumos, luminos şi are o rezoluţie impresionantă de 3.200 x 1.800, ceea ce îl face perfect pentru vizonarea de filme. Un amănunt care merită notat este faptul că touchscreenul e şi foarte lucios şi reflectă foarte multă lumină, ceea ce poate fi problematic la utilizarea în afară.

    Touchpadul este foarte bun, degetele glisează cu uşurinţă, apăsarea este plăcută şi nici nu este extrasensibil la atingere, de exemplu cu încheietura mâinii. Tastatura este mulţumitoare, deşi cam mică şi înghesuită, iar unele taste sunt inexplicabil de mici; una peste alta, este nevoie de ceva timp pentru a te obişnui să o foloseşti.

    Laptopul are 2 porturi USB 3.0, un port USB 2.0, un card reader, un port pentru încărcare (USB 3.0) şi o cameră web de 720 p ce face o treabă destul de bună şi ar trebui să fie suficient de performantă pentru conferinţe, de pildă.
    În concluzie, Yoga 900 este un laptop de business pentru cei care au nevoie de performanţă portabilă şi care preferă un laptop cu touchscreen.

    + culori vii

    + touchscreen

    + performant

    – plasticul

    – tastatura înghesuită

    Casetă tehnică:

    Display – 13,3 inchi, touchscreen, 3.200 x 1.800, QHD+

    CPU – Intel Core i7 Skylake 2,3 GHz, turbo boost până la 2,8 GHz

    Placă video – Intel HD Graphics 520

    Memorie – 8 GB DDR3, ce poate fi mărită până la 16 GB

    Hard disk – 512 GB SSD