BusinessMagazin

Tag: distractie

  • Regele nopţilor albe – cum faci milioane de euro din cocteiluri, muzică şi femei frumoase

    iua şi-o dedică celorlalte businessuri, barul Biutiful din centrul istoric, membership clubul pentru expaţi şi executivi Le Club şi firma de catering Flavours. Câte ore are ziua lui Dani Caramihai, unul dintre cei patru Fratelli?

    Dani Caramihai are 37 de ani şi a ştiut încă din primii ani de liceu ce vrea să facă atunci când va fi mare. Nu s-a gândit niciodată să devină astronaut, medic sau pompier, meserii care sunt de regulă pe lista scurtă a băieţilor. A vrut să îi urmeze tatălui său în industria de restaurante. “Tata a cumpărat la începutul anilor ’90 restaurantul Casa Albă, pe care îl deţine şi astăzi.” Aflat în Băneasa, într-o clădire istorică, restaurantul datează de la începutul secolului al XX-lea, fiind cu câţiva ani mai tânăr decât Caru’ cu Bere. Pentru a prelua afacerea familiei a studiat la Facultatea de Economie a Comerţului şi Turismului, cea mai apropiată ca profil de industria HoReCa. “Era şi atunci, este şi astăzi cea mai apropiată.” Studiile l-au ajutat ulterior în business, recunoaşte el.

    A lucrat alături de tatăl său până la 28 de ani, respectiv până la finalul lui 2004. Acesta este de altfel momentul în care începe să se scrie istoria grupului Fratelli. Numele dă singur de gol povestea businessului: doi fraţi şi doi veri, foşti colegi de liceu şi prieteni vechi “ca fraţii” (fratelli în italiană), hotărăsc să se lanseze în businessul de restaurante. “A fost iniţiativa asociaţilor mei. Eu doar m-am lăsat convins, deşi aveam un loc călduţ deja asigurat.” Astăzi el se ocupă de managementul de zi cu zi al businessului, în timp ce fiecare dintre ceilalţi îşi împart atribuţiile de comunicare, design şi zona juridică. Deciziile majore nu se iau însă decât la comun.

    Cei patru “fratelli” au găsit un spaţiu liber pe strada Nicolae Golescu la numărul 5 şi au deschis Fratelli Espresso Bar. Au pornit la drum cu 170.000 de euro, bani proprii. “Nu am apelat niciodată la bănci”, precizează Dani Caramihai. Întreaga sumă a fost utilizată pentru a amenaja localul care stă astăzi mărturie celor opt ani în care s-a scris, practic, istoria pieţei locale de distracţie. Fratelli Espresso Bar a apărut într-o perioadă în care românii începeau abia să prindă gustul ieşirilor mondene. New Yorkul a avut Studio 54 încă din anii ’70. Era locul unde trebuia să mergi ca să fii văzut. În Bucureşti, harta distracţiei – fie ea de zi sau de noapte – a început să se contureze mult mai târziu. Fratelli a ales să se aşeze iniţial în centrul Capitalei.

    “Ne-a atras şi ne-a convins faptul că zona era în plină expansiune.” La momentul respectiv nu existau alţi poli de dezvoltare pentru cafenele şi baruri.” Au decis încă de la început că nu vor o cafenea simplă, ci un lounge. “Voiam un local unde să se poată veni şi dimineaţa şi la prânz şi seara.” Dezavantajul spaţiului era vitrina cu o deschidere de doar patru metri. Mic în faţă, spaţiul se lărgeşte puternic în partea din spate. “Avantajul am fost noi”, spune jumătate în glumă, jumătate în serios Dani Caramihai. Fiecare dintre cei patru acţionari au venit în acest business cu “oamenii săi”. Liviu Popescu, la momentul acela manager al membership clubului Le Club, a adus expaţii şi executivii.

    Fratele său, Mihai Popescu, de profesie designer, a venit cu artiştii şi arhitecţii. Nicu Mergeani a atras avocaţii, iar Dani Caramihai a adus oamenii din industria HoReCa şi din industriile conexe. “Am adus oameni din patru zone complet diferite, astfel că localul a fost uşor de umplut.” Deschis în noiembrie 2005, timp de un an de zile Fratelli Espresso Bar a mers singur, fără efort. “Prin martie ne-am gândit să ne extindem lângă Pescariu Sports & Spa şi să inaugurăm tot un lounge, care să fie deschis zilnic şi să servească mâncare fusion.

    Primul nostru local devenise neîncă-pător pentru publicul pe care îl atrăsese.” Au decis să meargă aici pentru că erau primii în zonă la momentul respectiv şi în plus aveau deschidere la apă – lacul Tei. Spaţiul din Nicolae Golescu nu avea terasă, motiv pentru care vara era greu să fie exploatat “la adevăratul său potenţial”. Aşa că în iunie 2006 au deschis al doilea local, un lounge cu terasă care îşi începea programul la primele ore ale zilei. În timp însă localul şi-a schimbat profilul, în contextul în care clienţii preferau să vină mai târziu şi să stea până mult după lăsarea nopţii. “Am schimbat programul într-unul de club.” În al doilea an au renunţat şi la bucătăria à-la-carte pentru ca transferul către zona de club să fie complet.

  • Cum se distrează noaptea medaliaţii de la Jocurile Olimpice (GALERIE FOTO)

    Localul preferat al acestora este Chinawhite, un club de pe strada Oxford din Londra, potrivit informaţiilor oferite de businessinsider.com. Printre cei văzuţi distrându-se acolo se numără şi Zara Phillips, nepoata reginei participantă la probele de echitaţie, precum şi înotătoarea Rebeca Adlington.

    Ellen Gandy nu a reuşit să se califice în finala probei de 200 metri fluture, dar a testat atmosfera din club: “E o senzaţie plăcută să te îmbraci pentru o ieşire în oraş după ce ţi-ai petrecut toată săptămâna în clor. Nu ne spălăm părul toată săptămâna pentru că ne-ar cădea caschetele de înot. Profităm de şansa de a purta machiaj, de a ieşi şi de a fi normali.”

    După doar cinci zile de la începerea Jocurilor Olimpice, Zara Phillips şi colegii alături de care a participat la probele de echitaţie ale Olimpiadei, Nicola Wilson, William Fox-Pitt şi Cristina Cook au fost surprinşi sărbătorind medalia de argint. Phillips a fost văzută dansând desculţă lângă DJ, în timp ce colegii ei se desfătatau cu băuturi scumpe, printre care şampanie Moet şi cocktailurile Hennessy Paradis Imperial Cognac. Petrecăreţii au fost văzuţi părăsind localul dimineaţa în jurul orei 3.30, după ce s-au amestecat cu oamenii obişnuiţi care intrat în club în schimbul taxei de 50 de lire.

    După ce a câştigat cea de-a doua medalie de bronz în piscina olimpică, Rebecca Adlington a pornit către oraş îmbrăcată într-o rochie argintie şi pe tocuri înalte. A petrecut pâna în jurul orei 4 împreună cu înotătorii Elizabeth Simmonds şi Michael Jamieson.

    Chad le Clos, sud africanul care l-a bătut pe Michael Phelps la proba 200 metri fluture, a sărbătorit în Chinawhite împreună cu echipa şi câţiva înotători australieni.”A fost destul de cool” – a declarat acesta. “Toată lumea era acolo, atât echipa americană cât şi cea franceză. Cam toată zona VIP era ocupată de înotători. Ne-am simţit bine cu toţii.”

    Alţi atleţi nu s-au îndreptat către oraş: la câteva ore după ce a câştigat medalia de aur pentru 100m, Usajn Bolt a postat o poză pe Twitter, în care apăreau el şi trei handbaliste din echipa suedeză. Toate aceste distracţii se resimt asupra organismului sportivilor, Le Clos a recunosct că este epuizat: “A fost o nebunie. N-am prea dormit de când s-a terminat competiţia de înot. Adorm foarte târziu în fiecare zi, în jurul orei trei sau mai târziu. Stau în camera mea încercând să dorm, dar nu reuşesc. De când am luat aurul, lucrurile sunt diferite.”

    Peter Wilson şi-a sărbătorit şi el succesul pentru aurul câştigat la tir. El a vrut să mulţumească în persoană sponsorilor săi, aşa că a luat cina împreună cu reprezentanţii Emiratelor Arabe Unite care rezervaseră un un etaj întreg dintr-un hotel de lux al Londrei. “Aici s-au băut cantităţi enorme …de ceai”, a declarat sportivul. A fost doar o întâlnire târzie şi o oprtunitate de a spune mulţumesc. Dar mă voi distra serios de acum încolo.” Wilson concluzionează:”Ca să ajung la Olimpiadă a trebuit să mă pregătesc timp de şase ani, şase ani în care am lăsat totul deoparte, şase ani în care nu m-am îmbătat. Aşa că va fi minunat ca pentru câteva zile să mă relaxez. Plănuiesc să beau două, trei, patru sau şase beri.”

  • De ce s-a anulat cea mai mare petrecere din Europa de care n-a auzit nimeni (FOTO+VIDEO)

    In fiecare vara, satul adormit de pe malul Marii Negre, Popovka, este luat cu asalt de mii de adepti ai muzicii dance si techno care devin contaminati de petrecerile cu mii de wati si hectolitri de vodca. Cat despre organizatori, Kazantip nu mai e de mult timp doar un festival de muzica – a devenit o “republica” independenta. Nikita Marshunok este unul dintre fondatorii evenimentului si s-a autoproclamat presedintele “Republicii Kazantip”: “Ceea ce face Kazantipul diferit de orice alt eveniment e faptul ca pentru noi nu muzica e principalul spectacol”. “Noi nu suntem un festival, iar cetatenii din Kazantip nu sunt doar participanti la un festival – ei formeaza natiunea kazantipienilor”, mai spune Marshunok.

    Intr-adevar, Kazantip e cu totul diferit. A fost creat in ultimele zile de existenta a Uniunii Sovietice pentru a implini dorintele tinerilor rusi si ucrainieni de a infiinta o petrecere de mare amploare, similara cu modul de distractie al tinerilor din Europa Occidentala. Evenimentul se desfasura initial pe ruinele unei centrale nucleare abandonate, insa ulterior s-a mutat in satul Popovka. Peste 150.000 de tineri vin anual la eveniment, iar cele zece scene uriase ii determina pe ucrainieni sa se mandreasca cu cea mai mare si cea mai lunga petrecere din Europa.

    “În baza unei probleme de licenţiere din partea autorităţilor responsabile, festivalul Kazantip nu poate comercializa bilete şi mâncare şi de aceea e forţat să anuleze ediţia şi să restituie banii plătiţi pe bilete”, se arată într-o precizare afişată pe siteul oficial al evenimentului.

    CUM SE DISTREAZA TINERII LA KAZANTIP – GALERIE VIDEO in PAGINA URMATOARE ->>>>>>>>>

  • Bucureştiul, pe locul al doilea într-un top al oraşelor “cool”

    În total, au fost luate în considerare 11 variabile, printre care şi calitatea transportului de noapte şi legislaţia privind consumul de canabis. În final, autorii articolului au realizat două studii: unul care a atribuit o pondere egală tuturor criteriilor şi un al doilea atribuind o pondere mai mare, de 20%, cazării.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cea mai mare petrecere din Europa de care n-a auzit nimeni (FOTO+VIDEO)

    In fiecare vara, satul adormit de pe malul Marii Negre, Popovka,
    este luat cu asalt de mii de adepti ai muzicii dance si techno care
    devin contaminati de petrecerile cu mii de wati si hectolitri de
    vodca. Cat despre organizatori, Kazantip nu mai e de mult timp doar
    un festival de muzica – a devenit o “republica” independenta.
    Nikita Marshunok este unul dintre fondatorii evenimentului si s-a
    autoproclamat presedintele “Republicii Kazantip”: “Ceea ce face
    Kazantipul diferit de orice alt eveniment e faptul ca pentru noi nu
    muzica e principalul spectacol”. “Noi nu suntem un festival, iar
    cetatenii din Kazantip nu sunt doar participanti la un festival –
    ei formeaza natiunea kazantipienilor”, mai spune Marshunok.

    Intr-adevar, Kazantip e cu totul diferit. A fost creat in
    ultimele zile de existenta a Uniunii Sovietice pentru a implini
    dorintele tinerilor rusi si ucrainieni de a infiinta o petrecere de
    mare amploare, similara cu modul de distractie al tinerilor din
    Europa Occidentala.

    Evenimentul se desfasura initial pe ruinele unei centrale
    nucleare abandonate, insa ulterior s-a mutat in satul Popovka.
    Peste 150.000 de tineri vin anual la eveniment, iar cele zece scene
    uriase ii determina pe ucrainieni sa se mandreasca cu cea mai mare
    si cea mai lunga petrecere din Europa.

    CUM SE DISTREAZA TINERII LA
    KAZANTIP     – GALERIE VIDEO in PAGINA URMATOARE
    ->>>>>>>>>

  • Harta distractiei din Centrul Vechi

    Daca in 2008 erau in Centrul Vechi putin peste 30 de localuri,
    2009 si 2010 au adus o triplare a numarului acestora, dar si un
    trafic incredibil de clienti pe stradutele mai mult sau mai putin
    pavate din interiorul patratului format de bulevardele Regina
    Elisabeta, I.C. Bratianu, Calea Victoriei si Splaiul
    Independentei.

    “In ultimii doi ani s-au deschis cateva zeci de restaurante,
    pub-uri, cafenele si tot felul de alte concepte de localuri in
    Centrul Istoric, iar acum numarul acestora depaseste 100, mergand
    spre 120”, spune Daniel Mischie, director de operatiuni si actionar
    minoritar in cadrul afacerii controlate de Dragos Petrescu. De
    saptamana trecuta, Mischie este si director al Asociatiei
    Comerciantilor din Centrul Istoric – Micul Paris, conducand un grup
    de initiativa din care mai fac parte Mugur Mihaescu (proprietarul
    St. Patrick), Radu Diaconu (proprietarul Les Bourjois) si Marilena
    Andries (proprietara Il Pianissimo).


    “Interesul acestei asociatii este sa discute cu autoritatile
    locale despre dezvoltarea zonei si despre rezolvarea principalelor
    probleme care impiedica o si mai mare crestere a businessului din
    Centrul Istoric”, spune Daniel Mischie, care a avut saptamana
    trecuta o discutie de cateva ore cu primarul general al Capitalei,
    Sorin Oprescu, pe aceste teme.


    Principalele probleme ale Centrului Istoric sunt – inca –
    situatia incerta a proprietatii a peste 30% dintre spatii, dar si
    renovarea strazilor si a fatadelor. “Se vor face toate pana la
    urma, iar in 2011 Centrul Istoric va arata si mai bine”, crede
    Daniel Mischie, care mizeaza pe dezvoltarea laturii culturale a
    petrecerii timpului liber.

  • Cat te costa sa-ti lasi copilul la un club de joaca, atunci cand mergi la cumparaturi

    Tu iti faci cumparaturile, el face sute de balonase pe minut. Tu
    bifezi promotiile de criza, el se da huta pe balansoare din
    cauciuc. Pentru cele trei ore in care supraveghetorii l-au tinut la
    club si i-au oferit posibilitati de joaca, platesti 50 de lei la
    Clubul Distractiei din Bucuresti. Petrecerile pentru copii costa de
    la 400 de lei pana la 1.400 de lei.

    Alte cluburi au si preturi mai mici. La Clubul Bambini, de
    pilda, parintii platesc 25 de lei pentru trei ore de joaca ale
    copiilor. Pentru vara aceasta exista si ateliere, la 60-65 de lei
    cursul. De pilda, atelierul decoratiunilor de vara sau ateliere
    unde copilul invata sa construiasca instrumente muzicale, mici
    bijuterii si jucarii din paste fainoase, seminte, bomboane sau
    condimente.

    Detalii pe
    www.gandul.info    .

  • FOTOREPORTAJ: Cum se vede lumea dintr-o croaziera de lux

    "Nu ne-am permite sa lansam cate un vas in fiecare an daca nu ne-am baza pe o piata imensa si nou-nouta pe care trebuie sa o cucerim", spune Rama Rebbapragada, vicepresedinte al diviziei internationale din cadrul Royal Carribean Cruises, a doua mare companie de croaziere din lume. Royal Carribean Cruises este formata din trei sub-companii, fiecare axata pe un anumit consumator: Royal Carribean International vizeaza turistul mediu, Celebrity Cruises ofera servicii premium, iar Azamara Cruises vinde croaziere de lux. Dintre acestea, Celebrity are cea mai tanara flota, compusa din noua nave – dintre care cea mai tanara, Equinox, a fost lansata in urma cu doua saptamani in cadrul unei croaziere in Marea Nordului.

    Noul vas a necesitat o investitie de 700 de milioane de euro si poate caza pana la 3.000 de turisti – care au la dispozitie zece restaurante si baruri, mai multe piscine, un teatru, spa, terenuri de sport si o galerie comerciala. Din Romania, anul trecut s-au vandut in special croaziere pe navele Royal Carribean, reprezentantul companiei pe plan local fiind RRCL Romania, membra a World Travel – companie fondata de omul de afaceri Nicolae Demetriade, care a infiintat si a vandut in urma cu doi ani liderul pietei de turism, agentia Happy Tour. Nicolae Demetriade crede ca vanzarile inca mici pe segmentul croazierelor au la baza necunoasterea acestui tip de vacanta: "Croaziera este cel mai complex mod de a merge in concediu, deoarece ofera intr-un timp destul de scurt posibilitatea vizitarii a foarte multe locuri, o plimbare pe mare, precum si experienta calatoriei pe un vapor de lux cu toate serviciile incluse".

    Omul de afaceri crede ca, o data ce situatia economica se va redresa, vanzarile de croaziere din Romania vor creste cu doua cifre timp de multi ani – croaziera fiind un serviciu luxos si all inclusive pe care romanii il vor aprecia foarte mult. Concediile pe croaziera au fost inventate si sunt foarte gustate de americani, care de altfel au reprezentat intotdeauna 85% din veniturile Royal Carribean Cruises. Lucrurile insa incep sa se schimbe. Conform lui Dan Hanrahan, director al Royal Carribean, in 2009 mixul de clienti va arata diferit si 35% dintre clienti ar putea veni din afara SUA. "Cele mai interesante piete europene pentru noi sunt Marea Britanie si Germania, urmate de Italia, Spania si Tarile Nordice", spune Rebbapragada.

    Directorul diviziei internationale nu crede insa ca toata treaba aducerii de noi pasageri sta in departamentul sau: conform datelor statistice, e adevarat ca cei mai multi pasageri ai companiilor de croaziere sunt americani, dar mai putin de 20% dintre americani au mers vreodata intr-o croaziera, asadar piata inca se mai poate dezvolta. Potentialul pietei nu a fost intuit insa doar de Royal Carribean, ci si de celelalte companii de profil – precum Princess Cruises, Crystal Cruises sau European Mediterranean Cruises. Toate acestea au in derulare constructia unor noi vase de croaziera, 35 de noi vase urmand a fi lansate pe piata pana in 2012.