BusinessMagazin

Tag: directori

  • Principala problemă a directorilor din companii: au ajuns într-o zonă de confort şi nu mai vor să mute munţii

    Octavian Pantiş de la Qualians, consultant în leadership, spune că în acest moment principala problemă pentru managerii români este că s-au instalat într-o zonă de confort, le este bine aşa cum le este şi din acest motiv nu mai vor să mute munţii.

    În aceste condiţii, lucrurile se petrec mult mai lent în companii, în multinaţionale şi în firmele private, pentru că aceia care au puterea nu prea mai vor să rişte, nu vor să schimbe lucrurile în jurul lor.

    Ei trăiesc într-un trecut în care le-a fost şi le este bine şi de aceea viitorul nu li se mai pare atrăgător.

    În ultimii 27 de ani România a trăit extrem de intens, urmele acestei perioade cu creşteri explozive şi prăbuşiri neaşteptate se văd pe faţa multora dintre voi.

    Cine a ajuns într-o poziţie de manager, cu peste 2.500 de euro net în mână, plus ceva bonusuri, nu mai are chef să o ia de la capăt, nu prea mai are chef să aibă iniţiative, nu prea mai are chef să fie lider şi să aibă grijă de alţii, nu prea mai are sens pentru ei să se afirme.
    În aceste condiţii, foarte mulţi, cei mai mulţi dintre voi, vă apăraţi poziţiile obţinute, ca să nu fiţi daţi la o parte. Iar această apărare îmbracă toate formele, începând de la scăderea dorinţei de a spune punctul de vedere în şedinţe, în ierarhie, până la a te ascunde după proceduri, ca la stat.

    Mulţi dintre voi vă plângeţi de birocraţia din companii, dar acest lucru de multe ori vă aparţine. Când este vorba de noi iniţiative, care ar putea schimba măcar un scaun din punctul A în punctul E, nimeni nu mai vrea să-şi rişte poziţia. Nu are sens.

    Deşi există un deficit pe piaţa forţei de muncă, nu îţi găseşti chiar atât de repede un job de peste 2.000 de euro care să-ţi placă şi cu care să fii confortabil.

    Costin Tudor, de la platforma Undelucram.ro, care găzduieşte evaluări ale angajaţilor despre companiile în care lucrează, spune că salariul rămâne în continuare elementul principal care determină pe cineva să aplice pentru un job sau altul, dar constată că încep să capete greutate şi alte elemente: din punct de vedere logistic candidaţii se uită la nivelul de stres, la calitatea managementului, la pachetele de beneficii sau la programul de lucru.

    Nu mai sunt voluntari în fiecare zi pentru ”stres“, pentru noi provocări, pentru schimbarea rutinei zilnice. Oricum noi pierdem peste două ore la job, făcând altceva – începând de la bârfa zilnică de la cafea, de la fumat, uitatul pe site-uri, spune Octavian Pantiş. Mai rămân cinci ore pentru a face ceea ce trebuia să facem şi de multe ori nu terminăm în timp util şi rămânem peste program, adaugă el.

    Probabil că aceasta este modalitatea de a ne simţi bine cu noi şi cu cei din jur, la muncă.

    Pentru că numărul celor care vor să mute munţii se reduce, iar cei care deja s-au instalat pe poziţii nu le părăsesc chiar atât de uşor, companiile se mişcă mai greu, rezultatele sunt în buget, nimeni nu vrea o supraperformanţă şi să iasă în evidenţă într-un an, pentru că nu se ştie ce se va întâmpla în al doilea an dacă rezultatele nu vor mai fi aceleaşi.

    Octavian Pantiş spune că se menţine problema managerilor românilor în ce priveşte faptul că nu deleagă, că nu cresc oameni sub ei, că vor să facă ei toate lucrurile.

    Motivul este frica de a nu-ţi lua cineva locul, este frica de a nu greşi şi a-ţi pierde poziţia în care te-ai instalat, şi de aceea managerii români preferă să facă ei multe lucruri pe care ar putea să le delege.

    Leadershipul rămâne pe agenda companiilor, în special a multinaţionalelor, care au cultura de a aloca bani, de a investi în programe şi în cursuri care să-i facă mai buni pe managerii români. Companiile private româneşti, cu foarte puţine excepţii, nu au această cultură, pentru că proprietarul, acţionarul, patronul, ”el centrează, el dă cu capul“, el face vânzări, el angajează, el dă afară, el ţine contabilitatea banilor, el este peste tot. Poate din acest motiv peste 95% din companiile româneşti (600.000) au numai între 0 şi 9 angajaţi.

    În aceste condiţii, companiile au şanse mult mai reduse să progreseze, să crească mai repede, să facă şi să aibă vânzări mai mari.

    România este o piaţă plină de oportunităţi doar dacă vrei şi poţi să ieşi din zona de confort.

  • Preşedintele şi directorii Comisiei de Acreditare a Spitalelor, trimişi în judecată de DNA

    Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) au dispus, joi, trimiterea în judecată a lui Dan Romulus Şerban, fostul preşedinte al Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor (CoNAS) pentru trei infracţiuni de abuz în serviciu şi a Oanei Mihaela Alexadrescu-Duca, fostul director economic şi administrativ al instituţiei, fiind acuzată de abuz în serviciu şi trei fapte de luare de mită.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Câmpina: Primar şi directori, trimişi în judecată de DNA după cumpărarea unui autoturism de lux

    Potrivit unui comunicat transmis luni de DNA, procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Ploieşti au dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate lui Horia Laurenţiu Tiseanu, primarul municipiului Câmpina, acuzat de abuz în serviciu dacă funcţionarul a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, trafic de influenţă şi instigare la săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Moştenitorul companiei Samsung, Lee Jae-Yong, CONDAMNAT la cinci ani de închisoare. Patru foşti directori ai gigantului telefoniei mobile au primit pedepse mai blânde

    Lee Jae-Yong, în vârstă de 49 de ani, ocupă funcţia de vicepreşedinte al Samsung, una dintre cele mai mari companii din Coreea de Sud şi din lume.

    Instanţa din Seul a decis că Lee este vinovat că a acordat mită unui prieten apropiat al fostului preşedinte sud-coreean Park Geun-Hye şi a deturnat fonduri în valoare de 5 milioane de dolari.

    Omul de afaceri a recunoscut că a plătit aceşti bani, dar a negat că a cerut la schimb sprijin guvernamental.

    Procurorii au cerut 12 ani de închisoare pentru Lee Jae-Yong, sub acuzaţia că ar fi oferit sau promis 38 de milioane de dolari pentru a obţine acordul guvernului în privinţa unei fuziuni între două filiale ale companiei Samsung, mutare care ar fi sporit controlul lui Lee asupra întregului imperiu Samsung.

    Decizia instanţei nu este definitivă, iar Lee Jae-Yong a anunţat că va face apel.

    Instanţa de la Seul a decis pedepse cu închisoarea şi pentru patru foşti directori din cadrul companiei Samsung. Choi Gee-Sung, fostul şef al biroului de strategii, în prezent desfiinţat, şi fostul său adjunct Chang Choong-Ki au fost condamnaţi la patru ani de închisoare. Park Sang-Jin şi Hwang Sung-Soo, foşti preşedinţi ai Samsung Electronics, au primit condamnări cu suspendare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum încearcă marii jucători din industria tutunului să combată regulile antifumat

    Traducere după Reuters

    Organizatorii nu i-ar fi dorit acolo, dar cu toate acestea executivi din companii precum Japan Tobacco International (JTI) sau British American Tobacco (BAT) stau la rând pentru a prinde un loc în sală. Un singur nume mare lipseşte: Philip Morris International (PMI). Un reprezentant al companiei le-a declarat celor de la Reuters că nimeni din companie nu a fost prezent pentru că se ştia că nu sunt doriţi acolo.

    Dar adevărul era altul: angajaţi ai Philip Morris erau de fapt în New Delhi, dar se cazaseră la un hotel aflat la o oră de locul desfăşurării conferinţei. Philip Morris urma să ţină mai multe întâlniri secrete cu delegaţi ai Vietnamului şi cu alţi membri participanţi la conferinţă.

    Scopul acestor activităţi făcute pe ascuns: Convenţia OMS pentru controlul tutunului (Fraework Convention on Tobacco Control – FCTC), un tratat ce avea ca menire reducerea consumului global de tutun. Cei de la Reuters au aflat că Philip Morris derulează o campanie pentru a slăbi şi chiar bloca părţi ale tratatului.

    Într-un document intern, angajaţi ai companiei spun că în primă fază au susţinut intrarea în vigoare a tratatului, dar că acesta a deviat de la scopul său iniţial, fiind influenţat de ”extremişti antifumat“. Alte documente confidenţiale şi o serie de interviuri cu actuali şi foşti angajaţi ai Philip Morris dezvăluie o campanie ce se întinde în America, Africa şi Asia, fiind una dintre cele mai mari acţiuni de lobby din istorie.

    Datând încă din 2009, miile de pagini pe care Reuters le-a făcut publice includ e-mailuri între directori, prezentări în PowerPoint, planuri de lobby la nivel naţional sau analize de piaţă; luate la un loc, toate aceste documente prezintă o companie care şi-a propus să limiteze pe cât posibil efectele tratatului anti-fumat.

    Cei de la Philip Morris spun că nu este nimic în neregulă dacă directori ai companiei intră în contact cu oficiali ai altor guverne. ”Fiind vorba de o organizaţie ce activează pe o piaţă extrem de reglementată, discuţiile cu autorităţile fac parte din businessul de zi cu zi“, a declarat Tony Snyder, vicepreşedinte de comunicare al Philip Morris. ”Faptul că Reuters a intrat în posesia unor e-mailuri dintre noi şi reprezentanţi ai guvernelor nu înseamnă că acele interacţiuni au fost nepotrivite“, a fost poziţia oficială a companiei.

    Într-o serie de interviuri realizate în Europa şi Asia, directorul de relaţii corporate Andrew Cave a spus că angajaţii companiei au instrucţiuni stricte de a respecta politicile de conduită ale companiei şi legile în vigoare pe pieţele unde Philip Morris activează.

    UN TRATAT VITAL

    Atunci când membrii FCTC se întâlnesc, vieţi omeneşti stau în balanţă. Deciziile luate în ultimii 10 ani la conferinţa organizată de OMS includ, printre altele, interdicţiile de a fuma în spaţii publice – poziţie care a salvat până în prezent milioane de vieţi, potrivit cercetătorilor de la Georgetown University Medical Center. Între 2007 şi 2014, peste 53 de milioane de oameni din 88 de ţări au renunţat la fumat ca urmare a măsurilor anti-fumat impuse în statele respective. Potrivit aceluiaşi studiu, publicat în decembrie 2016, 22 de milioane de decese cauzate de tutun vor fi evitate datorită măsurilor din tratat.

    Cu toate acestea, OMS susţine că tutunul rămâne cea mai importantă cauză de deces ce poate fi prevenită; analiştii organizaţiei susţin că numărul deceselor cauzate de tutun va ajunge, până în 2030, la 8 milioane anual, cifră mai mare faţă de cea din prezent – 6 milioane anual.

    A existat o stare de euforie atunci când tratatul a fost semnat, în 2003. El a intrat în vigoare în 2005, făcând posibile o serie de măsuri ce păreau până atunci radicale, aşa cum ar fi localurile în care accesul fumătorilor e interzis. În jur de 90% din statele lumii s-au alăturat tratatului; o absenţă importantă se consemnează în cazul Statelor Unite, care au semnat tratatul dar nu l-au ratificat încă.

    Tratatul a convins zeci de state să mărească taxele şi accizele pe produsele din tutun, să aprobe legi naţionale care să interzică fumatul în spaţii publice sau să impună mărirea dimensiunilor semnelor de avertizare de pe pachetele de ţigări. Reprezentanţi ai ţărilor care au semnat tratatul se întâlnesc o dată la fiecare doi ani pentru a stabili noi reguli sau pentru a le întări pe cele existente.

    Spre exemplu, au trecut 5 ani de când Australia a devenit primul stat ce a obligat producătorii de ţigări să folosească acelaşi timp de ambalaj, dar lupta împotriva fumatului e încă plină desfăşurare.

  • Cluj-Napoca o ia înaintea Bucureştiului. Curţile şcolilor vor fi DESCHISE pentru copii în timpul vacanţei: “Directorii care nu se vor conforma vor fi demişi din funcţie”

    Primarul Emil Boc a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX, că Primăria Cluj-Napoca a investit câteva milioane de lei în asfaltarea curţilor şcolilor în acest an şi în dotarea cu mobilier pentru diverse sporturi.

    ”Am trimis la începutul lunii iulie o înştiinţare oficială, împreună cu ISJ Cluj, tuturor directorilor de şcoli şi i-am atenţionat că există o hotărâre a Consiliului Local Cluj-Napoca din 2009 care îi obligă să menţină curţile şcolilor deschise pe perioada vacanţei de vară, pentru elevi. Primăria a investit câteva milioane de lei în asfaltarea curţilor şcolilor în acest an şi în dotarea cu mobilier pentru diverse sporturi. Nu este niciun argument pentru ca aceste curţi să nu fie deschise. Lucrurile se mişcă în direcţia bună, dar nu suficient de rapid. Voi discuta cu şeful ISJ Cluj să trecem la sancţiuni, directorii care nu se vor conforma vor fi demişi din funcţie. Cine nu respectă o HCL şi este plătit din bani publici nu cred că mai poate ocupa o asemenea funcţie”, a spus Boc.

    Potrivit acestuia, Poliţia Locală din cadrul Primăriei Cluj-Napoca a făcut, săptămâna trecută, controale la 53 de şcoli din municipiu pentru a verifica dacă sunt sau nu deschise curţile pe perioada vacanţei, constatându-se în 9 cazuri că acestea sunt închise.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea fabuloasă a lui Remus Borza, omul care a redresat Hidroelectrica şi care apoi s-a implicat în politică în partidul ALDE. Ieri a votat împotriva moţiunii şi va fi dat afară din partid de către Tăriceanu

    Remus Borza a erupt în media în vara anului 2012, momentul în care Euro Insol, compania sa specializată în insolvenţe, a preluat administrarea Hidroelectrica, unul dintre cei mai mari producători de energie locali. De atunci atitudinea sa bătăioasă, duelurile cu „băieţii deştepţi“, cu angajaţii companiei energetice sau chiar cu politicieni l-au menţinut în prim-plan; ba administrarea producătorului de energie i-a adus chiar şi un dosar penal. Dincolo de acestea, cine este avocatul care s-a luptat cu 500 de băieţi deştepţi şi care răspunde de 300 de directori şi de 27.000 de angajaţi?

    “Am constatat că 1.000 de cuvinte nu fac cât o cifră. Cifrele sunt atât de clare şi atât de greu de combătut, cifrele au o forţă colosală. De aceea îmi întăresc orice afirmaţie cu o cifră.”

    Trebuie să spun din capul locului că Remus Borza a fost unul dintre cei mai spumoşi invitaţi de la evenimentul „Meet the CEO“, cu o atitudine dezinvoltă şi cu un discurs plin şi fluent. Nu s-a sfiit să povestească amănunte din viaţa sa care i-au făcut pe unii dintre cei prezenţi să se foiască, politicoşi, pe scaune, dar a făcut-o cu spirit, folosind din când în când expresii tipic ardeleneşti, rostite cu accent inimitabil. Iar din amestecul de ardelenisme, cifre exacte, expresii avocăţeşti şi personaje s-a conturat o istorie aparte. Spune despre sine că este „un băiat de la ţară plecat cu 100 de lei în buzunar să facă istorie“ şi care a terminat dreptul în generaţia ’95, „ultima promoţie serioasă pe care a dat-o Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti“. A aspirat dintotdeauna la lucruri mari şi are o credinţă: „cu cât îţi propui lucruri mai mari de făcut, cu atât izbuteşti să faci cât mai multe dintre acestea“. Mai crede că, dincolo de familie sau de copii, indiscutabil cele mai importante realizări, un om trebuie să lase o dâră a trecerii prin timp şi viaţă şi în plan profesional.

    Borza s-a născut în Maramureş, în Ţara Lăpuşului, o zonă cu oameni molcomi, liniştiţi, cu port în alb şi negru, de unde vine şi Grigore Leşe, care i-a fost profesor în primele clase şi cu care venea la Cântarea României, cu corul. S-a născut iarna, pe ger, în sania ce o ducea pe mama sa spre dispensarul unde venise pe lume, cu ceva vreme înainte, actorul Emil Hossu. De atunci a rămas cu intoleranţă la frig, la iarnă, şi din ’93 pleacă, de revelion, spre ţări mai calde. A crescut la lampa cu petrol, pentru că satul a fost electrificat abia în 1979, când pleca la şcoală. Spune că evoluţia în carieră i-a fost influenţată decisiv de o „comisie“ din sat – învăţătorul, medicul şi popa – care i-a refuzat accesul la şcoala locală. Drept urmare a ajuns să înveţe într-o comună apropiată, unde l-a avut profesor pe Grigore  Leşe, apoi la Baia Mare, la liceu; mutatul la Baia Mare a presupus şi intervenţii la Partid, pentru că era prin 1987, iar o schimbare de domiciliu era o întreprindere mult mai complicată decât am putea bănui astăzi.

    Ştiţi teoria aceea cu lanţul de şapte oameni care se cunosc şi care leagă oamenii între ei? Ei bine, am ajuns la concluzia că Remus Borza face parte, cu un mare grad de probabilitate, din lanţurile de cunoştinţe ale tuturor românilor – a venit în contact cu o mulţime de oameni şi este legat, într-un fel sau altul, de o mulţime de oameni: s-a născut în dispensarul acela care îl conecta cu Emil Hossu, a învăţat cu rapsodul Leşe, a avut-o stagiară pe Elena Udrea, face parte din generaţia de absolvenţi de drept care îi include şi pe premierul Victor Ponta, pe Marius Tudose, noul preşedinte al CSM, pe avocaţii Dragoş Vilău sau Gabriel Zbârcea sau pe procurorul general al României, Tiberiu Niţu, l-a avut angajat pe ziaristul Ion Cristoiu, a colaborat cu o mulţime de artişti, cântăreţi sau oameni din modă şi a venit în contact cu sumedenie de avocaţi, interlopi, politicieni sau guvernanţi.

    Se simţea atras de medicină, dar o dragoste de tinereţe l-a făcut să se îndrepte spre Bucureşti, spre drept. A fost anul cu cea mai mare concurenţă, 22 pe un loc. „Pe 240 de locuri eram vreo 4.800 de candidaţi. Am ajuns la drept urmărind o himeră, o iubire neconsumată, neîmpărtăşită, neîmplinită.“ A muncit în perioada studenţiei, iar începutul a fost în presă. „Am lucrat mulţi ani în presă, am fost primul angajator al lui Ion Cristoiu. În 1989, în decembrie, am fondat împreună cu alţii un ziar, Ziarul Maramureşului, care apare şi azi. În 1990 am fondat revista Buturuga Mică, la Baia Mare, care a produs o revoluţie, o emulaţie.“ Buturuga Mică a fost remarcată, în timpul unui interviu la TVR, în vara anului 1990, de actorul George Mihăiţă, iar rezultatul a fost apariţia uneia dintre primele reviste postrevoluţionare pentru adolescenţi, Salut. „Acolo erau trei patroni: George Mihăiţă, Remus Borza şi Ioan Hidecut (primul preşedinte al trustului Domus), iar redactor-şef Ion Cristoiu, care în toamnă, în 1991, a plecat de la noi şi a înfiinţat Evenimentul Zilei.“ După revista Salut a urmat alta, Show Moda, de modă, în 1994, la care a colaborat cu Zina Dumitrescu, Cătălin Botezatu sau Dana Săvuică.

    O extensie interesantă a carierei sale a fost cea de impresar. „Am fost primul impresar din România cu atestat de la Ministerul Culturii. Am făcut filme cu Laura Stoica, cu George Mihăiţă, Daminescu, Cotabiţă, Mădălina Manole, o întreagă pleiadă de artişti.“ Anii de presă s-au constituit însă într-o perioadă foarte dificilă. „Cei care mai sunt şi acum în presă îşi aduc aminte că atunci era o nebunie. De la lună la lună se majora preţul hârtiei. Eu am fost primul importator de hârtie din Finlanda, într-o perioadă când toată lumea stătea la coadă la hârtie la Letea… Am fost primul care a tipărit pe o rotativă, primul client al celor de la Infopres, de la Odorheiul Secuiesc. Şi impresar, şi artistic, şi editor de presă şi comersant. Având conexiuni aşa bune cu mediul artistic am făcut două firme.“ Firmele respective au fost de distribuţie a produselor electrocasnice. „Produsele electrocasnice erau produse de monopol, abia prin 1992 – 1993 au început să vină importurile. Am făcut avere atunci în comerţul cu electrocasnice, atunci am făcut primul milion de lei, dar era inflaţie de nici nu mai ştiu… Dar primii bani mulţi i-am făcut din comerţ.“

    Remus Borza spune că a fost şi unul dintre iniţiatorii decretului-lege 150/90, prin care s-au înfiinţat fundaţiile pentru tineret care au preluat patrimoniul UTC, la vremea aceea în valoare de aproape un miliard de lei. „În baza legii toate organizaţiile de tineret nou înfiinţate, sub forma unor fundaţii sau asociaţii, sub forma unor cooperative meşteşugăreşti, agricole, întreprinderi socialiste, unităţi de învăţământ liceal-universitar puteau să revendice întregul patrimoniu: case de cultură, hoteluri la munte, la mare. A fost prima prăduială de după ’90, pentru că toate acestea s-au evaporat apoi, şi banii, şi activele. A fost un fel de privatizare pe model rusesc.“

  • Povestea fabuloasă a lui Remus Borza, omul care a redresat Hidroelectrica şi care apoi s-a implicat în politică în partidul ALDE. Ieri a votat împotriva moţiunii şi va fi dat afară din partid de către Tăriceanu

    Remus Borza a erupt în media în vara anului 2012, momentul în care Euro Insol, compania sa specializată în insolvenţe, a preluat administrarea Hidroelectrica, unul dintre cei mai mari producători de energie locali. De atunci atitudinea sa bătăioasă, duelurile cu „băieţii deştepţi“, cu angajaţii companiei energetice sau chiar cu politicieni l-au menţinut în prim-plan; ba administrarea producătorului de energie i-a adus chiar şi un dosar penal. Dincolo de acestea, cine este avocatul care s-a luptat cu 500 de băieţi deştepţi şi care răspunde de 300 de directori şi de 27.000 de angajaţi?

    “Am constatat că 1.000 de cuvinte nu fac cât o cifră. Cifrele sunt atât de clare şi atât de greu de combătut, cifrele au o forţă colosală. De aceea îmi întăresc orice afirmaţie cu o cifră.”

    Trebuie să spun din capul locului că Remus Borza a fost unul dintre cei mai spumoşi invitaţi de la evenimentul „Meet the CEO“, cu o atitudine dezinvoltă şi cu un discurs plin şi fluent. Nu s-a sfiit să povestească amănunte din viaţa sa care i-au făcut pe unii dintre cei prezenţi să se foiască, politicoşi, pe scaune, dar a făcut-o cu spirit, folosind din când în când expresii tipic ardeleneşti, rostite cu accent inimitabil. Iar din amestecul de ardelenisme, cifre exacte, expresii avocăţeşti şi personaje s-a conturat o istorie aparte. Spune despre sine că este „un băiat de la ţară plecat cu 100 de lei în buzunar să facă istorie“ şi care a terminat dreptul în generaţia ’95, „ultima promoţie serioasă pe care a dat-o Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti“. A aspirat dintotdeauna la lucruri mari şi are o credinţă: „cu cât îţi propui lucruri mai mari de făcut, cu atât izbuteşti să faci cât mai multe dintre acestea“. Mai crede că, dincolo de familie sau de copii, indiscutabil cele mai importante realizări, un om trebuie să lase o dâră a trecerii prin timp şi viaţă şi în plan profesional.

    Borza s-a născut în Maramureş, în Ţara Lăpuşului, o zonă cu oameni molcomi, liniştiţi, cu port în alb şi negru, de unde vine şi Grigore Leşe, care i-a fost profesor în primele clase şi cu care venea la Cântarea României, cu corul. S-a născut iarna, pe ger, în sania ce o ducea pe mama sa spre dispensarul unde venise pe lume, cu ceva vreme înainte, actorul Emil Hossu. De atunci a rămas cu intoleranţă la frig, la iarnă, şi din ’93 pleacă, de revelion, spre ţări mai calde. A crescut la lampa cu petrol, pentru că satul a fost electrificat abia în 1979, când pleca la şcoală. Spune că evoluţia în carieră i-a fost influenţată decisiv de o „comisie“ din sat – învăţătorul, medicul şi popa – care i-a refuzat accesul la şcoala locală. Drept urmare a ajuns să înveţe într-o comună apropiată, unde l-a avut profesor pe Grigore  Leşe, apoi la Baia Mare, la liceu; mutatul la Baia Mare a presupus şi intervenţii la Partid, pentru că era prin 1987, iar o schimbare de domiciliu era o întreprindere mult mai complicată decât am putea bănui astăzi.

    Ştiţi teoria aceea cu lanţul de şapte oameni care se cunosc şi care leagă oamenii între ei? Ei bine, am ajuns la concluzia că Remus Borza face parte, cu un mare grad de probabilitate, din lanţurile de cunoştinţe ale tuturor românilor – a venit în contact cu o mulţime de oameni şi este legat, într-un fel sau altul, de o mulţime de oameni: s-a născut în dispensarul acela care îl conecta cu Emil Hossu, a învăţat cu rapsodul Leşe, a avut-o stagiară pe Elena Udrea, face parte din generaţia de absolvenţi de drept care îi include şi pe premierul Victor Ponta, pe Marius Tudose, noul preşedinte al CSM, pe avocaţii Dragoş Vilău sau Gabriel Zbârcea sau pe procurorul general al României, Tiberiu Niţu, l-a avut angajat pe ziaristul Ion Cristoiu, a colaborat cu o mulţime de artişti, cântăreţi sau oameni din modă şi a venit în contact cu sumedenie de avocaţi, interlopi, politicieni sau guvernanţi.

    Se simţea atras de medicină, dar o dragoste de tinereţe l-a făcut să se îndrepte spre Bucureşti, spre drept. A fost anul cu cea mai mare concurenţă, 22 pe un loc. „Pe 240 de locuri eram vreo 4.800 de candidaţi. Am ajuns la drept urmărind o himeră, o iubire neconsumată, neîmpărtăşită, neîmplinită.“ A muncit în perioada studenţiei, iar începutul a fost în presă. „Am lucrat mulţi ani în presă, am fost primul angajator al lui Ion Cristoiu. În 1989, în decembrie, am fondat împreună cu alţii un ziar, Ziarul Maramureşului, care apare şi azi. În 1990 am fondat revista Buturuga Mică, la Baia Mare, care a produs o revoluţie, o emulaţie.“ Buturuga Mică a fost remarcată, în timpul unui interviu la TVR, în vara anului 1990, de actorul George Mihăiţă, iar rezultatul a fost apariţia uneia dintre primele reviste postrevoluţionare pentru adolescenţi, Salut. „Acolo erau trei patroni: George Mihăiţă, Remus Borza şi Ioan Hidecut (primul preşedinte al trustului Domus), iar redactor-şef Ion Cristoiu, care în toamnă, în 1991, a plecat de la noi şi a înfiinţat Evenimentul Zilei.“ După revista Salut a urmat alta, Show Moda, de modă, în 1994, la care a colaborat cu Zina Dumitrescu, Cătălin Botezatu sau Dana Săvuică.

    O extensie interesantă a carierei sale a fost cea de impresar. „Am fost primul impresar din România cu atestat de la Ministerul Culturii. Am făcut filme cu Laura Stoica, cu George Mihăiţă, Daminescu, Cotabiţă, Mădălina Manole, o întreagă pleiadă de artişti.“ Anii de presă s-au constituit însă într-o perioadă foarte dificilă. „Cei care mai sunt şi acum în presă îşi aduc aminte că atunci era o nebunie. De la lună la lună se majora preţul hârtiei. Eu am fost primul importator de hârtie din Finlanda, într-o perioadă când toată lumea stătea la coadă la hârtie la Letea… Am fost primul care a tipărit pe o rotativă, primul client al celor de la Infopres, de la Odorheiul Secuiesc. Şi impresar, şi artistic, şi editor de presă şi comersant. Având conexiuni aşa bune cu mediul artistic am făcut două firme.“ Firmele respective au fost de distribuţie a produselor electrocasnice. „Produsele electrocasnice erau produse de monopol, abia prin 1992 – 1993 au început să vină importurile. Am făcut avere atunci în comerţul cu electrocasnice, atunci am făcut primul milion de lei, dar era inflaţie de nici nu mai ştiu… Dar primii bani mulţi i-am făcut din comerţ.“

    Remus Borza spune că a fost şi unul dintre iniţiatorii decretului-lege 150/90, prin care s-au înfiinţat fundaţiile pentru tineret care au preluat patrimoniul UTC, la vremea aceea în valoare de aproape un miliard de lei. „În baza legii toate organizaţiile de tineret nou înfiinţate, sub forma unor fundaţii sau asociaţii, sub forma unor cooperative meşteşugăreşti, agricole, întreprinderi socialiste, unităţi de învăţământ liceal-universitar puteau să revendice întregul patrimoniu: case de cultură, hoteluri la munte, la mare. A fost prima prăduială de după ’90, pentru că toate acestea s-au evaporat apoi, şi banii, şi activele. A fost un fel de privatizare pe model rusesc.“

  • De la socialismul din companii la uberizarea muncii

    Companiile vor închiria angajaţi pentru proiecte punctuale, vor lucra cu experţi part time şi vor apela la metode mai flexibile de contractare a personalului. ”Dacă ai 1.000 de angajaţi astăzi, trebuie să alegi, ca lider, acei 100 de oameni pentru care ai argumente solide să îi menţii cu contracte de muncă cu normă întreagă. Pentru că de restul de 900 de oameni nu ai nevoie 100% din timp şi îi vei angaja part time sau pe proiect. Acestea sunt proporţiile la care trebuie să ne gândim atunci când vine vorba de viitorul pieţei muncii“, a declarat profesorul, citat de ZF, la evenimentul anual EY World Entrepreneur of the Year organizat de firma de audit şi consultanţă EY.

    Companiile se vor reorganiza pe proiecte mari şi le vor oferi oamenilor flexibilitate, iar plata se va face la proiect şi nu la oră, cum se întâmplă acum. Nu asta v-aţi dorit? Să fiţi capitalişti în interiorul companiilor, adică să fiţi propriii patroni, dar în cadrul unei companii.

    Viitorul vă va oferi acest lucru. Este un fel de uberizare a muncii, unde lucrezi când vrei, cât vrei, nu te bate nimeni la cap, nu trebuie să-i mai urăşti pe patroni, pe acţionari, pe manageri, pe şefii direcţi etc. Nu veţi mai fi angajaţi în companii, cu program fix, cu targeturi de îndeplinit, cu zile libere şi concedii clare.

    Ce făcea patronul veţi putea face şi voi. Vii când vrei, pleci când vrei.

    Companiile vor scoate la bătaie proiecte şi veţi licita pentru ele şi veţi vedea câţi bani veţi primi direct pentru munca depusă, pentru competenţele deţinute, pentru execuţia proiectelor, pentru livrarea la timp etc.

    Veţi avea posibilitatea să cereţi pentru munca voastră 10.000 de euro, sau cât vreţi, nu 1.000 de euro cât sunteţi plătiţi acum, de compania sau multinaţionala care vă exploatează, vă fură munca şi trăieşte de pe munca voastră.

    Veţi primi feedback instantaneu, remarcile vor fi publice în privinţa muncii executate, veţi primi note, veţi primi plângeri, veţi vedea cum aplicaţia vă respinge sau vă acceptă în licitaţie.

    Veţi vedea instantaneu cine vă plăteşte 10.000 de euro. Sau veţi vedea cum preţurile scad şi poate ajungeţi la sub 1.000 de euro, pentru că altcineva este dispus să facă acelaşi lucru pentru mai puţini bani. Capitalismul înseamnă şi concurenţă.
    Şeful vostru va fi un algoritm sec, fără inimă, căruia numele vostru nu-i spune nimic. Asta apropo de cel mai interesant articol pe care l-am citit anul trecut – ”When your boss is an algorithm„, din Financial Times.

    Nu ştiu câţi dintre voi veţi dori să fiţi capitalişti, să vă uberizaţi. Când vă veţi confrunta cu piaţa, veţi vedea cât de bine este în multinaţionale sau în companii. Oricare dintre noi va prefera socialismul din firme, iar cu cât firma este mai mare, cu atât socialismul şi protecţia angajaţilor sunt mai mari.

    Socialismul din firme înseamnă salariu plătit la timp, concediile şi zilele libere luate, proiectele trase de timp, cafeaua de dimineaţă, de la prânz şi de câte ori mergi la ţigară, pierderea timpului în bârfele din firmă, abonamentele la clinicile private, sală, yoga, dans, teatru, film, bibliotecă etc., teambuilding-urile pentru strângerea echipei şi leadership.

    Foarte puţini dintre angajaţi apreciază aceste lucruri, considerându-le ca pe un dat pe care trebuie să ţi-l ofere compania, având în vedere că tu îi faci un favor când vii la job. Angajaţii nu-şi pun problema de unde vin încasările şi cine le plăteşte munca pentru produsul sau serviciul creat.

    De partea cealaltă, când râvneşti la uberizarea muncii, dar când te vei confrunta cu consecinţele ei, lucrurile se schimbă fundamental: eşti capitalist cu acte în regulă şi vei vedea câţi bani faci. Până la urmă, nimeni nu va dori să ştie acest lucru, cât este dispus cineva să plătească pentru munca lui, nu într-o formă de contract de muncă, ci într-o formă în care te confrunţi cu competiţia, cu piaţa, cu cel care te plăteşte. Va fi un şoc. Uberizarea muncii, pe care v-o doriţi acum când trăiţi într-un sistem socialist al companiilor, va fi prea dură pentru voi şi vor fi foarte puţini cei care vor putea să reziste.

    Plus că între timp va veni şi inteligenţa artificială, iar roboţii vor căpăta o putere mult mai mare în detrimentul vostru. Socialismul muncii din cadrul companiilor a devenit prea costisitor, prea scump, iar companiile se gândesc din ce în ce mai mult la o formă de înlocuire. Bine aţi venit în uberizare, cea mai dură formă de capitalism! Veţi vedea cum este.

    În caz că nu aţi aflat, Ministerul Muncii a lansat în dezbatere publică unul dintre cele mai cerute proiecte de pe piaţă: tele-workingul. Ce poţi să-ţi doreşti mai mult decât să lucrezi de acasă, să fii propriul tău şef, să vii la muncă când vrei tu etc.!
     

  • Efectul Londra: Companiile aviatice asiatice au aversiune faţă de riscul politic din Europa şi SUA

    Atentatele de la Londra şi dezbaterea privind restricţiile de călătorie în Statele Unite au fost principalele subiecte discutate duminică la reuniunea directorilor companiilor aeriene, cel mai mare eveniment anual al industriei de profil, informează agenţia de ştiri Reuters.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro