BusinessMagazin

Tag: de

  • Design cu parfum de crin

    Arta florala isi are originile in Egiptul antic. Egiptenii foloseau plante si obiecte decorative pentru diverse sarbatori sau aniversari. Astazi, aranjamentele florale intregesc designul unei case, iar stilistul de arta florala va deveni la fel de important ca si designerul de interior, potrivit specialistilor in domeniu. Trendul vine din Franta, iar creatorul artei florale contemporane, cum este numit de francezi, este Christian Tortu, care a revolutionat aceasta arta in anii ’80. Tortu a fost primul care a folosit legume, fructe si ramuri de copac in aranjamentele florale. Iar aceasta tendinta se mentine si astazi.
    In Romania, arta florala in designul interior este abia la inceput de drum. “Am inceput sa ma ocup de arta florala in urma cu un an. Florile au fost pasiunea mea dintotdeauna, dar anul trecut m-am hotarat ca vreau sa fac si o profesie din aceasta pasiune”, spune Agata Blanck. Aceasta a facut cursuri de arta florala in Franta, la Belle Ecole, iar acum face aranjamente florale pentru interiorul caselor sau pentru diverse prezentari de moda.

    De la ei vine floarea

    Florile pe care Agata le foloseste pentru designul interior vin din Olanda, iar cele mai exotice sau obiectele pe care le mai foloseste pentru buchetele de flori vin din Franta. Ca si in moda, si in arta florala exista tendinte, culori vedeta, obiecte decorative sau materiale care sunt nelipsite in aranjamentele florale. “Ca si tendinta specifica acestei perioade este inlocuirea buchetelor clasice cu cele contemporane si neconventionale”, spune Agata Blanck. Acest lucru s-ar traduce prin libera initiativa si creativitate a stilistilor. Acestia pot folosi orice si in orice combinatie. Singura conditie este ca efectul sa fie surprinzator. “Se poarta combinatia de flori, fructe, legume, crengute sau muschi de copac. In plus, se pot adauga tot felul de obiecte decorative in functie de evenimentul pentru care se decoreaza un spatiu sau de designul casei pentru care se fac aranjamentele florale”, spune Blanck. In ceea ce priveste culorile, anul acesta se poarta foarte mult rosu, mov sau lila, iar cele mai folosite flori in aranjamentele florale sunt crinii. “Acest lucru nu inseamna neaparat ca florile trebuie sa fie rosii sau mov, ci mai degraba elementele decorative care vin in combinatie cu acestea”, spune Agata Blanck.

    Aniversare cu trandafiri rosii

    Primii clienti pe care i-a avut Agata Blanck au fost prietenii ei. “Unul dintre primii mei clienti a fost Mihaela Glavan, designer de moda, care imi este si prietena, si pentru care am decorat podiumul pentru prezentarea de moda de anul trecut”, spune Blanck. Apoi a inceput sa aiba tot mai multe cereri din partea oamenilor care aveau nevoie de un profesionist in domeniu. “Cred ca oamenii vin la mine pentru ca nu fac nimic la fel. Aranjamentele florale pe care le fac sunt in functie de client si de eveniment”, spune aceasta. Spre exemplu, pentru aniversarea unei zile de nastere Agata Blanck opteaza pentru trandafiri rosii, iar pentru un eveniment precum nasterea unui copil stilistul va opta pentru flori mai suave, in culori pale, roz si alb. Inainte de a se hotari cum sa decoreze casa cu flori, stilistul sta de vorba cu clientul in incercarea de a afla cate ceva despre acesta, despre personalitatea lui. In plus, stilistul trebuie sa vada designul casei si cromatica ce se gaseste in locuinta, astfel incat culorile plantelor si florilor pe care stilistul le foloseste in buchete sa vina ca o completare a designului interior. “Eu incerc sa pun in valoare ce exista deja, sa atrag atentia asupra unui obiect sau al unui colt al casei.”

    Baia din copac
    Toate camerele casei pot fi decorate cu flori sau copaci. Spre exemplu, locul in care nu ti-ai putea imagina un copac este baia. Dar stilistul contrazice aceste idei preconcepute. “Este adevarat ca oamenii nu isi decorau baia cu flori, crengute sau arbusti, dar romanii sunt destul de deschisi la ce e nou si mai ales frumos. Florile iti ating emotiile si nu ai cum sa le refuzi chiar daca la inceput poate parea un pic ciudat sa ‘plantezi’ un pom in baie.”

    Arta florala de 1.000 de euro
    Cei care doresc sa aiba in casa miros de crini sau trandafiri, trebuie sa scoata din buzunar cel putin 30 de euro pentru un buchet. Dar intr-o singura camera pot fi 3 sau 4 buchete. Astfel, daca luam un exemplu de casa cu 2 dormitoare, un living, un birou, o bucatarie si o baie in care se pun in medie 3 buchete de flori in fiecare din aceste camere, inseamna ca proprietarul trebuie sa scoata din buzunar 540 de euro. Iar aceasta suma va trebui achitata o data la 10 zile, in cazul in care clientul doreste sa aiba flori proaspete tot timpul, pentru ca aproximativ 10 zile tin florile. Dar cel mai scump aranjament dintr-o casa a costat 1.000 de euro, asta pentru ca cel mai mult s-au folosit trandafirii.

  • Renasterea si masa de calcat

    Pentru Richard Smith, Campaign Director in cadrul Gripen International, calatoriile la business class sunt de departe cele mai frecvente din agenda. Spre deosebire de calatoriile de placere, cand scopul deplasarii sunt afacerile, majoritatea turistilor apreciaza cu totul alte facilitati la un hotel, fata de momentele de relaxare cand cauta un spa, o locatie mai aproape de plaja sau, dupa caz, de partia de schi.
    Business class inseamna, asadar, pentru oficialul Gripen, pe de o parte, zborul si, pe de alta parte, hotelul in care este cazat. “Hotelul inseamna ‘acasa’ pentru un business traveler”, spune Smith. “Am o parere aparte despre ranking-ul hotelurilor, in general, si asta vine din experientelor lungilor calatorii de afaceri pe care le-am facut. In opinia mea, (si trebuie sa mentionez ca toti colegii mei se tin de glume pe tema aceasta), hotelurile ar trebui evaluate in functie de fierul de calcat din dotare… daca au o masa de calcat, cu atat mai bine – in functie de masa de calcat din dotare! Imi place sa imi calc singur camasile, dar de cate ori le calcam acasa si le impachetam, ajungeam cu ele la destinatie la fel de sifonate ca inainte, asa ca am decis sa le iau sifonate si sa le calc la destinatie. Este evident deci motivul pentru care tin foarte mult la instrumentele de calcat”, povesteste Smith. El explica ca tinuta si eticheta este foarte importanta pentru un om de afaceri, deci pentru el conteaza detaliile care il ajuta sa aiba o prezenta business in timpul unui voiaj.

    Un alt indicator important in “notarea” unui hotel este, dupa parerea lui Smith, gradul de “pregatire” al camerei. “Unui prieten i s-a intamplat sa fie condus in camera si acolo a descoperit ca cineva tocmai dormise in pat. A cerut, bineinteles, o noua camera, iar majordomul i-a raspuns candid: ‘nicio problema, domnule!’. Spre uimirea clientului, in loc sa il conduca catre o alta camera, majordomul si-a suflecat manecile si a inceput sa faca patul.”
    Richard Smith crede ca diversi oameni isi pot califica in mod diferit experientele in hotelurile lumii, in functie de preferintele fiecaruia: cat este de bun un mic dejun, cat sunt de confortabile paturile, cat de pufoase sunt pernele, viteza si accesul la Internet, amabilitatea personalului, oferta barului din lobby si asa mai departe. “Totusi, raman la parerea mea ca hotelurile ar trebui sa primeasca drept calificative ‘mesele de calcat’ si nu stelele”, spune Smith cu amuzament.

    Smith spune ca cele mai bune hoteluri, care sa indeplineasca toate criteriile la capitolul calitate, de la celebra masa de calcat pana la serviciile personalului, le-a intalnit in calatoriile sale in Asia. “Imi plac si hotelurile mici, care nu apartin unor lanturi internationale si care se gasesc cel mai des in Europa. Este vorba despre genul acela de hotel in care personalul iti retine numele si ti se adreseaza ca atare”, spune Smith. Intr-un top ad-hoc al hotelurilor de pe continente, in functie de diverse criterii, Richard Smith isi aminteste ca cel mai prietenos personal l-a intalnit in hotelurile din Australia. Din vasta sa experinta de business traveler, Richard Smith alege cu greu un hotel preferat. “Cele mai confortabile perne le-am intalnit chiar in hotelul Marriott din Bucuresti, cea mai interesanta experienta a fost poate cea din luna de miere, intr-un hotel din Maldive, unde serviciile erau exceptionale.

    Aveam acolo chiar si conexiune iPod. Totusi, cel mai bun hotel business in care am fost cazat vreodata este un hotel din America de Sud. Este vorba despre Renaissance Hotel din Sao Paulo, Brazillia”, spune Smith. Hotelul ofera oaspetilor sai 445 de camere, dintre care 57 de apartamente de lux si este localizat in districtul financiar din Sao Paulo, printre restaurantele exclusiviste si gradinile luxoase ale centrului financiar brazilian.
    Camerele sunt dotate cu aer conditionat, ceas desteptator, conexiune la Internet, si conditii speciale pentru dormit: saltele si pilote cu puf, lenjerii din bumbac. “Mentionez aerul conditionat, pentru ca este foarte important pentru un hotel. Marea Britanie, de exemplu, desi are unele dintre cele mai scumpe spatii de cazare, are si reputatia unora dintre cele mai neobisnuite hoteluri din acest punct de vedere. Aparent, pentru britanici, conceptul de aer conditionat este atat de nou, incat nu a patruns inca in hoteluri”, explica Smith. “Daca vine cumva un val de caldura si esti cazat intr-un hotel mai vechi, trebuie sa fii pregatit sa intri intr-un fel de sauna in loc de camera de dormit, deoarece camerele pur si simplu nu sunt dotate cu aparate de aer condtionat.”

    La Renaissance exista si camere dotate cu semineu, cu bucatarii complet utilate, iar tacamurile sunt de argint, bai cu jacuzzi propriu, cada de baie, dar si dus in aceeasi incapere. In materie de relaxare, pe langa deja traditionalele sali de fitness, sauna sau terenuri de sport, hotelul brazilian ofera acces la spa, dispune de facilitati de golf, jet schi sau sailing. De asemenea, toate camerele au in dotarea standard masa de calcat si fierul de calcat.

  • Pe ritmuri de business

    Despre Carrefour s-a zis aproape tot. Despre Eric Colas, managerul hipermarketului Carrefour Orhideea, se poate afirma, in cateva cuvinte, ca “traieste viata pe care si-a ales-o”, precum spune cantecul care il reprezinta cel mai bine. De la momentul intrarii pe piata romaneasca in 2001, businessul francezilor a fost lider in retail si tinta numarul unu a shopperilor de bunuri de larg consum.
    Lansat in toamna anului 2003, Carrefour Orhideea este cel mai vizibil dintre toate hipermarketurile pe care compania le-a lansat din 2001 pana in prezent in tara noastra, clasandu-se pe locul al treilea in lume ca flux de clienti si drept cel mai mare hipermarket ca incasari dupa cele din Franta. Cheia hipermarketului din centrul comercial Orhideea se afla insa in mainile unui om a carui prima pasiune nu este businessul, ci muzica.

    Dus de vant
    Primii bani i-a facut la varsta de 17 ani, cand absolvea Conservatorul din Lyon, si cu ei si-a cumparat trompeta la care visa de mult. Trompeta a fost prima sa “pasiune muzicala”, careia i s-a dedicat inca de la 9 ani. Timp de sase ani apoi, in cadrul Conservatorului, a mai studiat pianul, chitara bas, toba si canto, dar a ramas dedicat pentru totdeauna vocii. Asa se face ca la 18 ani a ales doua drumuri paralele, ambele marcate de aceeasi pasiune: a predat cursuri de muzica si solfegii si si-a infiintat propria trupa, cu care a cantat pana la sosirea in Romania. Venirea in Romania l-a fortat sa puna muzica pe “hold”, pentru ca diferenta imensa dintre sistemele de admitere de la Conservatorul din Bucuresti si cel din Franta l-a impiedicat sa inceapa aprofundarea studiului unui alt instrument, asa cum si-ar fi dorit. Stropul de noroc menit fiecarei persoane care se incapataneaza sa faca din pasiune un stil de viata, asa cum este si E. Colas, a facut posibila o frumoasa colaborare cu Loredana, care s-a soldat cu un hit si un album: “Dus de vant”.

    Cele doua axe
    In prezent, viata lui se desfasoara pe doua coordonate: businessul Carrefour si munca la cel de-al doilea album, care va aparea pe piata in aproximativ sase luni. Pana acum, a cantat doar in concerte private, dar se pregateste temeinic pentru prestatii muzicale la scena deschisa: de patru luni are propria trupa cu care va canta live, iar sase piese “verzi” coloreaza deja noul album.
    Cel mai dificil aspect al vietii lui este lipsa timpului: i-au trebuit doi ani sa scoata primul disc, timp in care mergea direct de la birou in studio si inregistra de la 8 seara pana la 1 noaptea.
    Prima oara cand businessul s-a impletit cu muzica a fost in timpul Conservatorului, cand viitorul manager a urmat in paralel un curs de gestiune de tehnica comerciala de doi ani. “Perioada a fost foarte dificila, pentru ca de doua ori pe saptamana aveam lectii cu profesorul si, pe langa asta, trebuia sa exersez zilnic cate doua ore la trompeta”, isi aminteste E. Colas.
    Nici in prezent nu ii este mai usor managerului sa imparta utilul cu placutul. Dar pentru ca arta cere sacrificii, directorul Carrefour Orhideea pare sa gaseasca mereu energia de care are nevoie pentru a da 110% din talentul muzical dupa aproape 12 ore de munca la birou.

    Un mix atipic
    Agenda zilnica este impartita in doua: la birou de la primele ore ale diminetii pana seara si direct in sala de repetitii pana tarziu in noapte. Singurele momente libere sunt duminica si, uneori, sambata dupa-amiaza.
    La atat de putin timp liber, s-ar zice ca nu mai e loc de hobby-uri, dar nu si in cazul lui Colas. Este foarte curios si sporturile sunt pentru el o provocare continua. Face jogging, snowboard, schi nautic, box american si judo, joaca squash, golf si tenis, a avut chiar si un vapor si piloteaza avioane.
    Daca nu ar fi existat muzica, probabil marea pasiune a managerului francez ar fi fost avioanele, caci si pentru acestea a manifestat interes inca din copilarie. De 11 ani este, oficial, pilot cu calificarea B, in palmaresul sau fiind incluse pana si renumitele avioane de acrobatie CAP 10. Beech craft-urile sunt preferatele sale, aceste “avioane de director” asteptandu-l de fiecare data cand viziteaza la Lyon clubul de aviatie in care este membru.
    Pe cartea de vizita a timpului sau liber un singur sport nu se gaseste: parasutismul. Insa businessmanul e decis sa ia atitudine si in aceasta privinta.
    Cu toate acestea activitatea de leisure preferata ramane muzica, despre care directorul Carrefour Orhideea spune ca “iti confera o emotie pe care nu poti sa o cunosti decat daca ai mai facut asta. Senzatia e similara cu bucuria de a fi”.

    Un pas mare pentru cariera
    Din momentul in care a pasit in Carrefour ca lucrator in cadrul raionului de bunuri de larg consum, Eric Colas a stiut ca o sa ajunga director. Asta se intampla cu 17 ani in urma, si de atunci managerul recunoaste ca “a facut aproximativ tot” in materie de Carrefour. De la lucrator la manager de raion, manager de departament comercial, sef-contabil, managerul departamentului case si, in prezent, director general al unui hipermarket dintr-o alta tara decat cea natala, francezul a avut timp sa cunoasca si sa aduca mai mult decat un plus de valoare businessului care ii defineste, practic, intreaga experienta profesionala.
    Acum conduce o echipa de opt persoane si lucreaza in stransa legatura cu 53 de manageri. Diferenta dintre E. Colas si alti directori de hipermarketuri Carrefour din Romania este, in opinia managerului, marimea mult mai mare a magazinului din Orhideea, atat ca volum si gama de produse, cat si ca debit de cumparatori, ceea ce raspunde perfect nevoii sale de provocare si progres continuu. “Trebuie sa fim mai atenti, mai rapizi, sa punem in permanenta la dispozitia clientilor o gama diversificata de bunuri care sa raspunda tuturor cerintelor acestora”, explica directorul Carrefour Orhideea agitatia care sta in spatele asigurarii existentei produsului perfect la locul perfect pe rafturile magazinului.

    Schimbarea de tonalitate
    Venirea in Romania a fost pentru managerul francez o alta provocare. La intrebarea “de cat timp sunteti in Romania?”, raspunsul a venit prompt si surprinzator: 22 martie 2000. Motivatia de atunci a constat in planurile de deschidere a magazinului din galeria Orhideea, cu alte cuvinte provocarea si oportunitatea de a face parte din prima echipa care avea sa contribuie la crearea businessului. Practic, pana sa vina aici, E. Colas nu stia nimic despre tara pe care acum afirma ca o iubeste. “Romania s-a schimbat foarte mult de atunci, a evoluat, s-a structurat, a devenit un mediu mai stabil pentru business”, a declarat el. Asa ca acum vrea sa se stabileasca aici – motiv pentru care nu neaga ca intentioneaza sa isi cumpere o locuinta.
    In cei sapte ani de rezidenta romana, managerul nu a putut vizita foarte mult din tara care l-a adoptat si nici din restul lumii, pentru ca nu a avut timp. Locurile care i-au placut cel mai mult au fost Poiana Brasov, Constanta si Timisoara. A ramas cu amintiri placute legate de Coasta de Azur si Marrakech, iar pe acesta din urma l-a vizitat in cadrul unuia dintre turneele de golf la care participa in mod regulat.

    Ultima lectie de stil
    Eric Colas prefera implicarea activa, provocarile si evolutia atat in management, cat si in viata in general.
    Pranzurile ideale implica prietenii si restaurantele cochete, cu mancare buna si servire amiabila. Nu ar fi niciodata rigid si limitat, nu ar putea fara echilibrul pe care i-l dau muzica si businessul deopotriva, caci “important este sa prinzi ritmul si sa le faci pe ambele cu placere”. In materie de masini nu are un capriciu anume, dar prefera modelele spatioase, care imbina forta cu designul unic. In plus, cand vine vorba de averea sa, in loc sa o estimeze, prefera sa o sporeasca. Si, cel mai important, muzica vine inainte de toate.

  • Mix de manageri la BCR

    Dupa preluarea de catre Erste Bank, BCR a lansat 40 de proiecte pentru integrarea in grupul austriac, printre care si un proces de reorganizare la nivel de management si personal. Seful departamentului de HR al Erste Bank, Rupert Dollinger (foto), considera ca solutia necesara pentru transferul eficient de cunostinte este mixul intre echipa locala si cea straina pe o perioada de cel putin 3 ani.
    Astfel, noua echipa de la conducerea BCR va include atat manageri romani, cat si expati. Coordonarea proiectului de reorganizare este insa in mainile unui manager roman, Florentina Dutu, care de la 1 martie 2007 este noul director de resurse umane al companiei.
    Dutu a fost director executiv la Murray Alexander and Company, una dintre companiile care i-au asistat pe austriecii de la Erste Bank in procesul de privatizare a BCR. Ea va fi asistata de doua persoane din departamentul de HR al grupului austriac si va fi supervizata de Rupert Dollinger, Head of Human Resources la Erste, si Nicolae Danila, presedinte executiv al BCR.
    La nivel de personal, proiectul vizeaza deschiderea de 125 de sucursale noi, adica angajarea a 500-600 de persoane, dar si reducerea numarului de angajati din zona de back-office, ca urmare a centralizarii functiilor de procesare.
    La nivel de top-management, din noua echipa mai fac parte cehul Martin Skopek in functia de vicepresedinte pe retail, Oana Petrescu, vicepresedinte pe organizare si operatiuni IT, iar Helmut Hintringer, fost CFO la Erste Bank Ungaria, asteapta autorizatia BNR pentru a prelua responsabilitatea asupra managementului riscului.

  • Real ataca piata de retail

    Intr-un trend care pregateste expansiunea marilor hipermarketuri pe piata romaneasca, Real Hypermarket, divizia de retail a grupului german Metro, va investi 400 de milioane de euro pentru extinderea retelei de magazine din Romania la 21 de unitati pana in 2008.
    Compania cu cea mai dinamica retea de pe piata romaneasca (8 magazine deschise anul trecut in orasele din provincie) va intra anul acesta si pe piata din Bucuresti.
    Investitia la nivelul Bucurestiului va depasi 80 de milioane de euro pentru deschiderea a patru magazine pana in 2008, dintre care doua vor fi lansate anul acesta, in zonele Berceni si Vitan, iar altul va face parte din proiectul Cotroceni Retail Park, ce se va finaliza anul viitor. Pentru 2007, planurile de extindere in afara Bucurestiului includ Baia Mare si Clujul, pentru toate locatiile spatiul alocat fiind cuprins intre 6.000 si 8.000 de metri patrati.
    Odata cu extinderea retelei, Real aduce pe piata romaneasca marca proprie Tip, prezenta in toate magazinele companiei din Germania, Polonia, Rusia sau Turcia la preturi mici.

  • Vin de Chile in Romania

    Cel mai important producator de chibrituri din Romania, Match Point, a decis la finele anului 2006 sa investeasca in industria vinului. Compania Vino Vero, prin care “regii chibriturilor” au decis sa demareze businessul cu vinuri, a semnat un parteneriat cu un producator de vinuri de top din Chile, Southern Sun Wine Group, pentru comercializarea brandurilor acesteia pe piata romaneasca.
    Pentru primul an, actionarii de la Match Point estimeaza incasari de aproape un milion de euro in contul Vino Vero si circa 200.000 de sticle de vin cu gust de Chile vandute. Tinta investitorilor sunt supermarketurile si magazinele specializate, segmentul HoReCa si, nu in ultimul rand, segmentul premium. La momentul actual, un singur brand chilian, Misiones de Rengo, este prezent pe piata, urmand sa fie comercializat si al doilea, iar la toamna Vino Vero va aduce in Romania si vinuri din Africa si Australia. Match Point avea la sfarsitul anului trecut planuri de extindere si in businessul de baza, cu chibrituri publicitare si de menaj. Compania vizeaza sa se extinda pe piata externa in 2007, cu lansari de produse proprii in Finlanda, Elvetia si Anglia. Valoarea vanzarilor inregistrate in 2006 pe pietele internationale, unde Match Point era deja prezenta, a ajuns la aproximativ 150.000 de euro.

  • Finantistul de la cablu

    Se spune ca cel mai scurt drum catre fotoliul de CEO trece prin biroul alaturat… cel de CFO. Ce face insa un CFO (director financiar) pana sa ajunga acolo? Sau alta intrebare: vor finantistii de top sa ajunga directori executivi? Care le sunt atributiile, cu cate meeting-uri isi umplu ziua si ce hartii pretioase trebuie sa semneze pentru asta?

    TARGET a petrecut o zi intreaga in umbra directorului financiar al grupului UPC – Astral, Dragos Tanase. L-am insotit, dimineata, in fata oglinzii, sa aranjam nodul de la cravata, l-am urmarit in meeting-uri si in pauza de pranz, si l-am condus acasa intr-o dupa-amiaza tarzie, dar relaxanta, numai buna de o partida de fotbal pe parchet cu fiul sau, Andrei. Ne-am intrebat la sfarsit: este usor sau este greu sa fii directorul financiar al celui mai mare operator de servicii de cablu tv din Romania? Nu am gasit raspunsul cert, dar am surprins cateva secvente din activitatea zilnica a unui manager de top care a crescut valoarea companiei pentru care lucreaza de 15 ori in sase ani. Sau care trebuie sa investeasca anul acesta, cu mare grija, 40 de milioane de euro in comunicatii.
    Am ajuns la casa lui Dragos Tanase din Pipera dimineata la ora 8. Soare si liniste. Dragos Tanase deschide usa larg si ne invita intr-un interior cochet, si foarte personalizat. Linistea se spulbera instantaneu. Andrei, fiul sau de 1 an, umple casa cu rasete si isi face simtita prezenta chiar si in incaperile unde nu are acces. Pe parcurs, mi-am dat seama ca ii seamana foarte mult tatalui sau, macar dintr-o privinta: este foarte priceput si interesat de utilizarea cablurilor din casa si vadit preocupat de a introduce diferite dispozitive in priza. Un viitor CFO la o companie multinationala de servicii Internet prin cablu? – macar genetic sansele lui Andrei sunt foarte crescute.
    Programul lui Dragos Tanase incepe foarte devreme. Isi face nodul la cravata, intotdeauna la clanta, si uneori repeta operatiunea minute in sir. “Nu ma descurc sa o fac altfel si prefer sa incerc aici pana iese bine”, spune cu amuzament Tanase. Micul dejun este momentul favorit al diminetilor lui, pentru ca astfel mai petrece timp cu fiul sau. Cei doi mananca impreuna, fiindca mama lui Andrei, Roxana Tanase, pleaca intotdeauna mai devreme catre serviciu.
    Intre mic-dejun si joaca de la revedere cu copilul, Dragos Tanase se retrage cu cafeaua in study-room, si imaginea incepe deja sa aduca a director financiar de multinationala, care trebuie sa vada oportunitati de achizitii, strategii si linii noi de business. In study-room, sesiunea de citit mail-uri dureaza cat cafeaua: nu mai mult de 10 minute. Mai ales ca procesul de prelungeste in masina, in “intersectia aceea aglomerata din nord”. “Pentru ca stau destul de mult prins in blocaje de trafic, desi biroul meu este relativ aproape de casa, scot mereu Blackberry-ul si ma uit pe e-mail-uri”, spune el. Managerul isi conduce singur automobilul Audi A4, in care inca se mai vad urme ale weekend-ului trecut, petrecut intr-o statiune de schi la granita dintre Italia si Franta.
    Si, intr-adevar, sediul companiei nu este departe. La birou – liniste si panorama uluitoare. Cladirea are multe etaje si birourile managerilor se afla la cea mai mare inaltime, dupa modelul newyorkez, doar UPC Romania este o filiala a Liberty Global, care este al treilea mare operator de cablu din lume, si american pe deasupra.
    La etajul 6, in stanga – biroul lui Dragos Tanase, iar in dreapta cel al directorului executiv al UPC, Richard Anderson. Biroul din stanga – aerisit si fara nicio hartie care sa tradeze functia sau preocuparile locatarului. Biroul din dreapta – un mini lounge, cu fotolii si canapele imbietoare la dezbatere, colorate in nuante wenge, cu multe obiecte personale si cu o masa de lucru ceva mai incarcata. Asadar, intre biroul de CEO la cel de CFO este doar un perete, dar usile sunt larg deschise la ambele. Programul lui Dragos Tanase continua cu citirea e-mail-urilor… si continua asa vreme de o ora, pentru ca primeste 80-100 de mail-uri zilnice care e musai sa fie citite. La loc de cinste pe birou – The Economist si laptop-ul si in urmatoarele doua ore niciun document pe suport hartie nu isi face aparitia. “Semnez cel mai mare numar de hartii din companie, dar sunt adeptul biroului fara hartii. Din acest motiv chiar am stabilit o ora in fiecare saptamana, un fel de meeting informal, in care semnez diverse documente si asa imi organizez timpul ramas pentru alte lucruri”, explica finantistul UPC.
    “Sunt genul de manager care nu agreeaza situatiile urgente. Cred ca atunci cand ai urgente, este grav – trebuie sa ai prioritati. Prioritatile ti le faci singur, iar urgentele ti le fac altii. De asemenea, mi se pare interesant, ca stil de management, cel american, unde se lucreaza cu obiective pe termen lung”, spune executivul UPC.
    Tanase delimiteaza clar managerii autohtoni de cei straini. “Managerii romani sunt foarte controlling, cu personalitati puternice si foarte independenti pe cand cei din strainatate pun accent pe conceptul de eempowermente si delegarea sarcinilor. Cum spune Richard, (seful UPC Romania – n.red.), un manager bun este cel care poate pleca de la birou doua luni si nu i se simte lipsa.”

    Helicopter view
    Daca e sa dam ascultare cartilor de management, un director financiar trebuie sa gaseasca surse de finantare, sa faca raportari, planuri de afaceri pentru noile linii de business pe care le lanseaza compania sau, pur si simplu, sa puna in aplicare deciziile directorului executiv. Desi sertarele mobilierului office sunt pline de rapoarte si analize financiare, Dragos Tanase recunoaste ca nu este un om al proceselor. “Un CFO nu trebuie sa aiba atributii operationale. In rutina mea zilnica nu intra semnarea platilor si efectuarea de rapoarte sau analize. Prefer sa ma concentrez pe ideea de ehelicopter viewe, adica pe partea strategica, sa am vedere de ansamblu asupra afacerii, sa dau directii si sa ma implic in ceea ce inseamna leadership.”
    La inchideri de exercitiu financiar sau cand presiunea este foarte mare in companie – abia atunci ajunge CFO-ul cu helicopter view sa coboare in detaliile din hartiile UPC. “Sunt astfel de momente cand ajung acasa, iau cina si pe la ora 10-11 seara incep o noua sesiune de lucru – deschid laptop-ul, fac prezentari, fac optimizari financiare si fiscale si se intind asa pana tarziu in noapte, la ora 1 sau 2. Sunt singurele clipe de liniste si de aceea imi iau job-ul acasa. Asta se intampla de obicei in anotimpul fuziunilor, al achizitiilor, al bugetelor. Dar nu neaparat: chiar acum, de exemplu, sunt foarte implicat la nivel de procese, pentru ca se implementeaza un nou soft la nivelul intregii companii si trebuie sa supervizez cum decurg lucrurile”, spune el.

    Intre formal si informal
    Fostul consultant al Arthur Andersen ramane sobru, dar foarte deschis, si in timpul meeting-ului. In sedinta intra Eliza Rusu, Accounting Controller, si Bianca, asistenta CFO-ului UPC. Se vorbeste despre team building-ul de saptamana viitoare si despre contractul cu abonatul. “Am luat carti pentru colegii din departament: Lodge, Murakami, John Kennedy Toole si le-am ascuns in biroul Cristinei. Tema se numeste comunicarea. Joi facem prezentarile pe teme de comunicare, iar vineri seara urmeaza surpriza – ii punem sa monteze piese de teatru”, povesteste Rusu despre cum va arata evenimentul. Deduc ca este vorba despre un teambuilding al departamentului financiar si Dragos Tanase ma lamureste printr-o interventie succinta, dar la obiect. “Sunt de acord sa oferim ca premii cartile. Sunt foarte multi oameni tineri in departament si majoritatea stau foarte mult la birou, iar cand ajung acasa tot in fata calculatorului ajung.”
    Cu managerii de PR discutiile decurg aproximativ la fel, doar ca intervin mai multe cifre si prescurtari. “Facem PO si vedem daca se justifica evenimentul. Poate costa 10.000 de euro, dar trebuie sa vedem de ce facem evenimentul. Scopul ne este clar? Chiar daca este bugetat, trebuie sa il justificam foarte bine”, explica precaut managerul.
    Urmatoarea sedinta pe ordinea de zi se refera la contractul cu abonatul. Intervin ca personaje Lucian de la marketing si Marius, care a convocat, de fapt, sedinta. “Primul lucru pe care il poti face este sa citesti procedurile”, ii transmite directorul financiar al UPC Elizei Rusu, care este unul dintre managerii sai. Raspunsul vine prompt si amana practic o decizie pana la finalul sedintei: “Crezi ca nu le-am citit?”. Se pare ca managerul are incredere deplina si nu mai pune alte intrebari suplimentare. Dupa ce incaperea se goleste, Dragos Tanase coboara, inainte de pranz, intr-un scurt tur prin birourile colegilor sai din departamentul financiar la etajul 2. Desi atmosfera se schimba inca de la intrare, managerul este acelasi: nici mai autoritar, nici mai vehement. Fata de birourile top managementului de sus, etajul 2 arata mai aglomerat, personalul intoarce pe toate partile foi de excel si cauta numere de facturi. Dragos Tanase are 5 manageri directi si toti au birourile aliniate pe partea stanga a etajului. Departamentul este structurat in divizia de Finance and Accounting (Finante si Contabilitate) si cea de Procurement (Achizitii).
    In biroul managerului responsabil pe probleme de taxe, discutia se poarta amical si, in mare pe parte de strategie fiscala, care trebuie sa fie in concordanta cu legislatia interna. Pe flipchart sunt scrise cateva operatiuni contabile si observ ca se crediteaza 5121, ceea ce inseamna ca UPC a platit, probabil, ceva din disponibilitatile aflate in conturi bancare. Nu imi dau seama cat si nici din care conturi bancare, asa ca renunt sa mai fac investigatii. Aflu, in schimb, ca raportarile fiscale, se fac, in companie, atat pe sistemul american (datorita apartenentei la Liberty Global) cat si pe sistemul romanesc.

    Costul de oportunitate
    Cum reuseste un fost consultant (prudent prin definitie) sa pastreze cheia de la vistieria unei companii cu o cifra de afaceri de aproape 200 de milioane de euro si sa faca planuri de expansiune in acelasi timp? “Eu am preferat sa am o educatie generalista, nu de business, de aceea nu sunt analist financiar certificat (CFA), MBA sau ACCA. Plus ca am calculat totul in costuri de oportunitate. Ca sa te inscrii intr-un program de studii gen MBA, pierzi 2 ani din viata cu tot ce inseamna ei: salariu, experienta, si, mai ales, oportunitati. Eu am 10 ani deja experienta. Abia acum ma gandesc sa ma inscriu intr-un executive MBA, care este, de fapt, un program de studii la care prezenta nu este decisiva. Din moment ce ma indrept spre 40 de ani, nu mai am nevoie de diplome la acest nivel, ci ma bazez pe experienta, networking si idei”, explica Dragos Tanase. Nu am raspuns inca la intrebare? Incerc sa aflu o cifra: managerul UPC vrea sa isi pastreze cresterea companiei de pana acum: in jur de 20% anual.
    Dar e ora pranzului si Dragos Tanase a facut rezervare pentru business lunch la un restaurant italian, vizavi de birourile UPC. Intre timp, sesizeaza o reclama a concurentei postata exact in fata unei reclame UPC. Dupa zambetul lui, imi dau seama ca batalia pe piata de servicii de cablu e incinsa si mi se explica mai multe detalii in timpul mesei.
    Tanase iubeste mancarea italiana. Povestea inceputurilor lui la UPC are si ea legatura cu mancarea. Isi aminteste cu umor ca atunci cand a venit la UPC avea cateva kilograme in plus, de care a reusit sa scape repede. “Dupa ce am terminat un master in Audit si Management Financiar in cadrul ASE-ului, am lucrat 6 luni la stat, in Ministerul de Finante, dar imi doream foarte mult sa ajung intr-o companie de consultanta. Am intrat in Arthur Andersen si am fost, vreme de 3 ani, consultant. Experienta a fost foarte buna – m-am preumblat prin multe companii din Romania, din energie, media, servicii sau utilitati.” La UPC a ajuns exact cand operatorul achizitionase cateva companii mai mici, avea doar 300.000 de abonati si furniza doar servicii de cablu TV. “Am venit direct pe pozitia de CFO si a fost foarte challenging, pentru ca UPC-ul era in faliment pe plan international. Colegii mei olandezi de la Arthur Andersen ma intrebau uimiti: esti nebun, te duci la o companie in faliment? Stiam ca in Romania UPC are un mare potential, pentru ca piata de telecom era abia la inceput, iar nevoile de comunicatii erau imense, asa ca am mers pe ideea mea”, povesteste CFO-ul.

    Comunicatii convergente
    Asa a inceput Tanase sa munceasca pentru pentru UPC. Unde a ajuns? In scurt timp – la achizitia Astral. A dat pe Astral 420 de milioane de euro si a condus departamentul de integrare, pentru a integra noua companie. Dintr-o firma mica, cu 360.000 de clienti, grupul a a crescut sub conducerea lui Tanase la peste 1,3 milioane de clienti doar pentru serviciile de cablu. In termeni financiari – cresterea a fost de peste 15 ori.
    Am si o curiozitate, ca sa imi completez imaginea despre piata de comunicatii: ce se aude cu conducta inteligenta, idee pe care am tot auzit-o in piata? “Conducta inteligenta este marea batalie care se da in Romania acum. Inseamna unificarea telefoniei cu internetul si mutarea televiziunilor de nisa pe internet. Televiziunile de nisa se vor muta pe platforma IP si vor prolifera si, in general, tot mai multi oameni vor avea nevoie de Internet”, dezvolta directorul financiar. Unde se vor indrepta consumatorii? “Convergenta e cheia. Televiziunea cu Internetul se vor intrepatrunde, deja citim e-mail-ul pe telefonul mobil si vocea nu mai tine neaparat de telefon, ci de Internet. Intrebarile sunt: la ce ne vom uita in living? La televizor sau la un calculator foarte sofisticat? Cum vorbim la telefon? La iPod/iPhone sau la vreun produs Microsoft, totul pe o platforma VOIP? Scenariile se apropie de SF, dar sunt cat se poate de reale: caminul fiecaruia va deveni un hot spot, casa va fi interconectata global intr-o uriasa retea de comunicatii”, spune Tanase.
    Asa ca, dupa un pranz format dintr-un fel de mancare si o discutie filosofica despre comunicatii, Dragos Tanase mai are de bifat pe agenda un conference call, inca un meeting si o discutie cu colegii sai. Nimic de raportat catre CEO-ul Richard Anderson azi, pentru ca seful UPC nu este in tara. Ziua directorului financiar al UPC se incheie cumva simetric, din nou acasa, la o discutie cu sotia sa, in bucatarie si inca o repriza de fotbal cu Andrei. Tanase face planuri despre ce lumini si ce obiective sa isi mai cumpere pentru aparatul foto, pasiune in care a investit deja 5.000 de euro. Ce isi mai doreste un CFO de talia lui cand are aproape tot? Sa fie CEO? “Si da, si nu. Vreau sa fiu un lider de business. Pot sa fiu CEO intr-o multinationala, sau as putea sa fac un startup cu alti investitori. Mi-ar placea sa fiu, de asemenea, manager de fond de investitii. In oricare din cazurile de mai sus, dupa 40 de ani as vrea sa ma implic mai mult in activitati sociale si civice din gama non-profit. Sunt de parere ca omul trebuie sa aiba mai multe dimensiuni, sa fie profesionst in ce face, dar sa aiba pasiuni, familie si activitate civica. Si intotdeauna obiective pe termen lung.”
    Aproape o zi pe urmele unuia dintre cei mai carismatici finantisti din Romania si raman cu cateva intrebari – despre el, despre filosofia de viata a unui manager multidimensional si despre viitorul comunicatiilor. Nu stiu cum arata viitorul lui Dragos Tanase, daca voi scrie despre el in alta postura peste 4 ani, cum nu stiu nici daca cei cativa oameni care pun la cale comunicatiile se joaca acum cu gadgeturile care vor aparea in urmatorii 5 ani. Pot in schimb sa imi imaginez ce vreau.

  • Fondurile de investitii vor parcuri de afaceri

    Fondurile de investitii au pus ochii pe parcurile de afaceri ca potentiale surse de profit in urmatorii ani. Cresterea numarului de astfel de proiecte si a cererii pentru inchirierea de spatiu de birouri a facut ca cea mai mare parte a birourilor aflate in stadiu de constructie sa fie tatonate de fondurile de investitii. Primul parc de afaceri achizitionat de un fond de investitii a fost, in 2004, Iride Business Park, cumparat pentru 40 de milioane de dolari de catre Immofinanz. Trendul a continuat in 2005 cu achizitia proiectului Bucharest Business Park de catre austriecii de la CA Immo. Cele doua parcuri de afaceri au inregistrat un real succes, fiind ocupate in totalitate de companii ca IBM, BAT sau Coca-Cola.
    Firmele care si-au manifestat interesul pentru cladirile cu design atractiv si specificatii tehnice ridicate sunt in mod special companiile de IT si cele care isi externalizeaza afacerile. Prin urmare, investitorii de pe piata de real estate au anuntat noi proiecte de acest gen. Cea mai recenta achizitie are in centru fondul de investitii Immoeast care a cumparat complexul de birouri Victoria Park din apropierea aeroportului Baneasa pentru 60 de milioane de euro.
    O alta tinta a fondurilor de investitii este proiectul S.Park, alcatuit din patru corpuri de cladire, cu o suprafata neta inchiriabila de circa 30.000 de metri patrati. Pentru complexul estimat la 30-35 de milioane de euro se lupta, potrivit informatiilor de pe piata, trei grupuri de investitori. Un parc de afaceri aflat in constructie si considerat o potentiala tinta a investitorilor este Baneasa Business and Technology Park, dezvoltat de Baneasa Investments si care va cuprinde 11 cladiri clasa A si A plus. Un alt proiect, Novo Park, este in desfasurare in nordul Capitalei.

  • Locul trei de vanzare

    Sainsbury, unul dintre lanturile de supermarketuri de top ale Marii Britanii, ar putea fi achizitionat de catre companiile de private equity Blackstone, CVC si KKR in cadrul celei mai mari achizitii pe datorie din Europa.
    Desi negocierile sunt in faza incipienta, premisele preluarii companiei in valoare de 17,1 milioane de dolari (13,2 milioane de euro) sunt favorabile celor trei giganti ai investitiilor de capital privat. Achizitia ar putea aduce in portofoliul cumparatorilor 769 de magazine si proprietati vandabile de circa 11,3 miliarde de euro.
    Pana in 1995, Sainsbury a fost lider in sectorul de retail al Marii Britanii, cand a pierdut acest statut in fata Tesco si a coborat apoi pe locul al treilea dupa Asda. Odata cu numirea lui Justin King, in varsta de 45 de ani, ca CEO al companiei, Sainsbury a inceput un proces de recuperare, prin reducerea preturilor la peste 3.000 de produse, reamenajarea magazinelor si imbunatatirea distributiei. Cu toate acestea, compania nu a reusit sa ocupe locul al doilea, asa cum isi planificase, si este acum in centrul unui eveniment financiar de proportii mai mari decat ultimul maxim, reprezentat de preluarea companiei daneze de telefonie TDC AVS pentru 11,8 miliarde de euro in noiembrie 2005.
    Cota de piata a Sainsbury a crescut in ultimul an de la 16,2% la 16,4%, in timp ce Tesco ocupa 31,4%, iar Asda 16,6% din piata de 181,2 miliarde de euro a retailului britanic. Achizitiia pe datorie a Sainsbury risca sa diminueze chiar si aceasta mica revenire, caci ar reprezenta practic oferirea intregului sector catre actualul lider, Tesco.
    Firmele specializate in investitiile cu capital privat tintesc catre retaileri datorita potentialului mare al acestora evaluat in real estate.

    Achizitia Sainsbury ar putea aduce cumparatorului:
    O retea de 769 de magazine
    Proprietati vandabile de 11,3 miliarde de euro

  • Investitie romaneasca de 400 mil. $

    Cuprom Romania, unul dintre cei mai mari producatori de cupru electrolitic, sarma laminata, trefilata si conductoare din Europa de Est, se pregateste pentru cea mai mare investitie romaneasca in strainatate.
    Cuprom a fost actorul principal in procesul de privatizare a producatorului de cupru RTB Bor din Serbia, oferind cea mai mare suma, si anume 400 de milioane de dolari (circa 304 milioane de euro). In urma acestei achizitii, compania va prelua exploatarile de cupru, de suprafata si subterane, din Bor si Majdanpek, precum si o unitate de topire si rafinare a minereului. In acest fel, firma isi va asigura materia prima si va fi ferita de pericolul reprezentat de fluctuatiile mari de pret de pe pietele internationale.
    Cuprom, cu o cifra de afaceri de 200 de milioane de dolari (160 de milioane de euro) estimata pentru 2007, este condusa de Horia Sima si Horia Pitulea, prin intermediul companiei Lipomin Lipova, si de Ionut Costea, presedintele Raiffeisen Banca pentru Locuinte. Pe langa planul legat de investitia in Serbia, cei trei actionari ai Cuprom vizeaza o serie de investitii conexe, in industria lemnului, a lactatelor si a turismului. Mai mult, ei au preluat deja afacerea cu ape minerale Carpatica de la Petrom.
    In total, in urmatorii patru ani, Cuprom va investi peste 150 de milioane de dolari la RTB Bor in tehnologii cu impact asupra calitatii mediului, pentru a aduce producatorul sarb la standardele europene. Finantarea se va face prin intermediul bancilor internationale Merrill Lynch si Deutsche Bank, iar termenul limita pentru incheierea contractului de vanzare si transfer al drepturilor de exploatare a complexului minier si metalurgic este 4 martie 2007.