BusinessMagazin

Tag: de

  • Povestea lui Vasile Armenean, antreprenorul care şi-a vândut imperiul de îngheţată către Unilever pentru aproape 100 de milioane de euro

    Ieri seară, Ziarul Financiar a scris că gigantul anglo-olandez Unilever a preluat integral producătorul sucevean de îngheţată Betty Ice într-o tranzacţie de circa 100 mil. euro. Betty Ice a fost cel mai mare producător român de îngheţată de pe piaţă şi are o fabrică în judeţul Suceava şi magazine proprii în Braşov, Oradea, Sibiu şi Cluj-Napoca. Producătorul român a avut o cifră de afaceri de peste 126 de milioane de lei în 2016 şi un profit net de peste 23 de milioane de lei.
     
    Divizia de îngheţată din cadrul Unilever South Central Europe şi Betty Ice vor opera ca o companie de sine stătătoare în cadrul Unilever şi va fi condusă de Vasile Armenean, din poziţia de general manager. 
     
    Cum a creat Vasile Armenean cel mai mare brand românesc de îngheţată aflaţi în articolul de mai jos apărut într-o ediţie a revistei Business Magazin din 2008

    Cu douazeci de ani in urma, vedea pentru prima data cum functioneaza o gelaterie. Acum, este proprietarul celei mai performante fabrici de inghetata din Europa. Cum a ajuns Vasile Armenean, fondatorul Betty Ice, sa detina un business prea mare pentru granitele tarii?

    In zilele calduroase de august ale lui ’91, Vasile Armenean obisnuia sa se trezeasca in fiecare zi la 6 dimineata pentru a vinde inghetata locuitorilor din Suceava, dupa modelul gelateriilor din pietele centrale vest-europene. La 23 de ani, cat avea pe atunci, el era probabil primul roman care indraznea sa aduca un asemenea concept pe piata locala. Timp de o luna a urmat zi de zi acelasi program – deschidea la 9, vindea pana la 11 seara, termina de strans la 2 noaptea si o lua de la capat a doua zi in zori.

    Dupa aproape 17 ani, Suceava a ajuns vedeta pe piata constructiilor din Romania, cu trei mall-uri de inaugurat in 2008, la egalitate chiar cu cele care se anunta in Capitala. Totusi, nu multa lume ar banui ca orasul unde intreprinderile au fost inchise rand pe rand pentru a face loc dezvoltatorilor imobiliari ar putea gazdui una dintre cele mai performante fabrici de inghetata din Europa. De ceva timp incoace, delegatii intregi de specialisti din SUA, Canada, Finlanda sau Danemarca au venit aici pentru a lua exemplul fabricii de inghetata a companiei Betty Ice, fondata de Vasile Armenean.

    Cand am fost sa il cunoastem pe proprietarul afacerii, specialistii si tehnologii inca forfoteau prin fabrica pentru o testare industriala. De fapt, din luna ianuarie se tot fac testari de acest gen, in vederea lansarii oficiale din vara, la care se lucreaza de aproximativ patru ani. Fabrica este functionala din 2007, dar finalizarea ei, incluzand aici receptia si birourile, va avea loc abia anul acesta. Nu e usor sa ridici o fabrica, alcatuita pana la ultimul surub din inox, la fel cum nu e usor nici sa faci rost de o scara interioara construita integral din sticla, cum se mai gaseste doar la sediul Apple Store de pe Fifth Avenue din New York.

    Totusi, Armenean nu are niciun motiv sa regrete orele putine de somn din perioada de inceput a afacerii sau cei 32 de milioane de euro investiti pana acum in companie. Astazi, Betty Ice este un business care vinde anual de 17,5 milioane de euro in toata tara si este evaluat la 50-60 de milioane de euro. Mai mult, Betty Ice se lupta cu multinationala-gigant Nestle pentru primul loc in topul producatorilor de inghetata.


    UN BUSINESS IN CARE TE PORTI CU MANUSI
    “Daca nu am fost in 2007, anul acesta sigur vom fi lideri de piata”, spune fondatorul Betty Ice, vizavi de competitia pe piata locala de inghetata cu cel mai mare jucator mondial din FMCG. Estimarile pentru 2007 privind Nestle Ice Cream Romania vizau incasari de 24 de milioane de euro si o cota de piata de circa 23%. Armenean nu se teme insa de cele aproape 7 milioane de euro care il despart de concurenta si refuza ideea vanzarii companiei sale catre jucatorii internationali. “Nu avem de gand sa vindem.

    Am primit mai multe oferte de cumparare, dar nici macar nu le-am discutat. Vrem sa luptam, mai ales ca pe elvetienii de la Nestle i-am mai depasit in august 2007.” Ideea de a concura cu un gigant international din industria alimentara, fie si pe segmentul mai restrans al inghetatei, nu este singura care ar putea provoca ridicari din spranceana la adresa antreprenorului sucevean. “Intotdeauna am venit cu idei noi si am intampinat multe obstacole.” Inca de la inceput, cand Betty Ice abia se lansa pe piata, iar studiile demonstrau ca ciocolata e cea mai vanduta inghetata din Romania, el a venit cu o alta propunere. “In 2000, noi am fost primii care am bagat ceva in inghetata. Am lansat Cuore, in care am pus bucati de cirese si lichior amaretto.

    Atunci nu exista decat inghetata simpla si toata lumea ne spunea ca suntem nebuni, dar dupa nici trei luni de zile, Cuore domina piata. A fost prima lovitura cu care am detronat ciocolata.” La fel s-a intamplat si in cazul sortimentelor ce au urmat: cu capsun, cu fructe de padure, tiramisu si pepene galben. Pentru Betty Ice, cel mai bun barometru al pietei il constituie vanzarile de la chioscurile de inghetata. “Cel mai bine testam aromele noi la chiosc, inainte de a le lansa in magazine. Acolo este laboratorul nostru de teste. Chiar si acum avem cinci-sase sortimente pe care le studiem.”

     

  • Batranul cod de bare

    Designul era simplu: 59 de linii albe si negre. Iar obiectivele inventatorilor lui erau si ele destul de simple: sa scurteze statul la coada la bacanie si sa le dea supermarketurilor o noua metoda de a-si urmari stocurile. Dar codul de bare a facut istorie din dimineata zilei de 26 iunie 1974, cand a fost folosit pentru prima data ca sa marcheze pretul unui pachet de guma Juicy Fruit – 67 de centi. Acum, codurile de bare sunt folosite la imbarcarea pasagerilor in avioane si la urmarirea traseului coletelor.

     

    Codurile de bare ii ajuta pe bolnavii de diabet sa-si dozeze cantitatea de glucoza si pe cercetatori sa studieze obiceiurile de polenizare ale albinelor. Au inspirat chiar si un joc video, “Barcode Battler” in 1991. Micile secvente de linii albe si negre au jucat un rol in cursa prezidentiala din 1992, cand, intr-o pauza de campanie, George Bush senior, care candida pentru realegere impotriva lui Bill Clinton, a parut bulversat de ceea era de multa vreme deja o banalitate tehnologica.

     

    “Erau ieftine si erau necesare”, spun George J. Laurer, care era deja un inginer veteran la IBM in 1970, cand a fost rugat sa conduca o echipa insarcinata cu crearea unui sistem de citire la casa pentru bacanii. “Si e si eficient. Aceste trei lucruri au avut probabil o importanta mai mare decat oricare altele.” Acum in varsta de 84 de ani si la pensie, Laurer continua sa fie promotorul inventiei lui, desi codurile de bare sunt deja concurate de tehnologii mai sofisticate. Identificarea prin frecvente radio sau RFID este unul dintre acesti concurenti. RFID foloseste aceeasi tehnologie ca sistemul de inchidere centralizata a masinii sau cartelele de acces in cladiri si le permite comerciantilor sa identifice si sa urmareasca anumite marfuri fara sa le aiba neaparat in raza vizuala. Dar chiar daca marii jucatori ca Wal-Mart si Procter & Gamble au adoptat tehnologia RFID, sectorul de retail a ramas conservator, in special din cauza preocuparilor cu privire la costuri. Codurile de bare, la urma urmei, costa cate o jumatate de cent fiecare, in vreme ce etichetele electronice folosite de RFID costa peste cinci centi fiecare.

    Ca urmare, o mare parte dintre furnizorii Wal-Mart au refuzat solicitarea companiei de a adopta noua tehnologie. “Aceasta noua tehnologie deja s-a cam ars”, sustine Bob Sanders, un executiv de la Motorola ce a condus la un moment dat compania care a dezvoltat primul cititor manual de coduri de bare. Un purtator de cuvant al Wal-Mart, John Smiley, a recunoscut ca “am ajuns la realism”, dupa efuziunea initiala cu privire la RFID, “generata de media” in 2003. Dar tot el adauga ca Wal-Mart va continua sa introduca noua tehnologie. Codurile de bare au evoluat ca sa se adapteze concurentei. In ultimii doi ani, matricele in doua dimensiuni, care seamana cu niste jocuri de table suprapuse si incorporeaza mai multa informatie decat codurile de bare, au intrat in uz in Japonia si au patruns si in America. Telefoanele mobile echipate cu tehnologie ce scaneaza aceste modele le pot citi si pot afisa apoi coduri de bare care, spre exemplu, pot fi folosite in loc de bilet la un concert sau la imbarcarea in avion.

     

    Laurer isi reaminteste ca mai multe schite, inclusiv un simbol circular, au fost puse in discutie inainte de adoptarea a ceea ce azi se numeste codul universal de produs, numele familiarului format care foloseste 30 de linii negre si 29 de linii albe ca sa exprime 12 biti de informatie intr-un cod binar. Cele 12 cifre nu sunt altceva decat “o adresa unde sa cauti informatia” intr-o baza de date, spune Laurer. Cand desenul initial a fost propus unui comitet de experti de la Massachusetts Institute for Technology in 1972, spune el, a fost returnat cu o singura recomandare: fontul cu care erau scrise “caracterele lizibile de ochiul uman” (cifrele de sub codul de bare) sa fie schimbat cu un altul, asteptat sa devina in curand lizibil si de masini si astfel sa suplineasca modelul cu bare.

     

    “Erau absolut siguri ca in cativa ani nimeni nu va mai citi codul de bare”, spune Laurer. “Ei bine, s-au inselat.” Laurer spune ca nici IBM si niciunul dintre ceilalti dezvoltatori nu au patentat codul de bare, desi producatorii platesc o taxa minima anuala unui grup non-profit, GS1, ca sa acopere costurile administrative de supraveghere a standardelor internationale. Sharon Buchanan era o casiera in varsta de 31 de ani la supermarketul din Troy, statul Ohio, in ziua cand au fost introduse primele coduri de bare. Una sau doua alte casiere erau la munca in acea zi, dar ea a fost aleasa sa lucreze la casa de iesire, dupa cum a povestit intr-un recent interviu. “Eram putin nervoasa la vremea respectiva”, spune ea. “Ma gandeam: daca nu functioneaza? Toata lumea facea poze, fotoreporterii, presa locala, oamenii din oras. Dar pana la urma a mers foarte bine. Cred ca au fost cele 15 minute de glorie ale mele.”

     

    Cu toata efuziunea din acea zi, adoptarea codurilor de bare a fost lenta si treptata. Ani de zile, comertul a fost ingreunat de clienti ce refuzau sa cumpere produsele cu coduri de bare, de teama sa nu fie inselati la casa de marcat, pentru ca produsele nu mai aveau pretul scris pe ele. La acea vreme, “teoria codului de bare ca un fel de dispozitiv de supraveghere cu implicatii sociale malefice era destul de raspandita”, spune T. J. Jackson Lears, istoric al culturilor la Universitatea Rutgers din New Jersey. Dar odata cu aparitia Google Earth si a dispozitivelor de urmarire globala, acum “pare de-a dreptul inofensiv”. Codul de bare “are deja un fel de patina antica, e o expresie timpurie a impulsului de a sorta si a categorisi care anima acum marketingul computerizat si vanzarile”, adauga Jackson Lears. Pare cumva “un fel de simbol arhaic fermecator”.

    © 2009 NEW YORK TIMES NEWS SERVICE

  • Ce face piata de capital

    Situatia financiara internationala este subiectul la ordinea zilei in aceasta perioada; dar tara noastra nu a fost afectata direct de criza creditelor ipotecare, macar si pentru simplul fapt ca utilizarea acestora s-a extins de-abia in ultimii ani in Romania. Insa am resimtit efecte indirecte foarte puternice (iar efectele directe, reprezentate prin incetinirea economica, nu vor intarzia sa apara).
    Bursa de Valori Bucuresti (BVB), corelata puternic cu pietele de capital globale in ultimii ani, a resimtit din plin socul. Actiunile romanesti scad din iulie 2007, prezenta tendinta descendenta a BVB avand cea mai mare amplitudine si durata din 1997. Insa in perioada 1997-1999, criza pietelor de capital era una regionala, nu internationala, asa cum se intampla acum, iar recesiunea globala nu era o perspectiva apropiata. Prin urmare, ma astept ca socurile pietelor financiare impreuna cu instalarea recesiunii in marile economii ale lumii sa genereze incertitudine pe pietele de capital cel putin si in anul 2009.
    In plus, trebuie luati in calcul si factorii interni, care devin din ce in ce mai pregnanti. Chiar daca Romania va inregistra numai o incetinire economica si nu o recesiune, exista elemente care ii vor pune pe ganduri pe investitori: scaderea ratingurilor de tara, volatilitatea cursurilor valutare si a dobanzilor, reducerea investitiilor directe si a expansiunii diverselor sectoare ale economiei, posibilitatea cresterii somajului, problema deficitului sau alegerile generale.
    Toate acestea vor insemna, in continuare, o lichiditate foarte redusa pe piata de capital ce va tine departe investitorii institutionali, o volatilitate ridicata ce va pune la incercare nervii investitorilor, amanarea multor proiecte legate de finantarea prin piata de capital si a eventualelor oferte publice initiale sau listari la bursa.
    Ce putem face intr-un asemenea context? Reducerea ponderii actiunilor din portofoliu (mergand pana la 0% pentru segmente mari de investitori) reprezinta o strategie buna in perioadele agitate; abordarea speculatiilor cu mai multa grija decat in trecut, cu sume mai mici si mecanisme specifice (ordine de tip stop loss sau strategii de hedging, de exemplu) reprezinta o alta conditie obligatorie. In fine, abordarea pietei fixed income este o cerinta importanta, chiar si pentru investitorii traditionali in actiuni: obligatiunile, fondurile mutuale de obligatiuni si depozitele bancare sunt practic obligatorii in aceasta peioada (utilizand elementele de baza ale oricarui alt tip de investitii: analiza, diversificare etc.).
    Tendinta descendenta a pietei de capital dureaza de mai mult de un an, insa dupa o luna octombrie foarte grea pentru investitori, ce a lasat, la nivelurile minime, actiuni la preturi cu 70, 80 sau chiar 90% mai mici decat in urma cu un an, nu putem sa nu ne gandim si la strategii de cumparare. Preturile foarte reduse ale multor actiuni importante si performantele economice inca bune ale emitentilor acestora pot reprezenta oportunitati de cumparare in conditiile unei abordari pe termen lung a investitiei (2-3 ani) si a unei strategii de investitii esalonate, cu achizitii in trepte in functie de evolutia pietei si fara a plasa toti banii dintr-o data.
    Intr-un scenariu relativ optimist (atat cat putem avea optimism in aceasta perioada), putem considera ca in prezent suntem undeva in zona minimelor preturilor actiunilor, iar anul 2009 va aduce o relativa stabilizare pe piata, urmand ca trendul ascendent sa fie reluat intr-un interval de 12-18 luni de acum inainte.
    Desigur, toate acestea sunt numai scenarii si ipoteze de lucru. In final, pentru investitori nu exista strategii fixe pentru a gestiona crizele pe piata de capital (in afara unor recomandari generale de tipul prudentei si a instrumentelor cu venit fix), asa cum nici la nivelul guvernelor nu pot exista strategii de evitare a crizelor viitoare, ci doar de pregatire mai buna a impactului acestora.

  • Chelu isi face firma de brokeraj

    Omul de afaceri Catalin Chelu, unul dintre cei mai mari investitori individuali pe piata de capital din Romania, a infiintat o firma de brokeraj, denumita City Invest, la care detine 96% din capital. Firma inregistrata in Galati are un capital de 550.000 de lei, divizat in 550.000 de actiuni cu o valoare nominala de 1 leu. Pe langa Chelu, in actionariatul City Invest se regasesc doua persoane fizice si doua societati cu raspundere limitata, fiecare cu cate 1% din titluri. Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) a autorizat deja functionarea societatii care va putea prelua si transmite ordine de tranzactionare si va oferi consultanta si analiza pentru investitii. Totodata, Catalin Chelu a fost subiectul unor discutii aprinse in cadrul CNVM datorita controlului, impreuna cu 30 de firme si trei persoane fizice, asupra unui pachet de actiuni reprezentand 8,54% din capitalul societatii de investitii SIF Moldova. In acelasi timp, omul de afaceri detine in mod concertat cu 25 de firme si inca patru persoane fizice 9,89% din titlurile SIF Oltenia. Prin urmare, dupa ce CNVM a cerut ca omul de afaceri sa-si reduca participatiile la 1% la cele doua SIF-uri, limita maxima admisa de reglementarile institutiei, Chelu a fost revocat la jumatatea lunii noiembrie din functia de membru in Consiliul de Administratie (CA) al SIF Moldova. Chelu fusese sanctionat anterior si pentru incalcarea pragului de detinere de 1% la SIF Oltenia. Cel care va veni in locul sau la SIF Moldova este Tudor Dumitru, un alt investitor important la Bursa de Valori Bucuresti (BVB), cu actiuni la peste 30 de companii in valoare de peste 100 de milioane de lei. Dumitru si-a mai depus candidatura si pentru un post la conducerea SIF Oltenia.

  • Un alt fel de turism

    Dupa sapte ani in care a lucrat la Crowne Plaza, hotelul de cinci stele detinut de omul de afaceri George Copos, Mioara Gheorghe a renuntat la pozitia de director de marketing si vanzari, pentru a prelua conducerea operatiunilor agentiei de turism Happy Tour. Anuntul a venit la scurt timp dupa ce Crowne Plaza raporta cifra de afaceri pentru primele noua luni ale lui 2008, respectiv 7,7 milioane de euro, si estima incasari totale de 9,6 milioane de euro pana la finalul anului. Rezultatele sunt similare celor obtinute in 2007, desi au fost trase in jos de scaderea gradului de ocupare si a incasarilor la nivelul intregii industrii. Din 17 noiembrie, Mioara Gheorghe este directorul operational al celei mai mari agentii de turism de pe piata locala, preluata, din decembrie 2007, de fondul de investitii GED.

  • Criza de lideri vs. criza liderilor

    Traim intr-o economie inter?na?tionala ametita serios de loviturile primite de peste ocean, in care toata lumea se fereste sa dea pronosticuri cu privire la durata crizei sau a eventualei recesiuni mondiale; avem ani electorali in SUA (si am vazut deja ca faptele de acolo pot avea efecte si urmari in toata lumea) si in Romania si parca niciodata n-a fost mai mare nevoie de lideri decat acum. Bursele, si cele mature, si cele imature, s-au prabusit si o fac si in continuare, pentru ca lumea vinde de frica, chiar si la preturi de nimic, cand de fapt ar trebui sa profite si sa cumpere (asa cum indeamna si voci pertinente de la noi, nu doar Buffett); pietele bancare din toata lumea patineaza si ele pe o gheata foarte subtire, pentru ca sunt putini oameni credibili care sa readuca increderea in operatiunile bancare si interbancare; iar oamenii, cu sau fara pregatire economica, nu mai stiu la ce sa se astepte, mai ales daca vorbim despre noi, intr-o tara slab conectata la mediul economic. Cu atat mai mult la noi, astazi e momentul ca li?derii sa iasa in fata si sa-si aduca aportul lor de valoare, pentru ca acum, in vremuri de criza, cei puternici vor deveni mai puternici. Pentru ei nu e criza. E oportunitate.
    Nu criza e problema noastra. Sau este, dar indirect, pentru ca strainii din Romania sunt afectati direct si prin ei simtim si noi socul. Noi suntem obisnuiti cu crizele, ni le cream si singuri (vezi situatia nascuta in jurul salariilor bugetarilor); noi avem piete imature ce nu pot sa cada de la foarte mare inaltime si tot noi avem un sistem financiar bancar aflat la ani lumina de cel american. Deci “tot ce misca-n tara asta, raul, ramul…”, joaca din nou pentru noi.
    Un lider roman spunea, fara nicio legatura cu economia mondiala, ca noi, romanii, suntem un popor fara directie, fara obiective strategice si “fara harti”. Ca noi n-am vrut niciodata sa ajungem nicaieri si am fost scosi din letargie doar de alte popoare care aveau harti si voiau sa ajunga undeva. Asta nu e valabil numai pentru istorie, unde am invatat cu cata vitejie ne-am aparat noi neamul (in timp ce altii voiau sa cucereasca lumea). E valabil si pentru economie, ale caror cresteri din ultimii ani le datoram tot strainilor, pentru ca pe harta lor Romania era o tara emergenta.
    Problema noastra este ca liderii acestia nu sunt cunoscuti sau recunoscuti, iar ei isi manifesta tot mai des puterea de care vorbeam mai sus alegand indepen?denta lor individuala. Sunt foarte multi antreprenori si manageri care au facut o serie de exit-uri si si-au programat deja iesirea totala din business. Multi dintre ei sunt lideri adevarati, insa construiti dupa alta tipologie fata de Warren Buffett, care la 78 de ani este cel mai bogat om din lume si unul dintre cei mai capabili investitori din istoria capitalismului.
    Mihai Ghyka, sau Adrian Stanciu sunt si ei formatori de opinie si lideri care au reusit sa lase urme adanci in mediile in care au condus oameni, sau in care au construit afaceri, insa sunt lideri care aleg sa se retraga devreme din business, chiar daca inca mai pot contribui cu valoare in societatea romaneasca. Or, eu cred ca notorietatea i-ar obliga sa ramana.
    Stanciu spune ca toate schimbarile pozitive din Romania s-au produs pe calea corporatiilor, nu a politicului, si are dreptate sa ceara un mai mare aport de valoare din partea liderilor. Are dreptate sa insiste ca acestia sa iasa la lumina si in politic, pentru ca schimbarea in bine trebuie sa vina pe ambele cai, si pe cea a corporatiilor ce educa oamenii, dar si pe cea a politicului, unde deplangem o lipsa acuta de oameni adevarati.
    Insa aici e o contradictie: mai ai dreptul sa ceri altor lideri valoare cand tu alegi sa te retragi? Pentru ca tocmai aici sta atributul principal al unui lider: sa iasa in fata si sa traga oamenii dupa el si dupa ideile lui. Si oameni ca Adrian Stanciu, sau Mihai Ghyka si altii ca ei, nu numai ca nu ar trebui sa se retraga din business, dar ar trebui sa-si continue si chiar sa-si mareasca aportul lor personal de valoare. In momentul in care se retrag, eu cred ca renunta la orice drept de a mai cere altor manageri, antreprenori, sau politicieni sa-si aduca contributia la schimbarea unei societati care functioneaza deocamdata, si citez, dupa niste reguli trunchiate si dupa sisteme de valori inexistente.

  • Sofer personal pentru 30 de minute

    In Anglia merg pe scutere pe care le strang intr-o husa si le pun apoi in portbagajul masinii pe care urmeaza sa o conduca. In Romania, conduc masina firmei si se indreapta in permanenta catre o noua destinatie. Circula numai noaptea, doar cu viteza legala, sunt vorbareti cand este cazul, cunosc cel putin o limba straina si nu intarzie niciodata. Soferii “de inchiriat” au aparut in viteza si in Romania, dupa un model adaptat pietei autohtone.

    Craciunul, cel mai bun inceput

    Si-au facut cadou de Craciun o afacere. Si chiar daca sarbatorile de iarna nu au mai fost linistite din acel moment, Lucian Nut (foto) si asociatul sau, Gabriel Nicolaescu, nu au regretat niciun moment. Fondatorii primei firme care inchiriaza soferi recunosc ca, desi nu au “inventat ei roata”, sunt primii care au adus serviciile acestea pe piata autohtona. “Afacerea exista de ceva ani in afara si ne-am inspirat foarte mult din modelul britanic. Stiam de acest serviciu, insa ideea de a-l pune in practica mi-a venit in vacanta, cand ma aflam cu familia pe litoralul romanesc. Seara, terasele si discotecile sunt pline si ma gandeam ca persoanele care vin cu masina si doresc sa consume bauturi alcoolice au nevoie de un sofer care sa-i duca inapoi acasa”, spune Lucian Nut, unul dintre asociatii firmei Antheo Serv.
    Si cum ideea le incoltise de ceva vreme in minte, primul pas a fost sa testeze piata.
    “Tuturor cunoscutilor li s-a parut ideea senzationala, avand in vedere ca serviciul era destinat persoanelor care merg la restaurant, la petreceri cu propria masina si doresc sa consume alcool. Ne-am gandit ca cel mai bine ar fi sa incepem de sarbatori, cand cererea este mai mare. Pot spune ca nu ne-a fost greu la inceput, a mers chiar foarte bine.”
    Atat de bine incat au crescut in trei ani cat altii in zece, ajungand de la trei-patru comenzi la 30-40 de comenzi in timpul saptamanii si pana la 50 in weekenduri.
    “Nu avem buget de publicitate si primul pas a fost sa impartim flyere. Dupa o jumatate de ora deja sunau telefoanele, mai mult din curiozitate, pentru ca voiau sa vada daca serviciul este functional. Era o bucurie enorma. Am facut chiar noi primele curse, pentru ca si noi eram curiosi cum se comporta clientul, ce intrebari pune, ca sa pregatim soferii.”

    Soferul cu… “clasa”

    “Sa stie sa poarte o conversatie, sa taca atunci cand trebuie, sa cunoasca bunele maniere? sa aiba clasa”, este pe scurt caracterizarea pe care Nut o face soferilor din echipa sa. Testarea unui nou angajat tine sase luni. “De obicei ii trimitem sa conduca masinile clientilor nostri fideli. La sfarsitul cursei primim o caracterizare a soferului si abia dupa sase luni vor intra pe clienti noi.”
    In cei trei ani de cand activeaza pe piata, firma si-a construit o baza de date de peste 2.300 de clienti care au fost transportati cel putin o data.
    “Pentru a fi identificat in parcare si pentru ca noi sa selectam soferul potrivit, clientul are obligatia ca la primul contact cu firma sa ofere cateva date referitoare la adresa de la care va fi preluat, destinatia, tipul masinii, polita de asigurare, tipul transmisiei (cutie manuala sau automata), numarul de telefon la care poate fi contactat, cat si culoarea masinii si numarul de inmatriculare. Cand un client revine, avem deja o baza de date cu toate detaliile.” Nu concurenta, ci tocmai clientii fideli sunt cei care, in timp, i-au “furat” angajatii. “Am pierdut multi soferi, pentru ca li s-a facut o oferta mai buna din partea clientilor nostri. Insa ma bucur cand mi se cere un sofer cu dedicatie. Este ca la restaurant, cand vrei sa te serveasca un anumit chelner care iti e simpatic.”

    Ziua multinationale, noaptea persoane 

    “Nu aveam foarte multe comenzi ziua si, pentru a umple timpul, am venit cu ideea de a ne adresa multinationalelor ce doreau transport pentru delegatii, in general. Am ajuns astazi la un parc auto de opt masini si doua microbuze, iar trei din cei 11 soferi lucreaza pe tura de zi”, spune asociatul Antheo Serv.
    Desi au primit oferte de a se extinde in Cluj, Constanta, sau Targu-Mures cei doi asociati nu au luat o decizie in acest sens pentru ca stiu ca “daca nu ai grija de business, il pierzi”.

  • Economia de resurse

    Probabil ca nu, dar cu siguranta LetsAllShare.com poate fi o modalitate de economisire, fara sa fie nevoie de alte strategii de “cost cuts”. Ideea din spatele site-ului a inceput, ca multe alte lucruri, cu o intrebare: “de ce cumparam cu totii lucruri pe care le folosim doar din cand in cand, ca sa aflam apoi, dupa ce am dat deja banii, ca le puteam imprumuta de la un prieten sau de la un vecin?”.

    Sharing is caring

    Impartind ce avem cu prietenii sau oamenii din comunitate, fie ca este un obiect, un serviciu sau o recomandare, putem consolida sau construi relatii in timp in ce reducem diverse cheltuieli. Putem, de asemenea, sa facem profit din lucruri de care ne putem dispensa un timp, prin inchirierea acestora. Cam asta face LetAllShare.com. Iti ofera prilejul sa cunosti oameni noi, sa faci schimb de diverse lucruri, servicii sau recomandari si, poate cel mai important dintre atribute, sa economisesti banii atat de greu castigati, mai ales in vremurile actuale. Ce fel de lucruri poti inchiria sau imprumuta de la cei inregistrati pe site? Lista este nesfarsita: de la echipamente de gradinarit, accesorii de masina sau echipamente de schi pana la haine, obiecte de mobilier, carti sau DVD-uri. Cand vine vorba de servicii, acestea pot fi la fel de diverse. Poti face pe babysitter-ul cu copiii unui prieten sau vecin sau poti ajuta cu sfaturi sau informatii oameni absolut necunoscuti. In lista de recomandari pot fi restaurante, constructori sau instalatori. Tot ce trebuie sa faca un utilizator pentru beneficiile de mai sus este sa posteze anunturi si sa astepte sa vada ce se intampla.

    Cum functioneaza?

    Desigur, in primul rand trebuie sa devii membru al LetsAllShare, dar acesta este gratuit. Odata inregistrat, vei putea vedea cele doua comunitati: comunitatea Friends & Family, unde poti invita prieteni, oameni pe care ii cunosti sau familia, si comunitatea locala care cuprinde toti ceilalti membri ai site-ului si care impart acelasi cod postal. Apoi postezi propria lista de obiecte pe care vrei sa le imprumuti oamenilor din cele doua comunitati, alaturi de termenii si conditiile in care vrei sa faci acest lucru. Trebuie retinut ca fiecare utilizator are controlul absolut asupra lucrurilor pe care doreste sa le imprumute, alegand singur cu cine si in ce conditii doreste sa-si imparta bunurile. Ca utilizator, cand ai nevoie de ceva, poti cauta in comunitatile in care esti membru, pentru a vedea daca cineva imprumuta acel lucru de care ai tu nevoie. LetsAllShare.com asigura toti utilizatorii ca datele lor personale sunt in siguranta, prin afisarea exclusiva a nickname-ului de inregistrare. Toate celelalte date personale vor fi facute publice doar de catre utilizator, obiectivul fiind acela de a asigura clientii ca au control absolut asupra identitatii lor.

    A pornit de la un cabrio 

    LetsAllShare.com a fost fondat de doi prieteni, Stas si Lecky, la sfarsitul anului 2006. Totul a pornit de la o conversatie, in care Stas ii povestea lui Lecky ca a primit un telefon de la sora sa care dorea sa isi cumpere un hard top pentru masina cabrio. Stas i-a spus sa nu “arunce” banii pe asa ceva pentru ca el are unul nefolosit in garaj, pe care i-l poate imprumuta oricand. Intamplarea l-a facut sa se intrebe cati alti oameni au lucruri nefolosite prin poduri sau garaje, in timp ce altii dau bani buni pentru a le avea. Astfel, cei doi au inceput sa se gandeasca serios cum pot sa-i aduca fata in fata pe acesti oameni. Initial schimburile au inceput in familie si intre prieteni, iar pe parcusul a doi ani au intrat in comunitate si alti oameni care nu aveau nicio legatura cu cei doi. Site-ul a fost lansat pe 19 noiembrie 2006, iar in urmatoarele 14 luni, cei doi l-au construit in forma actuala de astazi.

  • Blog de designer

    Aceste “jurnale online” func?tio?neaza pe principiul de baza al comertului: cumpar daca imi place sau daca imi trebuie.
    Smashing Magazine (www.smashing-magazine.com) este un blog structurat ca o revista online, dedicat designerilor si dezvoltatorilor web, si este printre cele mai vizitate bloguri din lume – locul 16 in topul Technorati al celor mai populare 100 de bloguri. Scopul acestei reviste este sa furnizeze continut de calitate oamenilor din industria de web design. Fondatorii sunt Vitaly Friedman, un dezvoltator-web freelancer, autor al unei carti de specialitate in domeniu (www.praxibuch-web20.de) si creator al Web Developer’s Handbook (www.alvit.d/ handbook), si Steven Lennarts, redactor-sef al revistei germane de web design Dr. Web, care celebreaza a 10-a aniversare anul acesta.
    Care este ideea din spatele Smashing Magazine? Cei doi fondatori se bazeaza pe un principiu simplu: calitatea inainte de cantitate va functiona mereu. Cand selecteaza topic-urile pentru articolele lor, fac tot posibilul sa furnizeze informatia cea mai buna, dar sa o prezinte intr-un limbaj simplu si usor de inteles. Fiind ei insisi dezvoltatori web, incearca sa selecteze numai acele subiecte sau surse pe care le considera folositoare si/sau interesante pentru cei din aceeasi breasla. “Fiecare articol postat pe Smashing Magazine trebuie sa fie folositor. Gradul de utilitate defineste natura continutului nostru. Cu fiecare post pe care il publicam, incercam sa “lovim” cititorii nostri cu informatii care sa le faca viata mai usoara. Aceasta este si premisa de la care am pornit si principalul nostru scop de mai bine de un an de zile”, spune Friedman. Revista acopera mai multe zone din domeniul de design si dezvoltare web; in mare parte, articolele trimit catre bazele dezvoltarii web (tutoriale, teorii din spatele CSS – Cascading Style Sheets, un standard folosit pentru aparitia specifica a unui text sau a altor elemente. CSS a fost dezvoltat pentru a fi folosit cu HTML pentru paginile web; o metoda prin care se ataseaza stiluri precum tonuri specifice, culori si spatii docu?mentelor HTML), dar contin si tips-uri despre produc?tivitate pentru designeri si bloggeri, editare si grafica. In plus, a?cestia prezinta site-uri si bloguri cu un design foarte bun, in categoria “Show?cases”, iar cele mai bune articole ale lunii sunt postate la categoria “Best Of”.

    Web-designeri fara design

    Pentru a avea succes, un blog, ca orice revista de altfel, ar trebui sa aiba mereu subiecte interesante. Daca blog?gerii isi pierd interesul, un “trend” fiind apatia, isi pierd si vizitatorii. Smashing-magazine.com reuseste, de peste un an de zile, sa isi creasca constant numarul de vizitatori. Prin ce metode? Cei doi fondatori spun ca subiectele lor sunt un rezumat al problemelor cu care se confrunta zi de zi in acest domeniu. Odata ce intampina o problema la care nu au solutie sau, dimpotriva, gasesc ceva interesant si folositor, incep sa faca o cercetare amanuntita pentru a gasi imediat si raspunsuri. Rezultatul? Articole cu informatii usor de asimilat pe o anumita tema. Aceasta munca cere timp, iar cercetarea acopera zeci de site-uri si reviste de profil. Unul dintre site-urile lor preferate este Infographics.com, mentionat destul de des la sursele folosite. “Research-ul merita tot efortul nostru. Este fascinant sa observi ca pana si profesorii universitari specializati in domeniu au gasit informatii folositoare in articolele noastre. Acestea sunt lucrurile care fac site-ul sa mearga mai departe, iar audienta ne obliga sa mentinem ridicata calitatea muncii”, spune Friedman. In ceea ce priveste succesul unui blog, cei doi fondatori considera ca principalul ingredient este continutul. Din punctul lor de vedere, un site de succes nu trebuie sa fie frumos, ci trebuie sa mearga bine din punct de vedere al functionalitatii si folosintei si sa ofere un continut valoros. Fireste, pentru blogul propriu au mers pe aceeasi idee ? nu impresioneaza cititorii prin design, ci prin continut. “Poate suna un pic ciudat, dar noua chiar nu ne pasa de designul site-ului nostru. Tot ce am facut a fost sa adaptam una dintre cele mai minimaliste teme de site propuse de WordPress.”
    De-a lungul timpului insa, au mai avut loc si schimbari de layout, asa cum au fost aduse si modificari de structura, insa niciodata nu s-a facut rabat la calitatea continutului. “Articolele noastre au devenit mai structurate, iar cercetarea mult mai profunda.”

  • Femininul de la Romstal

    Oamenii au idei preconcepute. Este o realitate de care managerii din vanzari se lovesc foarte des. Sa fii femeie si sa vrei sa vinzi instalatii sanitare barbatilor poate parea o utopie. Oana Catargiu, director regional al Romstal, este femeia care i-a facut pe barbati sa cumpere produse ale companiei in valoare de zeci de milioane de euro (vanzari de 30 de milioane de euro in 2007, estimate la 40-50 de milioane de euro pentru 2008). Cum reuseste? “Incerc sa ii fac sa inteleaga ca stau de vorba cu reprezentantul Romstal, nu cu femeia Oana Catargiu. Iar eu nu sunt acolo pentru a-i invata pe ei ceva, ci pentru a incheia un parteneriat de tipul win-win.” Asta nu inseamna insa ca nu a simtit ca este o femeie intr-o lume a barbatilor. Prima remarca rautacioasa, care i-a aratat practic cu ce va trebui sa se lupte in viitor, a venit din partea primului ei sef, cand a fost promovata. “Stii cat timp iti dau sa rezisti pe piata? Sase luni. Dupa sase luni inchideti.” Iar Catargiu i-a replicat: “Nu ti se pare ciudat ca o firma ca Romstal, care are atatea magazine, sa aiba mai multa incredere in mine decat tine?”.

    Femeie printre barbati

    Cel care i-a acordat atat de putin credit era un proprietar al unui magazin Romstal din Suceava, deschis in sistem de franciza. In ’98 a primit propunerea de la acesta sa porneasca activitatea francizei, ceea ce insemna ca Oana Catargiu trebuia sa se ocupe de tot ce presupunea deschiderea magazinului si lucrul cu angajatii. Ulterior, aceasta franciza a devenit magazin propriu Romstal. “Mi s-a spus atunci ca nu sunt foarte multe femei in aceasta companie care reusesc sa aiba o cariera, dar ca ei (actionarii ? n.r.) considera ca merit aceasta sansa si ca daca o valorific, va fi bine atat pentru mine, cat si pentru ei.” La momentul respectiv nu a inteles de ce o femeie nu ar putea face cariera in companie, dar ulterior s-a lovit de neincrederea aratata fatis de catre barbatii din aceasta piata. “De ce mi-a fost foarte greu? Pentru ca trebuia sa ma duc la barbati, patroni ai unor firme de instalatii si sa le vand; o femeie sa vorbeasca despre instalatii este aberant. Chiar si sa stie multe despre acest domeniu si tot nu e luata in serios.”
    A coordonat magazinul Romstal din Suceava timp de doi ani, dupa care a hotarat sa il extinda. La inceput avea 4 angajati si un spatiu de 250 de metri patrati, pe care l-a extins ulterior la 1.000 de metri patrati.
    Imediat dupa finalizarea noului spatiu, in care avea primul ei birou de director, “cu scaun, cu birou, cu tablou primit de la actionari”, a primit un telefon de la unul din actionarii Romstal, care ii spune ca el considera ca poate face mai mult si ca astfel de oameni trebuie sa primeasca provocari.
    “Si am primit pe mana 6 reprezentante la nivel national, adica toata reteaua de francize. Astazi, uitandu-ma in urma, ma intreb ce a fost in mintea mea cand am acceptat, pentru ca, in urma cu un an, eu mergeam la sedintele francizelor si la intalnirile anuale, facand parte din echipa care asculta. Acum trebuia sa ma duc eu sa tin aceste sedinte.”
    Cel mai dificil lucru a fost prima sedinta. In 2003, fusese pusa la carma celor 60 de francize si primise ca obiectiv dublarea numarului lor in numai doi ani de zile. Tot in atributiile ei, dupa indeplinirea primului obiectiv, intrau schimbarea organizarii si preluarea de regiuni geografice, prin francize si magazine proprii, pentru o concentrare sporita asupra zonei respective.
    “La prima sedinta, primul lucru pe care l-am spus a fost: este ciudat ca eu, care ieri eram in randul vostru, sa vin astazi sa va arat calea de dezvoltare a Romstal. Acela a fost momentul in care mi-am dat seama ca se poate. Am reusit sa tin o sedinta cu oamenii pe care inainte ii priveam cu multa admiratie, pentru ca erau patroni de firma, iar eu eram doar un angajat al unuia dintre ei.”

    Mama de weekend

    Ce a fost greu in cei 4 ani in care s-a ocupat de coordonare a fost faptul ca locuia in Suceava, iar coordonarea era la nivel national. Nu s-a mutat in Bucuresti de la inceput, pentru ca nu era convinsa ca va face fata acestui job. In plus, avea o familie, doi copii pe care nu putea sa ii mute si sa vada dupa aceea cum se descurca. Asa incat a decis sa faca naveta intre Suceava si celelalte orase din tara. “Ca sa ma duc la Timisoara, spre exemplu, schimbam doua avioane.” In toti acesti ani, pleca de acasa la ora 6 dimineata si se intorcea la 11 noaptea. “Nu eram acasa 5 zile din 7. Asta a fost piatra mea de incercare si ma intreb si acum de unde am avut puterea? Practic, coordonam 7 directori de zona, 7 barbati, si asta a fost prima constientizare a valorii mele.”
    Pentru 4 ani de zile, viata ei de familie a trecut pe planul secund. Insa a avut sustinerea de care avea nevoie de la sotul sau. Pentru ca era mama de weekend, in cele doua zile nu putea sa dea semne de oboseala. Trebuia sa lase la o parte haina de manager si sa o imbrace pe cea de mama care face lucruri impreuna cu copiii sai. “Aveam o energie care cred ca provenea din pasiunea pentru ce faceam si din dorinta mea de a compensa, prin cele 48 de ore petrecute cu familia, celelalte zile in care nu eram prezenta.”
    Pana in 2006 a coordonat reteaua de francize. Din 2006 a primit “in grija” 15 judete din estul tarii, preluand atat francizele, 40 la numar, cat si sase magazine proprii. Cand a inceput, in 2003, intreg grupul Romstal avea o cifra de afaceri de 15 milioane de euro; ei i s-au cerut vanzari de 29 de milioane de euro numai pe aceasta zona.
    Cu lucrurile devenite cat se poate de serioase, si-a adus familia in Bucuresti. Avea de convins doua parti ? o data pe cei mici si o data pe sotul sau. Pe copii i-a convins usor; i-a adus de sarbatori, cand tot bulevardul Magheru era plin de lumini, i-a dus in mall la bowling si la jocuri mecanice. Au fost fascinati si dornici sa se mute. “Mai ramanea sa mai convingem jumatatea. Si a fost la modul urmator: ce facem, pentru ca profesional simteam ca pot mai mult, am dovedit ca pot mai mult si nu ma mai puteam intoarce in Suceava, pentru ca nu gaseam ceva asemanator.”

    Despre greseli, numai de bine

    Despre greselile de business vorbeste la fel de usor si deschis cum o face despre reusite. O greseala pe care a facut-o a fost in momentul in care si-a asumat mai mult decat putea duce ? avea 120 de magazine si devenise aproape imposibil sa le acopere, dar s-a ferit sa spuna “nu mai pot”. Era un lucru pe care nu voia sa il recunoasca, pe care nu putea sa il accepte. “Un moment important in formarea mea ca manager a fost acela in care mi-am acceptat greselile, le-am recunoscut si am mers mai departe. Un alt moment a fost atunci cand am vazut ca au inceput sa imi iasa lucrurile si am inceput sa am foarte multa incredere in mine, lasand cumva necontrolate punctele slabe. Si atunci e iar o greseala pe care o poti face ca om – sa crezi ca esti cel mai bun si sa scapi din vedere lucrurile slabe, care trebuie mereu monitorizate.”
    La polul opus, cand intrebi un om de vanzari despre cea mai mare realizare, te astepti sa auzi sume ametitoare sau cuvinte care fac minuni in procesul de vanzare. Dar directorul regional al Romstal considera ca cel mai important moment din cariera sa, cu cel mai mare impact, a fost acela in care actionarul companiei, la deschiderea magazinului din Suceava, a spus ca persoana careia trebuie sa i se multumeasca este ea, pentru ca este meritul ei. “Faptul ca a recunoscut acest lucru si ca mi-a spus: ?uite, hai sa stam de vorba, vreau sa iti fac un cadou (un tablou pe care l-am pus in birou). Tu stai acolo pe scaunul acela de director pentru ca realmente il meriti?. Aceasta persoana mi-a dat incredere in mine.”
    Planurile de viitor ale directorului regional al Romstal coincid cu planurile de viitor ale companiei. Poate parea ciudat, dar Oana Catargiu spune ca se identifica cu aceasta companie, ca deja face parte din viata ei. Pe plan profesional cuvintele “extindere” si “dezvoltare” sunt cele mai folosite. Astfel, si la nivel de grup, si la nivel de regiune, obiectivul vizeaza castigarea unor procente care sa se adauge la cota lor de piata (in Romania, in prezent detin 20% din piata), extinderea pe alte piete, deschiderea unor noi magazine, atat francize, dar mai ales magazine proprii.
    De ce magazine proprii? Diferenta dintre un magazin propriu si o franciza Romstal este ca primul vinde clientului specializat, care genereaza 80% din venituri, iar cel de-al doilea vinde clientului final, care reprezinta numai 20% din vanzari. Astfel, magazinele proprii genereaza venituri mult mai mari, francizele reprezentand doar 30 de procente din cifra de afaceri a grupului. Grupul Romstal este prezent pe pietele din Romania, Rusia, Serbia, Ucraina, Bulgaria si Republica Moldova. Cifra de afaceri pentru tot grupul, in 2007, a fost de 313 milioane de euro, iar pentru Romania s-a cifrat la aproximativ 200 de milioane de euro. Reteaua de vanzare de instalatii sanitare a Romstal are 157 de magazine, dintre care 120 in Romania, 19 in Ucraina, 17 in Republica Moldova si unul in Italia. Enrico Perini, directorul de dezvoltare al Romstal, a declarat pentru Business Magazin ca tinta pentru aceasta divizie este, conform planului pe termen lung, ca in cinci ani sa ajunga la o cifra de afaceri la nivel regional de 600 de milioane de euro.

    In cifre

    In primele 6 luni ale anului 2008, la nivel international, cifra de afaceri a Grupului Romstal a inregistrat o valoare de peste 245 de milioane de euro, cu circa 24% mai mult decat in primul semestru al anului 2007

    In prezent, Grupul Romstal cuprinde companiile: Romstal, Valrom Industrie, Valplast Industrie, Autoklass Center, Belform Prod, Dezim Development, IOS Software Solutions, Central Service Instal, City Garden Distribution si Doming d.o.o Serbia

    Compania Romstal incheie primul semestru al anului 2008 consolidandu-si pozitia de lider de piata pe segmentul echipamentelor termo-hidro-sanitare, placilor ceramice, corpurilor de iluminat si echipamentelor electrice

    Cifra de afaceri realizata in primul semestru al acestui an de catre compania Romstal este de aproximativ 140 de milioane de euro, cu 18% fata de aceeasi perioada a anului trecut

    La nivel international numarul de angajati ai Grupului Romstal a crescut de la 2.924 in prima jumatate a anului trecut la 3.713 in primul semestru al anului 2008. In Romania, numarul de angajati ai companiei Romstal a ajuns la nivelul de 1.529 in primele 6 luni ale anului, fata de 1.348 in aceeasi perioada a anului trecut