Fondul Monetar Internaţional (FMI) a revizuit în scădere, marţi, perspectivele economice la nivel mondial, fiind anticipată o creştere de doar 3,2% în 2022 şi de 2,9% anul viitor, cifre mai mici comparativ cu anul 2021 şi cu estimările din aprilie.
– continuă –
BNR a făcut public, luni, minuta şedinţei de politică monetară a Consiliului Administraţiei al Băncii Naţionale din 6 iulie când s-a luat decizia majorării ratei dobânzii de politică monetară de la 3,75% la 4,75%.
În minuta şedintei prezentate public, Banca Naţională a României face o trecere în revistă a situaţiei economice actuale, a punctelor de tensiune şi a modului cum priveşte creşterea inflaţiei.
BNR se aşteaptă la o temperare a creşterii inflaţiei în următoarele trimestre, în primul rând prin eliminarea efectului de bază, iar în al doilea rând prin influenţa pe care o aduce politica monetară mai strânsă şi creşterea dobânzilor care are ca efect încetinirea creditării.
BNR spune că războiul din Ucraina şi tensiunile geopolitice sunt înafara controlului ei, ceea ce face ca situaţia viitoare să fie extrem de complicată.
Politica fiscală a Guvernului este din ce în ce mai riscantă, mai ales ca deficitul bugetar în creştere este finanţat din ce în ce mai greu la costuri din ce în ce mai mari.
Creşterea inflaţiei încă nu a pus presiuni pe piaţa muncii în sensul creşterii salariilor, ceea ce ajută politica monetară.
În continuare sunt multe semne de întrebare legate de atragerea banilor din PNRR şi a fondurilor europene.
Mai jos aveţi minuta integrală a şedinţei Consiliului de Administraţie BNR din data de 6 iulie:
„În cadrul şedinţei, Consiliul de administraţie a discutat şi adoptat decizia de politică monetară, pe baza datelor şi analizelor privind evoluţiile macroeconomice, financiare şi monetare curente şi de perspectivă prezentate de direcţiile de specialitate şi a altor informaţii interne şi externe disponibile.
În discuţiile privind comportamentul recent al inflaţiei, membrii Consiliului au arătat că rata anuală a inflaţiei şi-a accelerat creşterea în primele două luni din trimestrul II mai mult decât s-a anticipat, în condiţiile unui salt amplu consemnat în aprilie, la 13,76 la sută, de la 10,15 la sută în martie, urmat de un avans moderat în luna mai, la 14,49 la sută. S-a remarcat că cea mai mare parte a creşterii a fost determinată din nou de componente exogene ale IPC, mai cu seamă de scumpirea consistentă şi peste aşteptări a energiei electrice şi gazelor naturale, pe fondul modificării începând cu luna aprilie a caracteristicilor schemelor de plafonare a preţurilor. Influenţe peste aşteptări, dar modeste, au venit din continuarea majorării preţului combustibililor, sub impactul ascensiunii abrupte a cotaţiei ţiţeiului, în contextul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor asociate, precum şi din scumpirea unor utilităţi publice, în corelaţie cu mărirea preţurilor energiei.
La rândul ei, rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat şi-a accentuat trendul ascendent în prima lună a trimestrului II, inclusiv în raport cu previziunile, dar şi l-a temperat apoi, ajungând la 9,1 la sută în mai, de la 7,1 la sută în martie. Membrii Consiliului au observat că avansul a continuat să fie antrenat în principal de segmentul alimentelor procesate, într-o proporţie chiar substanţial mărită în raport cu trimestrul anterior, ce a atins astfel un nivel record. În schimb, aportul subcomponentei serviciilor a scăzut la cea mai mică valoare din ultimul an – probabil inclusiv în corelaţie cu evoluţia în termeni anuali a raportului leu/euro –, iar contribuţia subcomponentei mărfurilor nealimentare s-a diminuat, de asemenea, deşi mai modest, în condiţiile în care sfera categoriilor de preţuri a căror creştere de dinamică s-a temperat a devansat-o pe cea a bunurilor care şi-au accelerat uşor ritmul scumpirii.
În urma analizei, membrii Consiliului au convenit că prelungirea mersului ascendent relativ alert al ratei anuale a inflaţiei CORE2 ajustat este atribuibilă tot şocurilor globale pe partea ofertei – amplificate de războiul din Ucraina şi de sancţiunile asociate –, ale căror efecte inflaţioniste directe şi indirecte au continuat să fie potenţate pe plan intern de cotele înalte ale aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt, de rezilienţa cererii pe anumite segmente, precum şi de ponderea însemnată deţinută în coşul de consum de produsele alimentare şi de cele importate. A fost subliniată, în acest context, amploarea mondială a puternicului proces inflaţionist provocat de şocurile globale pe partea ofertei, care au propulsat dinamica preţurilor de consum la valori nemaiîntâlnite în ultimele decenii în state dezvoltate, inclusiv în numeroase ţări din Europa.
Totodată, au fost evidenţiate majorările semnificative de ritm consemnate în martie-aprilie de preţurile de producţie din industria prelucrătoare, cuprinzând şi segmentul bunurilor de consum – sub influenţa costurilor în creştere cu energia şi cu alte materii prime, îndeosebi agroalimentare, precum şi pe fondul blocajelor persistente în lanţuri de producţie şi aprovizionare –, ce vor continua probabil să se transfere treptat asupra preţurilor unor bunuri şi servicii destinate consumului, dar în funcţie şi de condiţiile cererii. Au fost, de asemenea, reliefate nivelurile ridicate ori în ascensiune ale aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt ale agenţilor economici din ultimele luni, însoţite de o ajustare mult mai estompată, totuşi, a celor pe termen mai lung ale analiştilor bancari, dar şi tendinţa de erodare a puterii de cumpărare a consumatorilor, reflectată de reintrarea în teritoriul negativ a dinamicii salariului mediu net real, în debutul trimestrului II.
Referitor la poziţia ciclică a economiei, membrii Consiliului au remarcat că activitatea economică a cunoscut în trimestrul I 2022 o intensificare mult mai puternică decât cea anticipată, crescând cu 5,2 la sută faţă de trimestrul IV 2021, când s-a majorat cu 1,0 la sută comparativ cu intervalul precedent. S-a concluzionat că evoluţia face probabilă o reamplificare vizibil peste aşteptări a excedentului de cerere agregată în acest interval, dar relativ moderată, date fiind şi implicaţiile recentei revizuiri a seriei de date privind ritmurile trimestriale ale PIB.
Şi dinamica anuală a activităţii economice s-a mărit în trimestrul I 2022 semnificativ mai mult decât s-a anticipat, la 6,4 la sută, după scăderile ample consemnate în a doua jumătate a anului precedent, până la 2,4 la sută în trimestrul IV 2021. Plusul de ritm a fost determinat însă, în principal, de variaţia stocurilor, iar aportul consumului privat – al doilea ca mărime – s-a datorat unor subcomponente cu rol secundar şi pondere relativ scăzută, în vreme ce cumpărările de bunuri şi servicii şi-au decelerat considerabil creşterea anuală în acest interval, inclusiv pe fondul unui efect de bază, au observat membrii Consiliului.
O contribuţie pozitivă notabilă la creştere a fost adusă şi de formarea brută de capital fix – pe fondul redinamizării consistente, în termeni anuali, atât a investiţiilor nete în utilaje, inclusiv mijloace de transport, cât şi a construcţiilor noi –, iar o alta mai modestă a venit din partea exportului net. Acesta şi-a anulat în primul trimestru aportul negativ la dinamica anuală a PIB, în condiţiile în care creşterea variaţiei anuale a volumului exportului de bunuri şi servicii a devansat-o pe cea a volumului importului.
Soldul negativ al balanţei comerciale şi-a reaccelerat însă creşterea în termeni anuali, preponderent pe fondul evoluţiei relativ mai nefavorabile a preţurilor importurilor, iar deficitul de cont curent şi-a accentuat considerabil trendul de adâncire în raport cu perioada similară a anului anterior, inclusiv ca urmare a deteriorării puternice a dinamicii soldului balanţei veniturilor primare, pe seama ieşirilor de profituri reinvestite şi de dividende distribuite. Deşi atribuibile parţial unor factori conjuncturali, tendinţele au fost considerate deosebit de îngrijorătoare de către membrii Consiliului, dată fiind şi diminuarea vizibilă faţă de finele anului 2021 a gradului de acoperire a deficitului de cont curent cu investiţii străine directe şi transferuri de capital.
În ceea ce priveşte piaţa muncii, membrii Consiliului au discutat cele mai recente evoluţii ale indicatorilor relevanţi, ce indică o tendinţă de tensionare a pieţei. Astfel, s-a observat că mărirea uşoară a ritmului de creştere a efectivul salariaţilor din economie în intervalul martie-aprilie este atribuibilă aproape exclusiv sectorului privat şi că aceasta a fost însoţită de o scădere graduală a ratei şomajului până la 5,4 la sută în luna mai – de la 5,8 la sută în ianuarie 2022 –, nivel ce rămâne totuşi vizibil superior celor pre-pandemice. În acelaşi timp, deficitul de forţă de muncă raportat de companii şi-a accentuat ascensiunea în trimestrul II, tinzând să se apropie de valorile prevalente anterior pandemiei, iar intenţiile de angajare pe orizontul apropiat de timp s-au majorat, dar în condiţiile unor evoluţii mixte la nivel sectorial, justificate probabil mai ales de efectele şi incertitudinile generate de războiul din Ucraina şi de sancţiunile instituite.
Totodată, câştigul salarial mediu brut nominal şi-a accelerat semnificativ creşterea anuală în ultimele luni, până la un nivel de două cifre în aprilie, şi aproape integral pe seama evoluţiilor din sectorul privat, fără a egala totuşi ritmul inflaţiei. Dinamica anuală înaltă a costului unitar cu forţa de muncă din industrie a consemnat o creştere şi mai amplă, mai ales în aprilie, evoluţia fiind considerată preocupantă de către unii membri ai Consiliului, chiar dacă ea decurge, în mare măsură, din scăderea substanţială în termeni anuali a productivităţii muncii în perioada recentă, pe fondul blocajelor în lanţuri de producţie şi al costurilor crescute cu energia şi materiile prime.
În acest context, unii membri ai Consiliului au făcut referiri la ritmul ridicat al inflaţiei şi la recentele măsuri privind majorarea salariului minim brut în anumite sectoare, dar şi la creşterile salariale din sectorul bugetar aflate în proces de legiferare, de natură să mărească dinamica unor salarii în perspectivă apropiată. Este, însă, de aşteptat ca, pe ansamblul economiei, o asemenea tendinţă să fie frânată de constrângerile firmelor venite din costurile ridicate cu energia, transportul şi cu materiile prime, precum şi de efectele şi incertitudinile mari generate de prelungirea războiului din Ucraina şi de suplimentarea sancţiunilor instituite, cu impact inclusiv asupra cererii, au susţinut mai mulţi membri ai Consiliului.
Pe orizontul ceva mai îndepărtat de timp, capacitatea unor firme de a se menţine viabile/profitabile, în contextul costurilor ridicate, va fi probabil testată şi de sistarea măsurilor de sprijin guvernamental, precum şi de nevoia de tehnologizare, ce ar putea conduce la noi restructurări sau falimente de firme. Totodată, incertitudini notabile decurg din extinderea automatizării şi digitalizării pe plan intern, precum şi din tendinţa de creştere a recursului la muncitori extracomunitari.
În discuţiile privind condiţiile financiare, membrii Consiliului au evidenţiat creşterea accelerată din perioada recentă a principalelor cotaţii ale pieţei monetare interbancare, sub impactul pasului mărit de majorare a ratei dobânzii de politică monetară din luna mai şi al controlului ferm exercitat de banca centrală asupra lichidităţii de pe piaţă, dar şi pe fondul aşteptărilor privind creşterea ratei dobânzii-cheie, potenţate de mesajele BNR şi de deciziile băncilor centrale din regiune. S-a arătat că randamentele titlurilor de stat şi-au accentuat, la rândul lor, traiectoria ascendentă, îndeosebi pe scadenţele scurte şi medii, inclusiv în contextul unui scurt episod de sell-off pe pieţele de obligaţiuni antrenat de expectaţiile privind normalizarea mai rapidă a conduitei politicii monetare de către Fed şi BCE, precum şi în condiţiile deteriorării mai pronunţate a sentimentului investitorilor financiari faţă de regiune. Sub influenţa acestor evoluţii, precum şi ca urmare a majorării mai consistente a IRCC în debutul trimestrului II, rata medie a dobânzii la creditele noi şi cea aferentă depozitelor noi la termen şi-au accelerat considerabil ascensiunea în lunile aprilie şi mai. Creşterea a fost sensibil mai pronunţată în cazul celei din urmă, reflectând inclusiv majorările de pe segmentul populaţiei, astfel încât ecartul dintre cele două categorii de rate medii ale dobânzii a atins în luna mai un minim istoric, au sesizat unii membri ai Consiliului.
În această conjunctură, cursul de schimb leu/euro s-a menţinut relativ stabil şi în lunile mai şi iunie, comportament cu implicaţii favorabile asupra inflaţiei şi încrederii în moneda naţională. Riscurile la adresa acestuia ar putea însă să se reamplifice şi să afecteze inclusiv indicatorii de vulnerabilitate externă, au atenţionat mai mulţi membri ai Consiliului, făcând referiri atât la dezechilibrul extern în accentuare şi la incertitudinile asociate consolidării bugetare, cât şi la perspectiva politicilor monetare ale Fed şi BCE, precum şi la diferenţialul semnificativ al ratei dobânzii locale faţă de ţările din regiune, în condiţiile continuării creşterii alerte a ratelor dobânzilor reprezentative de către băncile centrale din Cehia, Polonia şi Ungaria.
În acelaşi timp, membrii Consiliului au observat că procesul de creditare a rămas intens în primele două luni ale trimestrului II, inclusiv pe fondul sporirii necesarului de finanţare a activităţii curente a firmelor, în actualul context. Prin urmare, dinamica anuală de două cifre a creditului acordat sectorului privat a continuat să crească, ajungând la 16,5 la sută în luna mai, în condiţiile în care menţinerea relativ constantă a variaţiei deosebit de înalte a componentei în lei – cu un sprijin în creştere, dar relativ modest, al programelor guvernamentale –, a fost însoţită de o nouă accelerare a creşterii creditului în valută. Similar lunilor precedente, plusul de dinamică a fost adus aproape integral de împrumuturile societăţilor nefinanciare, dar cu aportul ambelor componente, de această dată. Pe ansamblu, ponderea componentei în lei în creditul acordat sectorului privat s-a menţinut constantă, la 72,7 la sută.
În schimb, masa monetară a consemnat noi scăderi de dinamică anuală în acest interval, însoţite de mutaţii structurale evidente, mai cu seamă în luna mai, care s-ar putea consolida în viitorul apropiat, au remarcat mai mulţi membri ai Consiliului. Potrivit opiniilor exprimate, aceste evoluţii au ca explicaţii relocări de portofolii ale populaţiei înspre titluri de stat, asociate cu realocări ale deţinerilor de lichiditate ale populaţiei şi firmelor către depozite la termen în lei – pe fondul accelerării creşterii ratelor dobânzilor aferente –, dar şi probabila manifestare temporară a unei cereri de consum anterior reprimată, mai ales în cazul serviciilor de turism extern.
În ceea ce priveşte evoluţiile viitoare, membrii Consiliului au arătat că, potrivit noilor evaluări, rata anuală a inflaţiei va continua să crească până la mijlocul trimestrului III, dar într-un ritm vizibil încetinit, urcând astfel moderat peste valorile evidenţiate pe orizontul scurt de timp de cea mai recentă prognoză pe termen mediu. S-a reamintit că prognoza din luna mai anticipa un vârf al dinamicii inflaţiei de 14,2 la sută în iunie 2022, urmat de o descreştere doar graduală pe parcursul a patru trimestre, însă mai alertă apoi, implicând coborârea acesteia la niveluri de o cifră abia în semestrul II 2023 şi menţinerea ei deasupra intervalului ţintei la finele orizontului prognozei, la 6,2 la sută.
Responsabile de noua înrăutăţire a perspectivei apropiate a inflaţiei sunt tot şocurile globale pe partea ofertei, au subliniat în mai multe rânduri membrii Consiliului, observând că resorturile sale majore sunt dinamicile mai mari anticipate a fi consemnate în lunile următoare de preţurile combustibililor, gazelor naturale şi energiei electrice – chiar şi în contextul aplicării schemelor de sprijin şi al manifestării unor efecte de bază –, precum şi de preţurile alimentelor procesate, în principal sub influenţa ascensiunii mai puternice a cotaţiilor ţiţeiului, produselor energetice şi ale mărfurilor agroalimentare, pe fondul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor asociate. Influenţe suplimentare sunt aşteptate şi de pe segmentul preţurilor administrate, inclusiv ca urmare a scumpirii biletelor CFR, precum şi de pe cel al produselor din tutun, pe fondul majorării accizei specifice. S-a sesizat că, în aceste condiţii, efectele inflaţioniste adiţionale – directe şi indirecte – ale şocurilor globale pe partea ofertei vor afecta, pe mai departe, atât evoluţia componentelor exogene ale IPC, cât şi dinamica inflaţiei de bază, cu o intensitate mult diminuată, totuşi, faţă de trimestrele anterioare, mai ales în cazul celei din urmă.
S-a convenit, totodată, că previziunile privind impactul şi durata schemelor de plafonare a preţurilor la energie continuă să fie grevate de incertitudini, iar incertitudini similare sunt asociate măsurii privind compensarea preţului combustibililor, prezumată a fi aplicată în intervalul iulie-septembrie 2022. Balanţa integrală a riscurilor la adresa prognozei inflaţiei induse de factorii pe partea ofertei rămâne însă dominată de riscuri în sens ascendent, cel puţin pe termen scurt, inclusiv pe fondul măsurilor fiscale anunţate recent vizând creşterea veniturilor bugetare, fiind însă posibile şi mici corecţii descendente ale unor cotaţii internaţionale, mai ales în cazul mărfurilor agroalimentare, precum şi ameliorări relativ mai evidente în lanţuri globale de producţie şi aprovizionare, au conchis membrii Consiliului.
Unii membri ai Consiliului au apreciat că, într-un asemenea context, ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu şi prevenirea declanşării unei creşteri autoîntreţinute a nivelului general al preţurilor de consum – eventual printr-o spirală salarii-preţuri –, reclamă o nouă creştere a ratei dobânzii-cheie, mai ales în condiţiile în care piaţa muncii tinde să se tensioneze. O astfel de reacţie este justificată şi din perspectiva credibilităţii băncii centrale, au susţinut mai mulţi membri ai Consiliului.
În acelaşi timp, s-a observat că din partea poziţiei ciclice a economiei sunt de aşteptat presiuni inflaţioniste modeste şi în atenuare în perspectivă apropiată, însă mai intense decât cele anticipate anterior, în condiţiile în care noile evaluări indică o cvasi-stagnare a activităţii economice în trimestrele II şi III – sub impactul războiului din Ucraina şi al sancţiunilor asociate –, dar după o accelerare mult peste aşteptări a creşterii acesteia în trimestrul I. Evoluţiile fac probabile valori în descreştere ale excedentului de cerere agregată în trimestrele II şi III, însă vizibil mai ridicate decât cele evidenţiate în prognoza din luna mai 2022.
Evoluţiile implică şi o descreştere considerabilă a dinamicii anuale a activităţii economice în trimestrul II, urmată de o reamplificare în trimestrul III, pe seama unui efect de bază, dar şi niveluri ale acestei dinamici semnificativ mai ridicate decât cele prognozate anterior, ca urmare a creşterii mult peste aşteptări a PIB în trimestrul I, au remarcat membrii Consiliului.
Totodată, s-a sesizat că indicatorii cu frecvenţă ridicată sugerează o semnificativă accelerare temporară a creşterii consumului privat în trimestrul II faţă de aceeaşi perioadă din 2021, preponderent pe seama unui efect de bază, dar şi pe fondul manifestării unei cereri reprimate, mai ales pe segmentul serviciilor. În schimb, o evoluţie de sens opus este posibilă în cazul formării brute de capital fix, de natură să contribuie decisiv la scăderea dinamicii anuale a PIB în trimestrul II, având în vedere mai ales declinul amplu consemnat de volumul lucrărilor de construcţii în luna aprilie în raport cu perioada similară a anului trecut. În acelaşi timp, aportul exportului net la dinamica anuală a PIB ar putea redeveni uşor negativ, în condiţiile în care exporturile de bunuri şi servicii şi-au diminuat considerabil variaţia anuală în aprilie şi mult mai pronunţat decât importurile, inclusiv pe fondul evoluţiei nefavorabile a preţurilor externe. Drept consecinţă, deficitul comercial şi-a mărit de peste două ori dinamica anuală faţă de media trimestrului I, iar cel de cont curent a continuat să crească alert în termeni anuali, chiar şi în condiţiile uşoarei ameliorării a evoluţiei soldului balanţei veniturilor primare.
S-a arătat în mod repetat că prelungirea războiului din Ucraina şi extinderea sancţiunilor impuse Rusiei generează incertitudini şi riscuri considerabile la adresa perspectivei activităţii economice, implicit a evoluţiei pe termen mediu a inflaţiei, prin efectele posibil mai mari exercitate, pe multiple căi, asupra puterii de cumpărare şi încrederii consumatorilor, precum şi asupra activităţii, profiturilor şi planurilor de investiţii ale firmelor, dar şi prin potenţiala afectare mai severă a economiei europene/globale şi a percepţiei de risc asupra economiilor din regiune, cu impact nefavorabil asupra costurilor de finanţare.
În această conjunctură, valorificarea la maximum a fondurilor europene alocate României, în special a celor aferente programului Next Generation EU, este vitală, au susţinut membrii Consiliului, atragerea acestora fiind esenţială pentru accelerarea reformelor structurale, inclusiv a tranziţiei energetice – dată fiind şi natura condiţionalităţilor ataşate procesului –, dar şi pentru a se contrabalansa, cel puţin parţial, impactul contracţionist al amplelor şocuri globale pe partea ofertei, precum şi efectele consolidării fiscale.
Incertitudinile şi riscurile asociate conduitei viitoare a politicii fiscale sunt însă în creştere, au convenit membrii Consiliului, făcând referiri la execuţia bugetară de până acum şi la cerinţa continuării consolidării bugetare în contextul procedurii de deficit excesiv şi al tendinţei de înăsprire a condiţiilor de finanţare, dar evidenţiind, cu precădere, actuala conjunctură economică şi socială dificilă pe plan intern şi global, precum şi seturile de măsuri aplicate de curând în vederea sprijinirii populaţiei şi firmelor, ce pot avea implicaţii adverse asupra parametrilor bugetari.
În urma analizei de ansamblu, membrii Consiliului au apreciat în mod unanim că un asemenea context reclamă majorarea cu 1,00 punct procentual a ratei dobânzii de politică monetară, în vederea ancorării anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu şi a stimulării economisirii, pentru a se asigura readucerea durabilă a ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, într-o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile. Din această perspectivă, a fost subliniată importanţa dozajului măsurilor şi a calibrării conduitei politicii monetare în actuala conjunctură, astfel încât să se evite pe cât posibil o încetinire semnificativă a creşterii economice, date fiind şi efectele contracţioniste majore generate de şocurile ample pe partea ofertei, îndeosebi de criza energetică, dar şi cerinţa progresului consolidării bugetare.
În acelaşi timp, s-a susţinut necesitatea păstrării controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară şi a fost reiterată importanţa continuării monitorizării atente a evoluţiilor mediului intern şi internaţional, care să permită adecvarea instrumentelor de care dispune BNR în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu.
În aceste condiţii, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 4,75 la sută, de la 3,75 la sută. Totodată, s-a decis majorarea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 5,75 la sută, de la 4,75 la sută şi creşterea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 3,75 la sută, de la 2,75 la sută. În acelaşi timp, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate păstrarea controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară. De asemenea, Consiliul de administraţie al BNR a decis în unanimitate păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.”
Economiştii sunt de părere că o recesiune economică nu este absolut iminentă, însă ceea ce le provoacă cele mai multe temeri este că urmează o perioadă de stagflaţie care va dura cel puţin un an, scrie CNBC.
„Nu va exista un moment de respiro după ce trece stagflaţia, pentru că este foarte posibil să ne trezim cu o recesiune”, a declarat Simon Baptist, economist şef în cadrul Economist Inteelligence Unit.
Războiul din Ucraina şi pandemia continuă să lovească puternic în lanţurile de aprovizonare la nivel global, iar la pachet cu această problemă vine stagflaţia. Aceasta este un fenomen economic caracterizat de creşteri importante ale preţurilor şi de o slabă creştere economică. Potrivit economiştilor, perioada de stagflaţie ar putea dura cel puţin 12 luni.
„Preţurile mărfurilor vor începe să scadă din trimestrul următor, însă ele vor rămâne totuşi în permanenţă la un nivel mai ridicat comparativ cu nivelul de dinaintea războiului”, a mai spus economistul şef.
Pademia joacă un rol important în această problemă şi la fel ca războiul, afectează lanţurile de aprovizionare pentru bunuri şi mărfuri, forţând totodată creşterea preţurilor pentru alimente şi combustibil.
Există şi o veste bună. Creşterea economică încă este prezentă, deşi într-un ritm mai slab, iar piaţa muncii la nivel global rezistă. Şomajul la nivelul celor mai multe economii a atins cel mai scăzut prag din ultimele decenii.
Altfel spus, consumatorii nu au motive să se pregătească pentru o recesiune. Chiar dacă economia globală este supusă unui risc de recesiune, oamenii au reuşit să acumuleze economii şi active care să le ofere siguranţă.
„Pentru aproape toate economiile asiatice, o recesiune este destul de puţin probabilă”, mai spune Simon Baptist.
Inflaţia însă rămâne o problemă pentru toată lumea. Băncile centrale de pe tot mapamondul au majorat dobânzile penru a se putea lupta cu creşterea preţurilor.
Banca centrală a SUA a anunţat la începutul lunii o majorare istorică a ratei de dobândă, la cel mai înalt nivel din ultimii 20 de ani şi avertizând totodată că viitoare creşteri sunt pe drum.
Recent, Banca Centrală a Noii Zeelande a anunţat de asemenea o nouă majorare a dobânzii, ajungând astfel la a cincea rundă a acestei măsuri.
„Suntem foarte hotărâţi să readucem inflaţia în zona de 1-3%. Ne aflăm la 6,9% şi suntem foarte departe de acest obiectiv, dar vom face tot ce este necesar pentru a reuşit”, a declarat Adrian Orr, guvernatorul băncii.
Măsurile băncilor din întreaga lume ar putea avea totuşi un efect toxic. Creditorii se luptă cu inflaţia prin majorarea dobânzilor însă continuarea acestei politici poate aduce mai rapid recesiunea faţă în faţă cu economiile lumii, pentru că dobânzile tot mai mari s-ar putea traduce în final în încetinirea creşterii economice.
„Nu cred că este probabilă o recesiune imediată. Însă, pe de altă parte, nu am putut prevedea o pandemie şi nu am putut prevedea un război, aşa că, la sfârşitul zilei, nimeni nu ştie cu siguranţă ce va urma”, crede Henk Paardekooper, CEO al First Bank. El consideră că România are o forţă de muncă foarte educată şi competitivă, înregistrează o creştere economică solidă şi are tot potenţialul de a excela în sectoare precum producţia, IT şi agricultura. Deci, din punct de vedere economic, ar trebui să poată beneficia de consecinţele pandemiei şi ale războiului.
Nimeni nu are globul de cristal pentru a privi în viitor, iar retrospectiva este întotdeauna un lucru minunat. Ceea ce am învăţat este să continui mereu să construiesc şi să îmbunătăţesc, deoarece fiecare criză este imprevizibilă şi creează efecte de şoc. A sta pe loc şi nemişcat nu este niciodată un lucru productiv sau indicat. Crizele vin cu confuzie, anomalii şi provocări. Şi asta va crea întotdeauna oportunităţi”, spune Henk Paardekooper, executive president/CEO al First Bank, care are experienţă de circa trei decenii în banking. Economia românească va simţi impactul mai larg al războiului de la graniţă dintre Rusia şi Ucraina din cauza efectelor generale de şoc, după cum anticipează şeful First Bank. Vedem deja preţuri mai mari la energie şi resurse naturale. De asemenea, există un impact asupra lanţului de aprovizionare cu alimente şi mărfuri. Desigur, un război atât de aproape şi în Europa are un impact negativ şi asupra sentimentului general şi încrederii, lucru care nu este niciodată constructiv pentru economie. Presiunea inflaţionistă era deja mare, iar efectele războiului o vor amplifica, ceea ce vedem deja că se întâmplă, explică el. „Inflaţia creşte peste tot, inclusiv în România”.
În condiţiile în care războiul a crescut şi mai mult presiunile inflaţioniste, vedem şi ratele dobânzilor crescând. „ROBOR a crescut în trei luni de la 3% la peste 5%, într-o perioadă foarte scurtă. Acest lucru duce la rate mai mari ale dobânzii la împrumuturi, precum şi la depozite. Pentru consumatori, impactul asupra împrumuturilor lor va fi atenuat în timp, deoarece rata de bază IRCC urmează ratele pieţei cu întârziere, dar şi consumatorii vor trebui să fie pregătiţi pentru rate mai mari la împrumuturi. Mă aştept ca dobânzile de pe piaţa interbancară să fie mai mari, aşa cum era anticipat înainte de începerea războiului, deoarece ratele sunt deja la nivelul aşteptat pentru întregul an şi urmează să vină mai multe creşteri, în conformitate cu celelalte economii emergente şi ţări dezvoltate.” Contextul economic actual va afecta în mod inevitabil companiile şi consumatorii, în condiţiile în care cresc preţurile la alimente, la energie, dar şi dobânzile. Pe piaţa valutară, când ne uităm la regiune, am văzut că cele mai multe valute au fluctuat, mai puţin leul faţă de euro, care a fost „solid ca o stâncă”. „În mod clar, banca centrală a făcut din aceasta o prioritate cheie. În vremuri de incertitudine, oamenii tind să opteze pentru ce e mai aproape de certitudine, iar euro este una dintre monedele de bază ale lumii după dolarul american. Am văzut, de asemenea, că şi preţul aurului a crescut. Cu toate acestea, recent am putut observa că oamenii au început să treacă înapoi de la euro la lei.” În perspectivă, deoarece cea mai mare volatilitate a fost observată pe toate pieţele imediat după începutul războiului, şeful First Bank nu se aşteaptă la schimbări semnificative în viitorul apropiat pe acest palier. „S-ar putea să vedem o depreciere treptată a leului până la sfârşitul anului, dar aceasta ar fi legată mai mult de inflaţie şi de diferenţa reală a ratelor dobânzilor între euro şi lei”, anticipează CEO-ul First Bank, fosta Piraeus Bank România, instituţie de credit deţinută de fondul american de investiţii J.C. Flowers.
Carte de vizită:
♦ Olandezul Henk Paardekooper l-a înlocuit în 2019 la conducerea First Bank pe Dominic Bruynseels, care a renunţat la funcţie după doar un an de mandat;
♦ Anterior, Henk Paardekooper a condus operaţiunile RBS România (fosta ABN Amro) din 2011 până în 2014, perioadă în care portofoliile de clienţi retail şi corporate au fost vândute către UniCredit. După ce RBS s-a retras din România, Paardekooper a preluat poziţia de country manager al RBS Rusia;
♦ El are o experienţă de peste 30 de ani în sectorul bancar internaţional, în cadrul Royal Bank of Scotland şi ABN AMRO, care include coordonarea unor divizii naţionale şi regionale, precum şi gestionarea unor active şi portofolii în regiuni şi pe pieţe foarte diverse, în principal în Europa Centrală şi de Est. Paardekooper a lucrat în Ţările de Jos, Regatul Unit, Rusia şi CSI, România, Polonia, Republica Cehă, Turcia, Emiratele Arabe Unite şi în America Latină;
♦ În perioada 2016 – 2017, în calitate de Hub Head RBS pentru Europa Centrală şi de Est, Orientul Mijlociu şi Africa (CEEMEA), Henk Paardekooper a fost implicat în realizarea analizei strategice a regiunii CEEMEA pentru RBS şi a coordonat cu succes operaţiunile de restructurare şi cedare de active ale băncii pe pieţele din Rusia, Kazahstan, Slovacia, Africa de Sud, Polonia, Republica Cehă, Turcia şi Emiratele Arabe Unite. Henk Paardekooper are un Master în econometrie la Universitatea Erasmus din Rotterdam, Olanda.
Din perspectiva evoluţiei economiei, şeful First Bank spune că nu vede posibilă o recesiune imediată, dar nu exclude o astfel de situaţie în viitor în condiţiile în care planează incertitunea, amintind că nu au fost posibile predicţii nici privind apariţia pandemiei COVID-19 şi nici privind apariţia războiului de la graniţă. „Nu cred că este probabilă o recesiune imediată, însă pe de altă parte, nu am putut prevedea o pandemie şi nu am putut prevedea un război, aşa că, la sfârşitul zilei, nimeni nu ştie cu siguranţă ce va urma”. După primul trimestru (T1) din acest an veştile privind creşterea PIB au fost bune, România înregistrând o creştere economică de 6,5% faţă de T1/2021, în timp ce comparativ cu ultimul trimestru din 2021 PIB-ul a crescut în T1 cu 5,2%. Însă, pentru finalul acestui an instituţiile financiare internaţionale şi băncile locale au redus prognozele privind creşterea economică din România spre 2-3%. Pentru economia românească, volumul importurilor directe din Rusia şi al exporturilor către Rusia este relativ scăzut. La fel este şi relaţia comercială cu Ucraina. România importa însă volume mari de materiale de construcţii şi bunuri agricole din Ucraina, importuri care acum sunt amânate sau trebuie înlocuite de alţi producători, adaugă el. Dar dincolo de provocări şi de potenţiale efecte negative ale războiului există şi atuuri ale României. „România are o forţă de muncă foarte educată şi competitivă, înregistrează o creştere economică solidă şi are tot potenţialul de a excela în sectoare precum producţia, IT şi agricultura. Deci, din punct de vedere economic, ar trebui să poată beneficia de consecinţele pandemiei şi ale războiului. Evoluţii precum proximitatea de pieţele high-end vor contribui la întărirea României. De asemenea, mixul energetic al României este mult mai divers decât în multe alte ţări din UE, întrucât România utilizează energie solară, hidro, eoliană şi nucleară, toate clasificate ca fiind verzi în taxonomia energetică a UE. Există o mică dependenţă de combustibilii fosili din Rusia, însă această dependenţă este mult mai mică decât pentru multe alte ţări ale UE”.
România consumă mai mult gaz decât produce şi există o mică dependenţă de Rusia, continuă şeful First Bank. Dependenţa de Rusia – de 20% din consumul intern pentru iarnă – ar urma să fie redusă la zero în următorii 5 ani având în vedere proiectele în derulare. „Oricum, gazul este considerat doar o sursă temporară de energie verde. România ar trebui să se concentreze în continuare pe mixul energetic diversificat, solar, eolian, hidro şi nuclear.” În plus, un alt atuu este că România are printre cele mai fertile terenuri agricole din lume, iar potenţialul constă în îmbunătăţirea eficienţei şi productivităţii în agricultură, în opinia lui Henk Paardekooper. Ce ar trebui să facă, în general, autorităţile din România având în vedere noul context? „Autorităţile ar trebui să continue doar să se concentreze pe îmbunătăţirea puterii economice a României. Ceea ce înseamnă abordarea deficitelor, investirea în infrastructură, educaţie, asistenţă medicală şi crearea unui mediu de afaceri stabil şi previzibil. Nu ar trebui să ne lăsăm distraşi; aceasta este singura cale către succesul durabil pe termen lung.” Vorbind în continuare despre sistemul bancar românesc, şeful First Bank susţine că „este puternic” şi, deşi sunt prea multe bănci, nu par să existe bănci problematice, cel puţin nu în top 20, rezervele de capital fiind consistente. „Cred că încă sunt prea multe bănci, dar nu par să existe bănci cu adevărat problematice, când te uiţi la primele douăzeci de bănci din sector, care constituie 98% din totalul activelor bancare. Rezervele de capital sunt puternice şi capabile să absoarbă un şoc. Deci, cele mai mari provocări sunt cele exterioare sistemului, precum o reducere semnificativă a creşterii PIB-ului, inflaţia, deficitul fiscal-bugetar.” Liderul First Bank aminteşte şi că economia nu funcţionează fără bănci, activitatea bancară fiind un serviciu esenţial. „După cum am văzut în timpul restricţiilor pandemice, au existat trei servicii esenţiale la care oamenii au avut acces tot timpul şi pentru care li s-a permis să iasă din casă – magazinele alimentare, farmaciile şi asistenţa medicală, dar şi băncile; deşi băncile nu au fost întotdeauna menţionate în acest context. Indiferent ce se întâmplă, avem nevoie de hrană, de sănătate, dar şi de acces la bani şi la servicii de procesare a plăţilor. Nu putem avea una fără celelalte. Economia nu funcţionează fără bănci, unul dintre motivele pentru care activitatea bancară este atât de interesantă şi pentru care îmi place să fiu bancher.” Referindu-se la sectoarele economice preferate la creditare de banca pe care o conduce, Paardekooper spune că First Bank se concentrează asupra clienţilor din toate segmentele şi din întregul spectru economic. „Scopul nostru este să oferim servicii financiare clienţilor care sunt activi în economia românească.” El susţine că au fost făcute „progrese extraordinare în implementarea strategiei şi în finalizarea transformării First Bank.” „Am generat un profit net solid, cu o contribuţie puternică din partea tuturor segmentelor noastre, respectiv gospodării, microîntreprinderi, IMM-uri şi clienţi corporativi de pe piaţa medie. Iar transformarea noastră într-o bancă de sine stătătoare, care oferă servicii bancare convenabile de zi cu zi clienţilor români, cu accent pe digital, dar cu o componentă umană, a progresat bine şi putem spune că am finalizat transformarea. Desigur, transformarea şi schimbarea nu sunt niciodată pe deplin finalizate, dar călătoria de transformare pe care am început-o acum trei ani s-a încheiat cu succes”.
First Bank în cifre
► În 2021, First Bank a obţinut un profit de 57,1 mil. lei după ce pentru anul 2020 raportase o pierdere de 70,7 mil. lei.
► Veniturile operaţionale nete ale băncii au crescut anul trecut cu 7% faţă de 2020, atingând valoarea de 354 mil. lei.
► Pe palierul finanţărilor, First Bank a ajuns la un portofoliu de credite de 4,1 mld. lei, în creştere cu 4% faţă de 2020, banca susţinând că valoarea creditelor acordate a înregistrat „o evoluţie semnificativă pe toate segmentele de clienţi“.
► Un ritm mai susţinut este remarcat în special în zona de creditare pentru IMM-uri, unde s-a înregistrat o creştere de 16% faţă de anul 2020, influenţată pozitiv de aderarea First Bank la programele de sprijin guvernamentale.
► Sursele atrase de bancă la clienţi au ajuns anul trecut la 5,2 mld. lei, nivel apropiat de volumul depozitelor din 2020, de aproape 5,5 mld. lei.
► La sfârşitul anului 2021, activele totale ale First Bank depăşeau 6,9 mld. lei, în timp ce capitalul propriu a ajuns la aproape 800 mil. lei.
► Raportul cost-venituri s-a îmbunătăţit şi a atins 79% în 2021, comparativ cu 93% în 2020, datorită eficienţei operaţionale sporite ca urmare a investiţiilor în digitalizare şi automatizare a proceselor, potrivit explicaţiilor transmise de bancă.
► În ultimii trei ani, First Bank a desfăşurat procese ample de transformare, susţinute de investiţii în tehnologie, produse, procese şi oameni de aproape 100 mil. lei.
Paardekooper aminteşte că First Bank este singura bancă din România care oferă un serviciu de video banking veritabil, unde clienţii pot obţine consiliere personală şi personalizată, precum şi încheierea de tranzacţii, cum ar fi deschiderea de conturi, accesarea de împrumuturi şi credite ipotecare. În plus, noul proces automatizat de creditare ipotecară de la A la Z de la First Bank permite clienţilor să obţină aprobarea financiară pentru o cerere de credit ipotecar într-o singură zi lucrătoare şi trebuie să vină la bancă o singură dată, pentru semnarea finală a contractelor, dacă totul merge bine, explică şeful First Bank.
În 2021, First Bank a obţinut un profit de 57,1 mil. lei după ce pentru anul 2020 raportase o pierdere de 70,7 mil. lei. Veniturile operaţionale nete ale băncii au crescut anul trecut cu 7% faţă de 2020, atingând valoarea de 354 mil. lei, după cum a transmis banca. Pe palierul finanţărilor, First Bank a ajuns la un portofoliu de credite de 4,1 mld. lei, în creştere cu 4% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, banca susţinând că valoarea creditelor acordate a înregistrat „o evoluţie semnificativă pe toate segmentele de clienţi“. Un ritm mai susţinut este remarcat în special în zona de creditare pentru IMM-uri, unde s-a înregistrat o creştere de 16% faţă de anul 2020, influenţată pozitiv de aderarea First Bank la programele de sprijin guvernamentale. First Bank s-a alăturat programului IMM Invest în al doilea an de dezvoltare, cu fonduri de 329,3 mil. lei alocate pentru 2021, în creştere cu 46,4% faţă de anul precedent. Sursele atrase de bancă la clienţi au ajuns anul trecut la 5,2 mld. lei, nivel apropiat de volumul depozitelor din 2020, de aproape 5,5 mld. lei. La sfârşitul anului 2021, activele totale ale First Bank depăşeau 6,9 mld. lei, în timp ce capitalul propriu a ajuns la aproape 800 mil. lei. Rata totală de adecvare a capitalului a ajuns la 23,14%, iar rata lichidităţii a fost cu mult peste 200%. Raportul cost-venituri s-a îmbunătăţit şi a atins 79% în 2021, comparativ cu 93% în 2020, datorită eficienţei operaţionale sporite ca urmare a investiţiilor în digitalizare şi automatizare a proceselor, potrivit explicaţiilor transmise de bancă. Rentabilitatea operaţională ridicată permite băncii să investească în proiecte şi campanii cu valoare adăugată care vizează îmbunătăţirea experienţei clienţilor şi creşterea portofoliului de credite, după cum a transmis banca. În ultimii trei ani, First Bank a desfăşurat procese ample de transformare, susţinute de investiţii în tehnologie, produse, procese şi oameni de aproape 100 mil. lei. Banca susţine că are ca obiectiv oferirea de produse şi servicii de top ce permit efectuarea de operaţiuni bancare într-un mod simplu şi eficient, garantând clienţilor o experienţă de utilizare modernă şi adaptată nevoilor lor.
România a avut în primul trimestru o creştere economică de 6,5% faţă de perioada similară din 2021, în timp ce comparativ ultimul trimestru din 2021 PIB-ul a crescut în T1 cu 5,2%, a anunţat marţi INS.
Ritmul anual de creştere din T1 2022 este mai mare decât cel din T4 2021, când economia a urcat cu 2,4%. La nivelul anului 2021, PIB-ul a avut un plus de 5,9%.
Şi ritmul de creştere trimestrială a accelerat la începutul lui 2022, după un avans de doar 1% în T4 2021 faţă de T3 2021.
Comisia Europeană a anunţat luni, în prognoza de primăvară, că a redus aproape la jumătate estimările privind creşterea economică a României în 2022, la 2,6%, de la 4,2% cât estimase în februarie, înainte de izbucnirea conflictului din Ucraina.
La începutul lunii mai, Comisia Naţională de Prognoză a revizuit tot în jos estimările privind creşterea economică din acest an, la 2,9%, faţă de 4,3% cât estima în iarnă, dar în termeni nominali, valoarea PIB în 2022 a fost majorată de la 1.314 miliarde lei la 1.327 miliarde lei.
Tot în mai, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) a anunţat că se aşteaptă la un avans de 2,5% în acest an pentru România, iar FMI şi-a revizuit de asemenea previziunile de la 4,8% cât estima în toamnă până la 2,2%.
Un business bun este un business bun, indiferent de vremuri, dacă sunt bune sau rele. Când situaţia economică este bună, ai creştere economică, nu ai inflaţie, este relativ uşor să conduci un business. Businessurile de calitate sunt acelea care rezistă vremurilor incerte. Un business bun este unul care nu stă nemişcat, ci se mişcă şi continuă să investească. Sunt multe programe guvernamentale care sprijină investiţiile, sunt băncile care vin cu finanţare
Henk Paardekooper, preşedintele First Bank, în cadrul evenimentului evenimentului ZF/First Bank „Cum putem folosi expertiza businessului american în România“
Anul trecut o mare parte dintre economişti se aşteptau şi prognozau un 2022 al revenirii economice, în care afacerile se întorceau complet la viaţă, iar oamenii erau din nou liberi să pompeze bani în vacanţe şi în tot ce n-au putut pe fondul pandemiei. Războiul izbucneşte în estul Europei şi lumea se trezeşte la realitate, scrie Finacial Times.
În februarie, Rusia declanşează invazia asupra Ucrainei, iar visul reîntoarcerii la „roaring twenties” (perioada anilor ’20 în SUA, caracterizată de o explozie economică şi schimbări socio-culturale majore – n.r.) se stinge rapid. Pe fondul războiului, economiştii sunt forţaţi să-şi schimbe narativul, abandondând optimismul şi făcând o paralelă între situaţia economică a anilor 1970 şi ceea ce se întâmplă în prezent.
Pe scurt, acum 50 de ani, SUA trimite echipament militar Israelului pentru a rezista conflictului declanşat de o parte importantă a ţărilor arabe împotriva sa. Ca răspuns OPEC lansează un embargo ce avea să creeze una dintre cele mai importante crize petroliere din istorie, lovind în plin SUA. Embargoul a creat un efect în lanţ şi a dus la o perioadă dificilă din punct de vedere economic. Anii 70 s-au caracterizat printr-o inflaţie de două cifre şi blocarea creşterii economice a naţiunilor din întreaga lume, fenomen cunoscut în prezent ca stagflaţie.
Acum discuţiile privind stagflaţia se reaprind. Şocurile economice încasate de întreaga lume după doi ani de pandemie au fost dublate războiul ruso-ucrainean care aruncă în aer inflaţia, în timp ce prognozele de creştere economică se deteriorează într-un ritm alert.
Scenariul în care stagflaţia se intoarce sperie bancherii şi le dă mari dureri de cap, pentru că există foarte puţine instrumente monetare care pot combate această problemă. Majorarea dobânzilor poate ajuta la reducerea inflaţiei, însă creşterea costurilor de împrumut riscă să impacteze creşterea economică. Pe de altă parte, dacă băncile decid să păstreze o politică monetară lejeră, inflaţia îşi va continua creşterea.
FMI şi o parte dintre analiştii economici nu consideră că riscul de a experimenta din nou problemele economice ale anilor 1970 este atât de ridicat. Inflaţia nu a ajuns la nivelul de atunci, băncile centrale sunt mult mai indepedente şi există acum un sistem fiscal care îi poate proteja şi pe cei mai vulnerabili.
Aşa cum criza petrolului a produs şocuri asupra economiei globale în anii ’70, la fel şi cei doi ani de pandemie au pus o presiune uriaşă asupra rezervelor de bunuri şi servicii din întreaga lume.
Înainte de izbucnirea războiului în Ucraina, preţurile deja ajungeau la maxime istorice în mai multe ţări printre care SUA, Marea Britanie şi zona euro. Explozia preţurilor a fost cauzată direct de pandemia care afectat lanţurile de aprovizionare şi a determinat băncile să implementeze largi sisteme de sprijin fiscal şi politici monetare care să se plieze pe problemele economice din ultimii doi ani.
Analiştii sunt de părere că economia globală se va contracta în aceest an. Prognoza de creştere economică globală a fost redusă de la 4,1% la 3,3%, pe fondul războiului. Mai mult, inflaţia globală este aşteptată să crească cu două procente, până la 6,2%, depăşind şi cele mai negre prognoze din ianuarie. FMI şi-a redus de asemenea prognoza de creştere economică pentru 143 de ţări, care sunt responsabile de 86% din PIB-ul global.
„Dacă stagflaţia va veni, ea va însemna pentru oameni venituri mai mici şi dificultăţi economice care vor continua să crească”, a declarat directorul FMI, Kristalina Georgieva.
Uniunea Europeană a înregistrat o creştere economică de 0,4% în primul trimestru din 2022, în timp ce creşterea în zona euro este de 0,2%, raportat la ultimul trimestru din 2021, în timp ce inflaţia continuă să crească.
Potrivit datelor prezentate vineri de Oficiul european pentru statistică (Eurostat), ţările Uniunii Europene au avut o creştere economică de 0,4% în primul trimestru din 2022 şi de 5,2% în comparaţie cu primul trimestru de anul trecut.
În zona euro, creşterea economică a fost de doar 0,2% comparativ cu trimestrul anterior, şi de 5,0% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
Estimările actuale se bazează pe date incomplete referitoare la evoluţia valorii PIB-ului, astfel că ar putea fi modificate uşor, precizează Eurostat.
Inflaţia în zona euro a continuat să crească, ajungând la 7,5% în aprilie, de la 7,4% în martie.
Grupul austriac Erste, proprietarul BCR, a publicat vineri un raport privind evoluţia economiilor ţărilor din Europa Centrală şi de Est (ECE) în care estimează pentru România un avans de 2,8% al PIB la finalul anului, în scădere faţă de estimarea făcută îaninte de declanşarea conflictului militar de la graniţă, când instituţia preconiza o creştere economică de 3,2%.
România se clasează pe locul al treilea în topul estimărilor privind evoluţia economiei în ţările din regiunea ECE, după Ungaria, care ar urma să înregistreze anul acesta o creştere de 4,8%, şi Austria, unde este aşteptată o creştere de 3,5%.
De altfel, în raportul anterior, publicat de Erste Group la finalul lunii martie, analiştii instutuţiei precizau că se aşteaptă ca ratele de creştere secvenţiale pentru primele două trimestre ale anului 2022 să fie semnificativ mai mici decât înainte de izbucnirea războiului din Ucraina.
“Este probabil ca primul trimestru să înregistreze o creştere negativă faţă de T4/2021 (T4/2021 a înregistrat o scădere faţă de T3/2021 – n. red.), ceea ce s-ar traduce printr-o recesiune tehnică, dacă nu există revizuiri de date“. Redresare s-ar putea petrece în a doua parte a anului. Dacă tensiunile dispar, economia României ar trebui să-şi revină puternic în 2023, cu o creştere de 5,7%”, spuneau analiştii la data respectivă.
Din raportul actual al Erste mai reiese că România ar urma să înregistreze anul acesta o rată a inflaţiei de 10,2%, ţara noastră fiind devansată doar de Cehia, unde economiştii băncii austriece preconizează o inflaţie de 11,7%. La polul opus se află Austria, unde este estimată o inflaţie de doar 5,5% anul acesta.
Joi, Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză a publicat noile aşteptări pentru evoluţia economiei României în 2022. Astfel, în termeni reali, economia va creşte cu 2,9%, faţă de 4,6%, cât era prognoza pe care a fost construit bugetul de stat. Cu toate acestea, PIB în termeni nominali (pe care se bazează şi evoluţia veniturilor la bugetul de stat) ajunge la 1.328 mld. de lei, în creştere faţă de prognoza iniţială, de 1.317 mld. lei.
Noua prognoză a guvernului rămâne una dintre cele mai optimiste din piaţă. Deşi economiştii sunt de părere că, în ciuda războiului şi inflaţiei, economia nu va intra în recesiune, avansul pe care îl văd aceştia este de până la 2,5% în 2022, unele prognoze de creştere fiind şi de sub 1%.