BusinessMagazin

Tag: creditori

  • Oltchim a vândut divizia de materiale de construcţii, cu 2,6 milioane euro

    Conform celui mai recent plan de reorganizare a Oltchim, compania a vîndut sau vinde nouă pachete de active – şase uzine, serviciul de ecologizare, un lot de 1.010 vagoane de marfă, divizia de materiale de construcţii. În luna decembrie Chimcomplex Borzeşti, companie a omului de afaceri Ştefan Vuza, a preluat activelor din pachetele cinci pachete şi unul parţial, pentru 582 milioane de lei (127 de milioane de euro).

    Oltchim a intrat în procedură de insolvenţă la 30 ianuarie 2013, iar consorţiul format din Rominsolv SPRL şi BDO Busines Restructuring SPRL a fost numit administrator judiciar.

    Dynamic Selling Group este producător şi distribuitor de profile şi accesorii pentru tâmplărie PVC, înfiinţat în 2004.

  • FALIMENTUL unui star: Cum a ajuns Johnny Depp la sapă de lemn. CREDITORII îi bat tot mai des la uşă

    Totodată, actorul îşi acuză colaboratorii că nu i-au atras atenţia că face cheltuieli exagerate – în ultimii 20 de ani se estimează că Depp a cheltuit aproape 2 milioane de dolari lunar.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI AICI

  • Cel mai riscant domeniu pentru creditori

    Mai mult, jumătate din companiile care activează în comerţ nu au capital propriu. Potrivit datelor, alte sectoare cu probleme sunt cel al transporturilor, unde peste 44% dintre firme au capital propriu negativ şi construcţiile cu peste 39%.

    “Capitalul propriu negativ este unul dintre primele simptome care indică riscul ridicat de  intrare în insolvenţă al unei companii.  Din această cauză, societăţile cu capital propriu negativ sunt riscante pentru creditori, aceştia putând rămane cu creanţe a căror recuperare este de multe ori dificilă.”,a declarat Aurimas Kačinskas, CEO Creditinfo România.

    Trendul înfiinţării de noi companii este unul crescător. În primele 7 luni ale anului 2017 s-au întemeiat aproape la fel de multe companii ca în anul 2016, iar creşterea estimată până la finalul anului este de 30% raportat la acesta. Însă mai multe firme nou înfiinţate înseamnă şi riscuri mai mari, atrage atenţia Aurimas Kačinskas, CEO Creditinfo România.

    “Companiile nou-infiinţate prezintă riscuri pentru creditori în special din cauza lipsei capitalului şi a activelor, care se acumulează în timp. Astfel, este mult mai simplu pentru o companie aflată la început de drum să intre în insolvenţă comparativ cu o companie cu vechime, care pe lângă faptul că are un istoric financiar in baza caruia poate fi evaluata, deţine active mult mai valoroase pe care le poate pierde într-un astfel de demers.”

    Şi numărul de companii nou infiintate diferă de la regiune la regiune. Cel mai mare număr de companii au fost infiinţate în regiunea Bucureşti-Ilfov, peste 18.000 în anul 2017, urmat de Nord-Vest cu peste 16.000. La polul opus se află regiunea Sud-Vest Oltenia şi Vest cu mai puţin de 8.000 respectiv 9.000 companii nou infiinţate.

    Estimarile Creditinfo Romania indică un an 2017 în care se vor infiinţa cu 30% mai multe companii comparativ cu anii 2015 şi 2016.

    Cu excepţia regiuniilor Sud-Est si Sud-Vest, toate regiunile României au înregistrat creşteri ale cifrei de afaceri. Cea mai mare creştere a fost înregistrată de companiile din regiunea Vest- aproximativ 8% comparativ cu anul 2015, urmat de Sud-Muntenia cu 6% şi Bucureşti-Ilfov cu 5,1%. În cazul profitului, companiile din regiunea Bucuresti-Ilfov şi-au crescut acest indicator cu peste 70%, urmat de Nord-Est cu 38% şi Vest cu 32% La polul opus, companiile din regiunea Sud-Vest au înregistrat scăderi ale profitului cu 13%.

    În ceea ce priveşte companiile falimentare, cele mai multe se regăsesc în sectoarele comerţului (29%, în creştere faţă de iulie 2016 de la 24%) ,  producţiei (în creştere continuă şi constantă din iulie 2015, de la 18%, la peste 20%) şi construcţiilor (uşoară scădere în iulie 2017 faţă de iulie 2016, de la 20%, la 19%). Aceste companii au cel mai mare risc pentru creditorii săi, aceştia nemaiputând să-şi recupereze debitele restante. Cea mai buna viteză de plată a datoriilor o au companiile din domeniul comerţului cu 140 de zile, urmat de transport cu 190 zile. La polul opus, companiile din domeniul construcţiilor înregistrează în medie peste 2 ani în vederea plăţii datoriilor. În cazul recuperarii creanţelor, cele mai rapide companii sunt cele din domeniul comerţului cu 53 zile, urmat de  producţie cu  83 zile. Domenii în care creanţele se recuperează dificil sunt construcţiile şi agricultura.

     

  • Cel mai riscant domeniu pentru creditori

    Mai mult, jumătate din companiile care activează în comerţ nu au capital propriu. Potrivit datelor, alte sectoare cu probleme sunt cel al transporturilor, unde peste 44% dintre firme au capital propriu negativ şi construcţiile cu peste 39%.

    “Capitalul propriu negativ este unul dintre primele simptome care indică riscul ridicat de  intrare în insolvenţă al unei companii.  Din această cauză, societăţile cu capital propriu negativ sunt riscante pentru creditori, aceştia putând rămane cu creanţe a căror recuperare este de multe ori dificilă.”,a declarat Aurimas Kačinskas, CEO Creditinfo România.

    Trendul înfiinţării de noi companii este unul crescător. În primele 7 luni ale anului 2017 s-au întemeiat aproape la fel de multe companii ca în anul 2016, iar creşterea estimată până la finalul anului este de 30% raportat la acesta. Însă mai multe firme nou înfiinţate înseamnă şi riscuri mai mari, atrage atenţia Aurimas Kačinskas, CEO Creditinfo România.

    “Companiile nou-infiinţate prezintă riscuri pentru creditori în special din cauza lipsei capitalului şi a activelor, care se acumulează în timp. Astfel, este mult mai simplu pentru o companie aflată la început de drum să intre în insolvenţă comparativ cu o companie cu vechime, care pe lângă faptul că are un istoric financiar in baza caruia poate fi evaluata, deţine active mult mai valoroase pe care le poate pierde într-un astfel de demers.”

    Şi numărul de companii nou infiintate diferă de la regiune la regiune. Cel mai mare număr de companii au fost infiinţate în regiunea Bucureşti-Ilfov, peste 18.000 în anul 2017, urmat de Nord-Vest cu peste 16.000. La polul opus se află regiunea Sud-Vest Oltenia şi Vest cu mai puţin de 8.000 respectiv 9.000 companii nou infiinţate.

    Estimarile Creditinfo Romania indică un an 2017 în care se vor infiinţa cu 30% mai multe companii comparativ cu anii 2015 şi 2016.

    Cu excepţia regiuniilor Sud-Est si Sud-Vest, toate regiunile României au înregistrat creşteri ale cifrei de afaceri. Cea mai mare creştere a fost înregistrată de companiile din regiunea Vest- aproximativ 8% comparativ cu anul 2015, urmat de Sud-Muntenia cu 6% şi Bucureşti-Ilfov cu 5,1%. În cazul profitului, companiile din regiunea Bucuresti-Ilfov şi-au crescut acest indicator cu peste 70%, urmat de Nord-Est cu 38% şi Vest cu 32% La polul opus, companiile din regiunea Sud-Vest au înregistrat scăderi ale profitului cu 13%.

    În ceea ce priveşte companiile falimentare, cele mai multe se regăsesc în sectoarele comerţului (29%, în creştere faţă de iulie 2016 de la 24%) ,  producţiei (în creştere continuă şi constantă din iulie 2015, de la 18%, la peste 20%) şi construcţiilor (uşoară scădere în iulie 2017 faţă de iulie 2016, de la 20%, la 19%). Aceste companii au cel mai mare risc pentru creditorii săi, aceştia nemaiputând să-şi recupereze debitele restante. Cea mai buna viteză de plată a datoriilor o au companiile din domeniul comerţului cu 140 de zile, urmat de transport cu 190 zile. La polul opus, companiile din domeniul construcţiilor înregistrează în medie peste 2 ani în vederea plăţii datoriilor. În cazul recuperarii creanţelor, cele mai rapide companii sunt cele din domeniul comerţului cu 53 zile, urmat de  producţie cu  83 zile. Domenii în care creanţele se recuperează dificil sunt construcţiile şi agricultura.

     

  • Românii au ieşit din nou în stradă pentru a protesta împotriva PSD-ului

    Dacă majoritatea suporterilor vişinii sunt încântaţi de ideea revenirii echipei în fotbalul românesc, chiar şi cu susţinere politică din partea PSD, pentru fanii de la T2 lucrurile stau cu totul şi cu totul altfel. Vechi contestatari ai lui Valerii Moraru, suporterii care în urmă cu câţiva ani s-au desprins din Peluza Nord, au adoptat, miercuri seară, o poziţie cât se poate de clară.

    Câteva zeci de fani au mers în miez de noapte la Primăria Sectorului 1 pentru a se asigura că mesajul pe care-l transmit e înţeles de autorităţile locale. Fanii au afişat mai multe mesaje elocvente, transmiţând că Rapid trebuie să revină, dar fără implicarea politicului.
     

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

  • Cum a reuşit un stat din America să intre în faliment

    Puerto Rico trece printr-o dificilă recesiune încă din anul 2006, iar guvernul precedent nu a reuşit decât să îngroape şi mai rău economia, împrumutând an de an bani pentru a plăti cheltuielile operaţionale. Pe parcursul ultimilor doi ani, oficiali portoricani au căutat ajutor din partea Washingtonului, făcând numeroase declaraţii în faţa Congresului şi chiar în faţa judecătorilor Curţii Supreme.

    |n acelaşi timp însă, toate eforturile depuse pentru a găsi înţelegere din partea creditorilor au dat greş; prin urmare, procedura de faliment ar putea duce la situaţia în care Puerto Rico nu mai este obligată să îşi achite o mare parte din datorii.

    Una dintre soluţiile propuse pentru salvarea insulei a fost o infuzie de capital din partea guvernului american; Donald Trump a respins însă această idee, argumentând că un ajutor financiar de mai multe miliarde nu ar rezolva problema datoriilor deja existente.

    Documentele depuse deja la Congresul american prezintă o imagine extrem de dură a vieţii în Puerto Rico. Insula are o populaţie de 3,5 milioane de oameni, dar numărul celor cu un loc de muncă nu depăşeşte 1 milion. Sigur, nu toţi intră la categoria ”apţi de muncă“, dar rata şomajului se apropie de 15% – dublu faţă de cea înregistrată în Statele Unite. ”Evoluţia negativă a economiei, an după an, a dus la plecarea masivă a tinerilor din Puerto Rico, în special a doctorilor“, scriu cei de la CNN. Potrivit acestora, în fiecare zi un doctor pleacă de pe insulă.

    Comisia de supraveghere a insulei, instalată în urmă cu un an cu scopul de a readuce sustenabilitatea fiscală în Puerto Rico, a transmis autorităţilor de la Washington că nu mai poate oferi serviciile esenţiale cetăţenilor portoricani. Prin urmare, confruntându-se cu obligaţii de plată de peste 130 de miliarde de dolari, comisia a decis, în urmă cu două săptămâni, declanşarea procedurii de faliment – o mişcare ce promite să declanşeze o adevărată luptă pentru soarta insulei.

    ”Portoricanii sunt cetăţeni americani; ei sunt afectaţi de birocraţia guvernamentală, datoria publică ridicată, taxele mari şi accesul redus la oportunităţi economice. Falimentul ar putea să le afecteze pensiile sau asigurările de sănătate. Dar declararea falimentului pare a fi ultima soluţie rămasă pentru stabilizarea insulei„, scriu analiştii de la USA Today. ”|n ultimii 10 ani, Puerto Rico a pierdut 20% din locurile de muncă şi 10% din populaţie, iar asta a declanşat o criză economică ce se adânceşte în fiecare zi.“

    Nu este prima oară când Puerto Rico nu îşi poate achita datoriile: statul a intrat prima oară în incapacitate de plată în 2012, după ce a plătit doar 628.000 de dolari dintr-o datorie în valoare de 58 de milioane către Corporaţia Finanţelor Publice. ”Este o decizie care reflectă îngrijorări serioase cu privire la lichiditatea Commonwealth-ului (teritoriu care a făcut parte din Imperiu Britanic) raportat la obligaţiile faţă de creditorii noştri şi, la fel de important, obligaţiile faţă de poporul din Puerto Rico“, a declarat Melba Acosta Febo, preşedintele Băncii pentru Dezvoltare a guvernului portorican, citat într-un comunicat.

    Defaultul din 2012 a fost un moment istoric în ”spirala morţii“ economice a insulei, opina la acea vreme guvernatorul Alejandro Garcia Padilla, care a creat atunci o echipă care să prezinte un plan de restructurare a crizei datoriei. Mai exact, Puerto Rico a avut de plătit o rată lunară în valoare de 483 de milioane de dolari; insula şi-a achitat datoria, dar nu şi cele 58 de milioane de dolari datoraţi creditorilor de la Corporaţia Finanţelor Publice (PFC). Guvernul a ales în mod strategic să nu efectueze plata către PFC, deoarece entităţile care deţin datoria, cooperativele de credit şi portoricanii obişnuiţi nu au suficientă putere să lupte la tribunal.

    Revenind în prezent, potrivit cererii depuse, lista marilor creditori conţine 20 de nume. |n primul rând e vorba de Banca Populară din Puerto Rico, instituţie ce are de recuperat în jur de 12 miliarde de dolari; apar însă şi nume de companii mari, aşa cum este Microsoft, la care statul insular are o datorie de peste 8 milioane de dolari. Pe de altă parte, unii analişti consideră că decizia de a declara falimentul se datorează fondurilor de pensii, care urmează să îşi termine toate resursele între iulie şi decembrie anul acesta.

    Capitolul 11, parte a Legii Falimentului din Statele Unite, permite reorganizarea activităţii şi protecţia împotriva creditorilor. Acest cod de procedură cuprinde în aria sa de competenţă de regulă corporaţii şi parteneriate, ce propun un plan de reorganizare pentru menţinerea în viaţă a afacerii şi eşalonarea în timp a plăţii datoriilor către creditori. Dar acest capitol poate fi aplicat şi de către state sau municipalităţi; adiţional, pentru a putea apela la protecţia legilor falimentului, este necesar ca persoana juridică să fi primit consiliere din partea unei agenţii de consiliere autorizate – în cazul Puerto Rico-ului fiind vorba de o comisie de supreveghere. Există însă şi o serie de excepţii de la această regulă, determinate de administratorii de falimente.

  • Cum a reuşit un stat din America să intre în faliment

    Puerto Rico trece printr-o dificilă recesiune încă din anul 2006, iar guvernul precedent nu a reuşit decât să îngroape şi mai rău economia, împrumutând an de an bani pentru a plăti cheltuielile operaţionale. Pe parcursul ultimilor doi ani, oficiali portoricani au căutat ajutor din partea Washingtonului, făcând numeroase declaraţii în faţa Congresului şi chiar în faţa judecătorilor Curţii Supreme.

    |n acelaşi timp însă, toate eforturile depuse pentru a găsi înţelegere din partea creditorilor au dat greş; prin urmare, procedura de faliment ar putea duce la situaţia în care Puerto Rico nu mai este obligată să îşi achite o mare parte din datorii.

    Una dintre soluţiile propuse pentru salvarea insulei a fost o infuzie de capital din partea guvernului american; Donald Trump a respins însă această idee, argumentând că un ajutor financiar de mai multe miliarde nu ar rezolva problema datoriilor deja existente.

    Documentele depuse deja la Congresul american prezintă o imagine extrem de dură a vieţii în Puerto Rico. Insula are o populaţie de 3,5 milioane de oameni, dar numărul celor cu un loc de muncă nu depăşeşte 1 milion. Sigur, nu toţi intră la categoria ”apţi de muncă“, dar rata şomajului se apropie de 15% – dublu faţă de cea înregistrată în Statele Unite. ”Evoluţia negativă a economiei, an după an, a dus la plecarea masivă a tinerilor din Puerto Rico, în special a doctorilor“, scriu cei de la CNN. Potrivit acestora, în fiecare zi un doctor pleacă de pe insulă.

    Comisia de supraveghere a insulei, instalată în urmă cu un an cu scopul de a readuce sustenabilitatea fiscală în Puerto Rico, a transmis autorităţilor de la Washington că nu mai poate oferi serviciile esenţiale cetăţenilor portoricani. Prin urmare, confruntându-se cu obligaţii de plată de peste 130 de miliarde de dolari, comisia a decis, în urmă cu două săptămâni, declanşarea procedurii de faliment – o mişcare ce promite să declanşeze o adevărată luptă pentru soarta insulei.

    ”Portoricanii sunt cetăţeni americani; ei sunt afectaţi de birocraţia guvernamentală, datoria publică ridicată, taxele mari şi accesul redus la oportunităţi economice. Falimentul ar putea să le afecteze pensiile sau asigurările de sănătate. Dar declararea falimentului pare a fi ultima soluţie rămasă pentru stabilizarea insulei„, scriu analiştii de la USA Today. ”|n ultimii 10 ani, Puerto Rico a pierdut 20% din locurile de muncă şi 10% din populaţie, iar asta a declanşat o criză economică ce se adânceşte în fiecare zi.“

    Nu este prima oară când Puerto Rico nu îşi poate achita datoriile: statul a intrat prima oară în incapacitate de plată în 2012, după ce a plătit doar 628.000 de dolari dintr-o datorie în valoare de 58 de milioane către Corporaţia Finanţelor Publice. ”Este o decizie care reflectă îngrijorări serioase cu privire la lichiditatea Commonwealth-ului (teritoriu care a făcut parte din Imperiu Britanic) raportat la obligaţiile faţă de creditorii noştri şi, la fel de important, obligaţiile faţă de poporul din Puerto Rico“, a declarat Melba Acosta Febo, preşedintele Băncii pentru Dezvoltare a guvernului portorican, citat într-un comunicat.

    Defaultul din 2012 a fost un moment istoric în ”spirala morţii“ economice a insulei, opina la acea vreme guvernatorul Alejandro Garcia Padilla, care a creat atunci o echipă care să prezinte un plan de restructurare a crizei datoriei. Mai exact, Puerto Rico a avut de plătit o rată lunară în valoare de 483 de milioane de dolari; insula şi-a achitat datoria, dar nu şi cele 58 de milioane de dolari datoraţi creditorilor de la Corporaţia Finanţelor Publice (PFC). Guvernul a ales în mod strategic să nu efectueze plata către PFC, deoarece entităţile care deţin datoria, cooperativele de credit şi portoricanii obişnuiţi nu au suficientă putere să lupte la tribunal.

    Revenind în prezent, potrivit cererii depuse, lista marilor creditori conţine 20 de nume. |n primul rând e vorba de Banca Populară din Puerto Rico, instituţie ce are de recuperat în jur de 12 miliarde de dolari; apar însă şi nume de companii mari, aşa cum este Microsoft, la care statul insular are o datorie de peste 8 milioane de dolari. Pe de altă parte, unii analişti consideră că decizia de a declara falimentul se datorează fondurilor de pensii, care urmează să îşi termine toate resursele între iulie şi decembrie anul acesta.

    Capitolul 11, parte a Legii Falimentului din Statele Unite, permite reorganizarea activităţii şi protecţia împotriva creditorilor. Acest cod de procedură cuprinde în aria sa de competenţă de regulă corporaţii şi parteneriate, ce propun un plan de reorganizare pentru menţinerea în viaţă a afacerii şi eşalonarea în timp a plăţii datoriilor către creditori. Dar acest capitol poate fi aplicat şi de către state sau municipalităţi; adiţional, pentru a putea apela la protecţia legilor falimentului, este necesar ca persoana juridică să fi primit consiliere din partea unei agenţii de consiliere autorizate – în cazul Puerto Rico-ului fiind vorba de o comisie de supreveghere. Există însă şi o serie de excepţii de la această regulă, determinate de administratorii de falimente.

  • Din 24 aprilie, creditorii Forte Asigurări mai pot invoca doar daune ulterioare datei de 23 ianuarie

    În conformitate cu articolul 14, alin. 1 din Legea 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă împotriva Forte Asigurări poate formula o cerere de plată, motivată, în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior.

    „Termenul prevăzut de această dispozitie legală, de 90 de zile, se împlineşte în data de 24 aprilie 2017, în cazul societăţii Forte Asigurări. Dispozitia legală prevede şi situaţia în care dreptul de creanţă al creditorului de asigurări s-a născut ulterior datei rămânerii definitive a hotărârii judecatoreşti de faliment, respectiv, ulterior datei de 23 ianuarie 2017. În această situaţie, termenul de 90 de zile se va calcula/aplica de la data naşterii dreptului de creanţă”, precizează FGA, într-un comunicat.

    Până la data de 31 martie 2017, FGA a înregistrat 1.206 cereri de plată, atât pentru cele 1.626 de dosare preluate de la Forte Asigurări, cât şi pentru cele 275 de dosare nou-deschise de către Fond.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

  • Opinie Bogdan Roşu, director executiv Next Capital Group: Sunt IMM-urile sprijinite cu adevărat de creditori să treacă la nivelul următor?

    Este larg acceptat faptul că IMM-urile trebuie să fie motorul creşterii economice sustenabile, de sănătatea acestor companii depinzând în mare măsură starea şi mersul economiei. Condiţiile grele cu care se confruntă antreprenorii la început de drum forţează apariţia inovaţiei şi o întreţin. Fie că vorbim de experienţa dobândită într-o multinaţională cu care nu s-a mai identificat de la un moment încolo, fie că vorbim despre a-şi trăi direct vocaţia, unui antreprenor îi este mult mai confortabil să se ocupe de produsul lui şi de clienţii lui. Dar mai devreme sau mai târziu, el nu se va mai mulţumi cu ce a realizat în faza de start-up şi va avea nevoie să crească, să-şi fructifice pe deplin potenţialul.
    Dar antreprenorul nu mai trebuie să fie singur cu afacerea sa. Era antreprenorilor ”superman“ a apus – nici filmele nu se mai fac doar cu un singur superhero.

    Firma şi-a pornit-o cu banii proprii, ai familiei sau împrumutaţi de la prieteni şi după un timp şi cu mari eforturi a reuşit să dovedească modelul de business şi faptul că are un produs sau serviciu vandabil. Este momentul acum să-şi dorească mai mult şi deci să iniţieze un nou cerc virtuos. Asta înseamnă că va trebui să se promoveze mai bine, să fie mai vizibil. Va ajunge astfel şi la alte categorii de clienţi mai mari, care să îi ofere o stabilitate, o recurenţă şi o predictibilitate a comenzilor, astfel încât să poată creşte nivelul afacerii. Atunci îşi poate permite să angajeze oameni mai bine pregătiţi şi să utilizeze tehnologii noi, cu care să poată inova permanent. |n final, va obţine un produs şi mai bun şi clienţi şi mai mulţumiţi, deci comenzi şi mai mari, iar afacerea va creşte. Pe lângă toate calităţile lui şi ale produsului său, în acel moment, antreprenorul are nevoie de sprijin pentru a trece la nivelul următor, pentru a genera toate aceste efecte pozitive în lanţ, nivel care pentru mulţi înseamnă a putea deveni partener-furnizor al unui key account. Şi astfel se iniţiază acel cerc virtuos.

    Cum însă să intre un furnizor IMM la un key account? Sunt atâtea companii IMM pe piaţă, multe dintre ele au produse bune şi vor şi ele să ajungă furnizori pentru, de pildă, reţelele moderne de comerţ. Competiţia este foarte dură, iar produsul său poate fi oferit într-o formă apropiată şi de alţi furnizori. |n plus, în ziua de azi, cei mai mulţi key accounts au politici şi proceduri foarte complexe şi restrictive de evaluare şi calificare a furnizorilor mai întâi, înainte deci de discuţia de produs. Vremea trimiterii de oferte bulk pe fax sau pe e-mail ”în atenţia departamentului de achiziţii“ a trecut demult.

    Oameni specializaţi în selecţia şi gestiunea furnizorilor caută permanent în piaţă şi îşi aleg singuri firmele de la care cer oferte, după un proces minuţios de filtrare a acestora. Ca să te califici ca furnizor al unui key account, trebuie să îndeplineşti foarte multe condiţii, de la cele de bază legate de capacitate şi calitate a produsului, până la cele legate de integritate şi responsabilitate socială. Caietele de sarcini au zeci de pagini şi cuprind activitatea trecută, curentă şi viitoare a firmei respective în cele mai mici detalii. Asocierea dintre acel key account şi furnizor este o mare responsabilitate şi poate deveni în anumite situaţii un ”liability“ pentru acel key account, ca atare se iau toate măsurile de precauţie necesare încă de la început.

    Noul sport pentru IMM-uri: ”dansul pe sârmă“. Nu este uşor să lucrezi cu un key account şi nu oricine reuşeşte. Furnizorii care vor să lucreze cu aceştia trebuie să poată livra în orice cantităţi, conform dinamicii proiectelor şi bugetelor clientului, aflate într-o permanentă dinamică, în condiţii de piaţă din ce în ce mai pretenţioasă. Ei trebuie să îşi poată modifica produsul oferit, în funcţie de nevoia punctuală a acelui key account, întrucât şi acesta, la rândul său, trebuie să vină pe piaţă cu o ofertă personalizată, complexă, non-standard, iar toate aceste condiţii trebuie în primul rând îndeplinite de furnizorul iniţial, IMM-ul.

    ”Time to market“ este din ce în ce mai redus, iar furnizorii trebuie să fie practic integraţi în procesele şi standardele clienţilor, inclusiv din punct de vedere tehnic.

    Ca să poată juca în această ligă, ei trebuie să fie companii solide, într-o formă financiară foarte bună, ca să poată fi ”pe raft“ şi mâine. Continuitatea serviciului este esenţială pentru orice key account. Trebuie să existe certitudinea rezonabilă că furnizorii vor putea primi şi onora comenzi fără întrerupere. Ei trebuie să fie suficient de flexibili ca să modifice oferta sau chiar producţia din mers şi suficient de permeabili ca sa poată absorbi inclusiv noi termene de plată extinse, dictate de condiţiile de piaţă sau de politicile de cash ale clientului. |n plus, când s-au calificat ca furnizori acceptaţi şi au ajuns deci la nivelul următor, abia atunci devine greu…

  • (P) Platforma de creditare de la persoană la persoană iuvo intră pe piaţa românească

    De ani buni, creditarea de la persoană la persoană (P2P) este un serviciu activ pe piaţa europeană. Acum este disponibilă şi în România datorită sosirii iuvo. Platforma este înregistrată în Estonia, care este una dintre cele mai avansate pieţe europene de creditare şi investiţii P2P. Experienţele trecute indică faptul că investiţiile P2P sunt semnificativ mai rentabile decât profitul din alte instrumente financiare.

    Ca piaţă de creditare P2P, iuvo pune în legătură investitori care urmăresc rate ridicate de rentabilitate cu creditori din sectorul financiar nebancar, denumiţi de obicei ‘iniţiatorii’. Cu iuvo, investitorii pot investi în diferite tipuri de împrumuturi de la diverşi iniţiatori şi ţări. Investitorii îşi pot defini ei înşişi portofoliul, rata de rentabilitate preferată şi nivelul de risc.

    Platforma oferă un portofoliu bogat datorită iniţiatorilor de încredere cu care lucrează iuvo. Toţi iniţiatorii iuvo actuali şi viitori sunt instituţii financiare nebancare înregistrare care operează pe teritoriul Uniunii Europene. Fiecare instituţie este supusă unei analize amănunţite a portofoliului şi proceselor pentru a le oferi împrumuturi demne de încredere şi diverse investitorilor iuvo.

    În plus, marea majoritate a împrumuturilor iuvo este acoperită de aşa-numita ‘garanţie de răscumpărare’ care este furnizată de către iniţiator. Iniţiatorul creditului va răscumpăra 100% din fiecare împrumut care este nerambursat de 60 de zile. Acest instrument serveşte ca garanţie pentru fondurile fiecărui potenţial investitor.

    Mecanismul de investiţii alternative le permite investitorilor să cumpere părţi de împrumuturi acordate de instituţii financiare nebancare (iniţiatori). Procesul de investire este extrem de uşor datorită celei mai recente caracteristici integrate în platforma iuvo. Opţiunea ‘autoinvest’ vă distribuie rapid şi uşor capitalul între oricât de multe poziţii doriţi. Este o caracteristică convenabilă pentru investitorii care nu au suficient timp liber sau sunt nesiguri cu privire la deciziile lor de investiţii manuale.

    Caracteristica ‘autoinvest’ asigură distribuţia precisă a fondurilor investite, iar portofoliul poate fi activat oricând investitorii fac o depunere în conturile lor. Opţiunea este, de asemenea, potrivită pentru utilizatorii mai conservatori. Ea se bazează pe criterii predefinite, cum ar fi nivelurile de risc, termenul, tipul şi numărul de rate ale împrumutului şi alte condiţii pe care utilizatorii le pot stabili.

    Investitorii iuvo pot fi atât persoane fizice cât şi juridice. Nu este nevoie decât să aibă un cont bancar UE activ înregistrat pe numele lor.

    Potenţialii investitori trebuie să aibă în vedere faptul că iuvo nu este un serviciu bancar şi fondurile investite prin intermediul platformei nu sunt garantate de lege. Serviciile oferte de iuvo nu sunt supravegheate de legislaţia care reglementează activitatea firmelor de investiţii.