După un deceniu furtunos, plin de pierderi şi inconsistenţe, gigantul bancar Deutsche Bank începe oficial discuţiile pentru o potenţială fuziune cu competitorul german Commerzbank. Tranzacţia pare să aibă undă verde din partea guvernului de la Berlin, însă sindicatele şi confederaţiile vor avea un cuvânt greu de spus în ceea ce priveşte formarea unei instituţii care ar fi a patra cea mai mare bancă din Europa.
Duminică, 17 martie, Deutsche Bank şi Commerzbank au anunţat în acelaşi timp că încep discuţiile pentru o potenţială fuziune, confirmând zvonurile care au prins efervescenţă odată cu finalul anului trecut, când a devenit clar pentru întreaga piaţă, dar mai ales pentru consiliile de administraţie ale celor două bănci, că niciuna dintre cele două instituţii nu poate redeveni motorul economiei germane pe cont propriu. Dar cum s-a ajuns aici? De la criza financiară care a scos nemţii din cursa globală a băncilor de investiţii, atât Deutsche Bank, cât şi Commerzbank au înregistrat scăderi de peste 90% la nivelul acţiunilor în ultimii 11 ani – timp în care au schimbat în total opt directori executivi, au modificat de multe ori strategiile de piaţă şi au adunat datorii prin obligaţiuni noi în valoare cumulată de 30 miliarde de euro.
Înainte de criza financiară din 2008 Deutsche Bank era „studentul străin” care a venit în America şi stătea cu băieţii cool de pe Wall Street, încercând să scaleze la nivel de investiţii şi să îşi merite locul la masă cu JPMorgan Chase sau Bear Stearns. Cu toate acestea, Deutsche Bank a fost unul dintre principalii actori care au alimentat şi inflamat piaţa derivatelor numite CDO-uri (n.red. obligaţia de îndatorare garantată CDO reprezintă un instrument financiar prin care se diversifică un portofoliul de obligaţiuni inferioare în intenţia de a-l vinde ca un pachet cu un grad scăzut de risc), cele care au conturat bula imobiliară în perioada 2004-2008. Raportul investigaţiei comitetului special din senatul american din 2011 asupra crizei financiare şi a Wall Streetului a concluzionat că banca germană a fost implicată atât în bula imobiliară, cât şi în piaţa CDO-urilor, criza creditului şi chiar a fost una dintre instituţiile care au împins spre recesiune. Mai mult, chiar şi în 2007, când totul începea să se prăbuşească în acea piaţă, Deutsche Bank încă mai vindea investitorilor derivate în valoare de milioane de dolari, care urma să nu mai valoreze nimic în următoarele luni.
Astfel, bombardată de amenzi şi penalizată sever de investitori, din perspectiva oricărui aspect financiar, în orice top, Deutsche Bank este la coada clasamentului. Astăzi, nemţii înregistrează cel mai mic randament al capitalurilor, au cele mai mici marje şi plătesc mult mai scump finanţările în comparaţie cu vecinii din Europa. Între 2011 şi 2018 Deutsche Bank a avut pierderi de 6 miliarde de euro şi a primit amenzi de circa 14 miliarde de euro pentru o serie lungă de abateri, printre care şi implicarea băncii în scandalul LIBOR. În 2016, Deutsche Bank a fost descrisă de FMI ca fiind cea mai periculoasă bancă din lume pentru sistemul financiar din cauza legăturilor cu alte bănci. Pe 8 aprilie 2018, după ce boardul a decis să nu îi mai acorde nicio şansă executivului John Cryan de a readuce banca la profit, Christian Sewing a devenit noul CEO al Deutsche Bank şi a început să reducă din costuri şi să anunţe concedieri în mai multe divizii.
Însă această mişcare nu a avut efectul scontat, investitorii nu mai aveau timp şi răbdare, iar când Deutsche Bank a raportat în octombrie un profit net în T3 2018 mai scăzut cu 65% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, zvonurile au început să se înmulţească. În aceeaşi perioadă, mai exact în data de 24 septembrie 2018, Deutsche Bank a fost eliminată din indicele Euro Stoxx 50 Index, după ce în primele zile de toamnă Commerzbank fusese eliminată din indicele DAX.
Mai mult, în luna februarie 2019 conglomeratul chinez HNA şi-a redus participaţia din cadrul celei mai mari bănci germane la 6,3%, faţă de 10% cât avea în 2017, când era cel mai mare acţionar al băncii, relatează Reuters. Dar în luna martie 2019 Deutsche Bank a confirmat că „este implicată” în discuţii cu Commerzbank, deoarece încearcă să stimuleze creşterea şi rentabilitatea. Bloomberg a fost prima publicaţie care a scris că, duminică, 17 martie, consiliile celor două bănci se vor întâlni fiecare în cursul zilei respective, pentru a aproba discuţiile oficiale despre fuziune.
„În lumina oportunităţilor care au apărut, consiliul de administraţie al Deutsche Bank a decis să revizuiască opţiunile strategice”, scrie într-un comunicat de presă al Deutsche, citat de Reuters. Commerzbank a declarat că rezultatul discuţiilor din Consiliul de Administraţie a fost „deschis”. Acum, când condiţiile economice se înrăutăţesc, când Germania – motorul economiei europene – dă semne de slăbiciune şi când finanţările par că se vor scumpi în viitor, în special pentru businessuri, guvernul de la Berlin vrea un campion european pe care să se poată baza economia.
Deutsche şi Commerzbank sunt cele mai mari bănci listate din Germania. Statul deţine o participaţie de 15,6% la Commerzbank ca urmare a contribuţiei sale la salvarea băncii în criza financiară. Prin preluarea Commerzbank – modul în care s-ar putea realiza fuziunea –, Deutsche Bank, o bancă atât de mândră încât în criză a refuzat ajutorul statului, s-ar putea vedea cu o parte din ea în mâinile guvernului. Perspectiva reîntoarcerii statului intervenţionist i-a făcut să se înfoaie pe conservatorii propiaţa din Uniunea Creştin- Democrată a cancelarului Angela Merkel. Fuziunea ar crea a patra cea mai mare bancă din Europa, cu active de circa 1.810 miliarde de euro. Cele două bănci au împreună o valoare de piaţă de 25 de miliarde de euro, mică în comparaţie cu cele ale rivalelor, aceasta din cauza scăderii drastice a cotaţiilor acţiunilor. Ambele companii şi-au pierdut circa 90% din valoare în raport cu punctele de vârf. Deutsche Bank este cea mai mare din această pereche şi de aceea cel mai probabil ea va fi cumpărătorul. Ministrul de finanţe din Germania, Olaf Scholz, a anunţat că nu se va opune celor câteva zeci de mii de concedieri care ar fi necesare pentru ca cele două bănci să poată funcţiona sustenabil împreună, potrivit surselor citate. La începutul lunii martie, reprezentanţi ai angajaţilor din partea ambilor creditori şi-au anunţat poziţia cu privire la o potenţială fuziune, avertizând că ar duce la 30.000 de concedieri – adică peste o cincime din forţa de muncă combinată.
Scholz şi adjunctul său Joerg Kukies a făcut presiuni pentru combinarea celor două bănci slăbite pentru a se asigura că cea mai mare economie din Europa se poate baza măcar pe un singur creditor puternic. Pe de altă parte, cele mai mari două asociaţii de business pentru IMM-uri din Germania au anunţat public că se opun unei potenţiale fuziuni între Deutsche Bank şi Commerzbank, argumentând că o astfel de decizie de business ar afecta competitivitatea pentru finanţarea sectorului, potrivit Reuters.
Mittelstandurile nemţeşti, aşa cum sunt cunoscute IMM-urile din Germania, reprezintă 99% dintre companiile înregistrate în cea mai mare economie a Europei, 97% din exporturile ţării şi angajează 60% din forţa de muncă. „Cu cât există o competitivitate mai ridicată, cu atât mai bine, prin urmare nu vedem niciun motiv pentru ca cele două bănci să fuzioneze”, a declarat Reinhold von Eben-Worlée, şeful Asociaţiei Businessurilor de Familie. Mario Ohoven, preşedintele Asociaţiei Germane pentru IMM-uri, a lansat observaţii similare cu o săptămână înainte Asociaţiei Businessurilor de Familie, ca răspuns la posibila fuziune dintre cei doi creditori. „Când două bănci cu probleme se unesc nu există nicio garanţie că rezultatul va fi o instituţie economică puternică. Pe scurt, dacă punem două entităţi şchioape împreună, nu vom obţine un campion european”, spune Ohoven.
Atât Eben-Worlée cât şi Ohoven au declarat pentru sursa citată că băncile stabile cu o amprentă internaţională sunt cele de care are nevoie economia germană pentru a rămâne o forţă internaţională. Tranzacţia s-ar putea lovi şi de perspectiva Băncii Centrale Europene, încât Andrea Ernia, în primul interviu acordat după ce a devenit preşedintele Mecanismului de Supraveghere, a declarat că nu îi „place ideea unor campioni naţionali sau europeni”.
