BusinessMagazin

Tag: context

  • Austria are un nou cancelar, după demisia Guvernul Sebastian Kurz

  • După ce a lucrat o perioadă în banking, o tânără din România a decis că nu mai vrea să muncească pentru alţii şi a pornit o afacere. Acum face bani din pasiunea ei

    Alina Neacşa a absolvit Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale (REI) din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. În timpul facultăţii, a absolvit un modul de un an organizat în cadrul Institutului Bancar Român, Centrul de Specializare şi Formare Bancară – Fundamentele profesiunii bancare. Spune că primul loc de muncă relevant a fost în domeniul bancar, la OTP Bank, unde timp de un an şi jumătate a lucrat în front-office, ca bank teller.

    „Îmi plăcea jobul de la bancă, eram în locul pentru care mă pregătisem toată viaţa, dar mă simţeam ca o mică rotiţă într-un mare mecanism”, povesteşte ea. Îşi aminteşte că la un moment dat, când o colegă a plecat în concediu, a înlocuit-o temporar în zona de back-office, responsabilă de gestionarea clienţilor mari. „Mi-a plăcut foarte mult să lucrez pe poziţia ei şi mi-am dorit şi eu un job similar. Nu mi s-a aprobat mutarea, aşa că am fost foarte nemulţumită.”  În plus, fiindcă îşi dorea să înceapă o afacere pe cont propriu, şi-a dat demisia din bancă şi a început un business în domeniul organizării evenimentelor.

    În pachetul de servicii furnizat clienţilor cărora le organiza evenimentele, nunţi, botezuri sau petreceri corporate, erau incluse şi aranjamentele florale. Acestea erau realizate de diverşi furnizori disponibili pe piaţă în perioada aceea, în anii 2010 – 2012. „Cu toate eforturile mele de a găsi parteneri care să îmi livreze buchete şi aranjamente florale, mi-a fost imposibil să găsesc furnizori care să asigure calitatea pe care o doream.” Aşa a apărut ideea pentru următorul ei business, realizarea de buchete şi aranjamente florale. „Florile erau oricum marea mea pasiune, aşa că lucrurile au mers bine de la început.” Iar fiindcă în acea perioadă nu existau cursuri de floristică în România, a început să le caute în străinătate. A ales UK School of Floristry din Wilmslow şi a studiat la clasa lui Ian Lloyd, aflat, potrivit ei, în topul floriştilor din Anglia şi invitat permanent ca jurat la unele competiţii din domeniu. După câteva luni în care a mers în Anglia, a absolvit şcoala de design floral.

    Unul dintre cele mai dificile momente de la înfiinţarea afacerii a fost alegerea unui nume. Chiar dacă iniţial a ales un nume de inspiraţie germană, clienţii au preferat mai neoaşul „flori cu fitze”. Flori cu Fitze Academy, prin care oferă cursuri de profil a apărut mai târziu, în anul 2015. Spune că la primul curs de floristică organizat de ea, cinci din cele zece cursante au devenit între timp fondatoarele unor afaceri cu flori.
    În prezent, businessul Alinei Neacşa se împarte între segmentele de aranjamente florale şi cursurile de design floral. Afacerea depinde foarte mult de modul în care este împărţit anul, între sezonul nunţilor şi evenimentelor, ce durează aproximativ şase luni, din mai şi până în noiembrie, şi sezonul în care nu se organizează decât foarte puţin evenimente.

    În sezonul evenimentelor, atelierul floral Flori cu Fitze asigură servicii de design floral în locaţii în care au contract, cum ar fi Palatul Ştirbei, sau realizează la comandă aranjamente florale pentru evenimente.

    În lunile reci, din decembrie şi până în aprilie, Flori cu Fitze Academy organizează cursuri şi workshopuri de aranjamente florale pentru toate categoriile de participanţi: debutanţi, începători, medii şi avansaţi. În prima jumătate a lunii august, organizează an de an un curs amplu pentru floriştii din România, numit Master Class. Acesta din urmă are particularitatea că este organizat folosind un volum foarte mare de flori, iar participanţii au astfel ocazia de a lucra cu aranjamente florale specifice unor evenimente de mari dimensiuni, pe care să le folosească la realizarea unor portofolii personale spectaculoase. La cursul Master Class din anul 2018 au fost utilizate peste 15.000 de flori naturale din 30 de soiuri.

    În ceea ce priveşte cursurile de floristică, preţul unui astfel de curs pentru începători este de 1.800 de lei, pentru nivelul mediu ajunge la 2.500 de lei, iar participarea la Master Class ajunge la 4.500 de lei.

    Alina Neacşa spune că investiţia iniţială în afacere se leagă mai ales de cursurile pe care ea însăşi le-a absolvit: pentru absolvirea celui de floristică din Marea Britanie, de la Floristry School, a investit peste 10.000 de euro, buget total ce include plata cursului, a transportului până în Anglia şi a cazării. Neacşa spune că an de an investeşte între 3.000 şi 4.000 de euro în cărţi, participarea la workshopuri în străinătate şi vizite la târguri. „Cea mai mare investiţie rămâne cea necesară pentru organizarea cursurilor, unde cheltui o sumă destul de mare înainte de a şti clar că locurile la curs sunt ocupate.”

    Oferă ca exemplu un curs de tip Master Class organizat anul trecut la Athénée Palace Hilton Bucureşti. „Valoarea de piaţă a florilor şi a structurilor din oglindă folosite la curs a fost de aproape 60.000 de euro. Evident că suma investită de mine a fost mai mică, am menţionat valoarea de piaţă, dar tot a fost un pariu riscant. Investiţiile se duc şi înspre cheltuielile de promovare – în 2018, de pildă, a investit peste 5.000 de euro doar în Facebook.

    Alina Neacşa spune că cele mai solicitate cursuri de design floral sunt, de mai mulţi ani la rând, cele pentru începători şi pentru clienţi de nivel mediu. „Este un flux constant de persoane care îşi doresc să înceapă un business part-time sau full-time în domeniu şi de aceea participă la curs. Indiferent că sunt pasionaţi de domeniul floral sau nu, aceşti participanţi vin la cursuri şi sunt interesaţi de toate aspectele construirii unei afaceri în domeniu, inclusiv logistică, vânzări sau contabilitate.” Chiar dacă o parte din aceşti participanţi reuşesc să-şi construiască o afacere în domeniul floral, sunt mulţi care renunţă atunci când descoperă cât este de lucru în realitate, spune ea.

    De-a lungul anilor, peste 350 de cursanţi au urmat cursurile şi trainingurile ei. Există asemănări între domeniul bankingului şi cel de antreprenor în acest domeniu? „Afacerile în domeniul floral, indiferent că vorbim de o florărie, de distribuţie, eCommerce, design floral sau cursuri, trebuie tratate cu aceeaşi seriozitate şi rigurozitate cu care sunt gestionate activităţile în domeniul bancar.” Chiar dacă sunt afaceri în domeniul creativ, trebuie avut în vedere faptul că este vorba tot despre o afacere şi că trebuie să te concentrezi pe obţinerea profitului şi pe un cash-flow pozitiv. În ceea ce priveşte profilul cursantelor, aproape toţi participanţii sunt femei.

    „Pe lângă cele care doresc să înceapă un business pe cont propriu, avem şi participante la curs care vin pentru a învăţa un hobby. Avem femei de carieră printre participante, doctori, avocaţi, contabile, manageri de companii.” Prin Fitze Trip, o altă componentă a businessului, organizează periodic vizite pentru floriştii români în locuri importante ale industriei de flori din lume: la Bursa de Flori din Olanda, Royal FloraHolland din Aalsmeer, la cele mai mari târguri floristice din lume, la mari ferme de flori din diverse locaţii. Anul acesta au organizat şi vizită la o mare fermă de flori din Kenya.

    Potrivit reprezentanţilor afacerii, valoarea pieţei de cursuri de design şi aranjamente florale din România a depăşit valoarea de un milion de lei în anul 2018. Comparativ cu anul 2017, piaţa cursurilor pentru florişti a crescut cu peste 20%, păstrându-şi tendinţa de creştere puternică din ultimii patru ani. „Piaţa cursurilor de design floral este disputată, în România, de două tipuri principale de jucători. Pe de-o parte sunt firmele de training şi cursuri ce acoperă mai multe domenii generale de activitate, cum ar fi bucătărie, cosmetică, dans, actori, vânzări etc., ce au în ofertă şi cursuri de aranjamente florale. Pe de altă parte, au apărut şi în România firme specializate în domeniul cursurilor şi workshopurilor de aranjamente florale, ce oferă doar aceste tipuri de cursuri.”

    Explicaţiile legate de creşterea acestei nişe se leagă mai ales de lipsa tot mai acută de personal calificat disponibil; florăriile trimit angajaţii la cursuri de pregătire în domeniul floral. „Ceea ce se întâmplă însă după finalizarea acestor cursuri este că o parte din absolvenţi decid să înceapă un business pe cont propriu. Pe de altă parte, graţie creşterii gradului de utilizare a reţelelor de socializare în România, aceste cursuri au devenit tot mai populare, în jurul lor apar poveşti şi s-a format o comunitate în jurul centrelor de training.”

    O altă consecinţă a lipsei de personal se reflectă în salariile floriştilor, care au crescut în ultimii ani. „Un începător se găseşte greu atunci când florăria oferă un salariu de 2.000 – 2.500 de lei net pe lună. Cei cu experienţă câştigă 4.500 de lei pe lună, iar avansaţii 6.000 – 8.000 de lei net pe lună. Sunt bani buni, în condiţiile în care sunt multe florării care nici într-un an de la deschidere nu ajung să câştige banii aceştia. Acum există şi presiunea ofertelor de muncă din străinătate pentru florişti. Un începător câştigă 13 euro pe oră net în Irlanda (aproximativ 2.000 euro pe lună), iar un expert câştigă 35 de euro pe oră (5.600 euro pe lună net).”

    În anul 2018, cifra de afaceri din cursuri a fost de aproximativ 50.000 euro.  Când vine vorba de piaţa florăriilor, nu oferă o valoare exactă a acesteia, însă observă: „Numărul florăriilor deschise este în creştere în ultimii ani. Acest domeniu a fost luat cu asalt de o categorie de oameni cărora li se pare că este foarte uşor să îşi deschidă o florărie şi că este un domeniu în care se câştigă bani uşor. Din estimările mele, trei din cinci florării se închid în primul an de funcţionare, din cauza unui control insuficient al cash-ului.”

    Antreprenoarea sesizează că oamenii investesc în flori, în amenajări, în locaţie mult peste limita maximă, vânzările la început nu sunt la nivelul dorit şi astfel ajung să nu poată susţină afacerea. „Le recomand celor care vor să înceapă un business floral să fie precauţi, să înţeleagă că lucrează cu marfă foarte uşor perisabilă şi să înveţe să îşi preţuiască foarte bine munca. Şi, evident, să participe la cursuri de profil de la care să înveţe toate secretele afacerii cu flori.”

  • Statul în care partidul de la guvernare care a câştigat IERI alegerile europarlamentare, dar a fost demis ASTĂZI prin moţiune de cenzură

     
    Parlamentul Austriei a aprobat luni după-amiază moţiunea depusă de Partidul Social-Democrat (SPÖ, centru-stânga) împotriva Guvernului condus de cancelarul Sebastian Kurz, liderul formaţiunii de centru-dreapta Partidul Popular Austriac (ÖVP). Moţiunea social-democrată a fost susţinută şi de Partidul Libertăţii (FPÖ, extremă-dreapta) şi de mişcarea JETZT (ACUM, de stânga).
     
    Partidul Popular (OVP), condus de cancelarul Austriei, Sebastian Kurz, s-a clasat pe primul loc în urma scrutinului europarlamentar, în creştere cu aproximativ 7,5% faţă de rezultatul înregistrat la alegerile din 2014, potrivit unei proiecţii, informează site-ul Politico Europe. Astfel, Partidul Popular  a obţinut 34,5% din voturi, rezultat în urma căruia formaţiunea lui Kurz ar obţine şapte din cele 18 locuri ale Austriei în Parlamentul European.

  • Ce produse vor românii să îşi cumpere. Cele mai noi trenduri: Piaţa explodează şi se vede un trend de premiumizare

    Trendurile de consum se schimbă în peisajul retailului românesc în contextul în care creşterile de salarii din ultimii ani, corelate cu tendinţele promovate la nivel global, sporesc apetitul românului pentru produse de înaltă calitate. cum se reflectă pe rafturile magazinelor rafinarea gusturilor românilor?

    „Piaţa explodează şi se vede un trend de premiumizare, oamenii vor varietate, consumatorii vor diversificare şi asta se vede când se duc în HoReCa, dar şi când se duc la magazine şi sunt atraşi de sortimentele care au intrat din ce în ce mai mult pe rafturi în ultimii ani. Totul este despre diversificare, originalitate, oamenii merg spre achiziţia de produse cu mai puţine grăsimi, mai puţin zahăr”, a observat Robert Hellwagner, CEO al Selgros, în cadrul conferinţei ZF Retail 2019. 

    Perspectiva retailerului german are în vedere atât clienţi mici şi mari, sectorul HoReCa, magazine tradiţionale şi chiar şi persoane fizice.

    Românii sunt din ce în ce mai bogaţi? Ce spun retailerii

  • Românii sunt din ce în ce mai bogaţi? Ce spun retailerii

    „Piaţa explodează şi se vede un trend de premiumizare, oamenii vor varietate, consumatorii vor diversificare şi asta se vede când se duc în HoReCa, dar şi când se duc la magazine şi sunt atraşi de sortimentele care au intrat din ce în ce mai mult pe rafturi în ultimii ani. Totul este despre diversificare, originalitate, oamenii merg spre achiziţia de produse cu mai puţine grăsimi, mai puţin zahăr”, a observat Robert Hellwagner, CEO al Selgros, în cadrul conferinţei ZF Retail 2019. 
    Perspectiva retailerului german are în vedere atât clienţi mici şi mari, sectorul HoReCa, magazine tradiţionale şi chiar şi persoane fizice.
    Cifra de afaceri în comerţul cu amănuntul, cel mai important indicator pentru consum, a crescut în primele trei luni din acest an cu 8,4%, avans susţinut de mobilă, haine şi electro-IT. Chiar dacă mai timid, şi vânzările de alimente, băuturi şi tutun au crescut cu 3%. Aşa cum spune Hellwagner, „consumul este în ADN-ul ţării”. La o primă vedere, românii cumpără mai mult, dar retailerii atrag atenţia că în ultimii ani au început să se orienteze mai des şi înspre „produsele aflate pe raftul de sus” – chiar dacă România este privită din multe direcţii drept o piaţă de discount.


    „O piaţă de discount nu înseamnă calitate proastă. Cred că clienţii de aici caută calitate. Probabil în industria noastră, importanţa serviciilor oferite pe lângă produse va creşte în următorii ani”, apreciază Frederic Lamy, CEO al retailerului de bricolaj Leroy Merlin, notând un trend interesant şi în acest sector.
    Surpriza nu este mare pe acest segment, deoarece spiritul românesc de meşter a alimentat necesitatea de a face mereu câte ceva în casă, de a renova sau a adăuga câte un element în plus. „Clienţii români investesc în case permanent. În medie, clientul vine la magazinul nostru de 24 de ori pe an, adică de două ori pe lună. Ceea ce înseamnă foarte des. Avem clienţi pe care îi numiţi meseriaşi şi ei vin o dată sau de două ori pe zi la noi”, spune Lamy.
    Acest trend de „premiumizare” este condus de locuitorii marilor oraşe din ţară, unde salariile sunt mai mari, iar oamenii îşi permit să consume diferit. În rândul tinerilor, impactul ideologiei de a trăi o viaţă mult mai sănătoasă împânzită de „eco” şi „bio” se reflectă în rafturile pe care au început să apară nume noi, dar şi în lansările noi de branduri de pe piaţa locală. Aşa a decis conglomeratul L’Oréal să aducă în România primul magazin monobrand Yves Saint-Laurent. „Vedem o creştere a cererii pe produsele high-end. Vom încerca să aducem din ce în ce mai multe produse premium. Consumatorii sunt curioşi, vor să descopere. Viitorul cosmeticelor stă în calitate, în trenduri noi. Vom aduce atât branduri noi, cât şi produse noi”, a spus Vanya Panayotova, CEO al L’Oréal.
    Entuziasmul francezilor de a „invada” piaţa din România este de fapt un pariu ambiţios pe nevoia oamenilor de a se afirma, alimentată de social media. Panayotova spune chiar că „această exprimare a devenit un motor pentru piaţa de cosmetice şi este principalul motiv pentru care deschidem magazine”. Cu toate acestea, retailerii de îmbrăcăminte şi încălţăminte sunt cei care observă şi tendinţe de a cumpăra scump care nu pot fi explicate, mai ales prin comparaţie cu vecinii din regiune, ori din Europa. Philippe Besadoux, CEO al grupului Montecristo, care operează pe piaţa locală brandurile Kenvelo, Tom Tailor, Lee Cooper, Timeout şi Only şi în total are aproximativ 140 de magazine în România, sesizează schimbările de paradigmă prin care au trecut românii în ceea ce priveşte consumul.
    „Înainte ne gândeam la consumatorii de aici ca la nişte consumatori care cumpără textile, dar nu cumpără apartamente, sau invers. Acum lucrurile au evoluat şi oamenii au bani să cumpere şi haine, şi apartamente, iau mai multe credite de la bancă. Este incredibil!”, a spus Besadoux. Tot el observă un trend cel puţin ciudat în privinţa consumului de produse din gama premium, un fenomen pe care el îl cataloghează „împotriva logicii”. Românii din oraşele mai mici din ţară cumpără produse mult mai scumpe decât cei din Bucureşti, unde nivelul salarial este mai ridicat. Pe segmentul de încălţăminte, clienţii din România urmează acelaşi trend, unde preţul rămâne încă un factor important, însă acesta a ajuns să fie mai mult privit în raport cu calitatea decât ca atare.
    „Preţul contează mult în procesul de achiziţionare. Toată lumea doreşte să-şi cumpere un produs de calitate la un preţ cât mai mic posibil. În acelaşi timp, românul este atent şi la brand. Cred că un mix între toate aceste elemente contează atunci când vorbim de decizia de a achiziţiona un produs”, spune Cătălin Pozdarie, CEO al Hervis România. Produsele şi preferinţele consumatorilor nu sunt singurele care au făcut pasul înspre premiumizare şi personalizare, comunicarea de brand urmând aceleaşi tendinţe. Consumatorii nu mai reacţionează la fel de mult la vedete ca ambasadori de brand, iar imaginea unei personalităţi nu mai are acelaşi impact în marketing şi nu mai aduce automat „ştampila” de premium. „Dacă acum câţiva ani ne foloseam de personalităţi puternice, vedete, persoane cunoscute, acum este mai relevant pentru consumator ce primeşte, în linie cu ce îşi doreşte el. Nu mai contează ce reclame ai la televizor sau ce ai pe stradă, deşi bineînţeles că le vom păstra şi pe acelea, cât contează contactul one-to-one cu consumatorul prin mediile pe care el le foloseşte”, atrage atenţia Alexandra Rîştariu, sales manager al Mondelez România, producătorul unor branduri precum Milka, Poiana, Oreo, Halls şi BelVita.
    Cu toate acestea, deşi există deviaţii împotriva logicii, trendul de premiumizare rămâne caracteristic momentan oraşelor mari, în special Bucureştiului. Aici oamenii aleg mai des produsele de pe raftul de sus, unde Selgros a observat cel mai pregnant referitor la HoReCa alegerile mai elevate ale oamenilor, unde L’Oréal a decis să intre în mallul Băneasa Shopping City cu Yves Saint-Laurent, unde şeful grupului Montecristo îi vede pe toţi aceşti români care au bani şi pentru apartamente, şi pentru haine, şi pentru electrocasnice.

  • Cine a tras lozul cel mare la bursa românească?

    Circa 86 milioane de lei urmează să fie transferaţi ca dividende de Banca Transilvania, Digi Communications, Electrica şi Conpet Ploieşti lui Horia Ciorcilă, preşedinte şi unul dintre membrii fondatori ai băncii de la Cluj, Zoltan Teszari, orădeanul care controlează Digi, şi fraţilor Pavăl, proprietarii Dedeman şi cei mai activi antreprenori în companii de energie din România.

    Prin urmare, cei patru investitori sunt cei mai mari câştigători ai bursei româneşti în anul 2019 în contextul în care conturile acestora urmează să fie alimentate cu două treimi din valoarea totală a dividendelor pe care le vor primi cei mai mari antreprenori.

    Banca Transilvania, cea mai mare instituţie de credit din România în funcţie de activele gestionate, urmează să-şi remunereze investitorii, printre care şi fondurile de pensii private Pilon II, dar şi SIF-urile, cu un dividend brut de 0,17 lei pe acţiune, echivalentul unui randament de circa 8% la preţurile de tranzacţionare de la începutul lunii mai. Banca va acorda de asemenea şi acţiuni gratuite în toamna acestui an, fiind alături de Teraplast Bistriţa singurele companii listate care au şi această practică de remunerare a investitorilor.

    Horia Ciorcilă, preşedinte al consiliului de administraţie al băncii şi unul dintre membrii fondatori, controlează 4,42% direct şi indirect cu acţionarul BT Castorius Limited, potrivit datelor din cel mai recent raport anual. Ciorcilă are investiţii de 1,2 milioane de lei la SIF Moldova, al doilea cel mai mare acţionar instituţional individual al băncii de la Cluj (7,18%), după Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare (8,6%).

    Digi Communications împlineşte în această lună doi ani de la listarea la Bucureşti, interval de timp în care acţiunile s-au depreciat cu circa 40% ca urmare a unui rezultat net în scădere dar şi ca urmare a afirmaţiilor politice cu privire la politica de investiţii a Pilonului II la această companie. Pentru a-i „îmbuna” pe investitori, acţionarii Digi au decis anul acesta să-i recompenseze cu dividende, pentru al doilea an consecutiv.

    Zoltan Teszari, orădeanul care controlează Digi, urmează să primească dividende de circa 30 mil. lei.

    Dragoş şi Adrian Pavăl, proprietarii Dedeman, cel mai mare retailer de bricolaj din România, au investit masiv în ultimii ani la bursa de la Bucureşti. Ei au încasat deja dividende de la Alro Slatina, companie la care au un pachet de 23,2%, şi urmează să primească alte circa 20 milioane de lei de la Electrica şi Conpet Ploieşti. Fraţii Pavăl sunt acţionari şi la Transelectrica, compania care nu va acorda dividende din profitul pe 2018.

    Pe lista celor mai mari antreprenori care urmează să încaseze anul acesta dividende se numără şi Radu Dimofte de la Sphera, Gheorge Iaciu, acţionarul majoritar al dezvoltatorului imobiliar Impact, Victor Bostan, acţionar minoritar şi directorul general al Purcari.

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Geanina Băbiceanu, market director { Mars România }

    •   Are o experienţă de peste 20 ani în domeniul FMCG, ocupând poziţii de management în departamentele de marketing şi vânzari ale unor companii din industrie precum Lactalis România, Intersnack România sau Kraft Foods.
    •   S-a alăturat echipei Mars în 2009, în cadrul diviziei Wrigley din România, ca regional marketing director.
    •   Principalele reguli după care se ghidează în carieră sunt acelea de a lucra pentru o companie cu care împărtăşeşte aceleaşi valori şi principii şi de a accepta doar roluri care îi vor face plăcere şi o vor provoca la nivel profesional, ajutând-o să se dezvolte şi să înveţe lucruri noi.
    •   Sfatul său pentru cineva care doreşte să înceapă o carieră în acest domeniu este de a o începe într-o companie care îşi asumă un scop şi un impact pozitiv în societate, pe termen lung, deoarece consideră că acest lucru creează o legătură extraordinară între tine ca profesionist şi companie, şi setează un nivel foarte bun de motivare personală, şi de a avea răbdare şi de a accepta că fiecare etapă este importantă în dezvoltarea ca profesionist.

    Cifră de afaceri (2017): 503 mil. lei
    Profit (2017): 28,9 mil. lei
    Număr de angajaţi: 213

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Adriana Grigorescu, director comercial { Rompetrol Downstream }

    •   Adriana Grigorescu a preluat funcţia de director comercial al Rompetrol Downstream în februarie 2017.
    •   Lucrează în cadrul grupului, din 2002, când a fost deschisă prima staţie Rompetrol din Ploieşti.
    •   Adriana Grigorescu a absolvit Facultatea de Chimie, dar nu a activat niciodată ca profesoară.

    Cifră de afaceri (2017): 8,87 mld. lei
    Profit (2017): 168 mil. lei

  • Care sunt motivele pentru scăderea uriaşă a profitului celui mai mare producător de smartphone-uri din lume

    Producătorul sud-coreean Samsung a raportat profituri extrem de scăzute în primul trimestru din 2019, în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului trecut, în contextul în care preţurile pentru chipuri au scăzut spectaculos iar cererea pentru ecrane continuă să încetinească, potrivit BBC.

    Gigantul sud-coreean din industria electronicelor a raportat un profit net de doar 4,3 miliarde dolari pentru primele trei luni încheiate în martie, cu 57% mai puţin decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, însă în linie cu aşteptările Samsung.

    „Uitându-ne spre al doilea trimestru, noi la Samsung ne aşteptăm să vedem îmbunătăţiri în piaţa de chipuri de memorie, în contextul în care cererea se va îmbunătăţi pentru produsele mobile, însă preţurile ar mai putea scădea”, a transmis compania.

     

  • Când schemele de beneficii nu mai sunt suficiente

    “Vreau să muncesc mult, dar când vreau eu”, „Vreau să muncesc mult şi repede, dar să decid eu asupra procedurii”, „Vreau ca munca mea să aibă o semnificaţie pentru mine” sunt câteva exemple ale nevoilor angajaţilor de astăzi, a căror motivare începe din ce în ce mai mult să treacă de schemele clasice de beneficii extrasalariale. „Motivarea este un termen foarte des folosit în literatură, dar învechit la momentul acesta. Nu se mai vorbeşte atât de mult de motivare şi este şi foarte greu să spui că un om nu este motivat. Este imposibil să nu fie motivat de ceva, nu este motivat de ce ai vrea tu să fie motivat. Abordarea care astăzi se utilizează cu precădere este dacă angajaţii sunt implicaţi în muncă în direcţia în care tu vrei să fie: depun energie, le pasă, se responsabilizează, sunt entuziaşti, creativi. Termenul folosit astăzi este „engagement” (implicare), spune prof. dr. Dragoş Iliescu, specializat în psihologie organizaţională şi care predă în cadrul Facultăţii de Psihologie a Universităţii din Bucureşti.
    Din punctul de vedere al profesorului, reţeta succesului pentru a menţine un angajat implicat la locul de muncă este ca angajatorul să îi ofere mai multe resurse decât cerinţe. Astfel, explică profesorul, fiecare manager ar trebui să se uite în organizaţia sa şi să vadă care dintre cerinţe pot fi evitate: deadline, volum de muncă, target etc. şi care sunt resursele pe care i le poate pune la dispoziţie angajatului: flexibilitate, feedback etc. Prin înclinarea balanţei în favoarea resurselor, există o şansă mult mai mare de a păstra angajatul implicat şi entuziast. „Când există mai multe cerinţe decât resurse, stresul intervine şi ajungi treptat în burnout, dacă starea persistă. Generezi entuziasm şi implicare prin echilibrul pe care îl creezi între resurse şi cerinţe.”
    De asemenea, semnificaţia personală atribuită activităţii sau sentimentul controlului angajatului asupra muncii pot constitui resurse importante.Profesorul mai spune că menţinerea angajatului la un nivel mare de implicare la job nu este un proces individual, ci este generată de mai multe variabile de context.
    „Motivaţia era văzută ca un proces individual: un om este motivat de ceva, un altul de altceva, şi asta face ca managementul să fie aproape imposibil, pentru că, deşi lucrezi cu oameni, este dificil să lucrezi cu fiecare în parte. Este greu de gestionat. Motivaţia, deşi pare a fi un lucru individual, este generată de variabile de context, care ţin de muncă în general, nu de variabile individuale. Şi asta este foarte bine, pentru că asta face managementul, se ocupă de contextul muncii.”
    Orice job este caracterizat de cerinţe care sunt inevitabile, cum ar fi targetul, volumul de muncă, deadline-urile. Angajatorul poate să contrabalanseze aceste cerinţe prin alocarea de resurse, dintre care unele critice.
    „O parte dintre resursele care au impact semnificativ sunt: sprijinul, feedbackul – o resursă absolut critică – poţi gestiona un volum foarte mare de muncă şi în condiţii de stres dacă ţi se spune în mod constant dacă ceea ce faci este bine sau nu. O organizaţie bazată pe feedback este una care, în general, creează o implicare mult mai mare. Semnificaţia personală a muncii este o altă resursă importantă”, mai spune Dragoş Iliescu.
    În momentul în care cerinţele sunt mai multe decât resursele, angajatul, expus la stres în mod constant, poate avea un sindrom denumit burnout, care se manifestă prin epuizare fizică şi psihică, dar şi prin cinism.
    „Burnoutul se traduce prin epuizare, o traducere care nu este tocmai bună. Nu este un sindrom clinic. În mod evident, ţine de stres prelungit. Stresul acut este o parte integrantă din viaţa noastră şi nu ai cum să-l eviţi. La sfârşitul unei perioade prelungite de stres cronic, ajungi într-un sindrom ciudat, care are o componentă emoţională şi una comportamentală, dar care nu reprezintă un diagnostic.”
    Burnoutul duce la afecţiuni psihiatrice, precum depresia. Este asociat de asemenea cu afecţuni fizice severe, în mod special cardiace, care sunt ireversibile: „Din burnout ieşi, dar din boala de inimă dezvoltată din cauza stresului nu ieşi”.
    Specialistul recomandă ca, dacă o persoană crede că a intrat într-o asemenea stare de epuizare, să apeleze la un psiholog, care îl va ajuta să depăşească momentul.
    „O persoană care este în burnout prezintă epuizare fizică şi mentală, este fără vlagă, fără chef de nimic. Nu se mai bucură de nimic. Burnoutul are ca efecte şi cinismul, un tip de agresivitate pasivă prin care angajaţii privesc lumea. Foarte pe scurt, aş zice că este o stare psihologică, iar acest sindrom apare după expunerea îndelungată la stres. Se rezolvă destul de uşor dacă este identificat. Fiind în tărâmul psihologiei, aceasta este foarte bine echipată pentru a rezolva sindromul de burnout. Cu alte cuvinte, dacă bănuieşti că eşti în burnout, discută cu un psiholog.”

    Angajatul milenial – 
    o bătaie de cap. Mit sau adevăr?
    „Am făcut împreună cu câţiva colegi o serie de studii interesante axate pe evoluţii intergeneraţionale. Într-adevăr, există diferenţe rezonabil de mari între generaţii. În principiu, acestea sunt caracterizate de faptul că o generaţie dobândeşte valorile pe care le are, felul în care vede lumea, în urma experienţelor care au marcat-o. Spre exemplu, părinţii mei erau copii în vremea războiului. Au fost adolescenţi în timpul marii foamete de după război. Este imposibil ca o asemenea experienţă să nu te marcheze. Generaţia care a trecut prin acele lucruri va preţui mai mult decât orice siguranţa, securitatea”, exemplifică specialistul.
    Angajaţii tineri, care fac parte din generaţia Millennials şi care au crescut într-un mediu democratic, abundent în resurse, luând contact cu tehnologia încă de la vârste fragede, se deosebesc la nivel de valori dar şi comportamental de generaţiile din urmă. „Eu sunt copilul Revoluţiei, este imposibil ca momentele acelea să nu mă fi marcat. Generaţia milenială este născută într-un mediu deja democratic, deja fertil pentru creativitate. Evenimentele care erau tipice pentru societatea în care ai crescut persistă şi se imprimă în felul în care se comportă, visează, felul în care construieşte o generaţie şi după ce aceasta a depăşit etapele de adolescenţi sau de copii.” Generaţia Millennials şi generaţia Z, care o precede, sunt caracterizate de o inteligenţă mai mare, de o conştiinciozitate ridicată, dar şi de o instabilitate emoţională mai ridicată.
    „Generaţia tânără este percepută ca fiind mai puţin ataşată de organizaţie. Ce rezultă destul de clar din studiile noastre este că există o schimbare în variabilele individuale, creşte inteligenţa, creşte conştiinciozitatea – atunci când se responsabilizează sunt foarte responsbili –, creşte extraversia – uşurinţa cu care vorbeşti despre tine şi comunici –, creşte instabilitatea emoţională. Noile generaţii sunt mai instabile emoţional decât vechile generaţii, îşi controlează mult mai greu impulsurile.”
    În ciuda opiniei generale, „copiii din ziua de azi” sunt mai inteligenţi decât generaţiile anterioare. La fiecare decadă, media coeficientului de inteligenţă creşte în România cu trei puncte, fenomen denumit Flynn.
    „În spaţiul public se vehiculează ideea că reprezentanţii generaţiei de 18 ani de astăzi sunt nişte incapabili. Ce ştim, de fapt, din date, este că sunt mai inteligenţi decât eram noi. Cam cu trei puncte de IQ pe decadă, asta înseamnă că la o diferenţă de 20 de ani media generaţiei mai noi este mai mare cu 6 puncte de IQ.”
    O altă diferenţă semnificativă între mileniali şi generaţia anterioară se referă la nevoia de siguranţă şi securitate care la cei mai tineri nu este atât de pregnantă. Astfel, cei născuţi după Revoluţie, crescuţi într-un mediu perceput ca fiind sigur şi care oferă resurse multiple, nu pun atât de mare accent pe conservarea resurselor şi pe siguranţă şi securitate.
    „Generaţiile tinere au crescut într-o lume în care abundă resursele. Când eşti crescut stând la coadă la pâine pentru a prinde o jumătate de pâine de om, nu ai resurse şi te formezi în direcţia conservării resurselor. Noua generaţie a crescut într-un context al abundenţei.” Diferenţele dintre generaţii există şi la nivelul valorilor. Dragoş Iliescu observă cum tinerii adoptă mult mai puternic modelul vestic de individualism, faţă de generaţiile anterioare, care erau caracterizate de colectivism – preţuirea faptului că toţi sunt la fel.
    „România este în mod marcant o cultură colectivistă. Tipic într-o cultură colectivistă este că preţuieşte faptul că toţi sunt la fel. E aversivă faţă de merit, cum să fii altfel decât ceilalţi? E rău. Sunt multe alte ţări care au aceste tendinţe, cum ar fi ţări din Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est. Noile generaţii din România se îndreaptă mai mult către o cultură individualistă, precum culturile occidentale, ale căror valori le preluăm din ce în ce mai mult. Noua generaţie este masiv individualistă”, mai spune Dragoş Iliescu. Crescuţi într-un mediu în care sunt obişnuiţi cu feedback imediat (reţelele sociale, spre exemplu, în care imediat după o postare generează feedback – like, comentariu etc.), tinerii sunt dependenţi de această formă de validare sau, după caz, invalidare, a muncii lor. Instabilitatea emoţională ridicată îi face să fie mai afectaţi de un feedback negativ decât ar fi un angajat dintr-o altă generaţie.
    Un alt aspect care caracterizează generaţia tânără de angajaţi se referă la instabilitatea la locul de muncă. Dragoş Iliescu explică faptul că tinerii tind să fie mai flexibili când vine vorba de locul de muncă şi ca urmare a oportunităţilor mult mai diversificate decât în anii de comunism, de exemplu, când cele mai multe persoane făceau carieră numai într-un singur loc.
    „Sunt două forţe care acţionează aici: pe de-o parte faptul că sunt mai multe oportunităţi. Un al doilea lucru, care este tipic pentru mileniali, este că nu se mai asociază cu organizaţia. Acel «Nu plec de aici că am vorbit cu oamenii şi mi-am dat cuvântul» nu mai este în raport cu organizaţia, ci cu o cauză. În momentul în care cauza cu care ei se identifică poate fi servită mai bine în altă parte, va pleca în altă parte.” De asemenea, tinerii angajaţi au nevoie de sentimentul că se dezvoltă încontinuu, spre deosebire de generaţiile din urmă. Dacă înainte, când după ce angajatul învăţa tot ce putea face la locul de muncă considera că din acel moment este cu adevărat productiv, tinerii angajaţi simt nevoia de dezvoltare continuă.
    „Ai foarte mulţi tineri adulţi care zic: sunt de doi ani în jobul ăsta şi simt că nu mai am ce învăţa, deci plec în altă parte. Din nou, acest aspect este tipic individualist – construieşti la dezvoltarea proprie şi când simţi că nu mai pui cărămizi la construcţie, te duci în altă parte.”
    Generaţia nouă de angajaţi, generaţia Z, nu se diferenţiază de mileniali în zona de calitate, ci de cantitate. Trendul se continuă, aceştia fiind şi mai instabili emoţionali, şi mai conştiincioşi, şi cu un IQ mai ridicat.