Acum sa ne imaginam ca familia Popescu e de fapt bugetul
sistemului de sanatate. Banii din sanatate sunt putini, Romania
avand cea mai mica alocare bugetara din Uniunea Europeana, adica
circa trei procente din PIB. Tot Romania are sute de mii de bolnavi
cronic si doar o mica parte dintre ei au acces la tratament. Sunt
de vina fondurile limitate care nu permit ca doctoriile sa ajunga
pentru toata lumea. Totusi, desi fondurile sunt atat de reduse,
consumul de originale (medicamente aflate sub protectia brevetului,
deci mai scumpe) a ajuns la trei sferturi din cheltuielile cu
medicamente, in valoare, in timp in alte tari genericele
(medicamente iesite de sub patent, cu efect similar, mai ieftine,
cu aceeasi substanta activa) sunt privite ca o prioritate pentru a
economisi banii bugetului si a largi accesul pacientilor la
tratament.
Noul sistem de compensare propus de CNAS pentru listele de
medicamente din programele nationale se vrea a fi simplu: unde
exista numai medicament original se compenseaza integral valoarea
acestuia, iar unde exista si originale si generice, se compenseaza
cel mai ieftin generic. Modalitatea pe care o propune CNAS vine pe
fondul diminuarii drastice a fondurilor colectate in fondul unic de
asigurari, ce-i drept, cu o intarziere care a permis ani la rand
risipa banilor din buget. Practic, dupa noile reguli, cheltuielile
inutile se vor diminua, mai multi pacienti vor avea acces la
tratament, iar cei care doresc sa ramana in continuare pe schema
terapeutica cu doctorii inovative vor plati diferenta. Intrebarea
care se ridica firesc si normal este: “Dupa ani la rand in care au
primit medicamente originale, cine o sa-i invete pe pacienti ca
genericele au acelasi efect, desi sunt mai ieftine?”.
Problema e cu atat mai acuta cu cat lupta intre companii e mai
apriga ca niciodata. Iar din punct de vedere mediatic, informatiile
ajung deformate catre public. Presa vorbeste despre scumpiri cu
750% ale medicamentelor, despre mii de pacienti care vor ramane
fara tratament si despre cheltuieli care se vor muta inspre spitale
cat timp bolnavii nu vor mai avea bani sa le cumpere. Fara sa
fortam generalizari periculoase, trebuie sa recunoastem ca
farmacistii si medicii sunt tentati sa recomande produsele
originale pentru a-si asigura marjele de profit mai mari, in timp
ce reprezentantii medicali de vanzari ai producatorilor se apropie
tot mai mult de medici pentru a stimula in continuare prescrierea
lor. Formale sau informale, sumele care se rotesc in sistem sunt de
ordinul milioanelor de euro. Cercetari si deplasari la congrese si,
dupa cum spun surse apropiate de industrie, bani lichizi pentru
prescriptori si farmacisti. Producatorii spun ca ei nu finanteaza
decat proiecte de cercetare ale medicilor si toate sumele platite
medicilor sunt transparente si impozabile. De cealalta parte,
medicii spun ca problema e de fapt la farmacii, unde lobby-ul
producatorilor ar fi si mai agresiv.
Cert e ca sistemul prescrierii medicamentelor se afla in umbra
unei mari perdele de fum, iar campania de prezentare denaturata a
noilor modificari ascunde interese economice uriase. Si lupta
pentru profituri cat mai mari e pusa in umbra interesului pentru
sanatatea pacientului. Regula de baza de la care trebuie sa se
porneasca e simpla: nu e eficient economic, nici pentru pacienti,
nici pentru bugetul alocat sanatatii, sa se plateasca de pana la
sapte ori mai mult pentru a obtine acelasi efect terapeutic. Peste
asta se adauga si zvonurile ca medicamentele originale nu au, in
general, echivalent in industria de generice, si, mai mult, ca
genericele sunt ieftine, de proasta calitate si invechite, deci nu
au efectele terapeutice scontate.
In tot acest joc, pacientul se vede confuz si nimeni nu pare sa
aiba vreo dorinta de a asigura informarea cat mai apropiata de
interesul bolnavului.
Una peste alta, ajunsa la fundul sacului, Casa de Asigurari ar
putea lua o decizie importanta de la 1 octombrie, menita sa
limiteze pentru prima oara in 20 de ani risipa banilor dintr-un
sistem si asa saracit, dar care isi permitea sa ofere medicamente
scumpe unui numar redus de oameni, in timp ce cu aceiasi bani putea
avea grija de mai multi la costuri mai mici. E una din putinele
schimbari in bine pe care o aduce lipsa banilor la buget.