BusinessMagazin

Tag: catedrala

  • Lumea ascunsă a Cavalerilor Templieri. Cum au ajuns cea mai puternică şi bogată ”corporaţie religioasă”

    Printre străzile aglomerate de turişti, studenţi, avocaţi, autobuze supraetajate, biciclişti şi taxiuri negre ale Londrei, se află o clădire care spune povestea Cavalerilor Templieri.

    Cunoscută drept Biserica Templului şi poziţionată în apropierea catedralei Sfântului Paul şi a Pieţei Trafalgar, clădirea  a fost cândva bastionul Cavalerilor Templieri. Reprezentanţi ai ordinului medieval cunoscut drept unul dintre cele mai puternice şi bogate culte religioase, ei au trăit, s-au rugat şi au muncit aici în intervalul 1185-1312, potrivit unui reportaj al BBC.

    În 1120, cavalerii creştini au cucerit Ierusalimul în Prima Cruciadă. Chiar dacă oraşul era sigur, rutele de pelerinaj până la acesta erau pline de pericole. Cei care voiau să ajungă la Ierusalim erau deseori atacaţi, tâlhăriţi sau chiar ucişi. Câţiva cavaleri s-au dedicat protejării pelerinilor şi rutelor pe care mergeau ei.

    CUM ARATĂ CLĂDIREA  CARE A FOST CÂNDVA BASTIONUL CAVALERILOR TEMPLIERI

    Drept răsplată, regele Ierusalimului le-a oferi un ”sediu central” pe Muntele Templului. Au primit numele de Caveleri Templieri şi au devenit renumiţi în toată lumea pentru curajul lor. Cavalerii Templieri au devenit şi foarte bogaţi. În 1139,  Papa Inocenţiu al II-lea a dat un ordin prin care Cavalerii Templieri deveneau şi mai puternici. Acest ordin permitea Cavalerilor Templieri să treacă liber graniţele, să fie excluşi de la plata taxelor, iar singura autoritate recunoscută rămânea doar Papa. Aceasta era o confirmare a puterii lor, care se pare ca a fost susţinută de patronul Ordinului, Bernard de Clairvaux, pentru că l-a ajutat pe Papa Innocentiu să conducă biserica Catolică.

    Deşi misiunea principală a Ordinului era militară, doar un număr mic de membri se afla efectiv pe frontul de luptă. Restul aveau un rol de sprijin (un fel de spate al frontului, “templier”) , atât pentru ajutorul individual al cavalerilor, cât şi pentru a asigura buna funcţionare a infrastructurii financiare. Templierii, deşi făcuseră un jurământ de sărăcie, în realitate în timp au ajuns să controleze bogăţii ce depăşeau cu mult donaţiile directe pentru cauza lor. Unii nobili participanţi la cruciade îşi depuneau averea în mâinile templierilor, pentru perioada cât erau plecaţi. Acumularea de bogăţii în acest mod în Europa şi Ţara Sfântă a dus la apariţia primelor scrisori de credit, pentru pelerinii ce călătoreau în Ţara Sfântă.

    Pe baza acestui amestec de donaţii şi de afaceri, templierii au stabilit o reţea financiară în întreaga creştinătate. Deţineau suprafeţe întinse atât în Europa cât şi în Orientul Mijlociu; cumpărau şi foloseau ferme şi podgorii; construiau biserici şi castele; erau implicaţi în manufactură, importuri şi exporturi; aveau propria lor flotă navală, şi, pentru un timp, deţineau întreaga insulă Cipru. Templierii au fost numiţi uneori ca prima corporaţie multinaţională.

    În prima jumătate a secolului al XII-lea, a intervenit nevoia unui sediu central mai mare pentru diviza lor londoneză, astfel că până în 1185 au construit Biserica Templului.

    În prezent, aceasta nu pare grandioasă, mai ales prin comparaţie cu Catedrala Sfântului Paul aflată în apropiere. Până în urmă cu aproximativ 13 ani, puţini turişti vizitau acest obiectiv, însă după publicarea romanului ”Codul lui Da Vinci” al autorului Dan Brown, unde una dintre principalele scene descrise era la Biserica Templieră, aici au început să vină circa 500 de vizitatori zilnic.

  • Consiliul Capitalei a decis alocarea a 15 milioane de lei Catedralei Mânturirii Neamului. “Dacă nu vom primi acest ajutor financiar, generaţia noastră va fi una a eşecului”

    Consiliul General al Muncipiului Bucureşti a votat pentru alocarea a 15 milioane de lei pentru Catedrala Mântuirii Neamului, fiind înregistrate 31 de voturi pentru şi 20 împotrivă.

    “Vă rog să votaţi acordarea acestui sprijin financiar deoarece e mai mult decât o biserică. Propun să dăm banii deoarece acest ansambul va avea în componenţă o şcoală, o cantină socială, o sală de spectacole cu muzică sacră. La următoarea şedintă voi prezenta un plan de investiţii pentru spitale, care va presupune acordarea mult mai multor bani decât dăm acum pentru Catedrală”, a declarat înaintea votului Gabriela Firea.

    Primarul General al Capitalei, Gabriela Firea, a propus modificarea Bugetului General al Bucureştiului şi acordarea unui sprijin financiar de 15 milioane de lei Patriarhiei Române, pentru continuarea lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului, propunerea fiind avizată de consilierii generali. La şedinţa consiliului a venit şi un consilier patriarhal pentru a susţine cererea de finanţare.

    “Avem nevoie de banii aceştia pentru că, fără sprijinul dumneavoastră, nu vom mai putea continua lucrările. Guvernul ne-a îndemnat să ne indreptăm spre primării. Dacă nu vom primi acest ajutor financiar, generaţia noastră va fi una a eşecului“, a spus Nicolae Crîngaşu, consilier patriarhal pentru ridicarea Catedralei Mantuirii Neamului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Daniel Barbu (ALDE), împotriva finanţării Catedralei Mântuirii din bugetul Capitalei: Nu văd de ce ar trebui finanţată din bani publici

     “Eu am un punct de vedere personal, am şi spus-o în timpul campaniei locale. Catedrala Mântuirii Neamului nu cred că trebuie finanţată din bani publici, atâta timp cât proiectul Catedralei nu a fost unul public. Bucureştiul, insist asupra acestui lucru, nu va fi îmbogăţit cu un mare monument de arhitectură, care să fie o mândrie pentru toţi bucureştenii, că sunt practicanţi ortodocşi sau nu, aşa cum se întâmplă bunăoară la Barcelona cu catedrala lui Gaudi, care e o bijuterie a oraşului, că e cineva catolic sau nu, contează prea puţin din acest punct de vedere. Deci va fi un monument care nu va îmbogăţi oraşul, nu s-a sfătuit Patriarhia cu nimeni când l-a proiectat aşa cum l-a proiectat, nu văd de ce ar trebui finanţat din bani publici”, a argumentat Daniel Barbu marţi la RFI.

    El susţine în schimb acordarea de fonduri pentru Mănăstirea Antim.

    “În ceea ce priveşte finanţarea lucrărilor de la Antim, acolo e altă chestiune, fiind vorba de un monument istoric, cred că e datoria Primăriei să intervină pentru întreţinerea, restaurarea patrimoniului naţional şi cred că poate aloca fonduri, dacă e vorba cu adevărat de restaurarea bisericii, care este un splendid monument de arhitectură bucureşteană”, a subliniat fostul ministru.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Gabriela Firea vrea să aloce 15 milioane de lei Catedralei Mântuirii Neamului

    Primarul General al Capitalei, Gabriela Firea, propune modificarea Bugetului General al Bucureştiului şi acordarea unui sprijin financiar de 15 milioane de lei Patriarhiei Române, pentru continuarea lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului, şi încă 4,5 milioane de lei pentru Mănăstirea Antim.

     Printr-un proiect de modificare a bugetului Primăriei Generale a Capitalei, Gabriela Firea propune consilierilor generali ai Municipiului Bucureşti acordarea unui sprijin financiar în valoare de 15 milioane de lei, pentru continuarea lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului, iar un alt sprijin financiar de 4,5 milioane de lei pentru Mănăstirea Antim.

    Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, din cadrul PMB, comunică aprobarea Primarului General pentru suplimentarea bugetului instituţiei cu aceste sume.

    Momentan, reprezentanţii PSD, USR, PNL şi PMP, din cadrul Consiliul General al Capitalei nu au stabilit dacă vor vota pentru aprobarea proiectul de modificare a bugetului.

    Pentru ca această finanţare să fie aprobată, e nevoie de voturile a peste jumătate dintre consilierii care participă la şedinţă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Malta: unde istoria se întâlneşte cu marea albastră

    Punctul de pornire a fost Sliema, unul dintre centrele financiare ale Maltei şi localitatea cu cel mai înalt nivel de trai. De aici am vizitat, zi de zi, cele mai importante locuri de pe insula care le-a stat adăpost cavalerilor Sfântului Ioan.

    Am ales, aşadar, să o luăm în prima zi către capătul nordic al insulei, lângă regiunea Melia, pentru a vizita celebrul sat al lui Popeye. Deşi distanţa era de doar 30 şi ceva de kilometri, drumul a durat mai bine de-o oră; spre surprinderea mea, am aflat că în Malta şoselele sunt mai aglomerate în weekend decât în timpul săptămânii. E destul de logic, mi-a explicat un localnic: cei care lucrează în Valletta sau Sliema locuiesc aproape de serviciu, deci nu ar avea rost să folosească altceva decât mersul pe jos.

    În drum spre Popeye Village, am trecut pe lângă una dintre cele mai frumoase (şi printre puţinele, în acelaşi timp) plaje cu nisip din Malta. Coborând din autobuz, primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost golful pe care mi-l aminteam din filmul cu Robin Williams; am zâmbit, pentru că rareori ajungi să vezi cu ochii tăi un loc atât de cunoscut, şi apoi am luat-o la pas prin platoul de filmare „open space“.

    Pentru copii, satul lui Popeye este un loc minunat: se organizează spectacole cu păpuşi, au ocazia de a se întâlni cu toate personajele din film şi se pot costuma, la rândul lor, în piraţi sau marinari. Pentru cei mari, bucuria copiilor este suficientă.

    Următoarea zi, următoarea vizită: am ales Valletta, capitala Maltei, gândindu-ne că doar câteva ore s-ar putea să nu fie de ajuns. Din Sliema, cea mai rapidă metodă de transport e cu ferry-ul, o călătorie care durează mai puţin de 5 minute. Calea pe apă e şi cea mai spectaculoasă: vezi cea mai frumoasă „faţadă“ a oraşului fortificat, aceeaşi privelişte pe care o aveau, probabil, şi cei care veneau pe vremuri cu intenţii ceva mai ostile decât noi.

    Mergând pe străzile din Valletta, prima impresie pe care am avut-o a fost cea de libertate; n-aş putea să explic de ce, pentru că mă aflam totuşi în mijlocul unei cetăţi fortificate. Dar deschiderea fantastică a străzilor (la fiecare intersecţie puteai zări marea, pentru că toate străzile erau drepte) lăsa impresia unui oraş plutitor.

    Valletta intrigă prin construcţiile sale din piatră şi prin bisericile vechi, dintre care merită amintită Catedrala Sfântului Ioan. Este o realizare arhitecturală aparte, iar interiorul este şi mai impresionant: veţi găsi aici opere de Caravaggio şi Preti, tapiserii de sute de ani şi monumente ale cavalerilor ce au condus insula. Catedrala este una dintre cele mai mari din lume şi este considerată, pe bună dreptate, unul dintre cele mai impresionante exemple de arhitectură barocă din Europa. Cavalerii răpuşi în timpul Marelui Asediu din 1565 au fost înmormântaţi iniţial în fortul St. Angelo, însă, mai târziu, trupurile lor au fost relocate în Catedrala Sfântului Ioan. Cea mai veche piatră funerară datează din anul 1606, ceea ce înseamnă că a fost realizată după 25 de ani de la sfinţirea bisericii. Soldaţii au continuat să fie îngropaţi în catedrală până în secolul al XIX‑lea.

  • Malta: unde istoria se întâlneşte cu marea albastră

    Punctul de pornire a fost Sliema, unul dintre centrele financiare ale Maltei şi localitatea cu cel mai înalt nivel de trai. De aici am vizitat, zi de zi, cele mai importante locuri de pe insula care le-a stat adăpost cavalerilor Sfântului Ioan.

    Am ales, aşadar, să o luăm în prima zi către capătul nordic al insulei, lângă regiunea Melia, pentru a vizita celebrul sat al lui Popeye. Deşi distanţa era de doar 30 şi ceva de kilometri, drumul a durat mai bine de-o oră; spre surprinderea mea, am aflat că în Malta şoselele sunt mai aglomerate în weekend decât în timpul săptămânii. E destul de logic, mi-a explicat un localnic: cei care lucrează în Valletta sau Sliema locuiesc aproape de serviciu, deci nu ar avea rost să folosească altceva decât mersul pe jos.

    În drum spre Popeye Village, am trecut pe lângă una dintre cele mai frumoase (şi printre puţinele, în acelaşi timp) plaje cu nisip din Malta. Coborând din autobuz, primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost golful pe care mi-l aminteam din filmul cu Robin Williams; am zâmbit, pentru că rareori ajungi să vezi cu ochii tăi un loc atât de cunoscut, şi apoi am luat-o la pas prin platoul de filmare „open space“.

    Pentru copii, satul lui Popeye este un loc minunat: se organizează spectacole cu păpuşi, au ocazia de a se întâlni cu toate personajele din film şi se pot costuma, la rândul lor, în piraţi sau marinari. Pentru cei mari, bucuria copiilor este suficientă.

    Următoarea zi, următoarea vizită: am ales Valletta, capitala Maltei, gândindu-ne că doar câteva ore s-ar putea să nu fie de ajuns. Din Sliema, cea mai rapidă metodă de transport e cu ferry-ul, o călătorie care durează mai puţin de 5 minute. Calea pe apă e şi cea mai spectaculoasă: vezi cea mai frumoasă „faţadă“ a oraşului fortificat, aceeaşi privelişte pe care o aveau, probabil, şi cei care veneau pe vremuri cu intenţii ceva mai ostile decât noi.

    Mergând pe străzile din Valletta, prima impresie pe care am avut-o a fost cea de libertate; n-aş putea să explic de ce, pentru că mă aflam totuşi în mijlocul unei cetăţi fortificate. Dar deschiderea fantastică a străzilor (la fiecare intersecţie puteai zări marea, pentru că toate străzile erau drepte) lăsa impresia unui oraş plutitor.

    Valletta intrigă prin construcţiile sale din piatră şi prin bisericile vechi, dintre care merită amintită Catedrala Sfântului Ioan. Este o realizare arhitecturală aparte, iar interiorul este şi mai impresionant: veţi găsi aici opere de Caravaggio şi Preti, tapiserii de sute de ani şi monumente ale cavalerilor ce au condus insula. Catedrala este una dintre cele mai mari din lume şi este considerată, pe bună dreptate, unul dintre cele mai impresionante exemple de arhitectură barocă din Europa. Cavalerii răpuşi în timpul Marelui Asediu din 1565 au fost înmormântaţi iniţial în fortul St. Angelo, însă, mai târziu, trupurile lor au fost relocate în Catedrala Sfântului Ioan. Cea mai veche piatră funerară datează din anul 1606, ceea ce înseamnă că a fost realizată după 25 de ani de la sfinţirea bisericii. Soldaţii au continuat să fie îngropaţi în catedrală până în secolul al XIX‑lea.

  • Lumea ascunsă a Cavalerilor Templieri. Cum au ajuns cea mai puternică şi bogată ”corporaţie religioasă”

    Printre străzile aglomerate de turişti, studenţi, avocaţi, autobuze supraetajate, biciclişti şi taxiuri negre ale Londrei, se află o clădire care spune povestea Cavalerilor Templieri.

    Cunoscută drept Biserica Templului şi poziţionată în apropierea catedralei Sfântului Paul şi a Pieţei Trafalgar, clădirea  a fost cândva bastionul Cavalerilor Templieri. Reprezentanţi ai ordinului medieval cunoscut drept unul dintre cele mai puternice şi bogate culte religioase, ei au trăit, s-au rugat şi au muncit aici în intervalul 1185-1312, potrivit unui reportaj al BBC.

    În 1120, cavalerii creştini au cucerit Ierusalimul în Prima Cruciadă. Chiar dacă oraşul era sigur, rutele de pelerinaj până la acesta erau pline de pericole. Cei care voiau să ajungă la Ierusalim erau deseori atacaţi, tâlhăriţi sau chiar ucişi. Câţiva cavaleri s-au dedicat protejării pelerinilor şi rutelor pe care mergeau ei.

    CUM ARATĂ CLĂDIREA  CARE A FOST CÂNDVA BASTIONUL CAVALERILOR TEMPLIERI

    Drept răsplată, regele Ierusalimului le-a oferi un ”sediu central” pe Muntele Templului. Au primit numele de Caveleri Templieri şi au devenit renumiţi în toată lumea pentru curajul lor. Cavalerii Templieri au devenit şi foarte bogaţi. În 1139,  Papa Inocenţiu al II-lea a dat un ordin prin care Cavalerii Templieri deveneau şi mai puternici. Acest ordin permitea Cavalerilor Templieri să treacă liber graniţele, să fie excluşi de la plata taxelor, iar singura autoritate recunoscută rămânea doar Papa. Aceasta era o confirmare a puterii lor, care se pare ca a fost susţinută de patronul Ordinului, Bernard de Clairvaux, pentru că l-a ajutat pe Papa Innocentiu să conducă biserica Catolică.

    Deşi misiunea principală a Ordinului era militară, doar un număr mic de membri se afla efectiv pe frontul de luptă. Restul aveau un rol de sprijin (un fel de spate al frontului, “templier”) , atât pentru ajutorul individual al cavalerilor, cât şi pentru a asigura buna funcţionare a infrastructurii financiare. Templierii, deşi făcuseră un jurământ de sărăcie, în realitate în timp au ajuns să controleze bogăţii ce depăşeau cu mult donaţiile directe pentru cauza lor. Unii nobili participanţi la cruciade îşi depuneau averea în mâinile templierilor, pentru perioada cât erau plecaţi. Acumularea de bogăţii în acest mod în Europa şi Ţara Sfântă a dus la apariţia primelor scrisori de credit, pentru pelerinii ce călătoreau în Ţara Sfântă.

    Pe baza acestui amestec de donaţii şi de afaceri, templierii au stabilit o reţea financiară în întreaga creştinătate. Deţineau suprafeţe întinse atât în Europa cât şi în Orientul Mijlociu; cumpărau şi foloseau ferme şi podgorii; construiau biserici şi castele; erau implicaţi în manufactură, importuri şi exporturi; aveau propria lor flotă navală, şi, pentru un timp, deţineau întreaga insulă Cipru. Templierii au fost numiţi uneori ca prima corporaţie multinaţională.

    În prima jumătate a secolului al XII-lea, a intervenit nevoia unui sediu central mai mare pentru diviza lor londoneză, astfel că până în 1185 au construit Biserica Templului.

    În prezent, aceasta nu pare grandioasă, mai ales prin comparaţie cu Catedrala Sfântului Paul aflată în apropiere. Până în urmă cu aproximativ 13 ani, puţini turişti vizitau acest obiectiv, însă după publicarea romanului ”Codul lui Da Vinci” al autorului Dan Brown, unde una dintre principalele scene descrise era la Biserica Templieră, aici au început să vină circa 500 de vizitatori zilnic.

  • Cine-a pus sculptura-n drum

    Uneori ideea de a amplasa o sculptură mare acolo unde se poate vedea cel mai bine nu se dovedeşte inspirată, obligându-i pe cei care au decis să o expună să o mute.

    Lucrarea The Kiss, două mâini împreunate, care face parte din expoziţia Relationships a renumitei sculptoriţe Sophie Ryder amplasată în apropierea catedralei din oraşul britanic Salisbury, străjuia o cărare, iar cei care ar fi trebuit să o admire treceau pe lângă sau pe sub ea cu nasul în telefon citind şi scriind SMS-uri fără să mai fie atenţi pe unde merg şi se alegeau astfel cu cucuie.

    Ca să nu se mai întâmple aşa ceva, organizatorii expoziţie au decis să mute The Kiss pe peluza catedralei pentru ca vizitatorii care doresc să o studieze de aproape să o poată face în linişte, iar neatenţii la drum sau cei care trec pe acolo noaptea să nu se mai izbească de ea.

  • Patriarhul Daniel: Suntem de acord să impoziteze veniturile, dar să şi renunţăm la salarii de la stat, dacă ni se dau înapoi proprietăţile luate abuziv

    Surpriză în bugetul pe 2016. Catedrala Mântuirii Neamului nu va primi niciun ban de la buget. Asta în condiţiile în care Biserica a primit în ultimii ani milioane de euro pentru construirea acestui lăcaş de cult, scrie digi24

    Guvernul nu a alocat, în proiectul de buget pe 2016, fonduri pentru lăcaşurile de cult. Asta înseamnă că nu vor mai fi daţi bani de la buget nici pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Decizia nu este însă pe placul reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Române, care speră ca lucrurile să se schimbe în Parlament.

    Patriarhul Daniel: Suntem de acord nu numai să impoziteze veniturile, ci să şi renunţăm la salarii de la stat, dacă ni se dă înapoi ceea ce în mod abuziv ne-a luat statul ca proprietăţi. Noi nu avem nevoie să stăm cu mâna întinsă la stat tot timpul, dar statul să dea înapoi ceea ce a luat şi cu tot echilibrul acesta nu mai avem nevoie de salarii de la stat şi altele.

    Până în prezent, Guvernul a fost generos cu bisericile. Doar în ultimii doi ani, peste 325 de milioane de lei de la buget au intrat în vistieria Bisericii.

    Alocările de la buget pentru biserici


    2014 148 mil. lei

    2015 177 mil. lei

    2016 0 lei

  • Sagrada Familia, cea mai înaltă catedrală din Europa. Când se va finaliza complet construcţia – VIDEO

    Catedrala gândită de Gaudi, care se construieşte de zeci de ani, domină deja Barcelona, dar la final va ajunge să fie mai înaltă decât renumita Ulm Munster, din Germania, considerată cea mai înaltă biserică din Europa.

    Turnul lui Iisus Hristos, de la Sagrada Familia, va avea 172,5 metri înălţime, iar arhitectul şef catedralei, Jordi Fauli, şi-a exprimat speranţa ca turnurile vor fi gata în 2026, când are loc centenarul morţii lui Gaudi. Piatra de temelie a catedralei a fost pusă în urmă cu 133 de ani, în 1882.

    Potrivit The Independent, Jordi Fauli, numit arhitectul şef în 2012, a refuzat să spună când se va finaliza complet construcţia, dar a precizat că aproximativ 70% din construcţie a fost terminată: “Este dificil de prezis, dar putem spune că acesta va fi finalizat până în 2030-2032”.

    Anunţul a coincis cu începutul fazei finale de ridicare a celor şase turnuri. Turnul lui Iisus Hristos va fi încoronat cu o cruce, în cel mai înalt punct, în timp ce celelalte cinci turnuri sunt dedicate Fecioarei Maria şi celor patru apostoli.

    Turnul principal se va ridica deasupra forului central al catedralei, care până în urmă cu 15 de ani nu avea nici măcar un acoperiş. La momentul morţii lui Gaudi, în 1926, numai una dintre faţade fusese ridicată.

    Sagrada Familia a supravieţuit Războiului Civil spaniol, dictaturii lui Franco şi crizei economice spaniole. Aflată în patrimoniu UNESCO, catedrala atrage anual peste 3,2 milioane de turişti, care contribuie astfel la bugetul anual de aproximativ 25 milioane de euro alocat construcţiei.