Eram într-o deplasare de presă la Paris, iar pe 15 aprilie, la ora locală 19, aveam programată o vizită la centrul Pompidou, pentru a vedea atelierul lui Constantin Brâncuşi. Ajunsesem cu vreo 15 minute mai devreme, însă, centrul fiind închis pentru public după ora 18, am aşteptat puţin după ora 19 pentru ca echipa de pază să îmi permită accesul. În timp ce aşteptam, am văzut un fum gros, portocaliu, care acoperea cerul deasupra pieţei. „Notre Dame!”, s-a auzit de undeva.
Următorul lucru pe care l-am auzit era rugămintea coordonatorului nostru de grup să nu mă îndrept spre zona din care venea fumul gros. Imediat ce am trecut de clădirea centrului Pompidou, am văzut cum flăcările cuprinseseră deja turla principală a catedralei. Mii de oameni de pe bulevard se îndreptau către direcţia focului, unii filmând, alţii cu mâinile la gură şi privirea supefiată, alţii plângând.
Până am ajuns la piciorul podului d’Arcole de peste Sena, deja se adunaseră numai în raza mea vizuală zeci de mii de oameni care priveau flăcările. Pe o parte a râului Sena era mistuit de flăcări un simbol al Parisului şi al creştinătăţii, pe cealaltă parte miile de oameni priveau încremeniţi, se luau în braţe sau plângeau, filmau şi transmiteau live pe reţelele de socializare. Sirenele se auzeau din toate direcţiile, în timp ce un elicopter survola zona, însă autorităţile păreau neputincioase în faţa flăcărilor care, cu fiecare minut ce trecea, erau înteţite de vântul care bătea.
M-am aşezat pe marginea unei construcţii ce părea a fi o fântână arteziană şi am început să scriu un text pentru cititorii noştri, însă nu îmi găseam cuvintele ca să descriu ce se întâmplă în jurul meu. Încercam să transmit reportajul în redacţie (fără succes, din cauză că nu mai aveam semnal pe telefon în mulţimea de oameni), când un vuiet a străbătut piaţa, dublat de un vaiet general al mulţimii. Turla principală cedase sub flăcări şi se prăbuşea sub privirile întregii lumi.
Flăcările şi-au continuat avântul şi nu s-au oprit până nu au decimat tot acoperişul catedralei. Am încercat să mă apropii mai mult, însă autorităţile franceze extindeau perimetrul de siguranţă – în curând au evacuat ambele poduri din proximitatea locului în care mă aflam.
Înconjurat de mii de oameni, primesc un telefon de la coordonatorul de grup: „Răzvan, te rog frumos să vii chiar acum înapoi, CNN transmite că s-a confirmat că este vorba de un atac terorist!”. În momentul acela m-am uitat la miile de persoane în jur şi mi-am imaginat cum ar primi vestea dacă pericolul exista într-adevăr. Căutările de pe Google mi-au arătat că a existat un tweet de la o anumită persoană care susţinea aşa ceva: „CNN can now confirm that Notre Dame fire was caused by an act of terrorism” („CNN poate să confirme acum că focul de la Notre Dame a fost cauzat de un act de terorism”), dar nicio altă informaţie. O ştire care s-a dovedit a fi falsă, dar m-am îngrozit numai la gândul panicii care s-ar fi putut crea acolo. La insistenţele colegilor din presă, m-am îndreptat către grupul nostru, care finalizase vizita la atelierul lui Constantin Brâncuşi de la Pompidou.
Pe drum, în apropierea centrului, 10-15 persoane erau adunate şi se uitau la un show de stradă, în cadrul căruia cinci bărbaţi dansau pe muzica unui sistem audio portabil. Privitorii păreau încântaţi şi total deconectaţi de incendiul care, la 500 de metri de ei, mistuia catedrala Notre Dame din Paris, iar fumul umplea orizontul de deasupra artiştilor stradali.
Flăcările au fost stinse complet abia după aproape 14 ore. Pagubele şi costurile reconstrucţiei încă nu au fost evaluate, însă încă din primele ore donaţiile pentru refacerea catedralei au curs, în mai puţin de 24 de ore strângându-se aproape un miliard de euro.
Cele 16 statui din cupru care decorau turla, reprezentând cei 12 apostoli şi patru evanghelişti, fuseseră îndepărtate pentru restaurare cu doar câteva zile înainte de incendiul devastator. Relicvele preţioase aflate în vârful turlei au fost însă distruse după ce aceasta s-a prăbuşit. Pe lângă daunele provocate de căldura excesivă, pompierii afirmând că temperaturile au ajuns la 800 de grade Celsius, experţii va trebui să evalueze daunele cauzate de cantităţile mari de apă pe care pompierii le-au turnat în clădire.
Francois-Henri Pinault, preşedinte şi CEO al grupului Kering care deţine brandul Gucci, şi tatăl său, François Pinault, vor dona 100 de milioane de euro prin compania Artemis, potrivit unui anunţ lansat de familie.
Rivalii lor, familia Arnault, au ieşit doar la câteva minute distanţă şi au anunţat că vor da 200 de milioane de euro şi vor pune la dispoziţie expertiza şi resursele arhitecturale şi de design pe care le au prin intermediul grupului de lux LVMH, care cuprinde branduri precum Louis Vuitton şi Moët.
De asemenea, şi companiile româneşti au anunţat donaţii, prima fiind UiPath, prima companie românească din tech evaluată la un miliard de dolari, care a promis un milion de euro.
Catedrala Notre Dame din Paris, un monument ridicat în cinstea Fecioarei Maria, a fost construită între secolele XII şi XIV, arhitectura de stil gotic fiind considerată una reprezentativă pentru arhitectura franceză. A avut o înălţime maximă de 69 de metri. Localizată în centrul capitalei Franţei, este şi sediul Arhiepiscopiei Parisului. A avut o capacitate de circa 10.000 de persoane, iar aici a avut loc ceremonia de încoronare a lui Napoleon.
Catedrala a avut o istorie tumultuoasă, care a culminat cu incendiul de anul acesta. În 1790, în timpul Revoluţiei Franceze, catedrala a fost profanată. Este considerată cel mai vizitat loc din Europa, cu circa 13 milioane de turişti anual.