Pe măsură ce lumina învăluie oraşul, devine evidentă dezorientarea locuitorilor. Gările şi aeroportul sunt închise, drumurile, în special cele spre periferie, sunt blocate, scrie revista Foreign Policy. Este vacanţa de Anul Nou, iar oamenii s-au pregătit de tradiţionalele reuniuni de familie în locuri aflate adesea la mari distanţe de locul de muncă. Acum nimeni nu are voie să părăsească oraşul. Guvernul l-a închis. A fost impusă carantina. Este vorba de un oraş cu 11 milioane de locuitori, Wuhan, de unde a pornit epidemia de gripă care se răspândeşte în toată lumea. Carantina este o măsură preventivă fără precedent – comparabilă cu închiderea unui oraş precum Chicago în mijlocul sau două zile înainte de Ziua Recunoştinţei. Spre comparaţie, Belgia are 11 milioane de locuitori. Cehia şi Ungaria au mai puţin. Coronavirusul a ajuns din China pe toate continentele, inclusiv în SUA. Însă nu locuitorii statului Washington, sau cei din Bangkok, sunt cei mai expuşi riscului de infecţie cu coronavirus. Săracii Chinei – ca în multe ţări – sunt o populaţie cu acces redus la servicii esenţiale cum sunt cele de îngrijire medicală. Oamenii săraci au fost cel mai probabil primii în contact cu virusul şi, cel mai probabil, prin intermediul celor săraci epidemia se răspândeşte. Săracii vor fi principalele victime ale măsurilor represive prin care guvernul, după săptămâni de bâjbâială, negări şi încercări de a ascunde adevărul, înţelege să acţioneze. Coronavirusul Wuhan pare să fi apărut prin contactul dintre om şi animal în piaţa de peşte Huanan. În ciuda numelui, în această piaţă se vindea o gamă uriaşă de animale sălbatice considerate delicatese, de la pui de lup până la şerpi sau lilieci, despre care acum se crede că au fost vectorul iniţial al infecţiei. Ca şi în alte pieţe de animale vii, munca murdară şi periculoasă de manipulare a animalelor a fost făcută în principal de muncitori obişnuiţi, mulţi dintre ei fiind muncitori migranţi – născuţi la sat, care muncesc în marile oraşe, fără a avea o reşedinţă stabilă acolo. Wuhan – un centru urban masiv format din contopirea a trei oraşe, Wuchang, Hanyang şi Hankou – află pe pielea lui cum este ca dezvoltarea să devină o povară.
Pe parcursul secolului XX, proiectele de dezvoltare imobiliară au umflat economia oraşului şi au înghiţit localităţile suburbane din provincia Hubei. Sistemul de asistenţă medicală al Wuhan se chinuie acum să gestioneze o criză de sănătate care afectează întreaga populaţie. În această comunitate, mulţi migranţi şi studenţi din numeroasele sale campusuri universitare erau deja plecaţi din oraş în momentul impunerii carantinei, pe 23 ianuarie. Acum, în timp ce alte regiuni din China se străduie să evalueze şi să raporteze cazurile de coronavirus descoperite printre oamenii care efectuează călătoria anuală spre casă, tratamentul şi informaţiile de sănătate publică au devenit prioritatea politică pentru funcţionari.
În pofida vastelor dimensiuni interne ale acestei probleme, veştile despre cazuri de oameni infectaţi din Coreea de Sud, Thailanda şi din alte părţi îndepărtate ale lumii au sosit cu mult înainte ca Beijingul să facă cunoscută publicului amploarea epidemiei din Wuhan şi din oraşele vecine. În toate aceste cazuri din străinătate, călătorii care au transportat virusul au mai multe şanse de recuperare decât cetăţeanul chinez mediu – pur şi simplu, prin faptul că au la dispoziţie resursele financiare necesare pentru a călători în alte ţări (mai puţin de 10% din populaţia Chinei deţine un paşaport). Călătorii din clasa de mijloc care tuşeau în zboruri cu clasa economică către Bangkok au fost mult mai uşor de detectat decât muncitorii transpiraţi care plecau înghesuiţi într-un camion spre periferiile Wuhanului sau luau un autobuz de distanţă lungă spre acasă, spre o altă provincie, înainte de Anul Nou Lunar. Din cauza naturii sectorului de servicii şi a lipsei de beneficii pentru muncitori, este probabil ca mulţi migranţi să nu fi vrut să renunţe la singura lor şansă de se reuni cu familia.
China este o societate supravegheată, dar plasa sistemului are găuri largi. Viaţa chinezilor din clasa de mijloc este foarte vizibilă pentru sistemele care adaugă automat informaţii la profilul personal al cetăţeanului din arhivele supraveghetorilor. Nu acelaşi lucru se poate spune despre săraci. Unii nu deţin nici măcar o carte de identitate, presupusă a fi purtată de toţi cetăţenii – fie pentru că au pierdut-o şi nu au putut să-o înlocuiască deoarece o călătorie în oraşul natal ar fi prea scumpă, fie pentru că pur şi simplu naşterea lor nu a fost niciodată înregistrată la guvern. În loc să călătorească cu trenul sau cu avionul, ceea ce ar necesita verificarea actelor de identitate, ei călătoresc cu autobuze de distanţe lungi dificil de monitorizat sau folosesc reţele informale de transport cu camioane şi autoutilitare. Chiar şi prezenţa lor online este masiv redusă; în pofida afirmaţiilor că serviciile precum WeChat sunt omniprezente, penetrarea internetului în China este de doar 60%. Resurse precum conturile WeChat sau cărţile de identitate sunt uneori utilizate în comun de membrii familiei, părinţii folosind identităţile copiilor.
Cum zonele rurale sunt lăsate adesea în întuneric“, primind cu întârziere informaţii despre măsuri de prevenţie ca spălarea mâinilor şi folosirea măştilor medicale, familiile cu telefoane şi conexiuni bune la internet au un avantaj în a afla ce să facă pentru a rămâne sănătoase. Pe măsură ce coronavirusul îşi face drum în afara Wuhanului, resursele de sănătate publică se subţiază, iar proviziile medicale ajung mai lent la spitale mai îndepărtate pentru un tratament adecvat. Lipsa de măşti de faţă în Shanghai şi în alte părţi a apărut într-o perioadă în care instalaţiile de producţie sunt oprite pentru celebrarea Anului Nou Lunar. O fabrică de măşti a oferit salarii de trei ori mai mari decât cele obişnuite pentru ca lucrătorii să-şi scurteze vacanţa. Aceste deficienţe de aprovizionare, în combinaţie cu inegalităţile anterioare, vor face ca unii să aibă şanse, iar alţii să rămână fără apărare.
De asemenea, la săraci afectaţi de virus este mult mai mică probabilitatea de a fi văzuţi de un medic. Sistemul de asistenţă medicală din China, care combină elemente publice şi private, este notoriu pentru greutatea de a naviga prin el chiar şi pentru pacienţii din clasa mijlocie. Porţiuni mari ale populaţiei au acces redus sau deloc la servicii medicale de calitate. Chiar şi atunci când resursele pentru sate sau oraşe mici sunt disponibile pe hârtie, resursele sunt concentrate, conform politicii, în oraşe şi metropole mai mari. Majoritatea medicilor chinezi nu au licenţă, uneori pregătirea fiind şi mai slabă, iar medicii specialişti lucrează aproape exclusiv în spitalele din oraşele mari, care acum sunt umplute până la refuz cu pacienţi şi personal din ce în ce mai suprasolicitat.
Deşi există asigurare publică de sănătate, iar sistemul a fost extins în ultimii ani, aceasta este, de asemenea, legată de hukou – permisul de şedere în localitatea de naştere, omniprezent din China. Acest sistem face imposibil pentru cei născuţi în mediul rural să-şi folosească asigurarea în spitalele oraşelor cu personal mai bine pregătit. În aceeaşi situaţie se găsesc şi muncitorii migranţi, care de obicei lucrează departe de locul pentru care deţin un hukou şi unde pot avea acces la servicii medicale. Rezultatul este că ei evită să folosească serviciile medicale dacă nu li se întâmplă ceva grav, recurgând adesea la auto-medicaţie – unul dintre motivele consumului extrem de ridicat din China de antibiotice fără reţetă – sau la medicina tradiţională chinezească. În plus, sănătatea lor adesea slabă îi face mai vulnerabili la virus şi mai predispuşi să confunde noua gripă cu o răceală sau o gripă obişnuită.
Situaţia devine mai gravă în cazul bătrânilor. Din datele limitate disponibile de la guvernul chinez reiese că pensionarii constituie majoritatea persoanelor decedate din cauza coronavirusului, iar persoanele mai în vârstă cu afecţiuni respiratorii preexistente rămân printre cele mai expuse riscurilor. Însă lucrătorii migranţi, care nu au acces la pensii corespunzătoare şi îngrijire de bună calitate, pot fi adesea la 40 de ani sau la 50 de ani în condiţie mai proastă, din cauza unei vieţi de muncă grea, decât persoanele de aceeaşi vârstă din clasa de mijloc.
Invizibilitatea relativă şi atenţia redusă acordată săracilor pot fi unele dintre motivele pentru care numărul raportat oficial de cazuri cu persoane infectate cu coronavirus era la începutul epidemiei semnificativ mai mic decât cel evaluat de experţii străini. Din acest punct de vedere, este posibil ca mai degrabă sistemul pur şi simplu să nu fi fost capabil să găsească bolnavii, decât ca guvernul să fi încercat să minimalizeze pericolul.
Cei săraci pot fi mai puţin vizibili pentru diagnostic şi tratament, dar sunt mai vizibili pentru represiune. Istoria catastrofelor recente este înfricoşătoare. Dezastrul aduce adesea panică printre elite, care tind să fie ostile la adresa grupurilor sărace sau străine. După cutremurul din Tangshan din 1976, miliţiile urbane au bătut până la moarte sau au împuşcat ţăranii care intrau în oraş în căutarea ajutorului, sub pretextul că sunt jefuitori.
Tag: calitate
-
Sărăcia şi lipsa egalităţii de şanse: cum se explică faptul că guvernul Chinei a scăpat de sub control epidemia din Wuhan
-
Telekom România a ocupat locul doi în topul portabilităţii operatorilor de telefonie, cu 249.000 de utilizatori portaţi
70% dintre românii care s-au portat în reţeaua Telekom Romania declară că sunt mai mulţumiţi acum cu serviciile de telecomunicaţii, arată rezultatele unui studiu realizat de companie în noiembrie 2019, pe un eşantion de clienţi noi, reprezentativ la nivel naţional, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei.
Volumul de date mobile, minutele şi SMS-urile incluse în abonamentele de telefonie mobilă, calitatea semnalului, viteza internetului, preţul şi calitatea interacţiunii cu angajaţii Telekom, au fost factori evaluaţi pozitiv de către noii clienţi Telekom Romania. Rezultatele de portare pentru anul 2019, anunţate de Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Telecomunicaţii (ANCOM), potrivit cărora grupul de companii Telekom Romania a ocupat locul al doilea în topul portabilitătii cu peste 249.000 de numere de telefonie mobilă portate.
-
Ecosistemul de start-up-uri din România e în plin boom
„Ecosistemul de start-up-uri a explodat în ultimul an. Dacă acum 5-6-7 ani, când eu eram fondator de start-up-uri, era practic aproape imposibil să ridici bani din România, între timp a devenit o adevărată nebunie – peisajul de investiţii, peisajul de start-up-uri. Peste tot apar noi start-up-uri, noi echipe care vor să lanseze proiecte, apar investitori, au apărut fondurile de investiţii, s-au îmbunătăţit numărul şi calitatea investitorilor de tip angel. Se întâmplă foarte multe lucruri deodată, este o efervescenţă, că astfel inevitabil te întrebi cât va mai dura. Evoluţia a fost una spectaculoasă, este loc de mai bine şi este loc de mai multe”, a declarat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Cristian Munteanu, managing partner în cadrul fondului de investiţii local Early Game Ventures (EGV). El a pus bazele EGV la finalul anului 2018 împreună cu Dan Călugăreanu şi Radu Stoicoviciu, iar până acum prin intermediul fondului s-au investit 5,5 milioane de euro în 10 start-up-uri – Adiem, Bunnyshell, Druid, Milluu, Neobility, RoboSelf, SymphoPay, Tokinomo, Underline şi Watto Stations.
„Am auzit deja întrebarea: nu cumva sunt deja prea mulţi bani în piaţă? Eu aş întreba: sunt prea mulţi bani în Silicon Valley? Cred că loc este. Este loc de investitori. Deocamdată suntem într-o piaţă care este condusă de investitori – există câţiva gatekeeperi pe la care trec toate tranzacţiile şi există un număr de investitori de tip angel care participă, contribuie, iniţiază astfel de runde de finanţare”, a adăugat el. În ultimii ani pe piaţa locală au apărut tot mai multe fonduri de investiţii care caută să finanţeze start-up-uri ce peste câţiva ani le-ar putea întoarce toţi banii investiţi în toate proiectele pe care au pariat, plus profit. Unul dintre ele este şi Simple Capital, vehiculul creat de Andrei Pitiş – unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori şi investitori în IT din România. Acesta este parte a programului său de a contribui la crearea a încă 100 de milionari în euro din proiecte de IT pe plan local, Simple Capital investind deja în 15-16 start-up-uri. „Ecosistemul este într-o plină efervescenţă. Apar foarte multe start-up-uri. Acum un an nu-mi imaginam că o să fie aşa de tare, adică în ce am spus eu atunci, acel 100, a fost foarte multă speranţă. Foarte multă. Acum mi se pare realizabil. Este adevărat că nu într-un an, doi, trei, aşa cum se aştepta lumea. Probabil că în zece ani, ca să dau un orizont de timp cât de cât, dar mi se pare chiar realizabil. Atunci nu credeam că o să descopăr oameni noi din interacţiunea asta deschisă cu publicul, dar chiar am descoperit start-up-uri noi“, a spus Andrei Pitiş tot în cadrul emisiunii ZF IT Generation. El este cunoscut pe piaţa IT din România atât pentru implicarea în programele de susţinere şi descoperire a start-up-urilor, cât şi pentru proiectul ceasului inteligent Vector Watch vândut gigantului american Fitbit, dar pentru şi investiţiile sale în proiecte precum Clever Taxi, achiziţionat de gigantul german Daimler. Din noiembrie 2018, când Pitiş a pornit la drum cu Simple Capital, şi până în prezent, antreprenorul a investit circa 500.000 euro în total în 15-16 proiecte. El a precizat că Simple Capital vizează trei tipuri de companii. „Sunt trei tipuri de companii în care am investit prin Simple Capital: sunt companii de servicii – cum este firma mea de headhunting mai veche Techmind, este o agenţie de marketing – Perceptum, este o firmă de servicii de IT, de dezvoltare de software – Softbinator. Sunt nişte firme de servicii care generează şi care alimentează într-un fel Simple Capital cu profitul respectiv.” De asemenea, un alt tip de companii în care investeşte Simple Capital sunt cele tip scale-up – start-up-uri aflate a început care în general vând online, de diferite sume, şi au un profit. Intrând eu în acţionariat cu bani, dar mai ales cu timp, pot să le ajut să treacă la zeci, sute de mii de euro vânzări pe lună şi deci să ajungă la evaluări de milioane, zeci de milioane de euro.” Totodată, Simple Capital finanţează şi start-up-uri de la zero, alături de alte fonduri de investiţii. Printre start-up-urile în care a investit Simple Capital până acum se numără Pentest Tools, Garderoba Infinită, Social Insider, Feexers, Neobility şi Perceptum.
Şi Radu Georgescu, unul dintre cele mai cunoscute nume din industria locală de tehnologie după o lungă serie de exituri de succes din companii locale, începută cu vânzarea antivirusului RAV gigantului Microsoft în 2003, spune că în prezent ecosistemul de start-up-uri hi-tech din România se află într-o perioadă foarte bună, iar perspectivele sunt de asemenea unele optimiste. „A crescut extrem de mult în ultimii cinci ani, să spun. A crescut pe de-o parte pentru că au apărut fonduri de investiţii, pe de altă parte pentru că au apărut business angels sau au apărut oameni dornici să investească în tehnologie”, a afirmat el în cadrul unei ediţii a ZF IT Generation. „Văd şi cunosc start-up-uri care duduie, care explodează. Cunosc foarte multe start-up-uri care nu reuşesc la prima iteraţie, dar construiesc echipe foarte bune care la o a doua iteraţie pot fi de succes. Dar de departe nu totul se întâmplă în Bucureşti, pentru că nu este doar Bucureşti şi Cluj, este Bucureşti, Cluj, Sibiu, Timişoara, Târgu-Mureş, Iaşi, Braşov, Oradea. Se întâmplă lucruri peste tot”, a completat el. Cum au evoluat însă ideile de business şi soluţiile software dezvoltate de start-up-urile din România în ultimii ani? „S-au schimbat buzzwordurile. Dacă acum doi ani blockchain era cuvântul cel mai des întâlnit în orice pitch, între timp au dispărut complet start-up-urile de blockchain, acum buzzwordul este AI (inteligenţă artificială – n.red.) şi machine learning (ML). Nu mai poţi să găseşti o aplicaţie de parcare care să nu spună că face AI şi ML”, a menţionat Cristian Munteanu de la Early Game Ventures. Legat de calitatea start-up-urilor, el a spus că aceasta a evoluat, însă nu dramatic. „Nu deodată toate start-up-urile care se lansează vin cu tehnologii noi, revoluţionează lumea. Nici pe departe; cred că una dintre problemele start-up-urilor româneşti este miza. Cea mai mare parte din start-up-uri vin cu nişte mize mici, ambiţii locale, poate regionale, şi este nevoie de mai mult decât atât.” În ce priveşte tehnologiile pe care le dezvoltă start-up-urile locale, investitorul consideră că nivelul nu este ridicat, mai ales fiindcă România nu are nicio universitate în top 100 din lume. „Dacă am avea şi noi două Stanforduri sau MIT-uri pe aici prin ţară, probabil că am putea să cerem mai multe. Dacă nu am fi România, ci Israel, iarăşi am putea să cerem mai multe. Dar o privire rece, lucidă asupra peisajului despre care toată lumea vorbeşte şi unde este foarte multă gălăgie ne arată că sunt puţine centre universitare de calitate. România mi se pare că nu are nicio universitate în top 100 global. Totuşi, de unde să vină acele creiere? Mulţi sunt autodidacţi, învaţă singuri programare, orice altceva şi dacă te uiţi la acest lucru nu poţi să spui că este o calitate slabă a start-up-urilor. Este comparabilă cu alte hotspoturi din lume.” Cu toate acestea, în România se găsesc însă foarte multe persoane cu o experienţă tehnică solidă, deficit mai mare fiind în zona de business. -
OPINIE Kurt Weber, director general al Horváth & Partners România: „Soluţiile de automatizare şi viitorul locurilor de muncă”
Această bunăstare este şi generatorul unei nevoi crescute pentru depozitare, gestionare, îndosariere, stivuire, scanare, plicuire etc. De fapt, prin revoluţia digitală din ultimii ani, omenirea a creat o lume foarte complexă şi ambiguă, în care volatilitatea şi incertitudinea ne înconjoară. Pentru a face faţă acestei lumi noi, oamenii au nevoie de o capacitate incredibilă de a gândi şi a lua decizii într-un mediu abstract. Capacitatea de abstractizare nu se învaţă de azi pe mâine, ci este rezultatul unui lung şir de exerciţii: multe, mărunte şi dese, care se desfăşoară pe o perioadă lungă. Dilema este cum să îţi aloci timp pentru a-ţi dezvolta această capacitate. În prezent, o mare parte din activitatea unui angajat constă în sarcini menite doar să ajute companiile să gestioneze complexitatea pe care au creat-o şi de care beneficiază. Astfel, studii internaţionale arată că aproape 60% din volumul de muncă dintr-o companie este generat de sarcini care nu aduc valoare efectivă, ci există strict pentru a menţine întreprinderea în stare de funcţionare. Activităţi ca emiterea de facturi, contabilitatea de gestiune, colectarea de creanţe au nevoie de mult timp, spaţiu şi oameni.
Potrivit unui studiu al Horváth & Partners, până la 30% dintre locurile de muncă existente vor fi înlocuite de soluţii de automatizare până în 2030. Funcţiile unde există cea mai ridicată probabilitate de automatizare sunt în activităţi ce ţin de contabilitate, logistică, depozitare, marketing, casierie, secretariat, relaţii cu publicul, dactilografiere. Există o serie întreagă de soluţii de automatizare aplicabile pentru aceste funcţii, iar printre cele intrate mai recent în vocabularul comun este şi RPA, Robotic Process Automation.
RPA-ul este un instrument, să-i zicem un limbaj de codare, cu ajutorul căruia se construiesc nişte miniprograme informatice, ce replică fidel operaţiunile pe care le face un om, pe calculator. Astfel, miniprogramul are aceleaşi rezultate şi poate face aceleaşi lucruri ca omul. De fapt, poate avea rezultate chiar mai bune, având în vedere eroarea umană prezentă în orice proces. Desigur, acest tip de automatizare este aplicabil doar proceselor de rutină, care se desfăşoară în baza unor reguli clare şi în derularea cărora nu este nevoie de raţiune, cu alte cuvinte, în procese robotice. Aceste miniprograme sunt aşa-zişii roboţi, din perspectiva RPA.
Iar economia de timp este uşor de calculat. Un exemplu simplu: să zicem că un contabil trebuie să emită manual 200 de facturi, o dată la 10 zile, în cursul unui an. Toate datele de facturare, pe care contabilul trebuie să le treacă în factură, există într-un sistem informatic care nu permite emiterea automată. În scenariul nostru, optimist, întocmirea unei singure facturi durează aproximativ 3 minute. Contabilul face aceleaşi mişcări pe laptop şi intră în aceleaşi ecrane din sistemul informatic. Practic, este un proces robotic. Astfel, doar activitatea de emitere a acelor facturi îi va lua contabilului aproximativ 50 de zile anual. Deci acesta va petrece peste 2 luni într-un an pentru a emite facturi.
Un robot RPA ar putea face această treabă în locul contabilului, lăsându-i cele 2 luni pentru a pregăti, de exemplu, rapoarte interesante pentru managementul companiei despre, să zicem, profitabilitatea activităţii operaţionale. În baza acestora, managementul ar putea lua decizii care ar face ca acea companie să fie mai competitivă în piaţă, ceea ce ar genera un profit mai mare. Aşadar, contabilul din exemplul nostru ar avea timp să se ocupe de îmbunătăţirea rapoartelor de management, a procedurilor interne, de gestiunea riscurilor sau de alte sarcini care îi necesită gândirea abstractă şi creativă. Din acest unghi, eu văd RPA-ul ca pe o prelungire a angajaţilor, care îşi alocă timp pentru a se instrui în utilizarea roboţilor.
Mai mult, toate platformele RPA, cum este şi cea dezvoltată de UiPath, au ca ţintă democratizarea posibilităţii de codare a roboţilor. Acest lucru înseamnă că dacă un contabil ar avea un minimum de aptitudini tehnice şi ar aloca timp pentru a învăţa cum să codeze roboţii RPA, ar putea să îşi facă singur robotul care să îi emită facturile.
E lesne de imaginat un viitor în care sarcinile de rutină nu mai sunt făcute de oameni, ci de roboţi. Un astfel de viitor arată, din perspectiva mea, foarte interesant. În scenariul în care educaţia s-ar adapta suficient de repede, am putea ajunge, peste o generaţie, să avem de-a face cu oameni care nu au lucrat niciodată rutinat, pe un proces robotic. Oameni care au avut timp să gândească abstract şi critic, ceea ce ar putea conduce, de ce nu, la o explozie globală de creativitate. Desigur, sunt mulţi paşi de făcut până la acel punct, dar scenariul este unul posibil, poate chiar probabil. Automatizarea va promova noi modele de afaceri şi le va securiza pe cele existente, de exemplu, în industria serviciilor financiare. Reversul medaliei constă în schimbarea pe termen lung pe care o va aduce modului de lucru: multe dintre slujbele de astăzi nu vor mai exista în viitor. Noile locuri de muncă vor necesita abilităţi diferite şi nu vor compensa pierderea celor mai vechi. În consecinţă, o parte a provocării transformatoare pe care o reprezintă automatizarea include responsabilitatea corporativă.
Soluţiile sunt, deocamdată, puţine, pentru că această democratizare a automatizării a devenit o problemă socială reală relativ recent. Evident, oamenii ameninţaţi cu pierderea locului de muncă vor trebui să se recalifice în funcţii care nu pot fi automatizate. Important este ca măsurile necesare să fie luate eficient de către guverne şi companii, pentru a evita evenimente nefaste. Pentru a beneficia pe termen lung de potenţialul său creator, omenirea trebuie să îmbrăţişeze, precaut dar călduros, automatizarea. Şi, aşa cum a făcut-o de nenumărate ori pe parcursul istoriei, să găsească răspunsuri pentru problemele pe termen scurt care vor apărea. -
Cum va arăta traficul în 2050: Taxiurile zburătoare, trenurile de tip capsulă şi maşinile autonome vor deveni o realitate bine conturată, calitatea vieţii urmând să se îmbunătăţească considerabil pe măsură ce sunt implementate noile tehnologii
Noile tehnologii pot aduce schimbări majore în ceea ce priveşte felul în care funcţionează oraşele. De la trenuri tip capsulă la transport electronic personalizat, marile centre urbane vor arăta complet diferit faţă de ce ştim în ziua de azi, scrie Financial Times.
Orice plan de organizare urbană vrea să evite situaţiile de trafic supraaglomerat, de autobuze care merg la viteza pietonilor şi care continuă să polueze un aer care este deja irespirabil.
Oraşele din toată lumea se mişcă tot mai încet pe măsură ce se dezvoltă. De exemplu, viteza medie de deplasare în centrul Londrei a scăzut de la 15 km/h în 2010 la 12 km/h în 2017. Viteza în zona centrală a Manhattan-ului a scăzut cu o cincime în ultimul deceniu, iar în Bogotá, Columbia, şoferii îşi petrec aproximativ 272 de ore în trafic în fiecare an.
Trend-ul tinde să se înrăutăţească pe măsură ce trec anii. În 2050, peste 66% din populaţia globului va trăi în mediul urban, majoritatea urmând să locuiască în mega-oraşe de peste 10 milioane de locuitori.
Până în prezet, autorităţile din toată lumea au încercat o combinaţie între descurajarea condusului şi încurajarea mersului pe jos şi a folosirii bicicletelor. În acest sens, Parisul a eliminat traficul de pe marginile Senei, în timp ce Barcelona a primit multă atenţie pe plan internaţional datorită planului de organizare a oraşului într-o serie de „superblocuri”, unde maşinilor le este interzis să acceseze anumite drumuri importante, străzile intermediare fiind transformate în parcuri şi locuri de joacă pentru copii.
În contextul de faţă, noile tehnologii ar putea aduce schimbări majore. Micromobilitatea, incluzând aici scuterele electrice şi bicicletele, poate fi o potenţială soluţie înspre un transport mai eficient, odată ce se vor ameneja piste speciale, bineînţeles.
Însă siguranţa pe care o aduc aceste tipuri de scutere pune autorităţile în situaţia în care s-ar gândi de două ori înainte să implementeze un plan de asemenea natură. În Suedia, scuterele electrice vor fi, cel mai probabil, interzise după ce un om a murit călătorind cu un astfel de vehicul în Helsingborg, iar în Statele Unite, peste 1.800 de oameni au fost răniţi în 2018 în urma folosirii unui scuter sau unei trotinete electrice. Într-una din ştirile de zilele trecute, aflam că noul Cod Rutier din România va impune o serie de reglementări în ceea ce priveşte trotinetele electrice în ideea de a oferi mai multă siguranţă cetăţenilor.
În mai multe oraşe din China, s-au construit piste supraterane pentru a spori micromobilitatea, punându-se în discuţie un plan conform căruia singura soluţie este construirea unei reţele întregi de drumuri suspendate.
Până în 2050, maşinile autonome ar trebui să devină o realitate bine consolidată. Maşinile de acest tip ar putea schimba felul în care sunt administrate oraşele şi ar putea elibera suprafeţe întinse de spaţiu, iar Intelegineţa Artificială ar putea să ofere o precizie milimetrică în trafic. Într-un scenariu ideal, oamenii se vor baza pe vehicule autonome şi nu vor mai avea nevoie de maşini personale.
Tehnologiile vor continua să inoveze traficul din mediul urban. Săptămâna trecută, Uber şi Hyundai băteau palma pentru construirea unor taxiuri zburătoare care ar putea să intre în circulaţie până în 2030. În Marsilia, se pun bazele unui sistem de trenuri de tip capsulă în care călătorii pot ajunge în doar 72 de secunde de la gara St. Charles la aeroportul Marignane. În condiţii normale de trafic, drumul ar dura circa 25 de minute, dar se poate întinde şi până la o oră.
Antreprenorul tech Elon Musk îşi imaginează un viitor în care toate oraşele mari ar implementa capsule de acest gen în sistemul public de transport din Statele Unite, însă are un drum lung de parcurs până să ajungă în acest punct.
Nu este nicio exagerare faptul că, în 2050, vom vedea în marile oraşe toate caracteristicile prezentate anterior, de vreme ce oportunităţile pe care le deschid noile tehnologii sunt nenumărate, calitatea vieţii în mediul urban urmând să fie îmbunătăţită în mod cert.
-
Oraşul din România unde natalitatea este în creştere în ultimii 12 ani. Care este motivul
Oraşul Cluj-Napoca a înregistrat în ultimii 12 ani o creştere constantă a numărului de copii născuţi, de la 5605 în 2008 la 6963 în 2019, deşi Primăria nu are o politică de natalitate, ci doar aplică un concept de creştere a calităţii vieţii.
Purtătorul de cuvânt al Primăriei Cluj-Napoca, Oana Buzatu, a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX, că evoluţia natalităţii poate fi pusă pe seama creşterii calităţii vieţii.
„În municipiul Cluj-Napoca, din anul 2008 până în 2019, deci într-o perioadă de 12 ani, avem o creştere constantă a numărului de copii născuţi, de la 5605 în 2008 la 6963 în 2019, o diferenţă de aproape 1400 de copii. Practic, în Cluj-Napoca nu am avut o politică specială de creştere a natalităţii, deoarece obiectivul nostru a fost creşterea calităţii vieţii, fiind stabilit acest concept în strategia de dezvoltare a oraşului care îşi arată efectele. Odată crescută calitatea vieţii constatăm, şi din aceste cifre, că a crescut natalitatea, dar şi dezvoltarea economică sau calitatea spaţiilor urbane. Din punct de vedere al administraţiei locale, ceea ce ţine de datoria noastră faţă de locuitorii oraşului este să le asigurăm condiţiile care să-i determine să aleagă să se stabilească în Cluj-Napoca”, a spus Buzatu.
Potrivit datelor Primăriei clujene, în 2008 s-au născut 2810 băieţi şi 2795 fete, raport care s-a inversat în 2019, când s-au născut 3370 de băieţi şi 3593 de fete.
Primăria Cluj-Napoca a pus bazele conceptului de creştere a calităţii vieţii începând cu mandatul de primar al lui Emil Boc din anul 2004, acesta fiind inclus în strategia de dezvoltare a oraşului până în 2027.
„Prin calitatea vieţii la Cluj-Napoca înţelegem nu numai ceea ce înseamnă posibilitatea de petrecere a timpului liber, ci şi calitatea actului medical, a actului educaţional, a infrastructurii, a mediului de afaceri astfel încât, dacă în materie de populaţie nu putem bate Bucureştiul, cu siguranţă municipiul nostru este şi poate fi, în continuare, oraşul numărul 1 în România din perspectiva acestui concept al calităţii vieţii”, se arată în strategie.
Astfel, Primăria Cluj-Napoca este hotărâtă să accelereze procesul de digitalizare a administraţiei publice locale. De asemenea, autorităţile urmăresc implementarea, în continuare, a proiectelor ce utilizează tehnologiile moderne pentru a face viaţa de zi cu zi a clujenilor mai uşoară, de la plăţi wireless pentru servicii publice, la utilizarea inteligenţei artificiale.
-
Cum şi-a ajutat o bunică nepotul să îşi creeze o afaceri de sute de mii de euro în România
Într-o piaţă dominată de fast food, producţie industrială şi deserturi de serie, antreprenorul Alin Chivu şi-a propus să transforme o afacere de familie într-un concept de cofetărie axat pe produse în care îmbină gusturile copilăriei cu cerinţele clienţilor din ce în ce mai cosmopoliţi.
„Am început de la cozonacul făcut de mama acasă. Eram răsfăţaţi cu gogoşi, clătite, plăcinte şi checuri aproape zilnic. Deserturile au fost apreciate de toţi prietenii şi cunoscuţii noştri, drept pentru care am acceptat provocarea de a deschide un laborator de cofetărie cu magazin de desfacere. Între timp, gama de produse s-a diversificat considerabil, dar nu ne-am abătut de la principiul de bază, calitatea produsului”, descrie Alin Chivu (35 de ani) începuturile afacerii de familie pe care o conduce în prezent.
Casa Victoria este formată în prezent din două magazine şi o platformă online, care au generat anul trecut venituri de 3 milioane de lei, iar previziunile antreprenorului sunt optimiste şi pentru anul în curs. Alin Chivu povesteşte că au început afacerea cu un laborator deschis într-un spaţiu închiriat, în zona de nord a Capitalei.
Treptat, comenzile au crescut şi au simţit nevoia deschiderii unui nou punct de vânzare. Businessul a continuat să crească, iar în 2015 au construit un laborator nou, complet utilat după standarde de calitate recente, spune el. Valoarea investiţiei iniţiale în afacere a fost de 50.000 de dolari, iar cea mai mare parte din această sumă a fost alocată utilării şi amenajării spaţiului. „De la momentul deschiderii, martie 2002, am continuat să investim continuu pentru a dezvolta businessul. Investiţiile principale sunt în cunoştinţe şi logistică. Continuăm să ne dezvoltăm în fiecare zi, investim constant în acest sens”, descrie antreprenorul dezvoltarea afacerii.
Alin Chivu enumeră câteva dintre elementele cu care s-au diferenţiat pe piaţa cofetăriilor, pe care apar branduri noi constant – „Ne diferenţiem prin calitatea materiei prime folosite, prin unicitatea reţetelor şi a ingredientelor. Învăţăm doar de la cei mai buni, iar în acest sens ne lăudăm cu singurul absolvent al celei mai bune şcoli de cofetărie din lume, Lenotre Paris”. Potrivit antreprenorului, produsele lor sunt adaptate cerinţelor societăţii de astăzi, ceea ce înseamnă că acestea oferă produse destinate tuturor categoriilor de clienţi, fie ei intolerenţi la gluten, lactoză, ou, fie cei care nu au voie să consume zahăr.
Când vine vorba despre provocări, Alin Chivu menţionează lipsa forţei de muncă. Dar, pentru a depăşi această problemă s-au specializat la şcoala de cofetărie din Paris menţionată, ceea ce le permite să angajeze şi personal necalificat pe care să îl şcolarizeze ei. De asemenea, la capitolul provocări se înscrie şi concurenţa neloială: „Toată lumea spune că foloseşte cea mai bună materie primă, dar acest lucru nu se poate demonstra. Toate aceste lucruri se văd în produsul final, însă din păcate clientul nu este atât de specializat încât să facă diferenţa de fiecare dată”.
În ceea ce priveşte planurile lor de viitor, în noiembrie vor deschide un al treilea magazin, într-o zonă centrală a Capitalei, direcţie în care şi-au propus să investească 100.000 de euro. De asemenea, vor să se concentreze pe piaţa din online, pe care au intrat încă din urmă cu un deceniu: „Unul dintre obiectivele anului 2020 este acela de a mări numărul de comenzi venite prin intermediul site-ului”.
Iar celor care îşi doresc să înfiinţeze o afacere similară le spune „să se înarmeze cu multă răbdare, dorinţa de muncă, să fie pregătiţi să înveţe zilnic, să creadă în produsul lor şi să fie sinceri cu clientul!”. -
Elon Musk spune că nu ai nevoie de o diplomă pentru a lucra la Tesla. Care este calitatea secretă pe care o caută el la noii angajaţi
Nu ai nevoie de o diplomă de licenţă ca să lucrezi pentru Elon Musk, a spus într-o postare pe Tweeter CEO-ul Tesla. El a mai făcut de altfel o astfel de declaraţie în presa internaţională, în urmă cu câţiva ani.
Într-un interviu pentru publicaţia germană Auto Bild, acordat în 2014, el a declarat: „Nu este nevoie să ai o diplomă de licenţă; nici măcar una de liceu”. „Dacă cineva a absolvit o universitate foarte bună, acel lucru poate fi un indicator al faptului că este capabil să facă lucruri măreţe, dar acest lucru nu este neapărat o certitudine. Dacă te uiţi la oameni precum Bill Gates, Larry Ellison sau Steve Jobs, vezi că ei nu au absolvit facultatea, dar dacă ai avea ocazia să îi angajezi, desigur că acesta ar fi o idee bună.”
Mai degrabă decât diploma de la universitate, Musk spune că este atent la „dovada unei abilităţi excepţionale” la un angajat. „Dacă există dovada unor realizări excepţionale, este foarte posibil ca acestea să continue în viitor”, a spus Musk. Atunci când îşi intervievează angajaţii, Musk le cere acestora să îi ofere un sumar al carierei lor şi să descrie modul în care au rezolvat câteva dintre cele mai dificile probleme cu care s-au confruntat. Pentru a se asigura că intervievaţii nu îşi asumă meritul asupra muncii altcuiva, Musk solicită răspunsuri detaliate asupra problemelor descrise. Dacă un intervievat nu a fost responsabil de rezolvarea problemelor respective, persoana nu va cunoaşte răspunsurile. -
Elon Musk spune că nu ai nevoie de o diplomă pentru a lucra la Tesla. Care este calitatea secretă pe care o caută el la noii angajaţi
Nu ai nevoie de o diplomă de licenţă ca să lucrezi pentru Elon Musk, a spus într-o postare pe Tweeter CEO-ul Tesla. El a mai făcut de altfel o astfel de declaraţie în presa internaţională, în urmă cu câţiva ani.
Într-un interviu pentru publicaţia germană Auto Bild, acordat în 2014, el a declarat: „Nu este nevoie să ai o diplomă de licenţă; nici măcar una de liceu”. „Dacă cineva a absolvit o universitate foarte bună, acel lucru poate fi un indicator al faptului că este capabil să facă lucruri măreţe, dar acest lucru nu este neapărat o certitudine. Dacă te uiţi la oameni precum Bill Gates, Larry Ellison sau Steve Jobs, vezi că ei nu au absolvit facultatea, dar dacă ai avea ocazia să îi angajezi, desigur că acesta ar fi o idee bună.”
Mai degrabă decât diploma de la universitate, Musk spune că este atent la „dovada unei abilităţi excepţionale” la un angajat. „Dacă există dovada unor realizări excepţionale, este foarte posibil ca acestea să continue în viitor”, a spus Musk. Atunci când îşi intervievează angajaţii, Musk le cere acestora să îi ofere un sumar al carierei lor şi să descrie modul în care au rezolvat câteva dintre cele mai dificile probleme cu care s-au confruntat. Pentru a se asigura că intervievaţii nu îşi asumă meritul asupra muncii altcuiva, Musk solicită răspunsuri detaliate asupra problemelor descrise. Dacă un intervievat nu a fost responsabil de rezolvarea problemelor respective, persoana nu va cunoaşte răspunsurile. -
Asistentul digital Ana
Descrierea inovaţiei:
Asistentul digital ANA oferă cea mai rapidă şi simplă soluţie de notificare a daunelor şi despăgubire pentru daunele uşoare, fiind disponibil pentru clienţii care au încheiat o asigurare CASCO sau o asigurare facultativă pentru locuinţă la UNIQA, potrivit reprezentanţilor companiei. Asistentul ANA face parte dintr-un amplu proiect de digitalizare, care a presupus şi implementarea unei platforme integrate de management al daunelor, prin care specialiştii să poată administra dosarele de daună rapid şi eficient. Persoanele implicate în dezvoltarea proiectului sunt Iuliana Rusei (membru board şi chief insurance technical officer la UNIQA Asigurări) şi Paul Zarzara (director daune la UNIQA Asigurări).
Elementul de noutate:
UNIQA este primul asigurător care a introdus acest concept digital pe piaţa asigurărilor din România, remodelând complet experienţa clientului. Asistentul digital ANA este o iniţiativă locală care face parte din strategia UNIQA Asigurări de a oferi soluţii integrate, de tip end to end, care generează valoare adăugată şi servicii la cele mai înalte standarde de calitate pentru clienţii săi. În acest fel, sunt aduşi împreună oamenii şi tehnologia, astfel încât notificarea daunelor să devină un proces extrem de facil, iar ofertarea sumei aferente despăgubirii să aibă loc în cel mai scurt timp. ANA este un sistem construit cu ajutorul ultimelor tehnologii în domeniu, având la bază principii de machine learning, ce permit calibrarea algoritmilor şi proceselor în mod continuu şi adaptarea la realităţile interacţiunii cu clienţii. Alături de valoarea adăugată experienţei clienţilor UNIQA, implementarea asistentului digital ANA şi trecerea la o nouă platformă integrată de management al daunelor creează un mediu de lucru modern şi inovator pentru echipa de daune UNIQA, pentru a deveni un reper în piaţă în ceea ce priveşte calitatea experienţei oferite clienţilor.
Efectele inovaţiei:
Dacă, în mod tradiţional, pentru avizarea unei avarii clientul transmitea o notificare prin Contact Center sau prin intermediul unui formular online, urmând procesul de constatare a daunei şi plata facturilor transmise după reparaţia autovehiculului, proces complex, cu un timp de soluţionare a dosarului de minimum o săptămână şi un impact semnificativ pentru client, acum asistentul digital ANA ajută clienţii care deţin poliţe CASCO şi asigurări facultative pentru locuinţă să afle rapid care este propunerea de despăgubire pentru daună. Mai exact, atunci când vrea să semnaleze o daună, clientul transmite o notificare prin intermediul asistentului digital sau prin intermediul Contact Center-ului care direcţionează clientul către ANA. Avizarea daunelor uşoare se face exclusiv online, după ce clientul urmează câţiva paşi privind identificarea şi descrierea daunei. Clientul primeşte pe loc oferta de despăgubire, urmând să îşi aleagă singur unitatea de service auto şi calitatea reparaţiei. Clienţii UNIQA care au daune cu un grad ridicat de complexitate pot utiliza, de asemenea, ANA pentru notificarea daunelor. În funcţie de complexitatea daunei, aceştia vor fi ghidaţi în următorii paşi ai procesului de constatare şi emitere a propunerii pentru despăgubire a daunei de către o echipă.