BusinessMagazin

Tag: cadre didactice

  • Povestea timişorencei care a cumpărat eMAG. „Mi-a luat câteva luni doar ca să mă invite la sediu”

    „S-au întâmplat toate cu mare noroc, din punct în punct am reuşit să-mi găsesc următoarea şansă, la fiecare cotitură. A fost mult noroc. Câte s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi fost acel moment!”, povesteşte românca, ce a realizat tranzacţii de peste 5 miliarde de dolari în cei şase ani de când se află la fondul de investiţii Naspers.

    Cristina Berta Jones nu şi-a dorit de mică să fie investitor, ci se vedea medic, iar dacă anumiţi profesori ai Colegiului Naţional Bănăţean din Timişoara ar fi acţionat diferit, cu siguranţă că viaţa româncei ar fi fost alta, spune ea privind în urmă. A plecat la jumătatea clasei a XI-a în Statele Unite ale Americii, cu o bursă din partea fundaţiei Soros, vreme de şase luni. La întoarcere, a avut parte de o surpriză. „Domnişoară, cât dumneavoastră aţi fost în SUA cu aşa-zisele studii şi v-aţi distrat, noi aici am făcut carte. Cum vă închipuţi dumneavoastră că vă întoarceţi şi noi vă trecem în următorul an?”, a fost sentinţa dată de profesori, povesteşte acum. Îmbrăcată simplu, cu o rochie neagră elegantă, Cristina Berta Jones vorbeşte cumpătat căutându-şi cuvintele româneşti, pe care le foloseşte mai rar, acum, în viaţa de zi cu zi. Are vocea uşor răguşită şi când vorbeşte despre trecut se uită în sus, apoi revine cu privirea asupra mea.

    Lovindu-se de ideile obtuze ale profesorilor din liceu, tânăra s-a văzut nevoită să se întoarcă în SUA. „Nu plănuiam să mă întorc imediat, dar profesorii nu mi-au lăsat nicio alternativă. Nu mi-au închis clasa a XI-a şi nu mă lăsau să trec în clasa a XII-a”, povesteşte ea. Mai mult de atât, în America nu putea continua în sistemul public deoarece nu avea destule credite pentru a i se putea echivala studiile „şi până la urmă am primit o bursă la o şcoală privată şi am terminat acolo”. Aşadar, profesorii din România i-au forţat mâna şi Cristina Berta Jones a fost nevoită să înveţe într-o ţară străină, fără familie şi fără prea mulţi bani. „Am fost singură, nu aveam niciun ban. În primele şase luni Fundaţia Soros mi-a dat 50 de dolari pe lună, bani de buzunar”, mărturiseşte ea. Povesteşte că a stat în SUA, la o familie de americani cu trei copii; acestora, spune românca, „le plăcea să cunoască oameni din altă lume, altă cultură”.

    Odată absolvit liceul, a aplicat la „toate universităţile care ofereau bursă” şi a fost acceptată la Middlebury College, unde a studiat matematică şi ştiinţele economice. Şi-a dat seama că medicina, pe care voia să o studieze în România nu era, totuşi, un domeniu care să o pasioneze şi „când m-am găsit într-un loc unde îmi puteam reexamina planurile şi pasiunile, m-am gândit la business”.

    Bursa obţinută la facultate îi ajungea pentru cheltuielile legate de şcoală, dar a fost nevoie să se şi angajeze, iniţial în campusul facultăţii, pe un post de fundraising. „Dădeam telefoane pe la alumni care au terminat colegiul respectiv şi încercam să obţin donaţii. Căutam informaţii despre companiile lui X şi Y ca să ne dăm seama cam cât de bine o duce şi cam cât de mare era donaţia pe care o ceream pentru colegiu”, descrie ea activitatea de atunci. Era un loc de muncă bine plătit, spune ea, iar experienţa de atunci s-a dovedit folositoare şi în cariera pe care şi-a construit-o ulterior.

    Cât de mari sunt diferenţele dintre sistemul de învăţământ din Statele Unite ale Americii şi cel european, sau, mai bine, cel românesc? „Au fost două momente când mi-am dat seama că tot ceea ce mă făcea pe mine un student bun în România nu era destul pentru State”, spune ea. Primul moment a fost la liceu, când eseul de la ora de engleză i-a fost înapoiat înroşit, profesorul atrăgându-i atenţia că nu-şi exprima gândurile în legătură cu subiectul, ci doar relata ce fusese învăţată. „A fost un şoc. Tu vrei să afli ce gândesc eu?” Al doilea moment a fost în primul an la Harvard, când s-a văzut nevoită să vorbească în public şi să înfrunte direct disconfortul de a vorbi în faţa a zeci sau sute de oameni.

    După absolvirea facultăţii, prima slujbă obţinută a fost în cadrul unei firme tradiţionale de consultanţă din Washington DC, unde a lucrat doar şase luni, deoarece voia să fie implicată în noul domeniu, pe atunci, numit internet. Aşa că a renunţat şi s-a angajat la un start-up numit Mainspring ce făcea planuri de business şi alte ghiduri (financiare, de comunicare etc). Compania s-a listat la bursă în iulie 2000, iar spre finalul aceluiaşi an a fost preluată de către IBM. Mulţi dintre angajaţii start-up-ului nu au erau mulţumiţi deoarece nu „mai făceam chestii cool”. Nici românca nu a fost mulţumită după achiziţie şi, spune ea, poate ar fi plecat dacă nu era o persoană care să-i atragă atenţia asupra perspectivei. „Am avut un şef care mi-a spus că am două posibilităţi: fie plec, fie stau şi învăţ ceva de la oamenii ăştia, apoi oricum plec la MBA”, povesteşte Cristina Berta Jones. A făcut întocmai şi o vreme a fost umbra unui om de la vânzări din cadrul IBM „care făcea tranzacţii mari, de zeci de milioane de dolari”; aşa a dobândit experienţă în vânzări. „Am multă apreciere pentru oricine are talentul de a vinde ceva. A fost o experienţă extraordinară. Dacă n-ar fi fost sfatul acela, probabil că aş fi dat cu piciorul aceste oportunităţi şi aş fi plecat”, mărturiseşte ea luând o gură de cafea. 

  • Legea salarizării care vizează personalul medical şi din educaţie a fost completată şi modificată

    ”Personalul din sistemul sanitar care a beneficiat în anul 2017 de tichete de masă va beneficia de acordarea indemnizaţiei de hrană pe tot parcursul anului 2018, iar această indemnizaţie va fi exceptată în anul 2018 la stabilirea limitei de sporuri de 30%. În ceea ce priveşte acordarea sporurilor, documentul aprobat de Guvern stabileşte prorogarea până la 1 martie 2018 a prevederilor care condiţionează încadrarea sporurilor în limita de 30% pentru personalul din sistemul sanitar. Începând cu data de 1 martie 2018, pentru personalul din sistemul sanitar şi de asistenţă socială, cuantumul sporurilor pentru condiţii de muncă se va determina conform Regulamentului-cadru de acordare a sporurilor, elaborat de Ministerul Sănătăţii până la data de 1 martie 2018, fără a depăşi limita de 30%”, se arată într-un comunicat remis MEDIAFAX.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cea mai mare problemă a corporatiştilor şi a antreprenorilor: ”Ce mă fac cu copilul meu? Nu mă mai ascultă deloc, ce se va alege de el?“

    Banii, maşina, bonele, casele mai mari, grădiniţele şi şcolile private, profesorii personali pot înlocui multe, dar nu relaţia cu copilul, sau copiii, în cazul celor care au avut un curaj mai mare.

    Schimbarea rapidă a lumii în care trăim, deschiderea şi globalizarea, faţă de cum am trăit şi am crescut noi, au schimbat şi schimbă modul de interacţiune între corporatişti şi antreprenori şi copiii lor.

    Bileţelele pe dulap sunt acum înlocuite cu mesajele pe WhatsApp.

    Copiii au de toate, nu trăiesc cu cheia la gât, au bone 18/24, au profesori de limbi străine, lecţii de dans şi balet. Dar nu au timpul părinţilor lor.

    Pentru că determinarea şi energia sunt depuse la job, jobul fiind chiar o scăpare, o uşurare, când pleci de acasă, la întoarcerea în cămin nu mai rămâne decât o simplă prezenţă, un simplu salut, şi celebra întrebare: ce ai făcut astăzi?

    Iar răspunsul copiilor se pierde undeva în mintea plină de cifre şi de Powerpoint-uri a părinţilor.

    Plecarea moldovenilor la muncă în străinătate începând cu mijlocul anilor ’90 şi începutul anilor 2000 a lăsat în urmă puternice drame familiale: copiii au rămas cu bunicii, cu unchii, cu verişorii şi cu vecinii din sat, iar rezultatele se văd acum.

    În cazul antreprenorilor, al celor care au avut curajul să-şi facă un business, al corporatiştilor care au început să prindă gustul unei cariere, ei nu sunt plecaţi fizic de lângă copii, dar sunt absenţi din relaţia cu copiii lor.

    Banii pot înlocui foarte multe lucruri, mai puţin absenţa, întâi fizică şi apoi fizică şi emoţională.

    Ştiu mulţi părinţi în cazul cărora banii, cariera şi obţinerea unui statut nu mai sunt o problemă, ci relaţia cu copiii lor: ”Nu mă mai ascultă deloc“, ”Ce fac cu ei?“, ”Ce vor ajunge?“, ”Le-am făcut şi le-am dat de toate, dar nu mă mai înţeleg cu ei!“, ”Nu ştiu ce vor!“. Nicio logică nu mai funcţionează şi nicio explicaţie raţională nu mai stă în picioare în discuţiile cu copiii.

    Pe măsură ce copiii intră în adolescenţă, lucrurile se agravează. Dacă ai o şansă mare, dacă ”ai fost de multe ori la biserică înainte“, copiii nu-ţi vor face probleme mari la şcoală. Dar celelalte probleme sunt prezente.

    Toată lumea vrea fericirea şi împlinirea copiilor lor, dar ce înseamnă asta în mod concret? La ce şcoli să se ducă, care este vocaţia lor, ce vor să se facă, ce trebuie să se facă astfel încât să câştige mai bine? întrebări fără răspuns sau cu răspuns parţial.

    Şcoala şi societatea românească nu sunt vocaţionale, dar mai ales părinţii nu au curajul să-şi înveţe şi să lase copiii să-şi urmeze vocaţia, asta dacă şi-o descoperă devreme.

    Mihaela Haiduc, de la Premium Edu, spune că opţiunile copilului pentru viitor sunt influenţate acum de filme, de prieteni, de ce spun prietenii prietenilor şi mai puţin de părinţi. Ca să-ţi determini copilul să facă ceva, mai bine vorbeşti cu prietenii lui, că ei sigur îl vor convinge. în plus, e important să fiţi atenţi la ce seriale se uită copiii şi să încercaţi să aflaţi cum sunt personajele de acolo.

    Dacă ai ajuns un CEO, un CFO, un director executiv la o mare multinaţională, cu jobul într-un birou de sticlă şi cu o privire de sus, vei dori acelaşi lucru şi pentru copil.

    Cu această imagine în minte, mulţi părinţi, mai ales cei corporatişti şi antreprenori, nu sunt pregătiţi să accepte că poate copiii lor vor să fie bucătari, chefi, cum se spune acum, un job extrem de bine plătit.

    În discuţiile de complezenţă, când cei de la masă te întreabă ce fac copiii tăi, este greu de acceptat acum să răspunzi că băiatul este bucătar, iar fata este la un ONG de protecţia mediului, că se poartă acum. Nu prea merge acest răspuns.
    Dar aceasta este o descriere a unei situaţii din jurul nostru şi al vostru. Nimeni nu are soluţii de rezolvare ca la un buget.
    în multinaţionale sau la propriul businss, bugetele şi ţintele de vânzări vin, se îndeplinesc sau nu, dar preţul plătit este în altă parte.

    Ce mă fac cu copilul meu? Nimeni nu ştie, este o întrebare fără răspuns.

  • România de dincolo de Dunăre. Ea este Una Vasiljevic, profesoara care-i învaţă limba română pe copiii din Valea Timocului

    Ca să-i înveţe româna pe copiii din oraşele Zaiecear şi Bor şi satele Zlot, Podgorac, Bogovina si Brestovac, Una Vasiljevic îşi plăteşte singură benzina ca să facă naveta, îşi face singură materialele didactice, dându-şi aproape jumătate din salariu pe asta, şi vrea chiar să scrie un manual.

    „Eu sunt crescută aici, ştiu cum a fost să fiu diferită. La şcoală, spuneau „ea e vlahă!, ea e vlahă!” şi copiii râdeau. Românii timoceni nu sunt acceptaţi, nu au drepturi elementare. Aici nu sunt biserici în limba română, nu sunt medici de limba română. Spre deosebire de românii din Voivodina. Ei au acolo şcoli şi pentru sârbi, şi pentru români. Au şcoală în care se învaţă tot în română. Aici, în Valea Timocului, nu. E o foarte mare diferenţă. Noi aici nu avem nimic”, explică Una Vasiljevic, pentru gândul.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • Povestea omului care a construit de la zero o afacere de 600 de milioane de dolari în România

    Statutul de cel mai admirat CEO în 2016 se leagă strâns de evoluţia Bitdefender, care a devenit pe parcursul a 15 ani cel mai vândut produs românesc de peste hotare. Florin Talpeş a fost prezent în top 10 în toate cele şase ediţii anterioare ale catalogului 100 cei mai admiraţi CEO din România, dar anul acesta a primit cel mai mare număr de voturi din partea mediului privat de afaceri. Ce înseamnă pentru antreprenorul român această recunoaştere?

    „Soţia mea căuta profesori foarte buni şi întreba, «Cum îi găsim?», «Care sunt criteriile prin care să îi alegem?» Răspunsul este dat de comunitate: aceasta ştie care sunt profesorii cei mai buni, totul este să te adresezi acesteia, aşa că, dacă eu am ajuns să fiu văzut drept unul dintre profesorii buni, este extraordinar, este o onoare pentru noi, cei de la Bitdefender. Vorbim despre oamenii din comunitatea de afaceri, care sunt ei deja oameni excepţionali ai comunităţii la modul general, dacă ei spun despre noi că suntem bine, că ne plac şi că ne apreciază, este minunat – suntem printre printre cei admiraţi într-o comunitate care este ea însăşi admirată.”

    Este răspunsul dat de Florin Talpeş, antreprenorul din spatele „celui mai exportat” produs românesc, aşa cum am descris Bitdefender în mai multe articole ale revistei, când a aflat că a fost ales cel mai admirat manager din România. A folosit exemplul printr-o analogie cu dezvoltarea afacerii soţiei sale, Măriuca Talpeş, Intuitext, axată pe dezvoltarea de produse pe piaţa educaţie din România. Împreună cu ea a pus la începutul anilor ‘90 bazele a ce avea să fie Bitdefender şi care i-au adus statutul de „cel mai admirat”, ce vine cu „încredere, foarte multă încredere”, potrivit antreprenorului.

    Discuţia are loc în biroul lui Florin Talpeş, decorat utilitar şi printre cele mai mici pe care le-am văzut la un interviu cu un CEO; atât încăperea, cât şi biroul propiu-zis, amplasat lângă fereastră şi pe care este loc doar de PC. Poartă un tricou negru incripţionat cu logoul Bitdefender – de altfel, în discuţiile cu presa în care l-am văzut de-a lungul timpului purta, fără excepţie, un astfel de tricou, variind doar culoarea. Discursul lui este uşor de înţeles: explică pe îndelete şi cea mai recent lansată tehnologie a companiei, cât şi concepte mai uşoare, legate de domeniul în care activează, piaţa de outsourcing de pildă.

    Când vorbeşte despre companii, foloseşte termenul „întreprindere”, iar când vorbeşte despre antreprenori, pe cel de „întreprinzător”. Evită să vorbească la singular când se referă la dezvoltarea companiei. În cifre, compania pe care a construit-o înseamnă circa 1.100 de angajaţi, o cifră de afaceri care va depăşi (potrivit informaţiilor oficiale din România)  100 de milioane de euro şi spre pragul care ar putea să îi aducă întreprinderii româneşti statutul de unicorn; estimările se mai referă şi la cifra de jumătate de miliard de clienţi la nivel global.

    Discuţia a început cu o reflexie asupra relativităţii timpului, în contextul în care Bitdefender se îndreaptă spre pragul de 15 ani de activitate, iar Business Magazin tocmai sărbătorise 12 ani la momentul interviului. „Acest interval poate fi considerat şi mult, şi puţin: e mult fiindcă poţi să realizezi multe, la viteza cu care se schimbă lucrurile acum, din punct de vedere economic, tehnologic sau din punct de vedere al evoluţiei unei întregi societăţi. Atunci când ne gândim la companii vestice care au peste 100 de ani, pare să fie foarte puţin; iPhone-ul, ca standard de ce înseamnă interacţiunea cu tehnologia e proaspăt, e mai tânăr telefonul decât Business Magazin şi Bitdefender, dar cu toate acestea, nimeni nu acceptă un altfel de standard în prezent.” Aşadar, 15 ani, e mult pentru Bitdefender? „Dacă ne uităm de unde am plecat, ni se pare că este o viaţă de om: acum 15 ani nu am fi visat ca tehnologiile noastre să fie folosite de peste 500 de milioane de oameni, din întreprinderi sau de acasă – e un pas mare.”

    DE LA O STARE DE SPIRIT, LA O STARE DE „SCALER”

    Florin Talpeş numeşte companiile care au trecut de pragul de o sută de milioane de dolari drept „scalers”, iar Bitdefender SRL, potrivit datelor oficiale, se îndreaptă spre acest nivel în 2016. În urmă cu 15 ani, firma funcţiona mai mult în baza unei stări de spirit, a unei „idei că facem bine ceea ce facem, ştiam că vom face ceva important, fără să ştim exact ce”, după cum descrie antreprenorul perioada de început. În prezent însă, Talpeş spune că sunt „mai riguroşi în ce visăm – da, vrem să dominăm un segment de piaţă.”

  • Este aceasta cea mai groaznică şcoală ? Cei mai mulţi profesori au demisionat, paznicii sunt înjunghiaţi, iar inspectorii sunt împroşcaţi cu mâncare

    Willenhall E-ACT Academy din West Midlands a primit calificativul “inadecvat” pentru toate tipurile de evaluări realizate de inspectori.
    Una dintre concluziile raportului este că 70% dintre cadrele profesorale au demisionat din 2015 încoace, iae elevii nu se simt în siguranţă.
    Raportul mai arată că până şi inspectorii au fost trataţi neorespunzător, fiind împroşcaţi cu alimente în timpul vizitelor. Ba chiar un elev a declarat că este firesc să nu respecte profesorii.
     
    În şcoală se găsesc desene cu grafiti şi gunoaie, iar elevii nu respectă niciun fel de pedepse.“Elevii nu se mândresc cu şcoala lor. Desenele cu grafiti sunt şi în interiorul clădirii, iar gunoaiele sunt pretutindeni, mai ales după perioada de servire a mesei.Elevii care au fost pedepsiţi nu numai că nu au mers spre camerele de detenţie, dar s-au adunat pe scări”.
     
    Pentru că raportul a fost postat online, un fost paznic din şcoală a declarat că pe vremea în care a lucrat pentru instituţia de învăţământ un elev a încercat să îl înjunghie.
     
    Inspectorii au reuşit să găsească şi câteva aspecte pozitive legate de această şcoală: “Educaţia vocaţională este de calitate şi are rezultate bune în rândul elevilor”.
     
    Şcoala are peste 1.300 de elevi.
    În afară de reacţia fostului angajat care a comentat că a fost în pericol să fie înjunghiat, în mediul online au apărut şi reacţii din partea părinţilor. 
     
    “Mi-am retras copiii de al această şcoală după numai şase săptămâni. Un elev a scos un cuţit şi a provocat altuia răni cumplite. Dumnezeu să îi ajute pe toţi cei care îşi trimit copiii la această şcoală. Mai bine o închideţi”, a postat pe Facebook Dan Soa Gosling. El este doar unul dintre părinţii care au postat mesaje similare.

  • Aviz favorabil pentru plata eşalonată către profesori a drepturilor salariale câştigate în instanţă

    Sumele din hotărârile judecătoreşti se vor achita 5% în 2018, în anul 2019 se plăteşte 10%, în anii 2020 şi 2021 – câte 25%, iar în anul 2022 – 35% din valoarea titlului executoriu.

    Propunerea legislativă privind adoptarea unor măsuri în domeniul finanţării învătământului prevede că plata cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Aviz favorabil pentru plata eşalonată către profesori a drepturilor salariale câştigate în instanţă

    Sumele din hotărârile judecătoreşti se vor achita 5% în 2018, în anul 2019 se plăteşte 10%, în anii 2020 şi 2021 – câte 25%, iar în anul 2022 – 35% din valoarea titlului executoriu.

    Propunerea legislativă privind adoptarea unor măsuri în domeniul finanţării învătământului prevede că plata cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei Naţionale.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Anda, profa “altfel”, poate revoluţiona învăţământul clujean

    Elevii o îmbrăţişează când o văd în şcoală. Vin la ea şi îi cer sfaturi, o servesc cu dulciuri, ba chiar o întreabă dacă nu vrea să mănânce şi ea din sandvişul lor. Face parte din generaţia tânără de profesori. E plină de energie, e într-o continuă creaţie de idei, proiecte, se implică cot la cot cu elevii săi şi se dezvoltă personal, alături de ei. Din 2008 este cadru didactic la Liceul “Onisifor Ghibu” din Cluj. Anda Culişir, profesoara de biologie este “altfel”. A învăţat să fie “altfel” de la proprii elevi.

    “Am învăţat de la copii să am încredere în mine, să mă racordez cu lumea în care trăiesc, să mă bucur de micile plăceri ale vieţii, cum trebuie să mă comport când o să am familia mea. Îmi cunosc rolul, ştiu la ce sunt bună, la ce nu sunt bună şi mă regăsesc în ceea ce fac”, spune Anda.

    În aplauzele elevilor

    Clasa a VI-a, lecţie despre ţesuturi. Elevii se luminează la feţe când Anda intră în sală. O elevă din prima bancă o serveşte pe profesoară cu biscuţi. Anda nu refuză şi mănâncă cu poftă biscuitele. Pentru 50 de minute copiii ştiu că vor învăţa, distrându-se. Totul este interactiv, elevii sunt stimulaţi să se implice în discuţii, se râde, se glumeşte, se învaţă. Lucrurile noi sunt explicate pe înţelesul lor.

    Un copil este comparat cu o celulă, o clasă de copii cu un ţesut, şcoala cu un organ, toate şcolile cu un sistem de organe, toate şcolile alături de toate secţiile de poliţie, de toate spitale şi de alte instituţii sunt comparate cu organismul. Anda împarte elevii în cinci grupe, fiecare grupă primeşte câte o sarcină. Munca în echipă le place copiilor, îi stimulează să dea tot ce-i mai bun în ei.

    O echipă are de creat o poezie despre un anumit ţesut, altă echipă are de făcut o scenetă, alta să-l descrie în cuvinte, altele două trebuie să realizeze desene. Fiecare echipă merge în faţa clasei, prezintă colegilor sarcina şi aceştia trebuie să ghicească despre ce ţesut e vorba. Se aplaudă, se pare că toţi au înţeles lecţia.

    “Anda e cea mai tare profă. Abia aşteptăm orele cu ea. Aşa bine ne explică. Mi-ar place ca toţi profii să fie ca ea”, spune Andreea, o roşcată din prima bancă. “În primăvară ne-a promis că ne duce într-o excursie”, spune o altă elevă. Cititi mai multe pe www.transilvaniareporter.ro

     

  • Zeci de profesori din România nu si-au luat salariile pe septembrie: „Nu mai avem bani. E primul an cand patim asa ceva”

    În Prahova zeci de profesori nu si-au luat salariile pe luna septembrie dupa ce visteriile primariilor au ramas goale. Reprezentantii DGFP Ploiesti spun ca sunt probleme in mai multe localitati din judet, inregistrate dupa majorarea salariilor.
     
    Potrivit primarului Dan Boştină din comuna Salcia, jud. Prahova, 17 profesori ar fi trebuit sa-si primeasca salariile pe 9 octombrie, aferente activitatii din luna trecuta. Nu s-a intamplat acest lucru intrucat visteria e goala, informează aktual24.ro.
     
    ”Pe 9 octombrie am avut zi de salariu. Nu am dat salariile pentru ca nu avem bani. E primul an cand patim asa ceva, cu profesorii. A mai fost un an cand nu am avut bani si nu am dat salariile in Primarie trei luni. Dar la profesori, nu“, a declarat Bostina

    Acesta a precizat ca in acest moment mai are suma de 5.000 de lei, pentru tot anul, pentru plata profesorilor.

    “Scoala a avut alocat, pentru salarii, la inceputul anului, suma de 432.000, dintre care s-au cheltuit 427.000 de lei. Au ramas 5.000 de lei. S-a facut solicitare sa mutam banii din trimestrul IV in trimetestrul III, ceea ce s-a si realizat. Am ramas descoperiti in trimestrul IV cu suma de 150.000 de lei. Ne confruntam cu o situatie pe care nu o putem rezolva noi, pe plan local”, a afirmat primarul din Salcia.

    Primarii au cerut suplimentarea fondurilor la Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti, in conditiile in care banii pentru plata personalului didactic si nedidactic vin de la Ministerul Educatiei, prin Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Ploiesti.

    “Bani sunt. Asteptam o hotarare de Guvern si suplimentam fondurile pentru personalul didactic si nedidactic. Sunt probleme in mai multe localitati din Prahova. S-au majorat salariile si nu au ajuns banii”, a declarat Dumitru Bejinariu, purtatorul de cuvant al ministerului Educaţiei.