Tag: bucatarie

  • Restaurantele din România, sub lupă

    141 de localuri sunt incluse în ediţia de anul acesta, prima din România, a ghidului culinar de origine franceză Gault&Millau; 90 dintre acestea sunt restaurante, iar 51 sunt unităţi denumite de reprezentanţii ghidului drept „POP”, populare (locuri unde clienţii au parte de mâncare bună, dar amprenta unui chef este mai vizibilă; localul este vizitat mai ales din alte motive, poate pentru o listă mai lungă de cocktailuri sau o ambianţă deosebită, un design avangardist etc.). Topul primelor zece restaurante din ghidul recent lansat Gault&Millau este condus de şapte unităţi din Bucureşti, două din Cluj-Napoca şi una din Teşila (pensiunea Atra). Acestea au obţinut punctaje cuprinse între 13 şi 15 dintr-un maxim posibil de 20; totodată, sistemul de notare prevede, la fel ca în cazul stelelor Michelin – acordarea de bonete. Nota se dă astfel binomului bucătar-restaurant; restaurantele şi chefii din România au obţinut un maxim de trei astfel de bonete dintr-un potenţial maxim de cinci.

    În România, cel mai mare punctaj – 15 puncte şi 3 bonete – a fost acordat chefului Alexandru Petricean, de la restaurantul bucureştean Maize, deschis anul trecut. El s-a format, potrivit autorului ghidului, în echipele unor restaurante de top, Frantzén (Stockholm, Suedia), Central (Lima, Peru) sau Noma (Copenhaga, Danemarca).

    Sistemul de evaluare Gault&Millau oferă, pe lângă o recenzie a restaurantelor de pe piaţa locală, o imagine a evoluţiei acesteia: spre exemplu, dacă în ghidul românesc sunt incluse sub 150 de restaurante, în Franţa, acesta include în jur de 6.000. Totodată, dacă primul restaurant din topul românesc a primit un punctaj de 15 dintr-un maximum de 19,5 şi trei bonete, în Franţa evaluările ajung la 20 de puncte şi la cinci bonete. Ghidul a fost lansat după o perioadă de cinci luni de evaluări, în şase oraşe din România. În evaluarea restaurantelor de pe piaţa locală au fost realizate aproximativ 350 de vizite de către evaluatori anonimi (în condiţiile în care un restaurant a fost vizitat o dată, de două sau trei ori), circa 50% dintre unităţile vizitate nu au fost incluse în ghid. Ghidul va fi publicat însă anual, iar chefii şi proprietarii de restaurant vor primi de acum încolo vizite constante din partea evaluatorilor.

    Ce este însă ghidul Gault&Millau? De origine franceză, acesta a fost lansat în urmă cu aproximativ 45 de ani de doi jurnalişti, Henri Gault şi Christian Millau. Potrivit reprezentanţilor din România ai ghidului, cei doi jurnalişti francezi şi-au propus în acel moment să vină cu o alternativă la ce însemna recenzia şi evaluarea culinară în perioada respectivă; şi-au denumit de altfel prima revistă „ghidul nou” (Le Nouveau Guide Gault Millau).

    Jurnaliştii francezi şi-au propus să analizeze mai întâi ceea ce este în farfuria clientului, povesteşte Ştefan Mortici, co-CEO al ghidului Gault&Millau din România, aspect care este valabil şi în prezent în modul în care se notează restaurantele. Notele sunt acordate în afara spiritului clasic al acelor vremuri, în care mâncarea cu atât mai complexă era considerată mai bună şi se axează pe ideea că şi o mâncare simplă poate să fie cu adevărat desăvârşită. „Accentul era pus pe ingrediente, calitate şi pe modul în care reuşeşti să găteşti prin punerea în valoarea a acelor ingrediente; ei sunt fondatorii curentului nouvelle cuisine în Franţa de acum 30 de ani”, povesteşte şi Raluca Hriţcu, cel de-al doilea co-CEO al ghidului din România.

    Gault&Millau este privit de pasionaţii din gastronomie drept „ghidul purist” explică cei doi, în proporţie de aproximativ 70% din nota acordată unui restaurant venind din ceea ce se află în farfurie. „Evalutorii se uită în primul rând la ce înseamnă mâncarea şi cum a fost – cât de vizionar, autentic, creativ a fost bucătarul – contează în proporţie de 30% şi alte aspecte, precum ambianţa dintr-un restaurant, serviciile, designul, dar cel mai important este ce se află în farfurie”, explică Hriţcu. Evaluatorii care participă la realizarea ghidului nu merg doar în restaurantele foarte cunoscute sau în cele cu o poveste bună, ci în orice fel de spaţiu în care ar putea să evalueze mâncarea. „Nu merg cu părerea deja formată, nu merg să reconfirme lucruri, ci să descopere”, adaugă Hriţcu.

    Aceasta ar fi, potrivit lor, diferenţa între acest ghid şi ghidul Michelin. „Testează, descoperă bucătari tineri la început de drum, dar care prezintă potenţial”, adaugă şi Mortici. El îl oferă ca exemplu pe bucătarul internaţional Paul Bocuse, care a revoluţionat bucătăria franceză datorită abordărilor sale inovatoare şi prin calitatea din restaurantele sale.

    Evaluatorii sunt anonimi, iar notele lor ar trebui să reflecte experienţa pe care ar putea să o aibă orice client într-un restaurant. „Nu ne dorim un tratament special, evaluatorii îşi păstrează identitatea ascunsă, îşi plătesc nota de mâncare etc.”, explică Mortici. Pe piaţa locală există deocamdată unsprezece evaluatori din România, iar trei sunt internaţionali. În medie, există câte 25 de evaluatori în ţările în care ghidul este prezent, numărul variind în funcţie de dimensiunea pieţei.

    Profilul evaluatorilor este cel al pasionaţilor de gastronomie, care nu sunt afiliaţi comercial niciunui restaurant, care şi-au cultivat pasiunea de-a lungul anilor, acumulând cunoştinţe teoretice şi practice la cursuri, workshop-uri. Ca stil de viaţă, merg în restaurante de 3-4 ori pe săptămână, atât în România, cât şi în afara ţării.

    „Au multe puncte de referinţă dintre marile restaurante ale lumii tocmai fiindcă uneori îşi leagă inclusiv vacanţele, nu doar viaţa profesioanlă de destinaţii culinare”, explică Hriţcu. Rolul de evaluator se potriveşte astfel vieţii lor discrete, este însă o experienţă consumatoare de timp: o vizită în restaurant durează chiar şi peste două ore, iar la întoarcerea acasă, într-un interval de timp relativ scurt, ei completează chestionarul de evaluare, activitate care durează cel puţin o oră şi jumătate. Raluca Hriţcu spune că acesta este plin de detalii, deopotrivă cantitative şi calitative. Ulterior, ei scriu recenzia propriu-zisă, cea care este publicată în ghid.

    „Sunt persoane care s-au născut şi au trăit din România, dar au şi experienţă de peste 20 de ani în alte ţări, cu alte bucătării internaţionale cunoscute, care s-au mutat de mult timp în România ajungând să cunoască şi bucătăria de aici foarte bine; sunt deopotrivă angajaţi în companii şi liber profesionişti, au în comun un grad de profesionalism ridicat în ceea ce fac”, descrie ea profilul evaluatorilor.

    Nota de plată de la restaurant este acoperită de Gault-Millau; evaluatorii sunt şi remuneraţi pentru fiecare dintre recenzii. În plus, au parte de sesiuni de formare, teoretică şi practică, sesiuni de calibrare în care merg mai mulţi evaluatori în acelaşi restaurant, şedinţe pe care le au cu un evaluatorul şef. Există deopotrivă evaluatori locali, iar în paralel, echipa internaţională lucrează îndeaproape cu ei, îi instruieşte, testează, validează. Ei vin şi fac independent evaluări în România pentru a verifica notele şi potenţialele premii, fiind implicaţi în discuţiile finale de acordare note şi premii.

    De ce acum? „Momentul lansării ghidului în România este unul foarte interesant, fiindcă începe să se contureze noua bucătărie românească”, descrie Raluca Hriţcu lansarea recentă a ghidului local.

    „Se vede clar o evoluţie pe piaţa restaurantelor în ultimii trei ani în ceea ce priveşte exigenţele şi dorinţele publicului, dar şi în libertatea chef-ilor de a se exprima şi a propune cu adevărat ceea ce cred ei”, descrie şi Ştefan Mortici unul dintre motive. Apoi, adaugă el, Gault&Millau îşi doreşte să descopere noi pieţe. Sectorul local al restaurantelor este din ce în ce mai efervescent, începând să se contureze noi tendinţe. „Am descoperit preocuparea pentru timpul de calitate petrecut la masă, pentru sezonalitate, ingrediente de cea mai bună calitate, colaborarea cu producători locali. Totodată, am observat că proximitatea începe să scadă din punctul de vedere al importanţei atunci când este un criteriu de alegere a restaurantului – restaurantul devine o destinaţie, iar acest lucru este ceva ce ne dorim cu siguranţă să încurajăm”, descrie Raluca Hriţcu principalele tendinţe observate.

    În ceea ce priveşte capitolele la care mai este loc de îmbunătăţiri, acestea se axează mai ales pe zona serviciilor. „Serviciile clar sunt primul segment în care trebuie făcute îmbunătăţiri, constanţa în ofertă – practic ai vrea ca având acelaşi fel de mâncare, în mai multe vizite să găseşti aceeaşi calitate; nu se întâmplă întotdeauna aşa şi există mai mereu o inegalitate în cadrul aceleiaşi vizite – în cadrul meniului sunt nişte preparate cu mult mai bune decât altele”, spune Hriţcu. Totodată, au observat reprezentanţii Gault-Millau, lista de vinuri din restaurante poate fi îmbunătăţită.

    Ce înseamnă pentru un restaurant o poziţie bună în clasament? O creştere a traficului de clienţi. Iar pentru bucătari – recunoaştere şi un aspect care dă greutate CV-ului.

    Raluca Hriţcu a lucrat în consultanţă de management iniţial, apoi a continuat în resurse umane coaching, management – fiind în prezent angajată la Roland Berger; Ştefan Mortici lucrează în management strategic în cadrul BCR. Cei doi s-au cunoscut în cadrul companiei de consultanţă Roland Berger, unde au lucrat împreună şi povestesc că pasiunea lor pentru gastronomie a existat anterior, însă este prima dată când fac un proiect formal în acest sens.

    Iniţiativa aducerii ghidului pe plan local este a lui Alexandru Almăjeanu, un investitor român care locuieşte în Franţa. Reprezentanţii ghidului nu menţionează valoarea investiţiei, însă precizează că aceasta va fi făcută treptat.

    La următoarea ediţie şi-au propus să treacă la acoperire naţională în evaluarea pieţei locale a restaurantelor. Fiind un spaţiu public, proprietarii de restaurante sau bucătarii nu trebuie să îşi dea acordul pentru a fi incluşi în evaluare. Aşdar, la ce trebuie să fiţi atenţi, dacă sunteţi chefi sau proprietari de restaurant? „Să îşi facă munca de zi cu zi din ce în ce mai bine şi să lucreze cu respect pentru clientul din restaurant; să fie oneşti cu privire la producători, ce se află în farfurie”, îi sfătuieşte Raluca Hriţcu. 

    Evaluatorii îşi doresc să ştie dacă în urma experienţei culinare, autorul preparatelor este un chef curajos, autentic, care îşi asumă o viziune pe care reuşeşte să o transmită în fiecare fel de mâncare. „Pot exista şi restaurante în care ai o execuţie foarte bună, dar nu simţi o viziune puternică a bucătarului. Acest lucru ne-am dorit noi să vedem: bucătari puternici, care coagulează în jurul lor toată echipa din bucătărie, furnizorii etc.” 

  • Un renumit local închis temporar de OPC. Patronul restaurantului a agresat echipa de inspectori de la Protecţia Consumatorilor

    O echipă de inspectori de la Protecţia Consumatorilor din Braşov reclamă că a fost agresată, sâmbătă, de patronul unui restaurant în timpul unui control, după ce în bucătărie au fost găsite produse expirate. Şeful OPC a reclamant incidentul la Poliţie, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    Potrivit şefului Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor (CRPC) Braşov, Sorin Susanu, incidentul a avut loc sâmbătă, în timpul unui control efectuat la un restaurant din Braşov, unde era pregătit un botez, aici fiind găsite, de echipa de inspectori din care făcea parte, produse expirate.

    “Sunt aici, la restaurant, unde lucrurile au degenerat foarte mult. Este un restaurant foarte vechi şi renumit, cu tradiţie. Ei ţipă că au peste 20 de ani de experienţă, lucru care nu s-a văzut în bucătărie, iar în momentul în care a venit patronul, lucrurile au degenerat. A sărit efectiv să ne agreseze fizic şi verbal, ne-a obstrucţionat controlul, au chemat oamenii de pe terasă sa le arate că din cauza noastră nu mai pot să-şi ţină botezul.

    Când au văzut şi acei oameni ce s-a găsit în bucătărie, au plecat de bunăvoie. Discutăm despre zeci, poate peste o sută de kilograme de produse alimentare neconforme, unele expirate, unele cu modificări, unele fără elemente de identificare, unele a căror stare termică s-a modificat, altele care au fost depozitate incorect. Carne, peşte, ouă, cât şi produse finite, ciorbe. Pregăteau un eveniment”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Sorin Susanu, comisar-şef CRPC Braşov.

    Inspectorii au decis să închidă temporar restaurantul, iar produsele care urmau să fie folosite au fost confiscate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Aşa să-ţi tot bei cafeaua

    Care sunt cele mai frumoase măsuţe de cafea pe care le-ar putea cumpăra? |n opinia Financial Times, pe listă ar trebui să se afle măsuţa cu baloane realizată de designerul Christopher Duffy, care costă 7.800 de lire sterline, Alwa, semnată Sebastian Herkner (1.200 de lire), care se remarcă prin tăblia de sticlă cu bule, obţinute prin răcirea sticlei pe durata câtorva zile, o bucată de marmură ce aminteşte de un obiect de hârtie pliată în stilul origami, semnată Patricia Urquiola (peste 12.000 de lire sterline) ori o măsuţă care seamănă a castron vălurit, creată de Mathieu Lehanneur şi care poate fi cumpărată pentru suma de 42.000 de euro.

  • Doi tineri au produs primele rujuri în bucătăria apartamentului lor. Acum compania celor doi are vânzări de 1 miliard de dolari

    Începută iniţial ca o afacere de familie, Make-Up Art Cosmetics a apărut ca o necesitate, deoarece calitatea produselor de make-up existente pe piaţă în acea perioadă nu era potrivită pentru industria fotografică, în care activa Frank Toskan. El şi-a dorit să creeze o linie de machiaj de studio, care să răspundă nevoilor profesionale specifice. Astfel, împreună cu Frank Angelo, deţinătorul unui salon de înfrumuseţare, pune bazele companiei Make-Up Art Cosmetics, urmând ca Toskan să se ocupe de latura de beauty, iar asociatul său, de managementul afacerii.

    Primele produse MAC au fost realizate sub îndrumarea cumnatului lui Toskan, chimistul Victor Casale, chiar în bucătăria celor doi, articolele fiind vândute în salonul pe care Frank Angelo îl deţinea. Primii clienţi, care au încurajat noua afacere, au fost make-up artişti, modele, fotografi, iar mai târziu, stilişti şi editori. Un moment de cotitură în povestea afacerii a avut loc atunci când Madonna a purtat un tricou care afişa brandul MAC; pentru ea compania a realizat şi un ruj special. Marca a devenit o alegere şi pentru alte celebrităţi, precum Mariah Carey, Lady Diana, Linda Evangelista, Naomi Campbell, Cher sau Janet Jackson.

    În martie 1984, linia de cosmetice apare oficial într-un centru comercial din Toronto, extinzându-se rapid şi în magazinele din New York. Pe lângă recipientele originale pe care cei doi fondatori le-au folosit, o altă inovaţie în industrie a fost dotarea standurilor în care se vindeau produsele cosmetice cu un staff alcătuit din make-up artişti profesionişti, fiind, de altfel, prima companie de cosmetice care a investit în formarea profesională a personalului său.

    Un alt factor prin care se diferenţiază brandul este accentul pus pe culoare. Spre deosebire de cei mai mulţi concurenţi, care se concentrau pe produsele de îngrijire a pielii, MAC a devenit, potrivit site-ului companiei, ”o autoritate în materie de culori“.

    Pe lângă faptul că a fost un revoluţionar în industria cosmetică, Frank Toskan este cunoscut şi pentru activitatea sa de filantrop. |n 1994, când SIDA devenise o problemă cu notorietate globală, el a decis, împreună cu asociatul său, să pună bazele fundaţiei MAC AIDS, pentru a veni în sprijinul celor diagnosticaţi cu HIV. Astfel, cei doi cofondatori au hotărât să redirecţioneze toate fondurile provenite din vânzarea rujului VIVA Glam, vedeta companiei, către organizaţiile care luptă împotriva HIV/SIDA, deschizând, în acest sens, un fond în care s-au strâns, până în prezent, peste 415 mil. de dolari, având ca ambasadori vedete precum Lady Gaga, Pamela Anderson sau Nicky Minaj. Pe lână campaniile umanitare, compania susţine şi o politică de reciclare; în plus, se declară împotriva testării produselor pe animale.
    |n 1995, compania Estée Lauder preia 51% din acţiunile MAC, cei doi cofondatori ocupându-se în continuare de latura creativă a businessului. În 1998, după ce Frank Angelo decedează, Toska vinde şi restul acţiunilor către Estée Lauder, John Demsey devenind noul preşedinte al companiei.

    În prezent, compania de origine canadiană, al cărei motto e ”Toate vârstele, toate rasele, toate genurile“, are o cifră de afaceri anuală de peste 1 mld. dolari şi peste 500 de magazine răspândite la nivel mondial, continuând colaborări cu artişti internaţionali precum Rihanna, Lorde sau Brooke Shields.
     

  • Omul care munceşte o singură zi pe an şi câştigă 340.000 de lire sterline

    Chef-ul în cauză trebuie să lucreze în bucătăria restaurantului casinoului Caesar Entertainment o singură zi pe an, iar acesta este plătit cu 340.000 de lire sterline pe an, scrie Daily Mail.

    Gordon Ramsay merge o singură zi pe an la Las Vegas atâta timp cât restaurantul îndeplineşte obiectivul de vânzări stabilit, se arată în documentele judiciare.

    Potrivit acordului dintre Caesar Entertainment şi Ramsay, celebrul chef îşi împrumută numele şi dezvoltă meniurile restaurantelor. El trebuie să stea cel puţin 24 de ore la restaurant şi trebuie să fie dispus să se lase fotografiat.

    Astfel Ramsay primeşte 5% din vânzările restaurantului care ajung undeva la 7 milioane de lire sterline, ceea ce înseamnă 340.000 de lire sterline pe an. Caesar poate întrerupe contractul dacă restaurantul nu atinge anumite obiective.

    De asemenea, Gordon Ramsay primeşte 57.000 de lire pe an de la un restaurant din Atlantic City, pe care nu trebuie să-l viziteze, dar ar trebui să considere anumite vizite dacă sunt cerute.

  • Cum arată vila de 8,9 milioane de lire sterline a lui Jamie OIiver

    Jamie Oliver şi Jools au cumpărat casa anul trecut, iar în acest weekend, soţia celebrului chef a dăruit fanilor de pe Instagram imagini din dormitoare, din bucătărie, baie sau living.

    Fanii au putut admira enormul pat matromonial, care costă aproape 2.200 de lire sterline şi în care se tolănea Buddy, unul dintre copii, încălţat. Fanii au mai fost impresionaţi de camera în care se află pianul sau de camera de joacă a copiilor.

    Citiţi mai multe şi vedeţi imagini pe www.one.ro

  • Care a fost marea pasiunea a Stelei Popescu după actorie?

    ”Găteşte moldoveneşte cu Stela Popescu conţine 345 de reţete culese din zona Basarabiei. “Să răsfoim împreună această carte de bucate care mă face să mă gândesc la vremuri trecute, dar şi la ce mâncăruri noi aş mai putea găti. Şi, chiar dacă nu respect mai niciodată reţetele de la cap la coadă – de, aşa sunt eu, îmi place să trec totul prin sufletul meu –, mi-a făcut mare plăcere să le selectez şi să le comentez pentru dumneavoastră.

    Un lucru e sigur – sunt reţete tradiţionale moldoveneşti şi iţi lasă gura apă numai când le citeşti (darămite când le prepari!). Se spune că bucătarii cei mai buni din lume sunt bărbaţi. Doamnelor, nu vă subestimaţi, gătiţi cu plăcere şi cu imaginaţie şi vă asigur că dragostea va renaşte mereu şi mereu în casa voastră, iar cândva, când va veţi privi în oglindă, veţi fi şi mai frumoase.”, a declara Stela Popescu cu această ocazie.

    Cititi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Care a fost marea pasiunea a Stelei Popescu după actorie?

    ”Găteşte moldoveneşte cu Stela Popescu conţine 345 de reţete culese din zona Basarabiei. “Să răsfoim împreună această carte de bucate care mă face să mă gândesc la vremuri trecute, dar şi la ce mâncăruri noi aş mai putea găti. Şi, chiar dacă nu respect mai niciodată reţetele de la cap la coadă – de, aşa sunt eu, îmi place să trec totul prin sufletul meu –, mi-a făcut mare plăcere să le selectez şi să le comentez pentru dumneavoastră.

    Un lucru e sigur – sunt reţete tradiţionale moldoveneşti şi iţi lasă gura apă numai când le citeşti (darămite când le prepari!). Se spune că bucătarii cei mai buni din lume sunt bărbaţi. Doamnelor, nu vă subestimaţi, gătiţi cu plăcere şi cu imaginaţie şi vă asigur că dragostea va renaşte mereu şi mereu în casa voastră, iar cândva, când va veţi privi în oglindă, veţi fi şi mai frumoase.”, a declara Stela Popescu cu această ocazie.

    Cititi mai multe pe www.gustarte.ro

  • Delta Studio organizează Black Friday la gresie şi faianţă

    Campania de Black Friday începe site-ul Delta Studio joi, 16 noiembrie, la ora 00.00 şi se încheie duminică, 19 noiembrie, la 23:59.

    Delta Studio este prezentă cu 11 showroom-uri în 9 oraşe din România şi oferă soluţii şi concepte de amenajare complete.

     

  • Cum arată numerele digitale de ÎNMATRICULARE pe care le vom avea?

    Sunt simboluri care ţin de fiecare administraţie locală. De obicei, pe un număr de înmatriculare găseşti ţara în care e înregistrată maşina, oraşul / provincia, un număr unic de identificare şi eventual o viză ITP (Inspecţia Tehnică Periodică).
     
    Sigur că numerele nu sunt făcute în bucătărie, ci emise de o autoritate poliţienească – DRPCIV la noi (Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor). Şi asta e valabil nu numai în România, ci în toată lumea. Cu timpul, aşa trecând prin istorie, au apărut numere mai mult sau mai puţin colorate, embosate şi în alte variante ale personalizării.
     
     
    Au devenit oricum o ambiţie şi un cult pentru a le da o însemnătate în trafic. Fie din compunerea literelor, fie din înregistrarea numelui complet al proprietarului. În Emiratele Arabe Unite se dau zeci de milioane de plăcuţe scoase la licitaţie, mult mai scumpe decât maşinile pe care le pui. Până la urmă, sunt nişte tăbliţe pe care nu le bagi în seamă decât când îţi dispar de pe maşină, în cel mai rău caz.