Tag: bogati

  • Romania deţine 60% din rezerva totală din Europa a celei mai dorite RESURSE de pe PLANETĂ şi cu toate astea românii o ignoră

    Circa un milion de oameni mor, anual, din cauza utilizării apei infestate sau a lipsei acesteia şi 844 de milioane de persoane nu au acces la apă potabilă, deşi 70% din suprafaţa Planetei Albastre este acoperită de apă. Problemele legate de penuria de apă la nivel global nu mai reprezintă o chestiune ipotetică, ci o realitate concretă. 

    Cu 2.500 de izvoare şi 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă. Chiar şi aşa, nu este total ferită de pericolul unei crize la nivel hidrologic. Care sunt efectele lipsei de apă pe plan global, ce impact are aceasta asupra României şi care sunt riscurile ca, într-o bună zi, acest element indispensabil vieţii să fie complet epuizat

    4 milioane de oameni aflaţi în pericol iminent de a rămâne fără apă, după ce, în urma unei periode de secetă de trei ani, resursele de apă stocate în rezervorul oraşului au fost aproape complet epuizate. Nu este un scenariu de film SF, ci s-a întâmplat deja, în octombrie anul trecut, în cel mai mare oraş din Africa de Sud, Cape Town. Primarul Patricia De Lille anunţa adoptarea unor măsuri drastice menite să facă faţă situaţiei fără precedent în care se afla metropola africană.

    În faţa acestui scenariu care putea deveni, în doar câteva luni, unul morbid, autorităţile au înţeles că singura metodă de supravieţuire este adoptarea unor măsuri extreme. Aşa că au redus treptat cantitatea de apă pe cap de locuitor, până la aproape o şesime din consumul mediu al Statelor Unite. Astfel, fiecare persoană a avut dreptul de a folosi zilnic maximum 50 de litri de apă. Cu toate acestea, în urma calculelor s-a constatat că rezervorul oraşului nu poate suplini nevoia celor patru milioane de locuitori decât pentru o perioadă limitată de timp, iar data limită până la care consumul urma să fie acoperit a fost numită, cu o conotaţie apocaliptică, Ziua Zero. Pe cititorii presei internaţionale, Ziua Zero poate, cel mult, să îi ducă cu gândul la un peisaj apocaliptic sau la o scenă de film. Însă, pentru patru milioane de oameni, Ziua Zero este o realitate concretă, sumbră, cu care este posibil să se confrunte curând.

    Iniţial, Ziua Zero a fost fixată pe pe 22 aprilie 2018, apoi a fost mutată pe 11 mai. După schimbări succesive, datorită raţionalizării extreme la care au recurs autorităţile, locuitorii au primit o nouă amânare, până anul viitor. Măsurile rămân, însă, valabile.

    Este uşor să îţi imaginezi acest scenariu într-o ţară din Sudul Africii, însă pentru populaţia altor state, penuria de apă pare un subiect îndepărtat. Cu toate acestea, Betsy Otto, directorul programului de apă la nivel global din cadrul Institutului de Resurse Mondiale, spune că „problemele cu care se confruntă Cape Town ar trebui să servească drept apel de trezire pentru celelalte ţări, cu privire la realitatea creşterii stresului cauzat de lipsa apei”. Stresul cauzat de lipsa apei apare atunci când cererea depăşeşte oferta disponibilă. Conform experţilor, statele din întreaga lume s-ar putea confrunta la un moment dat cu această criză, indiferent de numărul de izvoare pe care le deţin. Deja, California a trecut printr-o secetă care a durat mai mulţi ani. La fel, Australia a supravieţuit unei secete de aproape zece ani (2003-2012), considerată seceta mileniului, iar în 2015 Sao Paulo s-a confruntat, la fel, cu o criză a deficitului de apă datorată atât secetei, cât şi infrastructurilor ineficiente. Otto pune criza globală a penuriei de apă pe seama nepăsării autorităţilor: „Am investit prea puţin în măsuri şi am lăsat structurile existente să se degradeze”, declară ea.

    Chiar dacă pare puţin plauzibil ca apa să se termine, în condiţiile în care 70% din suprafaţa Terrei este formată din apă, totuşi, procentul apei dulci este de doar 2,5%, o mare parte din această cantitate fiind stocată în gheaţă şi zăpadă. În realitate, populaţia are acces imediat la doar 1% din resursele de ape dulci.

    Rebecca Keller, om de ştiinţă şi analist tehnologic la compania de informaţii Stratfor, spune că este extrem de important ca penuria de apă să fie tratată ca o problemă globală, deoarece oraşele ar trebui să lucreze la soluţii încă de pe acum. „Poate nu ne vom confrunta cu acelaşi scenariu ca în Cape Town. Ar putea fi altele: poluarea, seceta, schimbările climatice sau suprapopularea”, avertizează aceasta, exemplificând cu cercetările ştiinţifice care arată că despăduririle masive au schimbat ciclul hidrologic al râului Amazon.



    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Raiul oligarhilor. Insula care adăposteşte averile super-bogaţilor ruşi de tirul sancţiunilor europene

    La doar o zi după ce magnatul rus al cărbunelui, Andrey Melnichenko a fost pus pe lista neagră a oligarhilor, acesta şi-a mutat super-iachtul în Maldive pentru a-şi salva comoara de tirul sancţiunilor europene, scrie Reuters.

    Pe 13 martie, autorităţile italiene au confiscat o altă ambarcaţiune de lux aflată pe numele miliardarului, fiind vorba de cel mai mare iacht din lume cu o valoare estimate la 578 milioane dolari.

    De când comunitatea europeană a început vânătoarea de oligarhi, tot mai mulţi proprietari ai  navelor de lux au oprit sistemele de localizare ale acestora, pentru a ţine la distanţă autorităţile.

    Tot mai mulţi mega-bogaţi ruşi se îndreaptă cu toată viteza spre Maldive, un paradis pentru averile acestora. Acolo oligarhii pot scăpa de sub presiunea sancţiunilor, pentru că conducerea insulei nu se grăbeşte să atace elita rusă şi să se alinieze la poziţia Occidentului faţă de Rusia

    Tocmai această abordare prudentă a autorităţilor privind sancţiunile lansate după invazia Ucrainei, atrage ca un magnet şi devine o destinaţie de vis pentru marii deţinători de iachturi.

    Iachtul lui Andrei Melnichenko este doar unul dintre cele şase nave de lux care au tras spre ţărmurile din sud-vestul Indiei, de când oligarhii ruşi au intrat în vizorul Vestului.

    Cei care nu aruncă ancora în Maldive recurg la alte metode pentru a fugi de sancţiuni. Printre acestea se numără oprirea sistemelor de localizare, schimbarea destinaţiilor de navigare pe care le-au anunţat înainte sau navigarea în apele internaţionale, unde sancţiunile se lovesc de legislaţia zonei.

    Încercarea Comunităţii Internaţionale de a pune mâna pe navele de lux care au fugit în Maldive este aproape imposibilă.

    Sistemul juridic din Maldive nu este destul de solid pentru acest obiectiv, iar singurul motiv pentru care s-ar putea dispune confiscarea ambarcaţiunilor ar fi săvârşirea unei crime, conform legislaţiei locale.

    Iachtul oligarhului rus, care a scăpat de sancţiuni în Maldive, este dotat cu trei piscine şi mobilier confecţionat din cristale, ambarcaţiunea fiind evaluată la 300 de milioane de dolari.

    Problema sistemului juridic din Maldive evidenţiază dificultăţile pe care le întâmpină Occidentul în încercarea sa de a îngeunuchea elita miliardarilor ruşi. În ciuda sancţiunilor şi a codamnării la nivel international a invaziei din Ucraina, încă există ţări care sunt dispuse să ofere protecţie oligarhilor şi să îngreuneze misiunea occidentală.

    De la invazie, SUA, Marea Britanie şi UE au introdus sancţiuni economice fără precedent împotriva Rusiei,  liderului acestei ţări, precum şi împotriva parlamentarilor şi oamenilor de afaceri ruşi.

    Europa a confiscate numeroase proprietăţi de lux, dar şi şase iachturi despre care autorităţile spun că se află pe numele oligarhilor vizaţi de sancţiuni.

    Maldive a votat pentru condamnarea invaziei ruse în cadrul ONU şi a anunţat că se va alinia poziţiei Occidentului în raport cu Rusia. Realitatea este alta, pentru că mai mulţi oficiali se tem de impactul economic negativ pe care gonirea oligarhilor îl poate avea asupra insulei.

  • În război cu oamenii lui Putin: Cine este Alexei Mordashov, magnatul rus al oţelului, care se zbate să scape din capcana sancţiunilor

    După ce Rusia a invadat Ucraina, oligarhul rus Alexei Mordashov s-a grăbit să transfere miliarde de dolari în acţiuni de pe numele său, iar superiachtul pe care-l deţine şi care valorează nu mai puţin de 500 de miliarde de dolari, a primit ordin să se intoarcă în Rusia, scrie Finacial Times.

    Mordashov este printre cei mai bogaţi oligarhi ruşi, care şi-a construit un imperiu din exploatarea oţelului. De asemenea, el şi-a manifestat interesul pentru industria cărbunelui, aur şi mass-media. Cu toate că se află la vârful celei mai mari companii ruseşti care operează în industria oţelului, iar businessurile sale se extind în mai multe domenii, valul sancţiunilor europene i-au dat serioase bătăi de cap.

    La fel ca majoritatea oligarhilor ruşi, Mordashov se află faţă în faţă cu o reţea de mecanisme internaţionale al căror scop este îngenuncherea super-bogaţilor ruşi. Totuşi, sistemul este imperfect, iar legislaţia complicată, motiv pentru care eludarea sancţiunilor nu este total imposibilă. Astfel, odată cu venirea sancţiunilor Alexei Mordashov a început o cursă contra-cronometru pentru a scăpa de acestea.

    „Este foarte clar că există probleme în sistem, iar oligarhii se pot folosi de acestea pentru a evada”, a declarat Maira Martini, de la Transparency Internaţional, organizaţie care studiază şi urmăreşte transformările fluxurilor de bani.

    Pe 28 februarie, la patru zile de la lansarea invaziei, UE şi-a îndreptat armele economice împotriva oligarhului rus. În replică, Mordashov n-a stat pe gânduri şi a încercat să transfere 30% din participaţia deţinută în cadrul companiei germane Tui, prin mai multe firme şi entităţi, către cea de a treia sa soţie, Marina Mordashova.

    Mai târziu, la mijlocul lunii martie, apăreau zvonuri care susţineau că iachtul de 500 mil. dolari al oligarhului a plecat din insulele Seychelles. Ultima dată acesta a fost localizat în portul rus Vladivostok.

    Alexei Mordashov deţinea înainte de război o avere estimată la 28 de miliarde dolari. În ciuda tuturor manevrelor pe care le-a încercat, sacţiunile au reuşit să „muşte” cinci miliarde din această sumă.

    Mai mult, guvernul german a blocat transferul participaţiei sale şi l-a declarat „invalid”, până la derularea unei investigaţii oficiale.

    În plus, Severstal, gigantul producător de oţel pe care Mordashov îl controlează riscă să se prăbuşească, ca urmare a deciziei Citigroup de a îngheţa plata dobânzilor pentru împrumuturile contractate.

    În final, pe lista problemelor lui Mordashov se adaugă confiscarea unui complex rezidenţial evaluat la 105 milioane de euro şi a unui iacht de 65 de milioane de către autorităţile italiene.

    Oligarhul rus şi-a construit imperiul în haosul ce a urmat erei post-sovietice, după ce a preluat controlul Severstal, pe atunci, o fabrică de oţel creată de Stalin în oraşul Cherepovets. După mişcarea Severstal, Mordashov a continuat să construiască un grup care a avut ca ţintă achiziţionarea a tot mai multe fabrici de oţel din SUA şi nu numai. În 2014, oligarhul renunţă la businessul din SUA şi investeşte în aur, media şi sectorul cărbunelui.

  • Goldman Sachs, „banca bogaţilor din SUA”: Dolarul american riscă să îşi piardă din dominanţă şi poate ajunge un jucător secundar precum lira sterlină

    Gigantul bancar Goldman Sachs a avertizat că dolarul american se confruntă cu riscuri care i-ar putea şterge statutul dominant la nivel global, adăugând că moneda are de a face cu o serie de probleme similare celor cu care s-a înfruntat lira sterlină la începutul secolului trecut, notează Business Insider.

    Sancţiunile impuse Federaţiei Ruse de către statele vestice ridică deja semne de întrebare cu privire la faptul că unele ţări ar începe să folosească mai puţin dolarul american, deciziile putând fi luate pe fondul temerilor privind nivelul de putere pe care îl câştigă Statele Unite datorită dolarului.

    Goldman Sachs notează în acest sens evoluţia lirei sterline, care era cândva moneda de rezervă la nivel mondial, înainte de ascensiunea dolarului de la mijlocul secolului al XX-lea.

    Printre provocările actuale se numără faptul că Statele Unite deţin o cotă mică din comerţul global prin comparaţie cu dominanţa exercitată de dolar în sistemele globale de plăţi, ţara având o „poziţie pe active nete străine” în stare de deteriorare. Totodată, SUA se confruntă actualmente cu o serie de probleme geopolitice, precum războiul dintre Rusia şi Ucraina.

    Christina Tessari, economist în cadrul Goldman, spune că gradul ridicat de datorii al SUA, rezultat din statutul său de mare importator de bunuri, ar putea reprezenta, de asemenea, o problemă.

    Anterior, investitorii internaţionali au devenit tot mai reticenţi în ceea ce priveşte lira sterlină, după ce Regatul Unit a înregistrat datorii imense în timpul celui de al Doilea Război Mondial.

    „Dacă datoriile în valută pot creşte similar produsului intern brut, străinii s-ar putea sătura să deţină respectiva moneda”, se arată într-o analiză a Goldman.

    Săptămâna trecută, directorul adjunct al Fondului Monetar Internaţional, Gita Gopinath, a declarat că sancţiunile lansate împotriva Kremlinului ar putea fragmenta sistemul global şi au şansa de a afecta performanţa dolarului american.

     

  • Care este locul unde trăiesc cei mai mulţi super bogaţi ai lumii şi cu cât a crescut numărul acestora în perioada pandemiei

    Pandemia, tensiunile geopolitice şi lanţurile de aprovizionare au aruncat lumea în haos, dar aceasta nu i-a împiedicat pe ultrabogaţii lumii, cei cu active nete de peste 30 de milioane de dolari, să îşi sporească averile. Unde se află cei mai mulţi dintre ei şi cum a evoluat numărul lor?

    ♦Œ Potrivit Knight Frank, numărul ultrabogaţilor lumii a crescut cu 9,3% între 2020 şi 2021.

    ♦ Preţurile ridicate ale activelor şi boomul din real state sunt motoarele creşterii numărului acestora, alături de scăderile dobânzilor în pandemie, potrivit Knight Frank. Cu un cost mai redus al împrumuturilor, ultrabogaţii şi-au cumpărat mai multe active şi au investit în active financiare – în medie, ei deţin 2,9 proprietăţi.

    ♦Ž FMI prezice că revenirea post-pandemie va fi robustă – însă, criza din Ucraina vine cu riscuri semnificative asupra economiei globale, cu efecte mai ales asupra inflaţiei şi pieţelor financiare.

    ♦ Rusia contribuie, de pildă, cu 12% la producţia de petrol a lumii, un element cheie din spatele inflaţiei. În acelaşi timp, Ucraina furnizează 90% din neonul american, un element esenţial în producţia de semiconductori, aspect care ar putea influenţa în continuare lanţurile de aprovizionare.


    VEZI AICI INFOGRAFICUL 

  • Cele mai bogate familii din lume. Cum reuşesc bogaţii planetei să facă sute de miliarde în criză

    Anul 2021 a fost o perioada fantastică pentru cele mai bogate familii de pe glob, care au bifat în conturi peste 300 de miliarde de dolari, scrie Bloomberg.

    Top 5 cele mai bogate familii din lume:

    Pe locul 1 se clasează familia Walton, deţinătoarea Walmart, celebrul lanţ de magazine american, cu o avere estimată la 238 miliarde de dolari. Istoria familiei începe în 1945, când Sam Walton cumpără primul magazin, în 1992 Rob Walton, fiul lui Sam preia conducerea companiei după moartea tatălui său. În 2020, pe fondul pandemiei, compania oferă angajaţilor bonusuri care au totalizat 2.8 miliarde de dolari, pentru munca depusă în criza sanitară.

    Familia Mars, orginiară în SUA, ocupă locul doi al clasamentului Bloomberg, cu o avere estimată la 141 de miliarde de dolari şi o afacere de familie întinsă pe cinci generaţii. În 1902, Frank Mars a început să vândă dulciuri, iar în timp micul său business a dat lumii branduri celebre precum M&M, Milky Way sau Snickers. Potrivit surselor, cea mai mare parte din afacere este administrată exclusiv de membri ai familiei Mars.

    Locul cinci este deţinut de Koch, iar averea aceste familii totalizează nu mai puţin de 124 de miliarde de dolari. Charles, Frederick, David şi William Koch au moştenit compania petrolieră a tatălui lor, moştenire care s-a transformat într-un motiv de scandal în familie. Frederick şi William au părăsit în 1980 afacerea după nenumărate conflicte, iar compania a ajuns să fie administrată de Charles şi David. Sub administrarea celor doi compania s-a dezvoltat puternic ajungând la vânzări anuale de miliarde de dolari.

    Hermes este brandul de modă de lux care a propulsat familia cu acelaşi nume pe locul patru în topul celor mai bogate familii din lume. Averea familiei se ridică la peste 111 miliarde de dolari, iar istoria businessului se întinde pe şase generaţii. În 1837, Thierry Hermes a început să creeze echipament de echitaţie pentru nobilimea francează, iar 50 de ani mai târziu mica afacere a lui Thierry prosperă şi se mută în Paris. În 1902, nepoţii lui Thierry, Emile şi Adolphe preiau conducerea companiei. În 1950, Robert Dumas, ginerele lui Emile decide diversificarea proceselor de producţie a companiei Hermes. După ce Hermes diversificarea produselor de lux care urmau să intre pe piaţă, Jean-Louis Dumas crează douăzeci de ani mai târziu o reţea globală de magazine, aducând businessul pe noi culmi.

    Al Saud este numele familiei regale care închide topul elitei, cu o avere estimată la 100 de miliarde de dolari. Cu toate acestea, familia numără peste 15.000 de membri, iar banii controlaţi de aceştia ar putea depăşi cu mult estimările oficiale. În 1932, pe când monarhia saudită încă nu exista, Abel Aziz pune bazele Arabiei Saudite, după sute de dispute teritoriale în care strămoşii săi au fost implicaţi. Şase ani mai târziu, pe teritoriul Arabiei Saudite este descoperit „aurul negru”, iar ţara se schimbă radical. Averea familiei Al Saud a început să crească după ce tot mai mulţi membri ai familiei s-au implicat în businessul cu petrol şi au creat puternice companii petroliere. Unele dintre acestea au fost un succes mondial, cum este Saudi Aramco, cunoscută ca fiind cea mai performantă companie din lume.

  • Ce efecte au scăderile acţiunilor americane: Cei mai bogaţi cinci miliardari din industria tech, inclusiv Bill Gates, Elon Musk şi Jeff Bezos, au pierdut deja 85 mld. dolari în 2022

    Cei mai bogaţi cinci magnaţi tech la nivel mondial au pierdut împreună 85 de miliarde de dolari în primele săptămâni ale anului 2022, averile miliardarilor primind o lovitură serioasă în timpul selloff-ului de săptămâna trecută, relatează Business Insider.

    Averea netă a celui mai bogat om din lume, CEO-ul Tesla Elon Musk, a scăzut cu aproape 27 de miliarde de dolari anul acesta şi a ajuns la 243 de miliarde, conform Bloomberg Billionaires Index. Suma reprezintă de asemenea un declin de aproape 100 de miliarde de dolari faţă de maximul atins în noiembrie, 335 de miliarde de dolari.

    Al doilea cel mai bogat om la nivel global, fondatorul Amazon Jeff Bezos, a pierdut aproape 25 de miliarde de dolari în 2022.

     

     

    Sursa foto: Bloomberg

     

    De la începutul anului, averea cofondatorului Microsoft Bill Gates a suferit un declin de 9,5 miliarde de dolari, în timp ce Larry Page, cofondatorul Google, a înregistrat un minus de 12 miliarde de dolari. Şeful Meta (Facebook) Mark Zuckerberg a pierdut o sumă similară.

    Săptămâna trecută, indicele marilor companii tech Nasdaq Composite s-a depreciat cu circa 8% pe fondul temerilor privind majorarea ratelor dobânzilor în Statele Unite. Nasdaq este pe minus cu 13% anul acesta.

    Bernard Arnault, preşedintele şi CEO-ul gigantului LVMH (Louis Vuitton, Moët, Hennessy), nu a înregistrat scăderi săptămână trecută, însă averea omului de afaceri francez este pe minus cu 10,5 miliarde de dolari anul acesta.

    Din primii 10 oameni incluşi în clasamentul Bloomberg, doar Warren Buffett, liderul imperiului de investiţii Berkshire Hathaway, nu a suferit pierderi în 2022.

    Acţiunile „vedetă” din era coronavirusului îşi pierd încet din strălucire

     

  • Cei mai bogaţi cetăţeni americani omit impozitul pe proprietate şi provoacă un colaps de 50% a veniturilor IRS

    Veniturile din impozitul pe propietate din SUA au fost reduse la jumătate în doi ani, potrivit noilor date publicate de IRS (Internal Revenue Service), relatează Bloomberg.

    Doar 1.275 de familii bogate au plătit 9,3 miliarde de dolari drept impozit pe proprietate către Trezoreria SUA în 2020. În 2018, IRS a colectat peste 20 de miliarde de dolari de la aproape 5.500 de familii.

    Scăderea dramatică – până la punctul în care taxa este plătită de 0,04% dintre americanii muribunzi – este în mare parte rezultatul revizuirii fiscale adoptate de republicani în 2017, proiect care a dublat suma pe care cei bogaţi o pot transmite moştenitorilor fără a declanşa taxa.

    Cuplurile căsătorite pot transfera acum 23,4 milioane de dolari de-a lungul vieţii fără taxe, dar familiile cu sume mult mai mari pot angaja consilieri sofisticaţi pentru a evita impozitul. Fondatorul Nike Inc., Phil Knight, a folosti o varietate de tehnici pentru a transfera familiei sale miliarde de dolari fără taxe, potrivit unei investigaţii Bloomberg realizată luna trecută.

    Democraţii au propus în ultimele luni reducerea la jumătate a scutirii şi închiderea multor lacune folosite de cei superbogaţi. Dar, după respingerea unor democraţi moderaţi, cea mai recentă versiune a proiectului de lege Build Back Better a preşedintelui Joe Biden a renunţat la aceste prevederi.

    Reducerea impozitului pe proprietate de mai puţin de 10 miliarde de dolari reprezintă acum o parte imperceptibilă din venituri pentru guvernul federal, care în ultimul an fiscal a încasat mai mult de 4 trilioane de dolari. Impozitul modern pe proprietate a fost introdus în 1916 pentru a ajuta la contracararea creşterii bogăţiei dinastice.

    Chiar înainte ca fostul preşedinte Donald Trump şi parlamentarii republicani să relaxeze regulile privind impozitul pe proprietate, veniturile din taxe au stagnat, în ciuda unei creşteri a averilor celor mai bogaţi americani.

    În ultimii cinci ani, miliardarii americani şi-au dublat averea netă colectivă la peste 5 trilioane de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index. În fruntea celor mai bogate familii se află moştenitorii fondatorului Walmart Inc., Sam Walton, cu o avere de peste 200 de miliarde de dolari.

    Deşi taxa este acum uşor de evitat, datele IRS oferă o perspectivă asupra celor mai mari averi ale SUA, inclusiv unde se află acestea. Mai mult de o cincime dintre plătitorii de impozite pe proprietate locuiau în California, urmată de Florida cu 13%, New York cu 9% şi Texas cu 6%.

     

  • Cei mai bogaţi cetăţeni americani omit impozitul pe proprietate şi provoacă un colaps de 50% a veniturilor IRS

    Veniturile din impozitul pe propietate din SUA au fost reduse la jumătate în doi ani, potrivit noilor date publicate de IRS (Internal Revenue Service), relatează Bloomberg.

    Doar 1.275 de familii bogate au plătit 9,3 miliarde de dolari drept impozit pe proprietate către Trezoreria SUA în 2020. În 2018, IRS a colectat peste 20 de miliarde de dolari de la aproape 5.500 de familii.

    Scăderea dramatică – până la punctul în care taxa este plătită de 0,04% dintre americanii muribunzi – este în mare parte rezultatul revizuirii fiscale adoptate de republicani în 2017, proiect care a dublat suma pe care cei bogaţi o pot transmite moştenitorilor fără a declanşa taxa.

    Cuplurile căsătorite pot transfera acum 23,4 milioane de dolari de-a lungul vieţii fără taxe, dar familiile cu sume mult mai mari pot angaja consilieri sofisticaţi pentru a evita impozitul. Fondatorul Nike Inc., Phil Knight, a folosti o varietate de tehnici pentru a transfera familiei sale miliarde de dolari fără taxe, potrivit unei investigaţii Bloomberg realizată luna trecută.

    Democraţii au propus în ultimele luni reducerea la jumătate a scutirii şi închiderea multor lacune folosite de cei superbogaţi. Dar, după respingerea unor democraţi moderaţi, cea mai recentă versiune a proiectului de lege Build Back Better a preşedintelui Joe Biden a renunţat la aceste prevederi.

    Reducerea impozitului pe proprietate de mai puţin de 10 miliarde de dolari reprezintă acum o parte imperceptibilă din venituri pentru guvernul federal, care în ultimul an fiscal a încasat mai mult de 4 trilioane de dolari. Impozitul modern pe proprietate a fost introdus în 1916 pentru a ajuta la contracararea creşterii bogăţiei dinastice.

    Chiar înainte ca fostul preşedinte Donald Trump şi parlamentarii republicani să relaxeze regulile privind impozitul pe proprietate, veniturile din taxe au stagnat, în ciuda unei creşteri a averilor celor mai bogaţi americani.

    În ultimii cinci ani, miliardarii americani şi-au dublat averea netă colectivă la peste 5 trilioane de dolari, potrivit Bloomberg Billionaires Index. În fruntea celor mai bogate familii se află moştenitorii fondatorului Walmart Inc., Sam Walton, cu o avere de peste 200 de miliarde de dolari.

    Deşi taxa este acum uşor de evitat, datele IRS oferă o perspectivă asupra celor mai mari averi ale SUA, inclusiv unde se află acestea. Mai mult de o cincime dintre plătitorii de impozite pe proprietate locuiau în California, urmată de Florida cu 13%, New York cu 9% şi Texas cu 6%.

     

  • Cine este omul care a proiectat cel mai controversat palat al lumii şi ce spune el despre faptul cã ar fi fost construit pentru preşedintele Vladimir Putin

    Lanfranco Cirillo este arhitectul opulentului palat despre care Aleksei Navalnîi, un politician rus considerat disident, susţine că îi aparţine preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin. „Am folosit materiale fantastice, am fost mândru de munca mea”, a spus arhitectul când a fost contactat de publicaţia germană Der Spiegel.

    Cirillo spune însă că nu ştie pentru cine a realizat de fapt lucrarea, deşi a primit foarte mulţi bani pentru ea. Palatul, în viziunea lui Navalnîi, ar trebui să fie simbolul prăpastiei dintre conducerea oligarhică a Rusiei şi necazurile provocate de sărăcie rusului de rând. Cu tot scandalul iscat, palatul costisitor este departe de a fi terminat. A fost năpădit de mucegai, pereţii dezgoliţi, iar mobilierul scump a fost îndepărtat. Să fi fost o greşeală de proiectare? Lanfranco Cirillo stă în faţa computerului său în pantaloni scurţi şi tricou polo.

    Este cald în Dubai, iar el se pregăteşte să plece pe malul mării. Arhitectul, care a petrecut zeci de ani oferind superbogaţilor din Moscova vile şi design de inspiraţie italiană, a plecat din Rusia cea rece cu mult timp în urmă. Şi-a închis chiar şi firma de arhitectură de acolo. Însă ruşii nu au uitat lucrările lui Cirillo. Acest lucru se datorează în parte politicianului de opoziţie Alexei Navalnîi şi filmului său de pe YouTube „A Palace for Putin”. Subiectul filmului este un conac de lux de pe coasta Mării Negre care a fost construit, spune Navalnîi, de membrii cercului de apropiaţi din jurul lui Putin special pentru preşedintele rus. Documentarul a fost vizionat de 113 milioane de ori şi un sfert din ruşi l-au văzut, conform sondajelor.

    Arhitectul palatului este Lanfranco Cirillo. „Opulenţă” este cuvântul pe care chiar Cirillo îl foloseşte pentru a descrie proiectul. „Din punct de vedere arhitectural, nu este cel mai mare sau cel mai bun proiect pe care l-am făcut. Este un neoclasicism frumos – asta s-a cerut. Ca arhitect, construiesc ceea ce îşi doreşte clientul.” Sună aproape ca şi cum ar vrea să se distanţeze, să se justifice pentru stilul bombastic. „Estetic vorbind, nu este nimic greşit având în vedere proporţiile istorice. Nu este kitsch”, spune el.

    „Nu este exagerat, dar, în mod natural, este bogat, aşa cum trebuia să fie. Şi am folosit materiale fantastice. Eram mândru de meseria mea. Este un  «Made in Italy» foarte bun.” Opulenţă este, de asemenea, termenul pe care mulţi ruşi l-ar folosi pentru a descrie decorul. Există o discotecă la piscină, un bar cu narghilea cu un stâlp pentru pole dance, un home theater – toate acestea apar în filmul lui Navalnîi, reconstruite meticulos pe computer conform planurilor de amenajare pe care le-a obţinut. În partea dreaptă jos a planurilor este numele firmei de arhitectură a lui Cirillo din acea vreme: Stroygazkomplekt.

    Vorbind pe Zoom din Dubai, arhitectul spune că, desigur, a văzut filmul lui Navalnîi. El confirmă, de asemenea, că planurile de amenajare a palatului par a fi autentice şi spune că reconstrucţia 3-D este, de asemenea, în linii mari corectă, deşi nu chiar în fiecare detaliu. Italianul susţine că, într-adevăr, a proiectat şi un bar cu narghilea, dar stâlpul de pole dance din film este ceva inventat. Altfel, Cirillo crede că aproape totul din film este înşelător.

    El susţine că proprietatea de la Marea Neagră nu este nici spectaculoasă şi nici nu a fost construită pentru Putin sau pentru oricare alt individ. Cirillo spune că nu poate înţelege toată agitaţia şi că Rusia are probleme mai mari decât un proiect de construcţie vechi deja de 12 ani. Se poate încerca crearea unei poveşti a palatului din Gelenjik prin cuvintele lui Cirillo în loc de ale lui Navalnîi, însă şi această naraţiune rămâne incompletă, cu multe ambiguităţi. În maniera lui prietenoasă, Cirillo lasă câteva întrebări fără răspuns.


    Lanfranco Cirillo spune cu mândrie că poate număra 44 de miliardari de pe lista rusească Forbes printre clientii săi şi că a construit în Sankt Petersburg, Londra, Paris şi pe coastele diferitelor mări. Cea mai mare parte a lucrărilor sale se află pe Rublyovka, zona rezidenţială extravagantă din vestul Moscovei. Spune că a primit sarcini nebuneşti pentru că „în Rusia, eşti plătit pentru a fi nebun” – o baie poleită cu aur pentru un avion, un dulap controlat prin telecomandă, băi din pietre semipreţioase sau sidef, mobilier pentru iahturi de 100 de metri.


    El spune că povestea începe în 2007 sau 2008. Cirillo se descurca bine ca arhitect la acea vreme. Arhitectul venise la Moscova la începutul anilor 1990 ca reprezentant al companiei de mobilă Mascagni şi s-a stabilit acolo ca un fel de profesor de stil de viaţă al noilor bogaţi. A construit case şi vile pentru personaje precum şeful companiei petroliere Lukoil. „Pe atunci nu erau mulţi străini care să vorbească rusă şi să facă produse la cheie. Nu doar construiam o casă, ci şi vindeam un stil de viaţă. Casele erau complete până la pahare şi vinurile italieneşti Sassicaia şi Masseto. Tot ce trebuia să mai faci era să-ţi aduci hainele”, spune Cirillo cu mândrie.

    El spune cu mândrie şi că poate număra 44 de miliardari de pe lista rusească Forbes printre clienţii săi şi că a construit în Sankt Petersburg, Londra, Paris şi pe coastele diferitelor mări. Cea mai mare parte a lucrărilor sale se află pe Rublyovka, zona rezidenţială extravagantă din vestul Moscovei. Spune că a primit sarcini nebuneşti pentru că „în Rusia, eşti plătit pentru a fi nebun” – o baie poleită cu aur pentru un avion, un dulap controlat prin telecomandă, băi din pietre semipreţioase sau sidef, mobilier pentru iahturi de 100 de metri. El a angajat 140 de arhitecţi şi ingineri în biroul său, fiind găsit de clienţi prin recomandare, fără a fi nevoie de publicitate pe internet. „Chiar şi aşa primeam prea multe comenzi”, spune el. În mod ciudat, totuşi, în afara clientelei sale foarte bogate, numele lui Cirillo nu a fost cunoscut la Moscova de multă vreme. Arhitecţii ruşi mult timp n-au ştiut cine este. Era văzut rar în comunitatea de expaţi italieni. „În ochii mei, Cirillo nu este un arhitect, ci un comerciant de mobilier italian scump”, spune criticul de arhitectură rus Grigori Rezvin. „Acest domeniu nu face parte din competenţele mele”.

    Numele Cirillo a fost menţionat pentru prima dată public în 2010,  legat de misterioasa moşie de la Marea Neagră. Un om de afaceri informat a scris într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui de atunci Dmitri Medvedev că se construieşte un palat pentru Putin lângă Gelenjik cu bani murdari. Bărbatul a descris modul în care el şi alţi oameni de afaceri au fost jecmăniţi pentru proiect. El a estimat costul total la un miliard de dolari şi a spus că designul interior a fost aprobat personal de Putin şi executat de Cirillo.

    Chiar şi fără să fie întrebat despre Putin, Cirillo a simţit nevoia să precizeze: „Nu l-am văzut niciodată pe preşedinte la Gelenjik şi nu am vorbit niciodată cu preşedintele despre acest proiect”. El susţine că clientul său a fost Stroygazconsulting, o companie deţinută de omul de afaceri iordanian Ziad Al Manaseer. A fost contractat să proiecteze clădirea şi interiorul, dar nu a fost implicat în construcţia propriu-zisă. „Şi fie că a avut de-a face cu designul, fie cu interiorul, am avut contact doar cu Stroygazconsulting”, spune Cirillo. La vremea respectivă, Stroygazconsulting era una dintre puţinele companii de construcţii care au primit contracte cu adevărat mari de la compania energetică de stat Gazprom. Proprietarul Stroygazconsulting, Manaseer, a avut contacte strânse cu şeful Gazprom, Alexei Miller, dar şi cu cunoscuţii de rang înalt ai lui Putin din perioada petrecută de acesta la Sankt Petersburg. Dar pentru cine construia Stroygazconsulting proprietatea? Cirillo nu spune. Dar el indică aspectul clădirii pentru a argumenta că nu a fost concepută ca o reşedinţă privată. „Nu este o reşedinţă – este un loc în care poţi primi oaspeţi. Şi nu doar unul, ci 20 până la 30. Nu există nicio zonă destinată a fi locuită de familie în proprietate. Nu construieşti un bar cu narghilea pentru o reşedinţă”. Arhitectul spune că a fost însărcinat să construiască o clădire pentru recepţii, un loc exclusivist în care întâlnirile de afaceri se puteau ţine într-o atmosferă plăcută – aşa cum au nevoie marile companii. În 2008, banii încă se găseau peste tot în Rusia. „A fost altceva atunci”.

    „Şi de ce ar trebui Putin să deţină un loc atât de mare pentru el? Fiecare uşă din ţară îi este deschisă lui Putin. Dacă vrea, poate să se ducă în orice vilă, tot ce trebuie să facă este să dea un telefon”, spune Cirillo. Dar, în mod ciudat, a fost instituită o zonă de interdicţie pentru zboruri în jurul clădirii. FSO, serviciul de securitate prezidenţial, păzeşte moşia împreună cu agenţia de servicii secrete FSB. Nici vapoarele nu au voie în apele de coastă din faţa vilei.

    De asemenea, este ciudat faptul că unii subcontractanţi şi-au descris lucrările de construcţie drept contribuţii la o reşedinţă a administraţiei prezidenţiale. Şi dacă Putin este suspectat în mod greşit, de ce persoana care a emis contractul iniţial nu a vorbit pentru a scuti Kremlinul de o durere de cap inutilă? Abia recent, fostul partener de judo al lui Putin, Arkadi Rotenberg, a declarat recent că este proprietarul actual, susţinând că a cumpărat proiectul „cu câţiva ani în urmă” pentru a dezvolta acolo un „hotel cu apartamente”. Dar nu a arătat niciun document. Cirillo spune că a vizitat proprietatea de cel mult 30 de ori, chiar dacă, după cum susţine el, nu a fost implicat în procesul de construcţie. El spune că a fost doar responsabil pentru design şi mai târziu pentru decor şi mobilier şi că a vizitat ultima dată şantierul în primăvara anului 2014. Cirillo spune că nu a avut nimic de-a face cu puţul adânc de 16 etaje şi tunelul lung de 100 de metri care duce de la palat direct la apă. „Când eram implicat, exista doar un drum care ducea la plajă”, spune el. Totuşi, adaugă, a lucrat la parc, inclusiv la amenajarea grădinii italieneşti, Orangeria, la casa de oaspeţi şi la podul care duce la aceasta. Şi amfiteatrul din parc a fost ideea lui, spune el. Silvio Berlusconi are şi el unul la vila sa privată din Sardinia. Putin l-a vizitat acolo odată, ceea ce a dus la speculaţii că amfiteatrul ar fi fost copiat de la Berlusconi. Cirillo nu zice nici da, nici ba. Berlusconi, spune el, este un vecin – şi, de altfel, „un tip fantastic cu o casă fantastică”. Echipa lui Navalnîi a găsit şi numele lui Cirillo în registrul de proprietăţi din Gelenjik. Se precizează în film că şi el a deţinut o proprietate la malul mării pentru o perioadă. Navalnîi spune că acea casă a fost o recompensă. La urma urmei, este „avantajos să păstrezi secretele lui Putin”. Cirillo consideră că acuzaţia este ridicolă: „Deţin trei vile în Porto Cervo, în Sardinia. Nu sunt un om sărac. Nu mă voi implica în chestii dubioase pentru câteva sute de mii de dolari”, spune el. În 2014, lui Cirillo i s-a acordat cetăţenia rusă prin decret dat direct de preşedintele Putin – o onoare neobişnuită. Cirillo spune că acest lucru are de-a face cu implicarea sa în Rusia în ansamblu şi nu cu proiecte individuale de construcţie. „Nu sunt arhitectul lui Putin. Ar fi frumos, dar nu este adevărat. Dar da, am avut ocazia să-i strâng mâna.” Pentru o vreme, se părea că Cirillo ar putea avansa de la proiectant de vile de lux la arhitect de stat. În concursul de arhitectură pentru o nouă clădire a Parlamentului, proiectul său a ajuns pe lista scurtă. Dar clădirea nu a fost construită niciodată, iar Cirillo spune că este fericit că aşa s-a întâmplat pentru că altfel ar lucra la el şi acum. Şi-a încetat activităţile în Rusia în 2015. Fiica sa adultă avea cancer şi dorea să petreacă timp cu ea. El spune că şi-a închis biroul din Moscova cu mult timp în urmă. Fiica lui a murit şi acum vrea să facă bine în numele ei şi să se dedice cauzelor de mediu. În prezent, încearcă să-l ducă pe Papa de la Roma la Polul Nord pentru a atrage atenţia asupra distrugerii Arcticii. Într-o întorsătură uşor absurdă, palatul din Gelenjik este în prezent mai departe de finalizare decât oricând. După ce a fost infestată cu mucegai, clădirea a trebuit să fie dezbrăcată până la pereţii de beton, iar mobilierul şi materialele italiene scumpe au fost îndepărtate. Ceea ce Navalnîi arată în filmul său corespunde planurilor de amenajare, dar nu mai reflectă starea actuală. Întregul proiect pare un pic ca dezastrul aeroportului din Berlin, care a fost deschis cu o întârziere de aproape un deceniu. Pur şi simplu nu poate ajunge la linia de sosire. Problema mucegaiului se datorează unei erori de proiectare? „Nu sunt inginer, sunt arhitect”, spune Cirillo. „Dar dacă încălzeşti o casă şi nu deschizi niciodată ferestrele, atunci, desigur, multe pot merge prost.”