BusinessMagazin

Tag: boala

  • Boala de care suferă zeci de milioane de oameni fără să ştie. Care sunt simptomele

    Intoleranţa la gluten afectează circa 1% din populaţie şi poate debuta la orice vârstă începând cu perioada copilăriei.

    Consumul de gluten de către persoanele intolerante duce la apariţia de leziuni la nivelul intestinului subţire, condiţie numită enteropatie glutenică, potrivit CSID.ro.

    Intoleranţa la gluten se manifestă în două moduri: sensibilitatea nonceliacă la gluten şi boala celiacă. Acestea au simptome similare, însă diferă în privinţa daunelor provocate la nivelul intestinelor.

    Sensibilitatea nonceliacă la gluten este un răspuns imun innăscut, spre deosebire de reacţia alergică specifică bolii celiace. Dacă în cazul sensibilitatii nonceliace răspunsul imun se îndreaptă împotriva oricărui organism străin, boala celiacă se caracterizează prin specificitatea antigenilor, având ca rezultat atacul propriilor ţesuturi. Dacă vă confruntaţi foarte des cu dureri de cap, stare generală de oboseală, senzaţie de picioare şi mâini amorţite şi dureri articulare, este recomand să consultaţi un medic specialist şi să faceţi un test de intoleranţă la gluten. Sensibilitatea nonceliacă poate fi ţinută sub control cu o dietă adecvată, potrivit neby.ro.

    Boala celiacă, în schimb, prezintă foarte multe simptome şi este mai severă; cu toate că uneori poate fi asimptomatică, de cele mai multe ori este semnalată de problemele gastrointestinale, ameţeală, dureri ale oaselor şi articulaţiilor, retenţia de fluide, erupţii cutanate, obezitate, depresie, senzaţia permanentă de foame, deficienţa de vitamine şi minerale.

  • Boala de care suferă zeci de milioane de oameni fără să ştie. Care sunt simptomele

    Boala celiacă sau intoleranţa la gluten este o afecţiune autoimună declanşată de ingestia de gluten (proteina din grâu, secară şi orz) la indivizi predispuşi genetic.

    Intoleranţa la gluten afectează circa 1% din populaţie şi poate debuta la orice vârstă începând cu perioada copilăriei.

    Consumul de gluten de către persoanele intolerante duce la apariţia de leziuni la nivelul intestinului subţire, condiţie numită enteropatie glutenică, potrivit CSID.ro.

    Intoleranţa la gluten se manifestă în două moduri: sensibilitatea nonceliacă la gluten şi boala celiacă. Acestea au simptome similare, însă diferă în privinţa daunelor provocate la nivelul intestinelor.

    Sensibilitatea nonceliacă la gluten este un răspuns imun innăscut, spre deosebire de reacţia alergică specifică bolii celiace. Dacă în cazul sensibilitatii nonceliace răspunsul imun se îndreaptă împotriva oricărui organism străin, boala celiacă se caracterizează prin specificitatea antigenilor, având ca rezultat atacul propriilor ţesuturi. Dacă vă confruntaţi foarte des cu dureri de cap, stare generală de oboseală, senzaţie de picioare şi mâini amorţite şi dureri articulare, este recomand să consultaţi un medic specialist şi să faceţi un test de intoleranţă la gluten. Sensibilitatea nonceliacă poate fi ţinută sub control cu o dietă adecvată, potrivit neby.ro.

    Boala celiacă, în schimb, prezintă foarte multe simptome şi este mai severă; cu toate că uneori poate fi asimptomatică, de cele mai multe ori este semnalată de problemele gastrointestinale, ameţeală, dureri ale oaselor şi articulaţiilor, retenţia de fluide, erupţii cutanate, obezitate, depresie, senzaţia permanentă de foame, deficienţa de vitamine şi minerale.

  • Boala de care suferă Mircea Radu. „M-am aşezat în pat, pe spate, aşteptând cu ochii deschişi ameţelile şi amorţeala”

    Toată lumea îl ştie zâmbitor de la TV, însă Mircea Radu se luptă cu o boală care îi face nopţile albe. Pe blogul personal, îndrăgitul realizator de emisiuni vorbeşte, fără secrete, despre suferinţa sa. 

    Află care este boala de care suferă Mircea Radu. „M-am aşezat în pat, pe spate, aşteptând cu ochii deschişi ameţelile şi amorţeala”

     
     

  • De ce pot ajunge românii să aibă doar medicamente scumpe în farmacii. Ce-i îndepărtează pe producătorii de medicamente ieftine

    “Medicamentele generice sunt piatra de temelie pentru orice sistem de sănătate, la nivel european sau global. Pe lângă factorii economici, industria dublează accesul pacienţilor la tratamente datorită preţului, de zeci de ori mai mic decât al originalelor”, declară Jacek Glinka, preşedintele Asociaţiei Medicines for Europe, asociaţie reprezentativă a medicamentelor generice la nivel european.

    El a fost prezent în cadrul celei de-a treia ediţii a International Health Forum, cel mai important eveniment al industriei de medicamente generice şi biosimilare a României, care a adus la aceeaşi masă companii farmaceutice, politicieni, specialişti în sănătate, organizaţii de pacienţi şi lideri de opinie pentru a dezbate şi a schimba păreri despre cele mai importante probleme pe care le înfruntă industria. Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR), organism reprezentativ al companiilor producătoare de medicamente generice pe piaţa locală, a atras recent atenţia că peste 2.000 de medicamente generice au dispărut de pe piaţă în ultimii ani, fiind înlocuite cu alternative mult mai scumpe, iar conform specialiştilor acest trend va continua.

    „Ceea ce am învăţat din experienţa în domeniu de-a lungul ultimilor 20-30 de ani este că pentru a crea beneficii sistemului de sănătate, atât în ceea ce ţine de accesul la medicamente, cât şi din punct de vedere economic, industria medicamentelor generice trebuie susţinută şi de autorităţi”, precizează Glinka. El afirmă că industria este prea slabă să lupte singură, nu are resursele financiare să-şi promoveze produsele aşa cum o face cea a medicamentelor originale.

    Preşedintele Medicines for Europa dă ca exemplu Marea Britanie, Germania şi Franţa, ţări europene unde industria de profil este înfloritoare, iar guvernele au realizat două lucruri fundamentale în acest scop. „În primul rând, au eliminat toate barierele din calea comercializării produselor; pe de altă parte, pieţele cu cea mai mare rată de penetrare sunt cele în care autorităţile au un rol activ în susţinerea industriei”, spune Glinka. La capătul opus, printre acele ţări care nu au sisteme eficiente de susţinere a genericelor se numără şi România. „Asta le-am cerut în cadrul conferinţei celor doi reprezentanţi ai guvernului – prim-ministrul şi ministrul sănătăţii – să îndepărteze barierele din calea genericelor şi să ofere stimulente industriei”, afirmă Glinka.

    Pe de altă parte, reprezentanţii industriei afirmă că piaţa farma locală are de câţiva ani o mare piedică în calea dezvoltării sale: taxa clawback. „Este o barieră ce penalizează companiile care înregistrează creşteri. Din punctul meu de vedere, este o reglementare greşită, iar reprezentanţii guvernului au recunoscut acest lucru. Discuţia continuă de şase ani şi nimic nu s-a schimbat, însă sperăm că după discuţiile recente vor lua măsuri pentru a reduce efectul clawback asupra genericelor”, mai spune Glinka.

    Adrian Grecu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România, consideră că producătorii de medicamente generice nu ar trebui să plătească deloc această taxă. „Am cerut ajutorul autorităţilor pentru a plăti măcar un clawback diferenţiat, mai just, în care genericele să fie taxate ceva mai puţin pentru a mai reduce din încărcătura fiscală”, susţine acesta. În opinia sa, clawbackul în continuă creştere şi nepredictibil descurajează investiţiile în medicamentele generice şi aducerea altora noi pe piaţa românească. Şi având în vedere că în ultimii cinci ani responsabilitatea clawbackului „a fost pe umerii producătorilor”, Grecu consideră că ar fi rezonabil ca la un moment dat şi autorităţile să se implice „într-un fel sau altul”.

    Preşedintele AMPGR se declară optimist în urma discuţiilor purtate cu reprezentanţii guvernului, însă în ce priveşte concretizarea discuţiilor, el spune: „Să vedem cât de mare este diferenţa de la vorbe la fapte”.

    O altă problemă a sistemului de sănătate local, evidenţiată de preşedintele Medicines for Europe, constă în faptul că România nu cheltuieşte suficient pentru întregul sistem de sănătate. „Nu pentru generice, nu pentru biosimilare, ci pentru întreg sistemul medical. Chestiunea este mai gravă: nu sunt suficienţi bani pentru sănătate, iar asta este una dintre cele mai mari nevoi ale populaţiei”, explică Glinka.

    Iar din acest lucru, pus în contextul în care România a cunoscut cea mai mare creştere economică la nivel european în ultima vreme, rezultă că sistemul farmaceutic în sine nu beneficiază de creşteri. „Ar trebui să se stabilească un buget triplu pentru acest segment, pentru a compensa diferenţa faţă de ţările dezvoltate”, spune Glinka. În opinia sa, industria medicamentelor generice va deveni din ce în ce mai puternică la nivel european, „pentru  că reprezintă un efort comun al guvernelor şi al Comisiei Europene pentru a promova dezvoltarea acestora”, consideră el. Iar România va cunoaşte, de asemenea, un trend ascendent în acest segment, „deoarece nu există altă cale; dacă autorităţile nu fac nimic, populaţia se va revolta”, explică Glika.

    Nu la fel de încrezător este şi Adrian Grecu, preşedintele APMGR, care preferă să se abţină de la predicţii pe termen lung. „Personal, mi-e greu să spun cum va arăta industria pe termen lung, de exemplu peste cinci ani. Cred că viziunea ar trebui să o aibă autorităţile, să definească ei viitorul industriei şi al sistemului de sănătate şi poate pe această bază pot să construiesc şi eu un model”, conchide Adrian Grecu.

  • De ce pot ajunge românii să aibă doar medicamente scumpe în farmacii. Ce-i îndepărtează pe producătorii de medicamente ieftine

    “Medicamentele generice sunt piatra de temelie pentru orice sistem de sănătate, la nivel european sau global. Pe lângă factorii economici, industria dublează accesul pacienţilor la tratamente datorită preţului, de zeci de ori mai mic decât al originalelor”, declară Jacek Glinka, preşedintele Asociaţiei Medicines for Europe, asociaţie reprezentativă a medicamentelor generice la nivel european.

    El a fost prezent în cadrul celei de-a treia ediţii a International Health Forum, cel mai important eveniment al industriei de medicamente generice şi biosimilare a României, care a adus la aceeaşi masă companii farmaceutice, politicieni, specialişti în sănătate, organizaţii de pacienţi şi lideri de opinie pentru a dezbate şi a schimba păreri despre cele mai importante probleme pe care le înfruntă industria. Asociaţia Producătorilor de Medicamente Generice din România (APMGR), organism reprezentativ al companiilor producătoare de medicamente generice pe piaţa locală, a atras recent atenţia că peste 2.000 de medicamente generice au dispărut de pe piaţă în ultimii ani, fiind înlocuite cu alternative mult mai scumpe, iar conform specialiştilor acest trend va continua.

    „Ceea ce am învăţat din experienţa în domeniu de-a lungul ultimilor 20-30 de ani este că pentru a crea beneficii sistemului de sănătate, atât în ceea ce ţine de accesul la medicamente, cât şi din punct de vedere economic, industria medicamentelor generice trebuie susţinută şi de autorităţi”, precizează Glinka. El afirmă că industria este prea slabă să lupte singură, nu are resursele financiare să-şi promoveze produsele aşa cum o face cea a medicamentelor originale.

    Preşedintele Medicines for Europa dă ca exemplu Marea Britanie, Germania şi Franţa, ţări europene unde industria de profil este înfloritoare, iar guvernele au realizat două lucruri fundamentale în acest scop. „În primul rând, au eliminat toate barierele din calea comercializării produselor; pe de altă parte, pieţele cu cea mai mare rată de penetrare sunt cele în care autorităţile au un rol activ în susţinerea industriei”, spune Glinka. La capătul opus, printre acele ţări care nu au sisteme eficiente de susţinere a genericelor se numără şi România. „Asta le-am cerut în cadrul conferinţei celor doi reprezentanţi ai guvernului – prim-ministrul şi ministrul sănătăţii – să îndepărteze barierele din calea genericelor şi să ofere stimulente industriei”, afirmă Glinka.

    Pe de altă parte, reprezentanţii industriei afirmă că piaţa farma locală are de câţiva ani o mare piedică în calea dezvoltării sale: taxa clawback. „Este o barieră ce penalizează companiile care înregistrează creşteri. Din punctul meu de vedere, este o reglementare greşită, iar reprezentanţii guvernului au recunoscut acest lucru. Discuţia continuă de şase ani şi nimic nu s-a schimbat, însă sperăm că după discuţiile recente vor lua măsuri pentru a reduce efectul clawback asupra genericelor”, mai spune Glinka.

    Adrian Grecu, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România, consideră că producătorii de medicamente generice nu ar trebui să plătească deloc această taxă. „Am cerut ajutorul autorităţilor pentru a plăti măcar un clawback diferenţiat, mai just, în care genericele să fie taxate ceva mai puţin pentru a mai reduce din încărcătura fiscală”, susţine acesta. În opinia sa, clawbackul în continuă creştere şi nepredictibil descurajează investiţiile în medicamentele generice şi aducerea altora noi pe piaţa românească. Şi având în vedere că în ultimii cinci ani responsabilitatea clawbackului „a fost pe umerii producătorilor”, Grecu consideră că ar fi rezonabil ca la un moment dat şi autorităţile să se implice „într-un fel sau altul”.

    Preşedintele AMPGR se declară optimist în urma discuţiilor purtate cu reprezentanţii guvernului, însă în ce priveşte concretizarea discuţiilor, el spune: „Să vedem cât de mare este diferenţa de la vorbe la fapte”.

    O altă problemă a sistemului de sănătate local, evidenţiată de preşedintele Medicines for Europe, constă în faptul că România nu cheltuieşte suficient pentru întregul sistem de sănătate. „Nu pentru generice, nu pentru biosimilare, ci pentru întreg sistemul medical. Chestiunea este mai gravă: nu sunt suficienţi bani pentru sănătate, iar asta este una dintre cele mai mari nevoi ale populaţiei”, explică Glinka.

    Iar din acest lucru, pus în contextul în care România a cunoscut cea mai mare creştere economică la nivel european în ultima vreme, rezultă că sistemul farmaceutic în sine nu beneficiază de creşteri. „Ar trebui să se stabilească un buget triplu pentru acest segment, pentru a compensa diferenţa faţă de ţările dezvoltate”, spune Glinka. În opinia sa, industria medicamentelor generice va deveni din ce în ce mai puternică la nivel european, „pentru  că reprezintă un efort comun al guvernelor şi al Comisiei Europene pentru a promova dezvoltarea acestora”, consideră el. Iar România va cunoaşte, de asemenea, un trend ascendent în acest segment, „deoarece nu există altă cale; dacă autorităţile nu fac nimic, populaţia se va revolta”, explică Glika.

    Nu la fel de încrezător este şi Adrian Grecu, preşedintele APMGR, care preferă să se abţină de la predicţii pe termen lung. „Personal, mi-e greu să spun cum va arăta industria pe termen lung, de exemplu peste cinci ani. Cred că viziunea ar trebui să o aibă autorităţile, să definească ei viitorul industriei şi al sistemului de sănătate şi poate pe această bază pot să construiesc şi eu un model”, conchide Adrian Grecu.

  • Charlie Sheen, mărturii DUREROASE. După ce a fost diagnosticat cu HIV, actorul mărturiseşte că suferă de o altă boală NECRUŢĂTOARE

    Actorul în vârstă de 51 de ani, care în 2015 a dezvăluit că a fost diagnosticat cu HIV, a explicat că multele pastile pe care le-a consumat pentru a se trata de HIV au avut efecte secundare serioase.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

  • Mare descoperire a cercetătorilor italieni: acum se ştie cauza apariţiei bolii Alzheimer

    Experţii nu ascund faptul că până în prezent faptul că nu s-a găsit nici o soluţie pentru boala Alzheimer reprezintă unul dintre cele mai mari eşecuri înregistrate de către comunitatea ştiinţifică în timpul secolului al XX-lea.

    Un grup de cercetatori italieni de la Universitatea Campus Bio-Medico, de la Centrul Naţional de Cercetare şi de la Fundaţia IRCCS ”Sfânta Lucia” a făcut, însă, o descoperire de proporţii: cauza maladiei.

    Vezi aici marea descoperire a cercetătorilor italieni: acum se ştie cauza apariţiei bolii Alzheimer

  • Acest bărbat va fi decapitat, iar capul va fi lipit de alt corp. Cel mai scandalos experiment pe oameni

    Spiridonov are boala Werdnig-Hoffman, o maladie rară şi incurabilă care atrofiază musculatura snpinală. Boala fiindu-i fatală, acesta a accept unica şansă la o nouă viaţa, un corp nou.

    Neurochirurgul italian Sergio Canavero va efectua primul transplant de cap . Controversatul chirurg, poreclit de unele persoane ,,Dr. Frankenstein”, a fost criticat pentru realizarea acestei proceduri considerate periculoase şi neetică.

    Vezi aici cum va decurge în realitate cel mai scandalos experiment pe oameni

     

  • Cel mai mare jaf din istoria Marii Britanii, dat de pensionari. Mulţi au descris operaţiunea ca fiind „crima perfectă“

    Cu spargerea de la Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor, o bandă de infractori trecuţi de mult de vârsta pensionării a intrat în istoria infracţionalităţii britanice şi a încins imaginaţia englezilor. Hoţii au sfidat bătrâneţea, boala, infirmităţile fizice, alarmele şi chiar Scotland Yard-ul pentru a-şi croi drum prin pereţi de beton şi oţel şi a fugi apoi cu o comoară evaluată la 20 de milioane de dolari, din care obiecte de cel puţin 15 milioane de dolari încă nu au fost găsite. Unul dintre membrii grupului este în continuare în libertate.

    Revista Vanity Fair face o incursiune în viaţa eroilor unui jaf care a fost descris ca o acţiune de proporţii epice, crima perfectă, opera unor foştisoldaţi de elită, „cea mai mare spargere din istoria Marii Britanii“.

    „A fost nevoie de o echipă diversă, de ingeniozitate şi de forţă brută“, specula la televizor reporterul BBC DeclanLawn la trei luni de la spargere. Este vorba de o acţiune prin care, în aprilie 2015, au fost golite seifurile subterane din Hatton Garden, cartierul londonez al bijutierilor şi centrul comerţului britanic cu diamante. Prada a fost scoasă afară cu containere mari de deşeuri mobile, atât de mulţi bani şi multe bijuterii şi alte obiecte de valoare au fost furate. Valoarea bunurilor furate a fost estimată atunci la 300 de milioane de dolari. Reporterul Lawn a demonstrat ce acrobaţii a trebuit, probabil, să facă spărgătorii, iar ziarele londoneze se întreceau să arate filmul desenat al jafului: spărgători robuşti în costume negre făcând lucruri supraomeneşti. Experţii insistau că eroii acţiunii erau poate străini antrenaţiîn stilul lupătorilor de elită din marina militară americană, probabil din faimoasa bandă de tâlhari „Panterele roz“, hoţi sârbi de diamante.

    Barry Phillips, un detectiv de la Scotland Yard ieşit la pensie, credea că a fost munca unei echipe foarte tehnice, unită în jurul unui strateg, care a finanţat jaful şişi-a ales oamenii, probabil din Marea Britanie. Fostul poliţist specula că niciun membru al echipei nu a fost lăsat să-şi cunoască colegii pentru a face imposibilă orice scurgere de informaţii privind identitatea lor.

    Hoţii cu siguranţă că şi-au împărţit prada astfel încât să fie uşor de transportat după ce au adus-o în „Abator“, bârlogul lor, în jargon. Poate că au scos bijuteriile din ţară îndesându-le în dosurile unor cai de curse, specula la BBC Dave Courtney, un fost gangster – cel puţinaşa se laudă el – devenit celebritate. Spărgatorii şi-au pierdut, la acel moment, urma prin Europa, unde au ajuns cu o şalupă rapidă. Mulţi descriau jaful ca fiind „crima perfectă“, de genul celor demne de filme cu Cary Grant şi GraceKelly (actorii au jucat în clasicul „To Catch a Thief“, în regia lui Alfred Hitchcock).

    Însă o lună mai târziu au început să curgă arestările, iar întreaga Anglie a rămas uluită. Viaţa la pensie este o pacoste. Nevasta ţi-a murit, cei mai mulţi dintre prieteni se ascund prin ţări străine, stau în închisoare sau zac în cimitir. Chiar şipoliţiştii de care ţi băteai joc odinoară au murit, s-au retras sau te-au uitat. În ziare citeşti de tineri care fac ceea ce făceai tu, iar singura ta distracţie care ţi-a rămas este să le faci zile fripte vecinilor. Aşa se simţea Brian Reader la vârsta de 76 de ani. „Nu-i mai rămăsese niciun prieten. Stătea în cafenea şi vorbea despre lucrurile de odinioară. Acum 40 de ani era hoţ“, povesteşte o cunoştinţă de-a lui Reader.

    Duncan Campbell, reporter cu vechime al The Guardian, l-a cunoscut pe Reader în urmă cu trei decenii. L-a descris ca fiind un om calm, care nu-şi face griji degeaba, chiar credul, încă prieten cu colegii de la şcoală, nimic din ceea ce ar putea trăda un om care trăieşte din înşelăciune.

    Cu toate acestea, aproape toată viaţa sa Reader a pus pe jar Scotland Yard-ul. A fost arestat pentru prima dată când avea 11 ani, pentru furt prin efracţie. Reader s-a alăturat apoi celebrei familii de infractori a lui Tommy Adams. Poveştile spun că a făcut parte din banda „Cârtiţele milionare“, care a săpat pe sub un magazin de obiecte din piele şi un restaurant pentru a jefui 268 de cutii de depozit din seifurile londoneze ale băncii Lloyds în 1971. „Lăsaţi-l pe Sherlock Holmes să rezolve cazul“, se pare că au scris spărgătorii pe seif. Au furat obiecte în valoare de peste 59 de milioane de lire sterline în banii de astăzi. Tot poveştile spun că tot atunci hoţii au pus mâna pe poze foarte interesante cu prinţesa Margaret şi actorul Richard Harris, despre care se spune că au avut o scurtă relaţie amoroasă.

     

     

  • De ce bananele sunt pe cale de dispariţie

    E greu să găseşti pe cineva căruia să nu-i placă bananele. De aceea este unul dintre cele mai consumate fructe din lume. În SUA, în 2013, fiecare persoană a consumat 12,7 kg de banane în acel an, de trei ori mai mult decât portocale. Însă veştile nu sunt bune.

    Bananele ar putea fi pe cale de dispariţie din cauza unei boli care deja afectează stocul de banane din lume, scrie Business Insider

    Boala, aşa numită Panama disease, ameninţă existenţa bananelor pe care le găsim la rafturile supermarketurilor (bananele Cavendish). Boala se manifestă prin apariţia unei ciuperci numite fusarium care ar preveni ca planta să nu poată extrage apa şi nutrienţii din pământ. Odată ce planta este infectată nu există o metodă de vindecare.

    Bananele Cavendish nu ar fi primele banane pe cale de dispariţie. În trecut, oamenii mâncau banane mai gustoase şi mai dulci ce se numeau Gros Michel, dar în anii 50 o asemenea boală aproape a eliminat toate bananele Gros Michel. În consecinţă, producătorii au trecut la un nou soi, Cavendish Banana, care era mai rezistent la ciupercă. Însă o nouă tulpină de ciupercă a apărut în Australia şi Asia şi se extinde în Africa şi America Latină, hub de producţie globală, şi ameninţă întreaga producţie de banane.

    Unii oameni de ştiinţă speră să modifice genetic banana astfel încât să fie rezistentă la ciupercă, iar alţii încearcă să îmbine diferite tipuri de banane pentru a deveni mai puternică în faţa bolii. Totuşi, o soluţie nu se poate găsi într-un termen scurt şi s-ar putea să treacă ani de zile până când un tratament viabil ar putea fi găsit.