BusinessMagazin

Tag: batrani

  • Ce înseamnă să fii bătrân în România

    „Când esti singur simţi că îţi cad pereţii în cap şi cade blocul pe tine. Dar cand eşti cu cineva trece timpul mai repede, e viaţa mai frumoasă”, spune Aristiţa Matei.

    Doctorul Viorica Russu, medic de familie, specialist în nursing spune că „a fi singur este cea mai grea boală”.

    Peste 12 mii de bătrâni îşi alină singurătatea în cămine, private sau de stat. Statul asigură în acest moment îngrijirea a doar 7.000 de pensionari în 105 camine, potrivit celor mai recente statistici ale Ministerului Muncii. Restul, aşteaptă. Pentru a rezolva problema lipsei centrelor de bătrâni, în anul 2011 statul a hotărât să închidă 67 de spitale şi să le transforme în cămine pentru vârstnici. Doar 19 unităţi funcţionează până acum. Unul dintre ele este fostul spital Caritas din Bucureşti.

    „Am deschis acest cămin prin hotărârea consiliului Municipiului Bucureşti, cu 80 de paturi, beneficiind de altfel de toate serviciile, aşa cum beneficiază toată ţară”, a declarat Maria Cerasela Bechir, directorul căminului pentru persoane vârstnice „Academician Nicolae Cajal”.

    Cititi mai multe pe www.digi24.ro

  • România cu susul în jos: tinerii sunt dominaţi de frică, bătrânii sunt mai liniştiţi

    Această categorie de persoane este preocupată de hrană şi de odihnă, iar temerile lor referitoare la nesiguranţa zilei de mâine se ȋmpletesc cu grija pentru o alimentaţie sănătoasă, un program cât mai bine structurat şi cu o atentă supraveghere a veniturilor lunare care asigură acoperirea acestor nevoi. Cauzele acestor probleme sunt programul încărcat de la locul de muncă şi veniturile scăzute din ţara noastră.

    Aceasta este o primă concluzie a unui studiu studiu etnografic calitativ desfăşurat de Reveal Marketing Research folosind metoda focus-grupului, cu privire la investigarea nevoilor actuale ale românilor şi a intensităţii importanţei lor ȋn vieţile acestora. Studiul  scoate la iveală o inversare a piramidei lui Maslow ȋn rândul românilor atunci când ne raportăm la categoriile de vârstă, etapele emoţionale şi sociale, experienţele şi atitudinea oamenilor faţă de traiul de zi cu zi.

    Ȋn trecut, vârsta era principalul factor care traducea trecerea de la o nevoie la alta, de jos ȋn sus, de la nevoile de bază la cele ce ţin de ȋmplinirea spirituală. Se observă că, ȋn zilele noastre, elementele cu cea mai mare influenţă ȋn stabilirea nevoilor sunt rolurile sociale ȋndeplinite de fiecare persoană ȋn parte, contextul ȋn care se află, şi nu ȋn cele din urmă fricile şi preocupările acestora.

    Nevoia de securitate stârneşte frici categoriei maturilor cu vârsta cuprinsă între 45 si 60 de ani. Vorbim de o teamă cauzată de aspecte financiare (ratele şi datoriile acestora şi ale copiilor lor la bancă, de exemplu) dar şi de o frică provocată de grija pentru viitorul familiei lor.
    La această vârstă, nesiguranţa apare şi când vorbim de păstrarea locului de muncă, siguranţa proprietăţii sau sănătate, acestea avându-şi rădăcinile în intrarea într-o nouă etapă a vieţii – toamna vieţii lor profesionale şi personale. Totodată, este vorba mai degrabă de o conştientizare a rolului lor de părinţi şi o dorinţă de a nu da greş pe plan profesional sau familial. Aceste frici se formează din cauza situaţiei economice dificile dar şi a unei pieţe a locurilor de muncă instabile.

    Seniorii de peste 60 de ani sunt cei mai echilibraţi şi se aşează cel mai natural pe scara nevoilor lui Maslow. Chiar dacă nu au frici şi nevoi situate în vârful piramidei aşa cum ne-am aştepta, maturii au frici tot puternic emoţionale – teama de a se nu se realiza pe plan personal sau de a nu atinge recunoaşterea socială şi respectul altora sau de a nu-şi fi îndeplinit toate rolurile sociale avute în viaţa lor. O altă frică prezentă puternic în rândul persoanelor în vârstă este teama de singuratate.


    Categoria tinerilor de până în 35 de ani este situată în vârful piramidei. Nevoia de autoimplinire este susţinută de frica acestora de a nu-şi atinge potenţialul propriu din cauza lipsei de oportunităţi din România. Tinerii nu mai sunt atenţi la nevoile de bază ce necesită rezolvare imediată, găsind un echilibru ȋntre viaţa socială, profesională, personală. Au, în schimb, o atitudine pesimistă, sceptică atunci când vine vorba de atingerea unui scop în viaţă. Acest comportament se datorează inegalităţii şi presiunii sociale, elemente ce-i afectează la nivel emoţional.

    “Am ales să studiem fricile actuale ale românilor în raport cu nevoile lor cu scopul de a afla rădăcinile acestor temeri şi de a înţelege în ce măsură acestea sunt influenţate de situaţia economico-socială din ţara noastră. Fie că vorbim de nevoi emoţionale sau raţionale, sărăcia ne-a făcut să fim mai pesimişti, să vedem partea goală a paharului iar acest lucru afectează fiecare categorie de vârstă.

    De exemplu, tinerii nu se mai bucură de activităţi şi idei interactive, preocupările lor fiind statice şi nematerializate. Frica puternică de a nu reuşi în viaţă îi impiedică să-şi facă planuri de viitor sau să se gândească la o carieră de succes sau la intemeierea unei familii. Aceştia încearcă să-şi amâne cât de mult posibil ieşirea din această perioadă deoarece presupune, în mare parte, asumarea responsabilităţilor”, a spus Marius Luican, General Manager Reveal Marketing Research.

  • Scrisoare către mine: “Schimbarea pe care o doreşte mare parte din societatea românească s-ar putea să întârzie”

    Da, am decis să îmi scriu mie, pentru că oricum ceilalţi sunt ocupaţi, unii cu scrisul, alţii cu cititul. Este un exerciţiu pe care vi-l recomand, mai ales că momentele în care stau faţă în faţă cu mine şi conversăm, de exemplu în cazul bărbieritului, sunt cam rare şi durează puţin. O scrisoare poate limpezi, îţi poate arăta cum stai şi la ce să te aştepţi.

    Aşadar:

    „Dragul meu, bla, bla, bla, care sănătate ţi-o doresc şi ţie. M-am gândit să îţi scriu pentru ca, furat de anumite entuziasme, să nu rişti mai târziu să fii dezamăgit.

    Dezamăgit pentru că schimbarea pe care o doreşti, pe care o doreşte o mare parte din societatea românească, între graniţe sau în afara acestora, s-ar putea să întârzie. Nu-ţi scriam aceste rânduri dacă nu vedeam la televizor o defilare de ziua naţională ţinută, într-un oraş destul de important, într-un supermarket – tinere majorete fluturând pompoane, o fanfară, başca trupele de militari bătând pas de defilare printre rafturile cu sticle de băutură, detergent şi murături -, nu-i asta definiţia României de astăzi?! Ţara care acum te face să te simţi plin de mândrie, acum te trânteşte cu capul în pământ de nu te vezi. Domnul Iohannis a izbutit să coalizeze o sumă de oameni, dar adu-ţi aminte că ai mai văzut de cel puţin două ori valuri de entuziasm popular care au purtat, entuziaste, oameni ce păreau a avea la ei cheia schimbării; nu după mult timp constatai că, din păcate, cheia lor nu se potrivea în broasca schimbării, iar schimbarea rămânea un soi de Fata Morgana.

    Aş vrea să îţi reamintesc o povestire a lui Ray Bradbury, pe care îl socoteam amândoi unul dintre cei mai inteligenţi şi adevăraţi oameni care au populat planeta, mai ales pentru sufletul său, pentru înţelegerea şi compasiunea care puteau fi intuite dincolo de literatură. Povestirea vorbeşte de o lume a viitorului în care rachetele zburau oriunde în spaţiu, spre Lună, spre Marte sau spre Saturn, dar călătoriile erau accesibile doar celor avuţi. Eroul este un ins care are o mică afacere de reciclare a metalelor şi care primeşte, pentru a fi topită, un model la scara 1/1 al unei rachete.

    Pentru că sintetiza toată nemulţumirea sa, toate neîmplinirile, toate speranţele pierdute, omul îşi varsă întâi furia pe rachetă, şi porneşte să o distrugă. Se răzgândeşte, văzând privirile copiilor săi, pierduţi în admiraţie şi visare la vederea navei cosmice. Aşa că eroul nostru ia o decizie şi îşi cheltuie economiile de-o viaţă pentru o aparentă utilare a rachetei şi le promite copiilor o uluitoare, dar unică, excursie în spaţiul cosmic. Îi cheamă în rachetă, cu toată opoziţia nevestei, şi pleacă; puştii sunt răvăşiţi de imaginea spaţiului, de craterele de pe Lună, de culoarea roşie a planetei Marte, de luminile universului şi de sclipirea stelelor.

    Copiii sunt lipiţi de hublouri, iar omul nostru se furişează spre uşa navei, pe care o deschide spre… Nu spre spaţiul infinit, ci spre curtea sa plină de vechituri metalice. Le oferise copiilor, cu ajutorul unui amalgam de ecrane tridimensionale, cu un pachet de filme şi cu un set de motoare de automobil vechi, o iluzie, iluzia spaţiului, a stelelor şi a planetei Marte.

    Îţi aduc aminte de povestire pentru că mă uit în jur şi văd numai ecrane, ecrane care ne oferă doar iluzia unei lumi. Ecranele ne arată infractori care pozează în fecioare sau care se îmbracă în piei de funcţii oficiale, ne spun ce trebuie să simţim, ce trebuie să auzim şi ce trebuie să citim. În spatele ecranelor, în locul filmelor 3D şi al motoarelor de automobil stau însă interese şi egoism şi nepăsare.

    Într-o lume globalizată, cel mai important lucru este individul şi satisfacţia, mulţumirea sa, modul în care interesele unui stat se îmbină cu cele ale cetăţeanului. În cazul în care se suprapun şi sunt direct proporţionale, rezultatul este cum nu se poate mai fericit. Altfel, individul îşi va căuta împlinirea pe alte meleaguri – vezi cazul celor trei milioane de români care de voie, de nevoie au ales să lucreze în alte ţări. Şi culmea este că nemulţumirea lor s-a transformat în mulţumirea de astăzi a României, fie pentru că s-au încolonat la uşile secţiilor de votare, fie pentru că trimit acasă an de an, neabătuţi, miliarde de euro.

    Acum, ca de obicei, mingea este în terenul celor care îşi permit rachete. Şi tare mi-e teamă că noi vom rămâne, din nou, doar cu ecranele.”

    Gata.

    Ilustrez cu o fabuloasă arcă a maestrului Viorel Mărginean.

  • Statistica românilor cu drept de vot: să ne cunoaştem concetăţenii

    Cei mai mulţi dintre aceştia sunt bărbaţi (641.107, faţă de 633.073 femei, raportat la un total de 1.274.180 de alegători din categoriile de vârstă 45-47 de ani) şi locuiesc în mediul urban (766.941, faţă de 507.239 în mediul rural).

    A doua categorie cel mai bine reprezentată este cea între 35 şi 37 de ani, respectiv 40 de ani, fiecare cu puţin peste 380.000 de alegători, urmată de cei între 38 şi 39 de ani, respectiv 44 de ani, fiecare cu peste 370.000 de alegători. O altă grupă de vârstă numeroasă este cea între 26 şi 27 de ani, fiecare cu peste 360.000 de alegători.

    În total există 227.132 de alegători care au vârsta de 18 ani, respectiv 4.355 de alegători care au 100 de ani sau peste 100 de ani.

    Numărul alegătorilor în vârstă de până la 20 de ani inclusiv este de 696.884, în timp ce al celor între 90 şi peste 100 de ani este de 93.265.

    Un număr de 4.130.339 de alegători au până la 30 de ani inclusiv, din care au între 25 şi 30 de ani inclusiv.

    Numărul alegătorilor între 30 şi 35 de ani inclusiv este de 2.071.718.

    Un număr de 2.523.260 de alegători au vârste de la 70 de ani în sus, din care 839.624 au vârste de la 80 de ani în sus.

    Cea mai mare concentrare de alegători din mediul urban (se întâlneşte în categoriile de vârstă 25-30 de ani, 32-40, 45-47 şi 58-59 de ani (fiecare cu peste 200.000 de alegători), cu un vârf în categoriile de vârstă 33-38 şi 45-47 de ani (între 220.000 şi 280.000).

    Cea mai mare concentrare de alegători din mediul rural (se întâlneşte în categoriile de vârstă 18-47 şi 54-65 de ani (fiecare cu peste 100.000 de alegători), cu un vârf în categoriile de vârstă 26-27, 36-40 şi 42-47 de ani (între 150.000 şi 181.000).

    Cea mai mare concentrare de alegători femei (peste 150.000) se întâlneşte în categoriile de vârstă 24-30 de ani, 32-47 şi 56-60 de ani. Categoriile de vârstă unde predomină bărbaţii sunt 18-48 de ani, în timp ce femeile predomină la categoriile de vârstă 49 – peste 100 de ani.

    Numărul alegătorilor înscrişi pe listele electorale permanente pentru alegerile prezidenţiale de duminică, 2 noiembrie este de 18.284.326, potrivit datelor comunicate sâmbătă de către Autoritatea Electorală Permanentă.

    Pentru alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie – 6 decembrie 2009, numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale a fost de 18.293.277.
     

  • Statistica românilor cu drept de vot: să ne cunoaştem concetăţenii

    Cei mai mulţi dintre aceştia sunt bărbaţi (641.107, faţă de 633.073 femei, raportat la un total de 1.274.180 de alegători din categoriile de vârstă 45-47 de ani) şi locuiesc în mediul urban (766.941, faţă de 507.239 în mediul rural).

    A doua categorie cel mai bine reprezentată este cea între 35 şi 37 de ani, respectiv 40 de ani, fiecare cu puţin peste 380.000 de alegători, urmată de cei între 38 şi 39 de ani, respectiv 44 de ani, fiecare cu peste 370.000 de alegători. O altă grupă de vârstă numeroasă este cea între 26 şi 27 de ani, fiecare cu peste 360.000 de alegători.

    În total există 227.132 de alegători care au vârsta de 18 ani, respectiv 4.355 de alegători care au 100 de ani sau peste 100 de ani.

    Numărul alegătorilor în vârstă de până la 20 de ani inclusiv este de 696.884, în timp ce al celor între 90 şi peste 100 de ani este de 93.265.

    Un număr de 4.130.339 de alegători au până la 30 de ani inclusiv, din care au între 25 şi 30 de ani inclusiv.

    Numărul alegătorilor între 30 şi 35 de ani inclusiv este de 2.071.718.

    Un număr de 2.523.260 de alegători au vârste de la 70 de ani în sus, din care 839.624 au vârste de la 80 de ani în sus.

    Cea mai mare concentrare de alegători din mediul urban (se întâlneşte în categoriile de vârstă 25-30 de ani, 32-40, 45-47 şi 58-59 de ani (fiecare cu peste 200.000 de alegători), cu un vârf în categoriile de vârstă 33-38 şi 45-47 de ani (între 220.000 şi 280.000).

    Cea mai mare concentrare de alegători din mediul rural (se întâlneşte în categoriile de vârstă 18-47 şi 54-65 de ani (fiecare cu peste 100.000 de alegători), cu un vârf în categoriile de vârstă 26-27, 36-40 şi 42-47 de ani (între 150.000 şi 181.000).

    Cea mai mare concentrare de alegători femei (peste 150.000) se întâlneşte în categoriile de vârstă 24-30 de ani, 32-47 şi 56-60 de ani. Categoriile de vârstă unde predomină bărbaţii sunt 18-48 de ani, în timp ce femeile predomină la categoriile de vârstă 49 – peste 100 de ani.

    Numărul alegătorilor înscrişi pe listele electorale permanente pentru alegerile prezidenţiale de duminică, 2 noiembrie este de 18.284.326, potrivit datelor comunicate sâmbătă de către Autoritatea Electorală Permanentă.

    Pentru alegerile prezidenţiale din 22 noiembrie – 6 decembrie 2009, numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale a fost de 18.293.277.
     

  • Predicţiile scandaloase ale analistului John J. Hardy în România

    THERE ARE OLD TRADERS AND THERE ARE BOLD TRADERS, BUT THERE ARE FEW OLD AND BOLD TRADERS (Există traderi bătrâni şi traderi îndrăzneţi, dar există foarte puţini traderi bătrâni şi îndrăzneţi), a sumarizat John Hardy, şef al FX Strategy în cadrul diviziei de cercetare a Saxo Bank, unul dintre principiile tranzacţiilor pe piaţa valutară citându-l pe Jack Schwager din cartea „Market Wizards”.

    Hardy este o prezenţă constantă, ca invitat sau comentator, în emisiunile realizate de Bloomberg şi CNBC şi a fost numit unul dintre cele mai influente personaje din piaţa Forex în 2008. A ajuns aici după un traseu atipic: a absolvit Universitatea din Texas în 1995, obţinând o diplomă în istorie europeană, şi, după o perioadă în care a locuit în Germania, pentru a studia limba germană, iar apoi în Rusia, unde a învăţat rusa, Hardy s-a dedicat în totalitate pasiunii sale pentru economie. Din 2002, s-a alăturat Saxo Bank, „când banca avea circa 100 de angajaţi”, iar din 2004 s-a mutat în departamentul de strategie al FX. În prezent, Saxo Bank este de zece ori mai mare decât la angajarea lui, iar Hardy este responsabil cu actualizarea comentariilor de zi cu zi de pe pieţele valutare ale Saxo Bank discutând politicile Băncii Centrale şi tendinţele macroeconomice.

    Hardy generează, de asemenea, strategii de tranzacţionare care prezintă metode prin care brokerii să profite de leagănele de pe piaţă, într-un orizont de timp de una până la trei zile. Pentru prezentarea unei părţi din aceste strategii a ajuns şi pentru prima oară în România, unde le-a prezentat brokerilor români teoriile sale, potrivit lecţiei „First rule of trading is to learn from the best” (Prima regulă în trading este să înveţi de la cei mai buni), dar şi câteva dintre posibilele evoluţii ale pieţelor din întreaga lume, parte a „predicţiilor scandaloase” lansate de Saxo Bank la sfârşitul anului trecut. 

    DEŞI SE AFLĂ PENTRU PRIMA OARĂ ÎN ROMÂNIA, HARDY ESTE FAMILIARIZAT CU REALITĂŢILE ECONOMICE ALE ŢĂRII, IAR PROGNOZELE LUI ÎN CE NE PRIVEŞTE SUNT OPTIMISTE. „Avantajul propriei monede permite devalorizarea acesteia, încurajarea exporturilor şi descurajarea importurilor”, observă el. Situaţia structurală pentru România continuă să arate bine şi este unul dintre punctele luminoase ale Europei de Est, din punctul de vedere al analistului financiar.

    „România şi Polonia sunt ţările în care, la nivelul Europei de Est, situaţia economică se prezintă cel mai bine în prezent. Există riscuri care ar putea apărea dacă lucrurile se agravează în alte părţi ale Europei, din cauza fluxurilor de capital şi a modului cum investitorii vor trata ţara. Prin prisma licitaţiei de obligaţiuni din ianuarie, lucrurile arată însă foarte bine, am observat că investitorii nu puteau să obţină suficiente obligaţiuni ale companiilor româneşti. Trebuie însă continuată îmbunătăţirea măsurilor structurale; spre exemplu, crearea unui mediu prietenos pentru sectorul de afaceri şi pentru fluxurile de capital.”

    Un aspect care ar trebui să ne îngrijoreze, din punctul de vedere al analistului, este şi tabloul demografic al populaţiei. La nivel european există riscuri create pe fondul îmbătrânirii populaţiei şi împuţinării populaţiei active. O soluţie ar fi, din punctul lui de vedere, crearea unui sistem prin care să se încurajeze bunăstarea familiilor, la fel ca în Scandinavia, de pildă. În ce priveşte alegerile care se apropie, ar trebui să se aibă în vedere faptul că evoluţia cursului valutar ar putea fi un instrument în lupta politică şi oferă ca exemplu Cehia, unde, în urma creşterii puterii monedei, s-a decis peste noapte reevaluarea acesteia.

    JOHN HARDY A PARTICIPAT ANUL TRECUT LA FORMULAREA PREDICŢIILOR SCANDALOASE LANSATE DE SAXO BANK, REFERITOARE LA CELE MAI CIUDATE POTENŢIALE RĂSTURNĂRI DE SITUAŢIE ALE ECONOMIEI MONDIALE: „Nu spunem că acestea se vor întâmpla, ci că oamenii ar trebui să ia în considerare faptul că s-ar putea întâmpla, însă probabilitatea este foarte mică”, a descris Hardy cele zece predicţii scandaloase lansate la finele anului trecut. Totuşi, aduce în discuţie una dintre previziunile realizate pentru 2013  care s-a adeverit: prăbuşirea preţului aurului la 1.200 de dolari/uncie.

    În ceea ce priveşte predicţiile pentru anul 2014 care s-ar putea răsfrânge şi asupra României, cea mai importantă ar fi legată de scepticii Uniunii Europene, care ar putea alcătui o majoritate în Parlamentul European. „În 2010-2011 existau foarte multe frici legate de UE: dacă va rezista, dacă Grecia va ieşi din aceasta, acum pare că ne uităm în altă direcţie”, a apreciat Hardy. „În pieţe frica se resimte mai puţin, dar există în continuare riscuri precum Grecia să renunţe la euro, iar acestea ar putea afecta economiile din Europa Centrală şi de Est.” 

  • Se întâmplă în Germania: “Exportul bunicilor” în Polonia, practică tot mai comună pe fondul îmbătrânirii populaţiei

     Practica de a trimite bătrânii în Polonia a devenit un trend în Germania, un important ziar local din Munchen comparând situaţia cu practica unor ţări de a-şi exporta deşeurile, transmite Bloomberg.

    Tot mai multe familii consideră însă că Polonia reprezintă cea mai bună variantă pentru a asigura bătrânilor o îngijire de calitate la costuri rezonabile, aproape imposibil de găsit în Germania.

    Potrivit unui sondaj efectuat de TNS Emnid, unul din cinci germani ar fi dispus să apeleze la un centru de îngrijire din străinătate.

    Migraţia bătrânilor germani reprezintă unul dintre primele efecte vizibile ale unei probleme de proporţii globale. Organizaţia Naţiunilor Unite estimează că numărul persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani se va tripla până în 2050, la aproape 2 miliarde, odată cu scăderea natalităţii, creşterea duratei medii de viaţă şi îmbătrânirea generaţiei concepute după cel de-Al Doilea Război Mondial.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPORTAJ: Peste 160 de condamnaţi, “vieţaşi” în penitenciare pentru că au ucis cu sânge rece: De la “Fiara din Balcani” la “Jack Spintecătorul” din Răducăneni

     În închisorile din România au fost încarceraţi, până în 7 august, 161 de condamnaţi pe viaţă, 150 dintre ei având sentinţe definitive, spun reprezentanţii Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

    Printre cei 161 de deţinuţi care au primit cea mai aspră pedeapsă prevăzută de Codul Penal sunt şi patru femei, care îşi execută pedeapsa în Penitenciarul Târgşor, ultima dintre ele fiind condamnată în 2011.

    Cel mai tânăr “vieţaş” are 23 de ani, iar cel mai în vârstă are 50 de ani. Penitenciarul de Maximă Siguranţă Giurgiu are cei mai mulţi “vieţaşi” – 31, iar în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Iaşi sunt închişi 15.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cazul persoanelor găsite sechestrate la Houston: Un suspect a fost inculpat

     Walter Renard Jones, în vârstă de 31 de ani, a fost inculpat pentru două capete de acuzare, pentru prejudicii provocate unor bătrâni, a anunţat Houston Chronicle.

    Potrivit CNN, ar fi vorba despre nepotul proprietarei locuinţei.

    Poliţia nu a confirmat această informaţie.

    Bărbaţii – în vârstă de 80, 74, 65 şi, respectiv, aproximativ 50 de ani – au fost atraşi într-un fost garaj “cu promisiunea că vor primi bere şi ţigări. Ei nu puteau ieşi şi au fost nevoiţi să dea cecurilede pensie” răpitorului, a declarat Kese Smith, un purtător de cuvânt al poliţiei, pentru AFP. Ei dormeau pe sol, pe linoleum, şi nu aveau acces la toalete, a adăugat el, precizând că singura piesă de mobilier era un scaun.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Am descoperit cel mai bătrân gamer din România. Are 87 de ani!

    După ce termină treburile de zi cu zi din casă şi se plictiseşte şi de îndeletniciri precum împletitul ciorapilor, specifice de altfel unei bunici, Maria Băcanu se aşază la calculatorul primit de la nepotul său, un economist în vârstă de 37 de ani, şi se dedică unei alte pasiuni, anume jocurile. Timp de cel puţin patru ore din zi, bunica în vârstă de 87 de ani, pe vremuri secretar de redacţie la Editura Univers, se delectează cu jocuri dintre care nu lipseşte, de pildă, binecunoscutul Solitaire, dar şi Scooby-Doo sau “jocuri cu iepuraşi şi vulpiţe” de tipul Mario. Preferat este însă Mahjong, dar Coca, aşa cum îi spun apropiaţii, a avut de-a lungul timpului multe titluri preferate, dat fiind că pasiunea sa nu este deloc nouă, ci a pornit cândva în anii ’90, când şi-a luat pentru prima dată un calculator. Iar acum, se bucură de orice fel de joc care nu necesită conexiune la internet şi care îşi găseşte loc în calculator cu ajutorul lui Călin, nepotul său.

    Maria “Coca” Băcanu este însă un exemplu rar întâlnit în România. În SUA, în schimb, seniorii pasionaţi de jocuri formează deja comunităţi în toată regula. Thomas Abel, de exemplu, un mecanic de aeronave în vârstă de 43 de ani, se joacă aproape în fiecare seară când ajunge acasă de la serviciu, atât pe calculator, cât şi pe consola sa de jocuri Xbox. Evită însă pe cât posibil să intre în contact cu copiii care se joacă în acelaşi timp pe internet titlurile lui preferate. “Dai peste tot felul de copii de 12 ani care vorbesc urât şi sunt dezagreabili. Te întrebi uneori unde le sunt părinţii”, spune Abel. Pentru a ocoli astfel de situaţii, mecanicul îşi găseşte parteneri de joc pe site-uri şi forumuri dedicate publicului matur amator de jocuri.

    DE ALTFEL, A FOST UNUL DINTRE MEMBRII CARE, ÎN URMĂ CU MAI BINE DE ZECE ANI, puneau bazele comunităţii online GezzerGamers.com adresată celor care “se joacă între momentele de schimbat Pampers” sau, mai precis, “oamenilor de cel puţin 30 de ani care nu iau lucrurile foarte tare în serios”, aşa cum este precizat chiar pe paginile forumului. Acolo, nu e deloc neobişnuit să vezi imagini şi poveşti ale unor bunici trecuţi de o vârstă care sunt însă pasionaţi de jocuri video. Chiar pe prima pagină este prezentată povestea Hildei Knott, o bătrână de 86 de ani pasionată de acest mod de divertisment de aproape patru decenii, care, printre altele, se joacă acum Grand Theft Auto IV pe consola sa PS3.

    Asemenea comunităţi dedicate seniorilor pasionaţi de jocuri au început să apară peste tot în lume pe măsură ce generaţia tânără din vremea Pong şi Pac-Man a ajuns acum la o anumită vârstă, dar continuă să se distreze cu titluri precum Halo sau Call of Duty, scrie Wall Street Journal. Site-uri precum 2old2play sau TheOlderGamers sunt numai câteva exemple. Acesta din urmă numără peste 57.000 de membri din toate colţurile lumii – Ralph Atkinson, de pildă, vine din Melbourne, Australia, iar “atunci când câştig, le spun competitorilor că tocmai au fost învinşi de un pensionar”, spune fostul măcelar în vârstă de 77 de ani.

    SUNT PERSPECTIVE SĂ APARĂ ASTFEL DE COMUNITĂŢI ŞI ÎN ROMÂNIA, AVÂND ÎN VEDERE EXPANSIUNEA CONTINUĂ A ACESTUI DOMENIU”, este de părere Silviu Stroie, directorul executiv al comunităţii ComputerGames.ro. Nu crede însă că prea curând, mai ales că piaţa noastră este în general cu câţiva ani în urmă faţă de cea mondială la acest capitol. Există totuşi un public matur, cu vârsta de peste 40-50 de ani, amator de jocuri, dar este foarte greu de cuantificat, în condiţiile în care nu se poate calcula exact câţi dintre seniori cumpără jocurile pentru ei şi câţi pentru nepoţi. Iar absenţa unei nişe personalizate pe această categorie, aşa cum observă Stroie, nu face decât să îngreuneze calculul.

    IN JUR DE 10% DIN AFACERILE DE 1,8 MILIOANE DE EURO ALE COMPUTERGAMES.RO REVIN PUBLICULUI MATUR, însă la nivelul pieţei de jocuri în ansamblu, estimată la 24 de milioane de euro anul acesta, în creştere cu 20% faţă de 2012, ponderea este probabil uşor mai ridicată. “Bunicii sunt cumpărători importanţi în domeniu”, punctează Doru Răduţă, managing directorul TNT Games, divizia de gaming a distribuitorului RHS. Cumpără pentru a satisface dorinţele şi capriciile nepoţilor care nu au trecut încă de vârsta adolescenţei, motiv pentru care, de obicei, decizia de cumpărare se face strict din perspectiva titlului, preţul fiind mai puţin important. Cheltuiala medie pentru un joc video este însă de aproximativ 120 de lei.

    La o privire de ansamblu, peste trei milioane de români au intrat măcar o dată în contact cu un joc video în ultimul an, estimează Silviu Stroie, iar dintre ei un milion sunt consideraţi specialişti, pentru că se joacă cam două ore în fiecare zi, în timp ce 10.000 pot fi încadraţi la categoria profesioniştilor, alocând chiar şi 6-7 ore zilnic acestei forme de divertisment. Media de vârstă este sub 30 de ani, aşa că seniorii sunt consideraţi păsări rare în domeniu sau cel puţin în statistici, pentru că nu jocurile video pentru care se fac calcule şi estimări îi atrag pe aceştia, ci mai degrabă jocurile aşa-numite casual, de ocazie, care sunt disponibile gratuit pe internet, susţine Doru Răduţă.

    Un lucru este totuşi cert: peste două-trei decenii vom avea şi în România comunităţi de jucători de vârsta a treia. Va fi momentul când generaţia actuală de gameri va intra la categoria seniorilor.