BusinessMagazin

Tag: austriac

  • Austria va impune cote zilnice pentru a reduce fluxul de imigranţi din ţară

    Austria urmează să impună cote zilnice pentru a reduce numărul de imigranţi din ţară şi va introduce verificări în noi puncte de frontieră, a anunţat, marţi, ministrul austriac de Interne, Johanna Mikl-Leitner, potrivit agenţiei de presă Reuters.

    “Vor exista cote zilnice şi odată ce vom ajunge la aceste cote vom înceta (să mai primim alţi imigranţi în ţară)”, a declarat Johanna Mikl-Leitner.

    Ea a refuzat să specifice care vor fi aceste cote ce urmează a fi impuse la punctele de frontieră ale ţării.

    Tot marţi, cancelarul austriac Werner Faymann a anunţat că Austria se pregăteşte să introducă verificări la noi puncte de frontieră cu Slovenia şi Italia pentru a anticipa noile rute parcurse de imigranţi în încercarea de a ajunge în vestul şi nordul Europei, pe fondul restricţiilor impuse imigranţilor la frontierele statelor balcanice.

    De asemenea, Austria a anunţat că va include Algeria, Tunisia, Maroc, Georgia, Ghana şi Mongolia pe lista ţărilor sigure, astfel că imigranţii care provin din aceste state nu vor putea solicita azil şi vor fi deportaţi.

  • Alfred Beck: “Nu cultiv vie pe 52 de hectare doar pentru a bea eu vinul“

    Miliardarul austriac Alfred Beck a investit peste 7 milioane de euro în cinci ani în Crama Liliac, din Transilvania. cheltuiala pare mică, prin comparaţie cu investiţiile făcute în domeniul imobiliar sau în agricultură, sau prin prisma faptului că amb Holding are activităţi în şase ţări. Omul de afaceri a intuit de la bun început potenţialul afacerii, chiar de când a descoperit via din lechinţa, deşi căuta, la acea vreme, să cumpere păduri sau teren agricol.

    Cu un pahar de vin în mână, austriacul Alfred Beck a întâmpinat zeci de musafiri veniţi într-o seară de toamnă să sărbătorească împlinirea a cinci ani de activitate a Cramei Liliac, care produce vinurile Liliac, Crepuscul şi Young Liliac. Seara este motiv de dublă sărbătoare, pentru că austriacul a împlinit rotunda vârstă de 70 de ani; întâmpină invitaţii veniţi la eveniment pe covorul roşu, dar nu-i place să vorbească foarte mult. Discursul său este scurt, iar scena nu pare locul său preferat; răspunsurile la întrebările jurnaliştilor sunt succinte şi mai degrabă sărace în informaţii.

    Este însă una din rarele sale întâlniri cu presa, cel puţin în România, deşi activitatea sa de investitor pe această piaţă a început în perioada anilor ’90. Iniţial a fost interesat de duty-free-uri, dar lipsa de predictibilitate a legiuitorului l-a determinat să renunţe, povesteşte antreprenorul, care s-a întors apoi după câţiva ani şi a ales să investească în agricultură şi în imobiliare. În urmă cu circa nouă ani a început să investească în agricultură în România, având deja o experienţă de câteva zeci de ani în domeniu, pentru că deţine ferme agricole şi zootehnice în Austria, cu teren de 200 de hectare. În 2006 a înfiinţat, sub umbrela amb Holding, o fermă de cereale în judeţul Olt, care are acum în exploatare şi în proprietate circa 700 ha, fiind complet utilată şi tehnologizată.

    Pentru achiziţia terenurilor agricole austriacul a plătit aproximativ 1 milion de euro, dar între timp valoarea acestora a crescut de circa două ori. Despre rulajele companiei în domeniul agricol, Beck nu dă detalii. Spune că „anul acesta a fost rău pentru agricultură, din pricina secetei. A fost foarte uscat, iar rezultatele sunt la 50-60% faţă de cele din 2014“, dar nu dă niciun alt detaliu. „Am activităţi în şase ţări în regiune, nu reţin cifre concrete pentru fiecare dintre ele.“ Alfred Beck este şi acţionar al companiei imobiliare S plus B Gruppe, proprietarul clădirii Magheru One, al unei alte clădiri de birouri în zona Pipera şi a mai multor terenuri în Bucureşti şi în ţară.

    Antreprenorul austriac a început investiţiile în real estate pe piaţa românească în perioada de efervescenţă economică, în asociere cu un fond de investiţii tot austriac, Immofinanz. În acea perioadă, a cumpărat mai multe loturi de teren pentru a dezvolta clădiri de birouri şi centre comerciale. Apoi parteneriatul s-a rupt, dar Beck a continuat investiţia în două clădiri de birouri, pe care le-a şi finalizat. Acum, austriacul vrea să construiască un hotel de 250 de camere lângă aeroportul Otopeni, unde deţine un teren de 30.000 mp; lucrările ar putea începe în primăvara anului viitor şi ar putea fi încheiate, estimează Beck, în doi – trei ani. Bugetul estimat pentru dezvoltarea hotelului de trei stele se plasează în jurul a 20 de milioane de euro.

    Investiţia în Crama Liliac a fost o întâmplare, povestea anterior Victor Ciupercă, CEO al amb Holding, din care face parte amb Wine. Ajunsese la Batoş, în 2010, în căutare de teren agricol şi păduri şi a aflat că un investitor care plantase vie era în dificultate. „Era o zi ploioasă, mult noroi pe drum şi, când am ajuns în vârful dealului, Alfred Beck a spus: «Aici este via mea!». Eu am spus că poate nu e cea mai înţeleaptă decizie, dar el a replicat: «De mâine te apuci de treab㻓, spune Victor Ciupercă. Aşa a început povestea Liliac, prin cumpărarea unei vii de 14 hectare, iar pentru creşterea suprafeţelor a fost nevoie să achiziţioneze terenuri mai mici, iar în unele cazuri proprietarii nu aveau acte sau nu erau în ţară.

  • Primul executiv care ia în calcul să angajeze refugiaţi: „Dacă s-ar integra şi s-ar supune normelor noastre“

    Compania Rondocarton, parte a grupului austriac Rondo Ganahl, care deţine fabrici de carton ondulat în Cluj şi Târgovişte, a realizat în primul semestru o cifră de afaceri de 31,7 mil. euro, în creş­tere cu 8% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, susţinută de evoluţia pozitivă a pieţei de profil.

    Rondocarton şi-a bugetat pentru acest an o cifră de afaceri de 65 mil. euro, în creştere cu 12% faţă de anul tre­cut, conform calculelor ZF pe baza estimărilor făcute anterior de companie.

    „Am avut o creştere de aproximativ 8% a afacerilor în primul semestru, similară cu cea a pieţei de ambalaje  de carton. Evoluţia este una pozitivă, astfel că vom continua investiţiile în fabricile noastre din Apahida şi Târgovişte“, a declarat pentru ZF Transilvania Teofil Câmpean, directorul general al Rondo­carton

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Carmen Idriceanu, Humanic: ”Ne dorim tineri angajaţi care, prin calitatea serviciilor oferite de ei, să ofere un exemplu pentru piaţă”

    ”Un tânăr comerciant – vânzător ar trebui să aibă disponibilitatea şi entuziasmul de a învăţa continuu, să fie empatic şi să aibă o fire activă şi întreprinzătoare. Apoi, este necesar şi un strop de talent comercial, capacitatea de a remarca detalii, de a observa clienţii şi produsele şi de a face o legătură între cele din urmă”, descrie Carmen Idriceanu, country manager al retailerului austriac de încălţăminte Humanic, câteva din calităţile pe care le doreşte la angajaţii săi. În plus, tinerii angajaţi ideali ar trebui să fie motivaţi, deschişi, orientaţi către client, captivaţi de ritmul alert al vânzărilor şi care îşi doresc de la bun început o carieră în domeniu, potrivit lui Idriceanu.

    Carmen Idriceanu a început să lucreze pentru Humanic în 2007 în momentul în care a decis să se întoarcă în România, după ce, în anii ’90, se stabilise în Austria împreună cu familia. Anterior, studiase Chimia în cadrul Institutului Politehnic în Bucureşti şi lucrase ca laborant biolog în industria petrolui, cât şi în cadrul unui spital de copii din Capitală. În Austria şi-a completat studiile la o Academie Tehnică Medicală şi a lucrat în domeniul telemedicinei şi al diagnosticului neurologic. A decis să se alăture Humanic în momentul în care aflase dintr-un ziar românesc că reprezentanţii companiei căutau un country manager pentru piaţa locală. A fost refuzată de biroul de recrutări din România din cauza lipsei de experienţă, dar o discuţie cu directorul de resurse umane al companiei austriece i-a asigurat funcţia. ”Am venit în România în 2008, la deschiderea primului magazin din Băneasa, unde am avut parte de o primă experienţă foarte dificilă. Au fost clipe grele, pentru cineva care este obişnuit să se afle într-o societate în care toate funcţionează şi oamenii se ţin de cuvânt, se răspunde la telefon şi lucurile se întâmplă, pentru o astfel de persoană, contactul este brutal. Dar am fost perseverentă şi asta aş aştepta şi de la tineri, i-aş impulsiona să rămână la treabă. Prima condiţie ca ceva să reuşească este să faci lucrul respectiv, iar a doua este să îl faci până îţi reuşeşte, indiferent de cât de acru este primul rezultat. Dacă s-ar întâmpla aşa, totul ar funcţiona perfect”.

    În scopul pregătirii acestor tineri angajaţi, Humanic va începe  din acest an şcolar, alături de alţi şase retaileri alimentari, de îmbrăcăminte şi încălţăminte sau de mobilă (Billa, C&A, Deichmann, dm drogerie markt, Hervis şi kika), programul Şcoala Comercială Austriacă (o’SCAR), prin care tinerii absolvenţi de gimnaziu vor avea ocazia să câştige calităţile ideale pentru un comerciant, după modelele de ucenicie german şi austriac. Realizat la iniţiativa Ambasadei Austriei, proiectul Şcolii Comerciale Austriece din România se traduce prin introducerea a două clase de şcoală profesională, cu specializarea de comerciant vânzător, la Colegiul Economic Costin C. Kiriţescu, din septembrie 2015.

    Programul are la bază învăţământul dual, cu accent pe componenta practică: se desfăşoară pe parcursul a trei ani de studii, în care componenta practică va avea o pondere din ce în ce mai crescută de la an la an – anul I (80% teorie, 20% practica), anul II (40% teorie, 60% practica), anul III (28% teorie, 72% practica). La finalizarea cursurilor, absolvenţii o’SCAR vor avea prioritate in procesele de recrutare ale celor sapte retaileri.

    ”Retail-ul este un domeniu de activitate extrem de variat şi dinamic, iar existenţa unor calificări relevante pentru acest sector este necesară şi obligatorie pentru formarea unor profesionişti. Principala calitate a unui proaspăt absolvent constă în echilibrul său de cunoştinţe practice şi teoretice”, descrie Carmen Idriceanu, motivele pentru care consideră necesară existenţa unei astfel de şcoli.

    Potrivit lui Idriceanu, un absolvent al unui program precum Şcoala Comercială Austriacă din România va fi familiarizat cu toate elementele specifice retail-ului: de la fluxul mărfii şi mercantizare până la interacţiunea cu clienţii. ”Ultimul aspect este foarte important pentru retail, de aceea orice tânăr bine pregătit care îşi doreşte să ocupe poziţia de comerciant-vânzător şi apoi să evolueze în retail trebuie să stăpânească cunoştinţe solide de tehnici de vânzare. Ne dorim tineri angajaţi care, prin calitatea serviciilor oferite de ei, să ofere un exemplu pentru piaţă. Comportamentul acestor tineri va influenţa decisiv experienţa clienţilor în magazinele noastre, un lucru extrem de important pentru noi”, explică Idriceanu.

    Programul se bazează pe educaţia duală, un concept cu tradiţie în ţări precum Austria şi Germania. ”Acolo acest model este unul de succes şi este atât de popular, încât nu numai vânzătorii comerciali sunt formaţi în cadrul acestor tipuri de şcoală, ci şi funcţionarii de bancă, spre exemplu. Astfel, un absolvent de facultate este, spre deosebire de un absolvent de facultate din România, capabil să presteze o muncă eficientă din prima zi de lucru”, povesteşte Idriceanu.

    Fiecare dintre cele şapte companii a stabilit un magazin ce va funcţiona ca ”şcoală”, iar în cazul acestuia vor exista câte doi formatori, ce îşi vor desfăşura în paralel activitatea de comerciant şi de ghidare a activităţii practice. În funcţie de rezultatele obţinute, elevii înscrişi în acest program pot primi o bursă lunară de până la 400 de lei, dintre care 200 de lei sunt oferiţi prin sistemul de stat şi 200 de lei din partea companiilor partenere. De asemenea, vor beneficia de decontarea costurilor de transport în comun pe perioada studiilor. Iar după absolvire, tinerii vor primi un certificat profesional recunoscut pe plan european.

    Numărul maxim alocat pentru programul pilot din acest an este de 56 de elevi, iar zilele acestea (3-4 septembrie 2015) urmează să se desfăşoare ultima etapă de înscrieri pentru acest an. Potrivit lui Carmen Idriceanu, deşi găsirea de angajaţi este laborioasă, numărul de angajaţi ai Humanic, ce funcţionează în România prin  compania Leather&Shoe,  este stabil şi este cuprins între 90 şi 100 de angajaţi.Compania Leather&Shoe, a terminat anul trecut cu afaceri de 46 mil. lei (10,4 mil. euro), în creştere cu 9,5% comparativ cu anul anterior, potrivit celor mai recente informaţii publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe. 

  • La 30 de ani a vizitat peste 70 de ţări: „Am decis să fac un blog cu impresii de călătorie, care a declanşat totul“

    Cel mai simplu îl putem defini pe Răzvan Pascu, 30 de ani, drept călător profesionist, chiar dacă multele voiaje pe care le-a făcut au avut de cele mai multe ori scopuri precise.

    A fost în peste 70 de ţări, pentru potenţiale colaborări, în urma unor invitaţii sau pentru a cunoaşte parteneri. Lucrează şi pentru oficii de turism, companii aeriene sau companii de turism din străinătate pe care le pune în contact cu firme din România sau pentru a le face cunoscute publicului local.

    Banii vin de la clienţi cum sunt marile lanţuri hoteliere, oficiile de turism naţionale sau în parteneriat public-privat; lucrează, de exemplu, cu oficiile naţionale de turism austriac sau francez, promovând destinaţiile lor în România. Mai lucrează cu companii aeriene, Air France sau KLM, pe proiecte mici a lucrat şi cu Air Berlin sau cu Fly Dubai. Mai lucrează cu agenţii de turism care vor să se facă cunoscute publicului din România.

    A făcut facultatea de marketing la ASE, urmată de comunicare, dar şi un MBA. De doi ani a început să se extindă pe nişa de evenimente corporate, dincolo de conferinţe de presă sau alte evenimente de familie. Afacerea a devenit una de familie, spune că lucrează din pasiune, şi nu, nu este vorba de un clişeu.

    În urmă cu şase ani lucra la ING şi călătorea foarte mult, îşi cheltuia pe excursii toţi banii de salariu. Când se întorcea colegii îl întrebau cum a fost şi ce ar trebui ei să facă acolo. „Am decis să fac un blog cu impresii de călătorie, care a declanşat totul.“

    A început să fie invitat la evenimente, a cunoscut jurnalişti şi a decis că ar fi interesant să facă o agenţie de relaţii publice pentru turism, o nişă neexploatată. Ce nu a plăcut altora a luat el, care a simţit oportunitatea. Crede  în staua turismului românesc şi spune că s-ar putea câştiga enorm, dar spune că românii merg în direcţii greşite: litoralul este un pariu pierdut, pentru că sezonul este scurt, iar investitorii nu au timp să îşi recupereze banii, şi de aici preţurile mari.

    Ar promova în schimb produsele unice, cum sunt Transilvania, Delta Dunării sau ecoturismul. Cel mai mult i-au plăcut Cambodgia, Tanzania, Peru, ţările arabe, în general ţările sărace. Ţară săracă înseamnă de fapt oameni deschişi, ospitalieri, primitori. Îi place turismul autentic, caută cazare sau mese la localnici. La Helsinki a mâncat la cineva care lucra într-o bancă şi a fost ceva mai scump decât la restaurant, în Peru a locuit pe o insulă, fără curent şi fără internet, în Iordania la cort cu beduinii – „ai putea crede că e ieftin, dar nu este aşa“. „Turismul înseamnă experienţe, asta nu înţelegem noi şi asta am putea vinde.“

    Pasul următor? Extinderea afacerilor şi un ONG care să promoveze turismul românesc, finanţat din fonduri europene.

  • Fiica de 23 de ani a unui magnat austriac: “Ca fiică a unui pasionat de vinuri, am avut mereu în preajmă câte un pahar de vin bun”

    “Ca fiică a unui pasionat de vinuri, am avut mereu în preajmă câte un pahar de vin bun, chiar dacă am fost impresionată mai mult de miros decât de gust,” spune Amrei Beck, co-proprietar al amb holding, sub umbrela căruia îşi desfăşoară activitatea Crama Liliac, aflată în Transilvania.

    Din copilărie, povesteşte ea, şi-a însoţit tatăl în călătorii, fiindu-i în preajmă deopotrivă în cazul activităţilor personale dar şi de afaceri. “Am văzut că spiritul său antreprenorial este motorul tuturor acţiunilor sale şi în afara activităţilor din zona de real estate a încercat mereu să se implice în proiecte cu activităţi în natură. În 2010 s-a ivit ocazia de a începe o afacere cu vinuri, acela fiind începutul poveştii Liliac”. Acum, amb Wine produce şi vinde în România brandurile de vinuri Liliac, Young Liliac şi Crepuscul, produse la Crama Liliac.

    Trei etape de invesţiţii au fost deja încheiate: investiţia iniţială de 3  milioane euro a fost realizată în 2011 pentru preluarea şi cultivarea a 38 de hectare de vie în Transilvania, în regiunea Batoş (Mureş) şi Vermeş Lechinta (Bistriţa-Năsăud) şi pentru dezvoltarea unităţii de vinificare. În 2012-2013 au urmat investiţii de 1 million de euro, pentru extinderea suprafeţelor de viţă-de-vie cultivate şi a facilităţilor de productie, iar a treia investiţie, de aproape 1 milion de euro, a vizat extinderea cramei pe parcursul anului trecut. amb Wine deţine astfel aproape 53 de hectare plantate cu struguri de soiuri nobile şi are o capacitate de producţie de 260.000 litri (aproximativ 340.000 sticle), folosind cele mai moderne tehnologii de vinificare, inclusiv metoda schilfwein, o premieră în România. Pentru 2015, previziunile amb Wine se referă la o cifră de afaceri de 4 milioane de lei, în creştere cu 25% faţă de 2014. Afacerea este poziţionată drept cramă boutique, vinurile din gama Liliac fiind plasate în categoria vinurilor premium şi se vând doar în horeca şi în magazine specializate. 

    Crama Liliac nu este însă prima investiţie în România a austriecilor; Alfred Michael Beck împreună cu fiica sa, Amrei Beck, au decis în urmă cu circa nouă ani să investească în agricultură, în Romania. Au înfiinţat în 2006 o fermă de cereale în judeţul Olt, care are acum în exploatare şi în proprietate circa 700 ha, fiind complet utilată si tehnologizată.

    Amrei Beck spune că apreciază România, prin prisma biodiversităţii şi a frumuseţilor naturale, dar şi prin prisma calităţii oamenilor de aici. Este responsabilă împreună cu restul echipei de la cramă, povesteşte ea, de crearea imaginii de brand, de partea de design a companiei, deopotrivă pentru Liliac şi în social media, adică tot felul de materiale de publicitate. “Inspiraţia pentru o zi de muncă este cu siguranţă natura înconjurătoare, iar impresiile culese cu ocazia vizitelor regulate la Batoş şi Lechinta stau la baza muncii zilnice de birou,” spune tânăra austriacă, moştenitoare a unui imperiu. “Cu cât muncesc mai mult (la Liliac – n.red.) cu atât mai pasionată devin de acest subiect. Viile noastre sunt în creştere şi sper ca şi cunoştinţele mele să crească direct proporţional cu atribuţiile mele”. Tânăra austriacă spune că nu obişnuieşte să-şi împărtăşească punctul de vedere în mod vocal, ci exprimarea prin artă sau în manieră scrisă. Prin urmare, a urmat cursurile de grafică şi design interior la NDU în St Pölten, Austria iar apoi a urmat a absolvit cursurile Universităţii Tehnice din Viena, unde a studiuat planificare urbană. “Pentru a mă descrie pe scurt, aş spune că sunt mai degrabă o persoană introvertită, căreia îi place să privească, să asculte şi să studieze mediul înconjurător decât să vorbesc despre asta”.

     

  • Un austriac a investit peste 7 milioane de euro într-o afacere românească cu vinuri

    „Lucrul la vie nu se opreşte niciodată. Facem pauză de la Crăciun până la începutul lui ianuarie iar apoi începem din nou, în forţă“, spune Ionuţ Dumitraş, inginer agronom la podgoriile Cramei Liliac, arătând cu gesturi largi via aşezată pe o pantă înclinată la circa 30 de grade, la Lechinţa, în Bistriţa-Năsăud.

    Păi cum adică se lucrează în vie tot timpul, vine întrebarea jurnalistului, care nu înţelege ce lucrări se pot face în timpul iernii. Ei bine, după ce se încheie recoltatul, prin octombrie, încep lucrările de fertilizare, iar la rădăcina fiecărei tulpini de viţă de vie trebuie pus îngrăşământ natural, într-o groapă săpată special. Aceste lucrări durează mai bine de două luni, pentru cele 52 de hectare ale Cramei Liliac, după care începe curăţarea viei, legarea acesteia, care mai durează câteva luni. În via de la Lechinţa sunt cultivate soiuri de struguri roşii, iar solul şi proprietăţile acestuia diferă mult de via de la Batoş, din judeţul Mureş, unde se ajunge după un drum de circa o oră de mers cu maşina, prin zone deluroase şi muntoase, cu oameni care vorbesc molcom, la fel ca ritmul în care îşi trăiesc viaţa. Ogoarele sunt aliniate corect, la fel ca şi viile.

    Unele vii din zonă sunt lăsate în paragină şi chiar de la distanţă se vede care sunt loturile pe care se lucrează intens, deosebite de cele năpădite de buruieni şi cu tulpini stufoase. Or tulpinile de viţă, aflăm în expediţia de la Batoş şi Lechinţa, trebuie curăţate de mlădiţe. În viile Cramei Liliac, din fiecare tulpină este lăsat să se dezvolte şi să crească un singure ciorchine, care să acumuleze astfel cât mai multă esenţă.

    „De multe ori le cerem oamenilor să taie ciorchinele la jumătate pentru că este prea greu pentru viţă şi pentru ca boabele rămase să acumuleze mai bine esenţele care se vor regăsi în paharul cu vin. În plus, arată şi bine“, spune Rudolf Krizan, oenologul care colaborează cu Crama Liliac. El preferă, dintre soiurile româneşti, Feteasca Neagră, care i se pare foarte aromat, regăsind în el gustul piperului verde. „Putem merge peste hotare cu Feteasca Neagră, se poate compara cu absolut orice vin roşu din lume“, spune Krizan, care vine aproape săptămânal la Batoş, pentru a urmări producţia vinului, de care se ocupă, în rest, două angajate.

    Oenologul spune că unele soiuri sunt recoltate mai târziu, pentru a creşte acumularea de zahăr, ceea ce duce şi la creşterea cantităţii de alcool, ulterior. „Aşa obţinem vinuri destul de tari.“ În mod obişnuit, pentru strugurii albi recoltarea se face în septembrie, iar cei roşii sunt culeşi în octombrie, poate chiar la început de noiembrie, în unii ani mai puţin însoriţi. Krizan crede că acum este vremea vinurilor extrem de fructate şi aromate, declarându-se un adept convins al vinurilor tinere. Atenţionează, gesticulând pentru a-şi sublinia ideile, când vorbeşte în germană, că de mare importanţă este mediul în care este păstrat vinul, cu temperatură şi umiditate constantă. „Nu sunt adeptul teoriei că vinurile vechi sunt cele mai bune, ci vrem să facem vinuri noi foarte bune, pe care să le vindem în momentul în care au potenţialul maxim. Iar dacă potenţialul maxim al unui soi este la trei luni după îmbuteliere, îl bei atunci, nu îl păstrezi cinci ani doar pentru a spune că ai un vin de cinci ani. Nu-mi place să beau vinuri învechite de zece ani, vinul e ca femeia, trebuie băut atunci când e în starea cea mai bună.“

    Investiţia în Crama Liliac a fost o întâmplare, povesteşte Victor Ciupercă, CEO al amb Holding, din care face parte amb Wine. Ajunsese la Batoş, în 2010, în căutare de teren agricol şi păduri şi a aflat că un investitor care plantase vie era în dificultate. „Era o zi ploioasă, mult noroi pe drum şi, când am ajuns în vârful dealului, Alfred Beck (n.r. – investitorul) a spus: «Aici este via mea!». Eu am spus că poate nu e cea mai înţeleaptă decizie, dar el a replicat: «De mâine te apuci de treab㻓, povesteşte Victor Ciupercă. Aşa a început povestea Liliac, prin cumpărarea unei vii de 14 hectare, iar pentru creşterea terenuri a fost nevoie să achiziţioneze suprafeţe mai mici, iar în unele cazuri proprietarii nu aveau acte sau nu erau în ţară.

  • Grupul austriac Immofinanz a anunţat încheierea de noi contracte şi prelungirea altora vechi

    Parteneri pe termen lung ai companiei din Iride Business Park au prelungit acordurile de închiriere pentru circa 7.800 mp. Printre aceştia se numără Japan Tobacco International (JTI), Prima Broadcasting Group, Mercury 360 Communications, LS Travel Retail Romania sau Diadent Medical. Chiriaşii dispun de o suprafaţă totală închiriată de circa 15.000 mp şi se află în Iride Business Park în medie, de 10 ani.

    Alţi chiriaşi au optat pentru extinderea spaţiilor închiriate în incinta Iride Business Park, cum ar fi Mondo di Pasta cu 1.100 mp, în timp ce Vinimondo a decis să închirieze un spaţiu cu specificaţii tehnice superioare şi să se extindă cu circa 400 mp. De asemenea, Iride Business Park a anunţat contracte cu noi chiriaşi – începând cu acest an, DutyFly Solutions, o companie franceză specializată în gestionarea vânzărilor la bordul aeronavelor, a închiriat un spaţiu de 740 mp.

    Iride Business Park este cel mai mare parc de afaceri din Bucureşti şi se întinde pe o suprafaţă de 17 hectare de teren, dispune de 93.000 mp suprafaţă închiriabilă, în 20 de clădiri cu înălţime variabilă, de la 1 etaj la 8 etaje. Potrivit reprezentanţilor companiei, parcul de afaceri va trece printr-o transformare de proporţii pentru a deveni un cartier urban modern – Iride City. Metroffice reprezintă primul pas al unui plan general pe termen lung pentru a reproiecta şi transforma Iride Business Park în viitorul Iride City. Acesta va fi un cartier inovator, o zonă nouă şi vitalizată a oraşului, care va dispune de spaţii de birouri, comerţ, divertisment şi rezidenţiale. Proiectul va fi dezvoltat în mai multe etape şi într-un orizont de timp de la 10 la 20 de ani. La finalizare, Iride City va oferi spaţii pentru restaurante, un hotel şi un centru de conferinţe, un centru de zi pentru copii, precum şi un parc şi facilităţi sportive. Prima fază de dezvoltare este complexul de birouri Metroffice. Acesta include trei clădiri cu o suprafaţă închiriabilă de circa 40.000 mp. Au început deja lucrările de construcţie la prima clădire, care va avea 6 etaje şi aproape 20.000 mp. Suprafeţele oferite chiriaşilor vor ajunge până la 3.500 mp pe etaj, cu un design flexibil care permite atât o structură de birouri individuale, cât şi de birouri deschise.

    Immofinanz Group este principalul proprietar de clădiri de birouri din Bucureşti, cu 8 clădiri de birouri având o suprafaţă totală închiriabilă de 206.250 mp, cu o valoare contabilă de aproximativ 348.5 milioane de euro, la 31 octombrie 2014.

  • NEPI a cumpărat mallul Promenada din Floreasca într-o tranzacţie de circa 150 de milioane de euro

     “Tranzacţia a fost semnată astăzi”, au declarat pentru ZF surse apropiate discuţiilor. Reprezentanţii NEPI şi cei ai Raiffeisen Evolution nu au putut fi contactaţi până la transmiterea acestei ştiri.

    Despre negocierile dintre NEPI şi Raiffeisen Evolution cu privire la vânzarea mallului Promenada a scris iniţial agenţia Mediafax la finalul lunii septembrie, când Martin Slabbert, CEO-ul NEPI, admitea că derulează un proces de due diligence asupra mallului din Calea Floreasca

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Lipsit de promovarea agresivă asigurată de un sponsor, un vicepreşedinte de la Google în vârstă de 57 de ani spulberă mediatizatul record de săritură în gol al austriacului Baumgarden

    Vineri 24 octombrie Alan Eustace s-a paraşutat de la 41.425 de metri, şi a doborât recordul stabilit de Baumgartner, care, pe 14 octombrie 2012 a sărit de la 39.014 metri.

    Eustace a purtat un costum spaţial presurizat conceput de compania ILC Dover, furnizorul de costume al NASA pentru echipele de astronauţi de pe Staţia Spaţială Internaţională şi o paraşută, pentru a supravieţui căderii supersonice. El a fost urcat în stratosferă, de la aeroportul din Roswell, New Mexico, cu ajutorul unui sistem de baloane cu heliu, folosite la altitudine înaltă.

    Urcarea a durat două ore şi jumătate, iar căderea circa 4 minute şi jumătate înainte de deschiderera paraşutei. Eustace a aterizat la aproximativ 100 de kilometri depărtare de aeroport, la 15 minute de la debutul saltului. Înainte de a-şi deschide paraşuta, paraşutistul a atins în cădere liberă viteza maximă de 1.320 de kilometri pe oră.

    Pilot şi paraşutist veteran, Alan Eustace a stabilit şi recordul pentru Statele Unite de viteză în cădere liberă în timpul misiunii StratEx.

    Eustace este al doilea om din lume care a depăşit în cădere liberă viteza sunetului, după austriacul Felix Baumgarter.
    Proiectul a fost realizat de echipa Paragon StratEx pentru a testa tehnologii de realizare a costumelor spaţiale destinate unor misiuni variate, printre care se numără explorarea stratosferei, cercetarea supersonică, tehnicile de salvare de urgenţă pentru astronauţi şi zborurile comerciale.

    “A fost uimitor”, a spus Eustace pentru The New York Times. “A fost frumos. Puteai vedea întunecimea spaţiului şi puteai vedea straturile atmosferei aşa cum nu le-am mai văzut până acum”, a povestit Eustace după saltul său.
    Alan Eustace este Senior Vice President al departamentul de cercetare al Google.

    Saltul supersonic realizat de Eustace a fost o mare surpriză, proiectul fiind pregătit în secret, timp de trei ani, împreună cu Paragon Space Development Corp. şi echipa sa.

    Spre deosebire de saltul lui Alan Eustace, proiectul “Red Bull Stratos” – prin care Felix Baumgartner a stabilit recordul mondial, devenind prima persoană din lume care a depăşit viteza sunetului, fără a se afla într-un avion – a fost extrem de mediatizat, săritura austriacului fiind transmisă în direct pe internet şi posturi de televiziune. Diferenţele se văd în numărul de accesări – pe YouTube saltul lui Eustace a fost urmărit de cel mult un milion şi jumătate de oameni. Saltul austriacului a înregistrat cote mult mai mari, iare în doi ani s-au strâns în jur de 50 de milioane de accesări.

    Felix Baumgartner a urcat în stratosferă într-o capsulă presurizată, trasă de un balon uriaş cu heliu, după care a fost în cădere liberă timp de peste patru minute.

    Alan Eustace este fiul unui inginer care a lucrat la compania aeronautică- Martin Marietta. Student fiind, a vândut popcorn şi a lucrat la Disney World. A înfiinţat un start-up în Silicon Valley şi a lucrat pentru Compaq şi HP. A venit la Google în 2002. Este milionar: doar în 2011 a primit un bonus de 10 milioane de dolari, pentru activitatea sa.