BusinessMagazin

Tag: Arhitectura

  • Cum arată CEL MAI MARE aeroport din lume şi când se va deschide – GALERIE FOTO

    Aeroportul este situat în districtul Daxing şi va fi inaugurat în 2019; el va fi folosit atât pentru zboruri comerciale şi pentru a spori prezenţa aviaţiei civile chineze. El va servi drept bază pentru China Southern Airlines şi pentru China Eastern Airlines.

    Potrivit companiei BuroHappold Engineering, care a câştigat licitaţia pentru amenajarea designuluui interior, pasagerii se vor bucura de multe spaţii largi, atât acoperite cât şi în aer liber.

    Potrivit site-ului de arhitectură a lui Zaha Hadid, “simetria aeroportului şi formele sale interconectate creează o compoziţie fluidă ce evocă armonia şi balanţa din peisajele chinezeşti.”

    În faza iniţială de lansare aeroportul va avea patru piste (45 de milioane de pasageri pe an), apoi două se vor adăuga mai târziu, împingând capacitatea aeroportului la 100 de milioane de pasageri pe an. 

    Ceea ce ar însemna că ar deveni cel mai mare aeroport din lume, după suprafaţă şi aproape cel mai aglomerat, după aeroportul Hartsfield-Jackson Atlanta International Airport.

     

  • Cum arată CEL MAI MARE aeroport din lume şi când se va deschide – GALERIE FOTO

    Aeroportul este situat în districtul Daxing şi va fi inaugurat în 2019; el va fi folosit atât pentru zboruri comerciale şi pentru a spori prezenţa aviaţiei civile chineze. El va servi drept bază pentru China Southern Airlines şi pentru China Eastern Airlines.

    Potrivit companiei BuroHappold Engineering, care a câştigat licitaţia pentru amenajarea designuluui interior, pasagerii se vor bucura de multe spaţii largi, atât acoperite cât şi în aer liber.

    Potrivit site-ului de arhitectură a lui Zaha Hadid, “simetria aeroportului şi formele sale interconectate creează o compoziţie fluidă ce evocă armonia şi balanţa din peisajele chinezeşti.”

    În faza iniţială de lansare aeroportul va avea patru piste (45 de milioane de pasageri pe an), apoi două se vor adăuga mai târziu, împingând capacitatea aeroportului la 100 de milioane de pasageri pe an. 

    Ceea ce ar însemna că ar deveni cel mai mare aeroport din lume, după suprafaţă şi aproape cel mai aglomerat, după aeroportul Hartsfield-Jackson Atlanta International Airport.

     

  • Arhitectura de poşete

    Asocierea dintre celebra arhitectă şi Perrin Paris s-a parafat după ce Hadid a primit cadou una dintre poşetele-plic confecţionate de firma de accesorii, care i-a plăcut foarte mult. Colaborarea, ale cărei detalii preliminare au fost stabilite înainte de moartea arhitectei în 2016, a fost continuată de echipa de designeri a firmei sale. A rezultat astfel o colecţie de poşete-plic în ediţie limitată, confecţionate din piele şi prevăzute cu un element metalic elegant care seamănă cu o brăţară ce permite purtătoarelor să le ţină fie cu mâna stângă, fie cu dreapta.

  • În această casă nu vei avea niciodată oaspeţi. Care este motivul

    Denumit “Cliff House”, proiectul prezintă structura unei case pe module, cu pereţi exteriori realzaţi din sticlă şi montată pe nişte nituri uriaşe de oţel, relatează The Independent.

    “Ideea a fost să realizăm o casă care să poată fi la propriu agăţată oriunde”, a declarat un reprezentant al Moodscape. “Pentru cei îndrăzneţi, ar fi casa de vis. Proiectul a fost conceput ca o extensie a stâncii, nu ca un element nou în peisaj”.

    Conceptul prevede trei camere, o zonă de grătar, o zonă de luat masa şi chiar un foişor. “Interiorul are un design minimalist, pentru a nu distrage atenţia de la peisajul magnific”, au mai declarat cei de la Moodscape.

  • În această casă nu vei avea niciodată oaspeţi. Care este motivul

    Denumit “Cliff House”, proiectul prezintă structura unei case pe module, cu pereţi exteriori realzaţi din sticlă şi montată pe nişte nituri uriaşe de oţel, relatează The Independent.

    “Ideea a fost să realizăm o casă care să poată fi la propriu agăţată oriunde”, a declarat un reprezentant al Moodscape. “Pentru cei îndrăzneţi, ar fi casa de vis. Proiectul a fost conceput ca o extensie a stâncii, nu ca un element nou în peisaj”.

    Conceptul prevede trei camere, o zonă de grătar, o zonă de luat masa şi chiar un foişor. “Interiorul are un design minimalist, pentru a nu distrage atenţia de la peisajul magnific”, au mai declarat cei de la Moodscape.

  • În această casă nu vei avea niciodată oaspeţi. Care este motivul

    Denumit “Cliff House”, proiectul prezintă structura unei case pe module, cu pereţi exteriori realzaţi din sticlă şi montată pe nişte nituri uriaşe de oţel, relatează The Independent.

    “Ideea a fost să realizăm o casă care să poată fi la propriu agăţată oriunde”, a declarat un reprezentant al Moodscape. “Pentru cei îndrăzneţi, ar fi casa de vis. Proiectul a fost conceput ca o extensie a stâncii, nu ca un element nou în peisaj”.

    Conceptul prevede trei camere, o zonă de grătar, o zonă de luat masa şi chiar un foişor. “Interiorul are un design minimalist, pentru a nu distrage atenţia de la peisajul magnific”, au mai declarat cei de la Moodscape.

  • NEPI Rockcastle anunţă finalizarea Aviatorilor 8, proiectul imobiliar exclusivist, de 37 de milioane de euro

    Ansamblul reprezintă o îmbinare unică şi inovatoare între arhitectura veche şi cea modernă, fiind compus din recent restaurata Vilă Oromolu, o clădire de birouri cu design avangardist şi o piaţetă deschisă publicului larg. General Electric, Fitbit şi Philip Morris se numără printre chiriaşii celui mai modern complex de birouri din România.

    Proiectul beneficiază de o amplasare centrală, în Piaţa Victoriei, la intersecţia Bulevardului Aviatorilor cu strada Paris. Aviatorilor 8 redă Bucureştiului o clădire istorică – Vila Oromolu, construită în 1927 pentru guvernatorul Băncii Naţionale, Mihai Oromolu, după planurile renumitului arhitect Petre Antonescu. Îmbinând stilurile neoclasic, baroc şi art nouveau, clădirea este considerată o bijuterie arhitecturală.

    Proiectul cu o suprafaţă totală închiriabilă de peste 7.700 mp încorporează, totodată, o construcţie ultramodernă, dispusă pe patru niveluri. Clădirea de clasă A beneficiază de tehnologie de ultimă generaţie, cu un grad de funcţionalitate de cel mai înalt nivel şi elemente estetice remarcabile. Faţada dublu curbată a construcţiei, semnată de unicul producător din lume, CRICURSA, creează un efect spectaculos, reflectând somptuoasa Vilă Oromolu, pentru a o pune încă o dată în evidenţă. Sistemul avansat de management al clădirii de birouri, care permite utilizatorilor săi controlul deplin asupra climei, iluminatului şi ambientului în general, dar şi utilizarea soluţiilor integrate de tehnologie, precum minimizarea consumului de iluminat şi cel a climatizării, fac din Aviatorilor 8 cel mai sustenabil complex de birouri din România.

    „Aviatorilor 8 este un proiect imobiliar revoluţionar pentru piaţa locală, ce va asigura chiriaşilor săi cel mai modern mediu de lucru din România, oferind, în acelaşi timp, comunităţii un spaţiu avangardist de petrecere a timpului liber. Suntem nerăbdători să inaugurăm un proiect care alătură unui monument de importanţă istorică o clădire ultramodernă de birouri, ca o declaraţie puternică în favoarea convieţuirii armonioase dintre vechi şi nou, istorie şi inovaţie.”, a declarat Iulian Rusu, Leasing Manager NEPI Rockcastle.

    Printre caracteristicile premium ale construcţiei se numără şi cele trei lifturi Schindler de mare viteză, opţiunile de încărcare a automobilelor electrice, duşurile şi vestiarele disponibile chiriaşilor la fiecare nivel al parcării, un generator avansat de electricitate, un sistem ultra-sofisticat de încălzire/răcire a aerului, precum şi opţiuni de acces la servicii de concierge pentru chiriaşi şi pentru vizitatorii lor. Cele 202 locuri de parcare de care beneficiază clădirea, amplasate pe 3 niveluri subterane reprezintă cea mai bună raţie de locuri de parcare/mp de office din Bucureşti. Din acestea, 42 de locuri, aflate la nivelul -1, vor fi puse la dispoziţia publicului, cu plată.

    Parterul clădirii este dedicat serviciilor, vizitatorii putând găsi aici o ofertă exclusivistă de restaurante şi cafenele pentru gusturi rafinate. Acestea sunt deschise publicului şi beneficiază de terase în piaţeta idilică aflată în faţa clădirii de birouri. Restaurantele Osteria Gioia şi Japanos, cofetăria French Revolution şi cafenelele Doncafe şi Manufaktura vor fi disponibile tuturor, angajaţi şi vizitatori deopotrivă. Tot la parter va fi găzduită şi clinica dentară Ava Smile Clinique, cu servicii şi tenhologie moderne.

    Chiriaşii proiectului Aviatorilor 8 au început deja să-şi ocupe spaţiile în cadrul ansamblului de birouri, urmând ca în toamna acestui an toate spaţiile să fie funcţionale.

    „Pentru că scopul nostru este să transformăm România într-un hub cheie pentru General Electric în Europa Centrala şi de Est, intenţionăm să angajăm aproximativ 100 de specialişti IT de top în anul următor, pentru a completa astfel forţa existentă de lucru, care numără în prezent 150 de angajaţi. Faptul că ne desfăşurăm activitatea în cea mai sustenabilă şi high-tech clădire de birouri din ţară va fi un atu major în intenţia noastră de a atrage cei mai talentaţi specialişti din România şi din regiune.”, a declarat Silviu Cretean, Senior Services Director al GE’s Global Delivery Center în Bucureşti.

     

  • NEPI Rockcastle anunţă finalizarea Aviatorilor 8, proiectul imobiliar exclusivist, de 37 de milioane de euro

    Ansamblul reprezintă o îmbinare unică şi inovatoare între arhitectura veche şi cea modernă, fiind compus din recent restaurata Vilă Oromolu, o clădire de birouri cu design avangardist şi o piaţetă deschisă publicului larg. General Electric, Fitbit şi Philip Morris se numără printre chiriaşii celui mai modern complex de birouri din România.

    Proiectul beneficiază de o amplasare centrală, în Piaţa Victoriei, la intersecţia Bulevardului Aviatorilor cu strada Paris. Aviatorilor 8 redă Bucureştiului o clădire istorică – Vila Oromolu, construită în 1927 pentru guvernatorul Băncii Naţionale, Mihai Oromolu, după planurile renumitului arhitect Petre Antonescu. Îmbinând stilurile neoclasic, baroc şi art nouveau, clădirea este considerată o bijuterie arhitecturală.

    Proiectul cu o suprafaţă totală închiriabilă de peste 7.700 mp încorporează, totodată, o construcţie ultramodernă, dispusă pe patru niveluri. Clădirea de clasă A beneficiază de tehnologie de ultimă generaţie, cu un grad de funcţionalitate de cel mai înalt nivel şi elemente estetice remarcabile. Faţada dublu curbată a construcţiei, semnată de unicul producător din lume, CRICURSA, creează un efect spectaculos, reflectând somptuoasa Vilă Oromolu, pentru a o pune încă o dată în evidenţă. Sistemul avansat de management al clădirii de birouri, care permite utilizatorilor săi controlul deplin asupra climei, iluminatului şi ambientului în general, dar şi utilizarea soluţiilor integrate de tehnologie, precum minimizarea consumului de iluminat şi cel a climatizării, fac din Aviatorilor 8 cel mai sustenabil complex de birouri din România.

    „Aviatorilor 8 este un proiect imobiliar revoluţionar pentru piaţa locală, ce va asigura chiriaşilor săi cel mai modern mediu de lucru din România, oferind, în acelaşi timp, comunităţii un spaţiu avangardist de petrecere a timpului liber. Suntem nerăbdători să inaugurăm un proiect care alătură unui monument de importanţă istorică o clădire ultramodernă de birouri, ca o declaraţie puternică în favoarea convieţuirii armonioase dintre vechi şi nou, istorie şi inovaţie.”, a declarat Iulian Rusu, Leasing Manager NEPI Rockcastle.

    Printre caracteristicile premium ale construcţiei se numără şi cele trei lifturi Schindler de mare viteză, opţiunile de încărcare a automobilelor electrice, duşurile şi vestiarele disponibile chiriaşilor la fiecare nivel al parcării, un generator avansat de electricitate, un sistem ultra-sofisticat de încălzire/răcire a aerului, precum şi opţiuni de acces la servicii de concierge pentru chiriaşi şi pentru vizitatorii lor. Cele 202 locuri de parcare de care beneficiază clădirea, amplasate pe 3 niveluri subterane reprezintă cea mai bună raţie de locuri de parcare/mp de office din Bucureşti. Din acestea, 42 de locuri, aflate la nivelul -1, vor fi puse la dispoziţia publicului, cu plată.

    Parterul clădirii este dedicat serviciilor, vizitatorii putând găsi aici o ofertă exclusivistă de restaurante şi cafenele pentru gusturi rafinate. Acestea sunt deschise publicului şi beneficiază de terase în piaţeta idilică aflată în faţa clădirii de birouri. Restaurantele Osteria Gioia şi Japanos, cofetăria French Revolution şi cafenelele Doncafe şi Manufaktura vor fi disponibile tuturor, angajaţi şi vizitatori deopotrivă. Tot la parter va fi găzduită şi clinica dentară Ava Smile Clinique, cu servicii şi tenhologie moderne.

    Chiriaşii proiectului Aviatorilor 8 au început deja să-şi ocupe spaţiile în cadrul ansamblului de birouri, urmând ca în toamna acestui an toate spaţiile să fie funcţionale.

    „Pentru că scopul nostru este să transformăm România într-un hub cheie pentru General Electric în Europa Centrala şi de Est, intenţionăm să angajăm aproximativ 100 de specialişti IT de top în anul următor, pentru a completa astfel forţa existentă de lucru, care numără în prezent 150 de angajaţi. Faptul că ne desfăşurăm activitatea în cea mai sustenabilă şi high-tech clădire de birouri din ţară va fi un atu major în intenţia noastră de a atrage cei mai talentaţi specialişti din România şi din regiune.”, a declarat Silviu Cretean, Senior Services Director al GE’s Global Delivery Center în Bucureşti.

     

  • Arhitecta Prinţului Charles” – Silvia Demetre-Lowe: „Dacă ne rupem de trecut, de tradiţie, nu mai ştim de unde venim şi încotro ne îndreptăm”

    De la Braşov, la Oxford

    – Românii vă cunosc destul de puţin. Ne-aţi pu­tea spune unde a început povestea colaborării dvs. cu Prinţul de Wales?

    – Povestea mea pleacă de la faptul că m-am năs­cut la Braşov, într-un oraş minunat de munte. Îmi place să spun că oraşul m-a ales pe mine, fiindcă am avut în viaţa asta două mari pasiuni, care poate n-ar fi existat dacă m-aş fi năs­cut în altă parte: sporturile de iarnă, pe care le practic de la cinci ani, şi arhitec­tu­ra. În co­pilărie, mama mă tot certa, îmi atrăgea atenţia să nu merg pe „Du­pă ziduri”, adică pe latura de nord-vest a ce­tăţii medievale a Bra­şo­vu­lui, pe unde era scur­tătura spre autobuzul care pleca spre Poiană, pentru că cir­culau tot felul de legende de b­ăgat spai­ma-n copii şi-n părinţi. Eu îi ignoram însă sfatul, fiindcă nicăieri nu aveam mai aproape cele două lucruri pe care le iubeam: de-o parte, po­vârnişul cu pinii încărcaţi de zăpadă, de alta, zidurile ce­tăţii, cu turnurile sale, ce apărau cândva căsuţele de altădată ale braşovenilor.

    – Aţi reuşit să împăcaţi cele două pasiuni?

    – Am făcut sport de performanţă, dar, în paralel, am urmat şi studii de arhitectură, la Universitatea „Ion Mincu” din Bucureşti. Am făcut parte din echi­pa naţională la schi şi am fost ani de zile campioana naţională a României la snowboard alpin. Pe pârtie, l-am cunoscut pe fostul meu soţ, datorită căruia am ajuns în Anglia. Aşa se face că, la 24 de ani, după ce am luat licenţa în arhitectură, la Bucureşti, am plecat să studiez doi ani la Oxford, un loc de care mă în­drăgostisem încă de la 19 ani, de la prima mea vizită în Marea Britanie. La încheierea master-ului, am avut marea şansă de a fi bene­fi­ciara bursei SPAB (Society for the Protection of Ancient Buildings) – Societatea pentru Protecţia Clă­dirilor Vechi, o bursă extrem de importantă, care în­semna ca, timp de nouă luni de zile, să călătoresc, alături de încă trei colegi, pe toate şantierele impor­tan­te din Marea Britanie, pentru a învăţa lucruri prac­tice despre restaurare de la cei mai buni meşteri din toate domeniile. În timpul acestei burse, am fost invi­taţi de Alteţa Sa Regală, Prinţul de Wales, să vizităm domeniul de la Highgrove, unde erau în desfăşurare câteva şantiere în care se impli­case unul din co­legii noştri bursieri.

    – Era prima oară când v-aţi aflat faţă în faţă cu Alteţa Sa?

    Da, era prima oară. Ulterior, am fost invitaţi şi la Poundbury, un proiect foarte drag Prinţului, un ex­periment urban, care-şi propunea construirea unui orăşel după model tradiţional, care să ofere lo­cui­torilor posibilitatea de a crea o comunitate, de a lucra acolo, de a petrece timp împreună, de a-şi cu­noaşte ve­cinii. E un contraexemplu pentru modelul corpo­ra­tist de astăzi, care te face să nu mai ai timp decât de birou. Prinţul Charles este un mare susţi­nător al con­servării şi restaurării arhitecturii tradi­ţio­nale. Iar An­glia este, cu siguranţă, ţara cea mai po­trivită, dacă vrei să înveţi ceva despre conservare şi reabilitare arhitecturală. Trecutul face parte din felul lor de a fi, îl preţuiesc, îl romanţează, sunt mândri de faptul că au fost un imperiu cândva, un factor civilizator în lu­me. Asta lasă, desigur, urme şi în grija pe care o poar­tă pentru patrimoniu.

    – După mai bine de zece ani de Marea Britanie, iată-vă însă, din nou, la Braşov. Ce v-a făcut să vă întoarceţi în ţară?

    – Întoarcerea mea se dato­rea­ză unor proiecte în care m-am implicat, alături de Fun­daţia „Mihai Emi­nescu”, fun­da­ţie aflată sub patronajul Alteţei Sale. S-a întâmplat să mă în­drăgostesc de satul Meşendorf (Dacia), din judeţul Braşov, şi aproape din impuls, am cum­pă­rat o căsuţă aflată în paragină. Era atât de frumoasă şi era pur şi simplu păcat să dispară. Am cumpărat-o, fără să ştiu exact ce urma să fac, fiindcă trebuia să mă întorc în Anglia. Gândul mi-a rămas însă la ea, aşa că, după o vreme, în 2008, am revenit în România să o res­ta­urez, fără să ştiu pentru cât timp. Şi iată-mă că sunt în­că aici. Între timp, am mai cumpărat o casă superbă din sat, fiindcă m-am îndră­gostit de o presă de stru­guri, care exista în gospo­dărie, una din suratele celei care se află, azi, la Mu­zeul Satului din Bucureşti. Şi fiindcă, la un moment dat, aveam două şantiere des­chise, am ajuns să orga­nizez ateliere de lucru la Me­şendorf pentru studenţi şi tineri arhitecţi. Am avut parte de o experienţă ex­traordinară cu acea bursă SPAB, şi mi-am dorit foarte mult să pot, la rândul meu, să le ofer celor ti­neri mă­car un stagiu de o săptămână, ca să-i ajut să-şi descopere pasiunea pentru ceea ce presupune a construi. Nu putem să proiectăm fără să înţelegem ce înseamnă a construi 

    Cititi mai multe pe www.identitatea.ro

  • Arhitecta Prinţului Charles” – Silvia Demetre-Lowe: „Dacă ne rupem de trecut, de tradiţie, nu mai ştim de unde venim şi încotro ne îndreptăm”

    De la Braşov, la Oxford

    – Românii vă cunosc destul de puţin. Ne-aţi pu­tea spune unde a început povestea colaborării dvs. cu Prinţul de Wales?

    – Povestea mea pleacă de la faptul că m-am năs­cut la Braşov, într-un oraş minunat de munte. Îmi place să spun că oraşul m-a ales pe mine, fiindcă am avut în viaţa asta două mari pasiuni, care poate n-ar fi existat dacă m-aş fi năs­cut în altă parte: sporturile de iarnă, pe care le practic de la cinci ani, şi arhitec­tu­ra. În co­pilărie, mama mă tot certa, îmi atrăgea atenţia să nu merg pe „Du­pă ziduri”, adică pe latura de nord-vest a ce­tăţii medievale a Bra­şo­vu­lui, pe unde era scur­tătura spre autobuzul care pleca spre Poiană, pentru că cir­culau tot felul de legende de b­ăgat spai­ma-n copii şi-n părinţi. Eu îi ignoram însă sfatul, fiindcă nicăieri nu aveam mai aproape cele două lucruri pe care le iubeam: de-o parte, po­vârnişul cu pinii încărcaţi de zăpadă, de alta, zidurile ce­tăţii, cu turnurile sale, ce apărau cândva căsuţele de altădată ale braşovenilor.

    – Aţi reuşit să împăcaţi cele două pasiuni?

    – Am făcut sport de performanţă, dar, în paralel, am urmat şi studii de arhitectură, la Universitatea „Ion Mincu” din Bucureşti. Am făcut parte din echi­pa naţională la schi şi am fost ani de zile campioana naţională a României la snowboard alpin. Pe pârtie, l-am cunoscut pe fostul meu soţ, datorită căruia am ajuns în Anglia. Aşa se face că, la 24 de ani, după ce am luat licenţa în arhitectură, la Bucureşti, am plecat să studiez doi ani la Oxford, un loc de care mă în­drăgostisem încă de la 19 ani, de la prima mea vizită în Marea Britanie. La încheierea master-ului, am avut marea şansă de a fi bene­fi­ciara bursei SPAB (Society for the Protection of Ancient Buildings) – Societatea pentru Protecţia Clă­dirilor Vechi, o bursă extrem de importantă, care în­semna ca, timp de nouă luni de zile, să călătoresc, alături de încă trei colegi, pe toate şantierele impor­tan­te din Marea Britanie, pentru a învăţa lucruri prac­tice despre restaurare de la cei mai buni meşteri din toate domeniile. În timpul acestei burse, am fost invi­taţi de Alteţa Sa Regală, Prinţul de Wales, să vizităm domeniul de la Highgrove, unde erau în desfăşurare câteva şantiere în care se impli­case unul din co­legii noştri bursieri.

    – Era prima oară când v-aţi aflat faţă în faţă cu Alteţa Sa?

    Da, era prima oară. Ulterior, am fost invitaţi şi la Poundbury, un proiect foarte drag Prinţului, un ex­periment urban, care-şi propunea construirea unui orăşel după model tradiţional, care să ofere lo­cui­torilor posibilitatea de a crea o comunitate, de a lucra acolo, de a petrece timp împreună, de a-şi cu­noaşte ve­cinii. E un contraexemplu pentru modelul corpo­ra­tist de astăzi, care te face să nu mai ai timp decât de birou. Prinţul Charles este un mare susţi­nător al con­servării şi restaurării arhitecturii tradi­ţio­nale. Iar An­glia este, cu siguranţă, ţara cea mai po­trivită, dacă vrei să înveţi ceva despre conservare şi reabilitare arhitecturală. Trecutul face parte din felul lor de a fi, îl preţuiesc, îl romanţează, sunt mândri de faptul că au fost un imperiu cândva, un factor civilizator în lu­me. Asta lasă, desigur, urme şi în grija pe care o poar­tă pentru patrimoniu.

    – După mai bine de zece ani de Marea Britanie, iată-vă însă, din nou, la Braşov. Ce v-a făcut să vă întoarceţi în ţară?

    – Întoarcerea mea se dato­rea­ză unor proiecte în care m-am implicat, alături de Fun­daţia „Mihai Emi­nescu”, fun­da­ţie aflată sub patronajul Alteţei Sale. S-a întâmplat să mă în­drăgostesc de satul Meşendorf (Dacia), din judeţul Braşov, şi aproape din impuls, am cum­pă­rat o căsuţă aflată în paragină. Era atât de frumoasă şi era pur şi simplu păcat să dispară. Am cumpărat-o, fără să ştiu exact ce urma să fac, fiindcă trebuia să mă întorc în Anglia. Gândul mi-a rămas însă la ea, aşa că, după o vreme, în 2008, am revenit în România să o res­ta­urez, fără să ştiu pentru cât timp. Şi iată-mă că sunt în­că aici. Între timp, am mai cumpărat o casă superbă din sat, fiindcă m-am îndră­gostit de o presă de stru­guri, care exista în gospo­dărie, una din suratele celei care se află, azi, la Mu­zeul Satului din Bucureşti. Şi fiindcă, la un moment dat, aveam două şantiere des­chise, am ajuns să orga­nizez ateliere de lucru la Me­şendorf pentru studenţi şi tineri arhitecţi. Am avut parte de o experienţă ex­traordinară cu acea bursă SPAB, şi mi-am dorit foarte mult să pot, la rândul meu, să le ofer celor ti­neri mă­car un stagiu de o săptămână, ca să-i ajut să-şi descopere pasiunea pentru ceea ce presupune a construi. Nu putem să proiectăm fără să înţelegem ce înseamnă a construi 

    Cititi mai multe pe www.identitatea.ro