BusinessMagazin

Tag: Antreprenoriat

  • Cine este Regele Asfaltului din România, omul din umbră care primeşte miliarde de la stat pentru a construi cele mai mari proiecte de infrastuctură din ţara noastră

    I s-a spus „Regele asfaltului”, după ce, ani la rândul, şi-a adjudecat unele dintre cele mai mari şi mai complexe proiecte de infrastructură rutieră din România. A rămas o figură discretă în peisajul local de business, deşi companiile pe care le deţine au tot spart recorduri de-a lungul anilor. Dorinel Umbrărescu a ratat la mustaţă locul de lider al constructorilor pe baza rezultatelor financiare din 2020, dar nu se ÎNdepărtează de podium.

    Are 59 de ani şi este originar din Tănăsoaia, Vrancea, însă businessurile pe care le-a fondat sunt în judeţul vecin, Bacău. A început să facă afaceri cumpărând două camioane pe care le-a folosit pentru a realiza transporturi internaţionale. Lucrase o perioadă în cadrul Întreprinderii Agricole de Stat din Podu Turcului din judeţul Bacău, apoi a continuat în cadrul autobazei Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto din aceeaşi localitate, scrie presa locală. De la cele două camioane cu care a debutat, în câţiva ani a ajuns la o întreagă flotă de peste o sută de mijloace de transport. Avea să pună apoi bazele companiilor care şi-au pus semnătura pe cele mai mari proiecte de infrastructură din România – Spedition UMB, Tehnostrade şi Sa & Pe Construct.

    Alături de Euroconstruct Trading ’98 (o companie controlată de patronii restaurantului Golden Blitz din Bucureşti, Dan Beşciu şi Sorin Vulpescu), de Pa & Co Internaţional (firmă controlată de Costel Căşuneanu), de Romstrade (Nelu Iordache), firmele lui Dorinel Umbrărescu erau fruntaşe în rândul celor care câştigau contracte cu statul. Dacă însă Euroconstruct a intrat în insolvenţă în 2018, la fel cum s-a întâmplat şi cu alte firme proeminente din construcţii, precum Tehnologica Radion (Theodor Berna), Vega 93 (Corneliu Istrate), Delta ACM (Florea Diaconu) sau Straco Grup (Alexandru şi Traian Horpos), Umbrărescu a reuşit să rămână pe linia de plutire în perioadele de agonie pentru infrastructură, doar pentru a reveni în glorie în ultimii ani.

    Domeniul construcţiilor este o industrie vulnerabilă în faţa marilor transformări economice, astfel că ultimele trei decenii au adus atât mărirea, cât şi decăderea unora dintre numele care s-au poziţionat drept cap de afiş în acest sector. Pentru mulţi, cheia succesului au fost contractele publice, lucrările de infrastructură, însă, pe măsură ce acestea au fost tot mai puţine, şi businessurile au fost în scădere.

     

    Diversificare de portofoliu

    Anul 2008 aducea vestea că Dorinel Umbrărescu intră pe segmentul energiilor regenerabile, cu investiţii în ferme de turbine eoliene, ce urmau să fie amplasate pe terenurile de circa 4.000 de hectare pe care le deţinea în comuna Corbiţa din apropierea oraşului Adjud, judeţul Vrancea. „Am realizat un studiu în legătură cu vântul din zona localităţii Corbiţa, o zonă cu vânturi medii. Probabil că va dura cel puţin zece ani până voi finaliza acest proiect”, spunea Umbrărescu în septembrie 2008, an premergător crizei financiare.

    La Registrul Comerţului, el apare astăzi acţionar în două companii cu activitate în producţia de energie electrică: Eco Wind Power şi Energycum W. Prima a făcut afaceri de 366.000 de lei în 2020, iar a doua – de 171.000 de lei. În 2013 Umbrărescu a mai accesat un domeniu, industria bancară, cumpărând, cu 10 milioane de euro, un pachet de 93% din acţiuni la ATE Bank România de la Piraeus Bank (actuala First Bank). Un an mai târziu, ATE Bank îşi schimba numele în Banca Română de Credite şi Investiţii (BRCI). Dorinel Umbrărescu devenea astfel al doilea om de afaceri român care se încumeta să fondeze o bancă pe timp de criză, după Valer Blidar, care lansase în 2009 Banca Feroviară.

    „Doresc o creştere lentă şi sănătoasă, nu doresc un profit imediat şi nesănătos”, spunea Dorinel Umbrărescu, în februarie 2014. Pentru a garanta încrederea pe care o avea în banca proaspăt achiziţionată, a deschis la BRCI conturi personale şi ale firmelor UMB Spedition şi Tehnostrade. Doi ani mai târziu, el închidea cele şase sucursale din teritoriu şi începea planul de exit din banking, după ce adunase, în patru ani de funcţionare, pierderi de 80 de milioane de lei. În 2020, i-a vândut BRCI lui Sanjeev Gupta, miliardarul indian cu cetăţenie britanică ce a cumpărat combinatul Sidex Galaţi, actualul Liberty. Sanjeev Gupta a preluat în nume personal, prin această tranzacţie, împrumuturile subordonate prin care familia Umbrărescu finanţa BRCI din 2015. Umbrărescu nu s-a ţinut departe nici de imobiliare, cumpărând, în 2014, o clădire Romtelecom din Bucureşti cu 4,5 milioane de euro, în zona Ştefan cel Mare – Floreasca.

    Profituri de întors cu lopata

    Construcţiile au rămas însă businessul principal al omului de afaceri băcăuan. În 2009, Spedition UMB şi Tehnostrade se aflau pe primele două locuri în topul celor mai profitabile companii de profil din România, deşi era anul în care construcţiile scăzuseră cu peste 20%, iar zeci de mii de angajaţi fuseseră concediaţi. Prin cele mai mari firme pe care le controlează, Spedition UMB şi Tehnostrade, Umbrărescu a făcut profituri de 300 de milioane de euro în perioada 2004-2010. În 2010, Spedition UMB devenea cea mai profitabilă companie deţinută de un antreprenor local, cu o marjă de profit de 27%.

    Un an mai târziu, contractele de reabilitare de drumuri naţionale semnate de firmele lui Dorinel Umbrărescu reprezentau aproximativ o treime din valoarea totală a reabilitărilor de drumuri naţionale. Era perioada în care ministru al transporturilor era Anca Boagiu, din cabinetul lui Emil Boc. Cum construcţiile sunt o industrie vulnerabilă însă, rezultatele din 2012 aveau să facă mulţi paşi înapoi.

    Spedition UMB şi Tehnostrade – care au construit mai multe bucăţi de autostradă şi au reabilitat drumuri naţionale, contracte încheiate cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) – au fost direct afectate de scăderea volumului de investiţii publice, iar acest lucru s-a văzut cel mai bine în marja de profit, care a scăzut la 14% în 2012. În 2013, Dorinel Umbrărescu anunţa că dă afară 1.000 de oameni angajaţi la Tehnostrade, în condiţiile în care compania mai avea un singur contract de anvergură, pentru construcţia unui lot de autostradă pe traseul Lugoj-Deva. Spedition UMB şi-a schimbat obiectul de activitate, figurând la Ministerul de Finanţe ca un business în domeniul „transporturilor aeriene de pasageri“, în contextul în care în 2012 activa în „lucrări de construcţii drumuri şi autostrăzi“. Aceasta a fost însă doar o modificare de ordin formal, deoarece printre activele Spedition UMB se număra şi un elicopter, compania fiind obligată să declare transportul aerian ca obiect de activitate, potrivit datelor ZF de la acea vreme. Între timp, Spedition UMB a revenit la codul CAEN care indică lucrări de construcţii ale drumurilor şi autostrăzilor.

    În 2014, rezultatele Spedition UMB şi Tehnostrade atingeau minimul anilor de după criză, în contextul unei pieţe a construcţiilor tot mai letargice, în care contractele publice – principalele proiecte din portofoliul celor două companii – au fost tot mai puţine. Anii următori au fost unii cu fluctuaţii, în care, în funcţie de numărul de contracte publice şi de ritmul în care statul a ales să investească în infrastructură, afacerile firmelor controlate de Umbrărescu au mers în zig-zag.

    ♦ Dorinel Umbrărescu a început să facă afaceri cumpărând două camioane pe care le-a folosit pentru a realiza transporturi internaţionale.

    ♦ Anul 2008 aducea vestea că Dorinel Umbrărescu intră pe segmentul energiilor regenerabile, cu investiţii în ferme de turbine eoliene, ce urmau să fie amplasate pe terenurile de circa 4.000 de hectare pe care le deţinea în comuna Corbiţa din apropierea oraşului Adjud, judeţul Vrancea.

    ♦ În 2013 Umbrărescu a mai accesat un domeniu, industria bancară, cumpărând, cu 10 milioane de euro, un pachet de 93% din acţiuni la ATE Bank România de la Piraeus Bank (actuala First Bank).

    ♦ Umbrărescu nu s-a ţinut departe nici de imobiliare, cumpărând, în 2014, o clădire Romtelecom din Bucureşti cu
    4,5 milioane de euro, în zona Ştefan cel Mare – Floreasca.

    ♦ În 2010, Spedition UMB devenea cea mai profitabilă companie deţinută de un antreprenor local, cu o marjă de profit de 27%.

    ♦ În 2013, Dorinel Umbrărescu anunţa că dă afară 1.000 de oameni angajaţi la Tehnostrade, în condiţiile în care compania mai avea un singur contract de anvergură, pentru construcţia unui lot de autostradă pe traseul Lugoj-Deva.

    ♦ Cu rezultatele din 2020, Spedition UMB a intrat în liga miliardarilor în lei, după ce şi-a majorat cifra de afaceri de aproape patru ori în 2020 faţă de anul precedent, depăşind astfel pragul de 1 mld. lei.

    ♦ Umbrărescu şi-a adjudecat cele mai mari contracte de achiziţii publice încheiate de CNAIR (Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) în 2020.

    2020, un an al recordurilor

    Cu rezultatele din 2020, Spedition UMB a intrat în liga miliardarilor în lei, după ce şi-a majorat cifra de afaceri de aproape patru ori în 2020 faţă de anul precedent, depăşind astfel pragul de un miliard de lei, după cum arată datele disponibile pe site-ul Ministerului de Finanţe. Nici Tehnostrade nu s-a lăsat mai prejos, dublându-şi afacerile, până la 936 mil. lei în 2020, în vreme ce Sa & Pe Construct a încheiat anul cu afaceri de 556 de milioane de lei – faţă de 41 milioane de lei în 2019. Saltul făcut de Spedition UMB vine în condiţiile în care familia Umbrărescu şi-a adjudecat cele mai mari contracte de achiziţii publice încheiate de CNAIR (Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) în 2020. Proiectele au fost câştigate prin intermediul a două firme – Spedition UMB şi Sa & Pe Construct – şi cumulează o valoare de peste 1,66 miliarde de lei.

    În total, Spedition UMB are la activ contracte de achiziţii publice în valoare de 1,6 miliarde de lei. Tehnostrade are cinci contracte ce cumulează 1,1 miliarde de lei, iar Sa & Pe Construct are cinci contracte cu o valoare totală de aproape 1,7 miliarde de lei. Datele de pe platforma de analiză a companiilor Confidas.ro arată că Spedition UMB este controlată de Mirela Umbrărescu (89% din acţiuni), asociaţi fiind şi Dorinel Umbrărescu, Alexandru Teodor Umbrărescu şi Petru Răzvan Umbrărescu. Ultimii doi sunt şi cei care deţin Sa & Pe Construct, cu pachete egale de acţiuni.

    „Perla coroanei” pentru familia Umbrărescu este contractul pentru proiectarea şi execuţia autostrăzii Braşov – Târgu-Mureş – Cluj – Oradea, unde Spedition UMB este responsabilă de câteva tronsoane. Cealaltă companie a familiei Umbrărescu a câştigat contractul pentru proiectarea şi execuţia tronsonului 3 din drumul expres Craiova-Piteşti (proiect în valoare de 670,7 mil. lei), dar şi pe cel pentru proiectarea şi execuţia autostrăzii de centură Bucureşti (în valoare de 312,6 mil. lei). Printre lucrările din portofoliul Spedition UMB şi Tehnostrade se mai numără lotul al doilea al autostrăzii Timişoara-Lugoj (9,5 kilometri), centura Bacăului, dar şi mai multe contracte de construcţii de autostrăzi, reabilitări de drumuri naţionale, deszăpeziri sau întreţineri de şosele, încheiate cu CNAIR. Contractele publice pentru lucrări de infrastructură sunt, astfel, o mină de aur pentru multe firme de construcţii, care reuşesc să-şi majoreze spectaculos cifrele de afaceri de la un an la altul. În anii în care nu reuşesc să ajungă la astfel de proiecte, scăderile sunt însă abrupte.

  • Cine este Regele Asfaltului din România, omul din umbră care primeşte miliarde de la stat pentru a construi cele mai mari proiecte de infrastuctură din ţara noastră

    I s-a spus „Regele asfaltului”, după ce, ani la rândul, şi-a adjudecat unele dintre cele mai mari şi mai complexe proiecte de infrastructură rutieră din România. A rămas o figură discretă în peisajul local de business, deşi companiile pe care le deţine au tot spart recorduri de-a lungul anilor. Dorinel Umbrărescu a ratat la mustaţă locul de lider al constructorilor pe baza rezultatelor financiare din 2020, dar nu se ÎNdepărtează de podium.

    Are 59 de ani şi este originar din Tănăsoaia, Vrancea, însă businessurile pe care le-a fondat sunt în judeţul vecin, Bacău. A început să facă afaceri cumpărând două camioane pe care le-a folosit pentru a realiza transporturi internaţionale. Lucrase o perioadă în cadrul Întreprinderii Agricole de Stat din Podu Turcului din judeţul Bacău, apoi a continuat în cadrul autobazei Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto din aceeaşi localitate, scrie presa locală. De la cele două camioane cu care a debutat, în câţiva ani a ajuns la o întreagă flotă de peste o sută de mijloace de transport. Avea să pună apoi bazele companiilor care şi-au pus semnătura pe cele mai mari proiecte de infrastructură din România – Spedition UMB, Tehnostrade şi Sa & Pe Construct.

    Alături de Euroconstruct Trading ’98 (o companie controlată de patronii restaurantului Golden Blitz din Bucureşti, Dan Beşciu şi Sorin Vulpescu), de Pa & Co Internaţional (firmă controlată de Costel Căşuneanu), de Romstrade (Nelu Iordache), firmele lui Dorinel Umbrărescu erau fruntaşe în rândul celor care câştigau contracte cu statul. Dacă însă Euroconstruct a intrat în insolvenţă în 2018, la fel cum s-a întâmplat şi cu alte firme proeminente din construcţii, precum Tehnologica Radion (Theodor Berna), Vega 93 (Corneliu Istrate), Delta ACM (Florea Diaconu) sau Straco Grup (Alexandru şi Traian Horpos), Umbrărescu a reuşit să rămână pe linia de plutire în perioadele de agonie pentru infrastructură, doar pentru a reveni în glorie în ultimii ani.

    Domeniul construcţiilor este o industrie vulnerabilă în faţa marilor transformări economice, astfel că ultimele trei decenii au adus atât mărirea, cât şi decăderea unora dintre numele care s-au poziţionat drept cap de afiş în acest sector. Pentru mulţi, cheia succesului au fost contractele publice, lucrările de infrastructură, însă, pe măsură ce acestea au fost tot mai puţine, şi businessurile au fost în scădere.

     

    Diversificare de portofoliu

    Anul 2008 aducea vestea că Dorinel Umbrărescu intră pe segmentul energiilor regenerabile, cu investiţii în ferme de turbine eoliene, ce urmau să fie amplasate pe terenurile de circa 4.000 de hectare pe care le deţinea în comuna Corbiţa din apropierea oraşului Adjud, judeţul Vrancea. „Am realizat un studiu în legătură cu vântul din zona localităţii Corbiţa, o zonă cu vânturi medii. Probabil că va dura cel puţin zece ani până voi finaliza acest proiect”, spunea Umbrărescu în septembrie 2008, an premergător crizei financiare.

    La Registrul Comerţului, el apare astăzi acţionar în două companii cu activitate în producţia de energie electrică: Eco Wind Power şi Energycum W. Prima a făcut afaceri de 366.000 de lei în 2020, iar a doua – de 171.000 de lei. În 2013 Umbrărescu a mai accesat un domeniu, industria bancară, cumpărând, cu 10 milioane de euro, un pachet de 93% din acţiuni la ATE Bank România de la Piraeus Bank (actuala First Bank). Un an mai târziu, ATE Bank îşi schimba numele în Banca Română de Credite şi Investiţii (BRCI). Dorinel Umbrărescu devenea astfel al doilea om de afaceri român care se încumeta să fondeze o bancă pe timp de criză, după Valer Blidar, care lansase în 2009 Banca Feroviară.

    „Doresc o creştere lentă şi sănătoasă, nu doresc un profit imediat şi nesănătos”, spunea Dorinel Umbrărescu, în februarie 2014. Pentru a garanta încrederea pe care o avea în banca proaspăt achiziţionată, a deschis la BRCI conturi personale şi ale firmelor UMB Spedition şi Tehnostrade. Doi ani mai târziu, el închidea cele şase sucursale din teritoriu şi începea planul de exit din banking, după ce adunase, în patru ani de funcţionare, pierderi de 80 de milioane de lei. În 2020, i-a vândut BRCI lui Sanjeev Gupta, miliardarul indian cu cetăţenie britanică ce a cumpărat combinatul Sidex Galaţi, actualul Liberty. Sanjeev Gupta a preluat în nume personal, prin această tranzacţie, împrumuturile subordonate prin care familia Umbrărescu finanţa BRCI din 2015. Umbrărescu nu s-a ţinut departe nici de imobiliare, cumpărând, în 2014, o clădire Romtelecom din Bucureşti cu 4,5 milioane de euro, în zona Ştefan cel Mare – Floreasca.

    Profituri de întors cu lopata

    Construcţiile au rămas însă businessul principal al omului de afaceri băcăuan. În 2009, Spedition UMB şi Tehnostrade se aflau pe primele două locuri în topul celor mai profitabile companii de profil din România, deşi era anul în care construcţiile scăzuseră cu peste 20%, iar zeci de mii de angajaţi fuseseră concediaţi. Prin cele mai mari firme pe care le controlează, Spedition UMB şi Tehnostrade, Umbrărescu a făcut profituri de 300 de milioane de euro în perioada 2004-2010. În 2010, Spedition UMB devenea cea mai profitabilă companie deţinută de un antreprenor local, cu o marjă de profit de 27%.

    Un an mai târziu, contractele de reabilitare de drumuri naţionale semnate de firmele lui Dorinel Umbrărescu reprezentau aproximativ o treime din valoarea totală a reabilitărilor de drumuri naţionale. Era perioada în care ministru al transporturilor era Anca Boagiu, din cabinetul lui Emil Boc. Cum construcţiile sunt o industrie vulnerabilă însă, rezultatele din 2012 aveau să facă mulţi paşi înapoi.

    Spedition UMB şi Tehnostrade – care au construit mai multe bucăţi de autostradă şi au reabilitat drumuri naţionale, contracte încheiate cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) – au fost direct afectate de scăderea volumului de investiţii publice, iar acest lucru s-a văzut cel mai bine în marja de profit, care a scăzut la 14% în 2012. În 2013, Dorinel Umbrărescu anunţa că dă afară 1.000 de oameni angajaţi la Tehnostrade, în condiţiile în care compania mai avea un singur contract de anvergură, pentru construcţia unui lot de autostradă pe traseul Lugoj-Deva. Spedition UMB şi-a schimbat obiectul de activitate, figurând la Ministerul de Finanţe ca un business în domeniul „transporturilor aeriene de pasageri“, în contextul în care în 2012 activa în „lucrări de construcţii drumuri şi autostrăzi“. Aceasta a fost însă doar o modificare de ordin formal, deoarece printre activele Spedition UMB se număra şi un elicopter, compania fiind obligată să declare transportul aerian ca obiect de activitate, potrivit datelor ZF de la acea vreme. Între timp, Spedition UMB a revenit la codul CAEN care indică lucrări de construcţii ale drumurilor şi autostrăzilor.

    În 2014, rezultatele Spedition UMB şi Tehnostrade atingeau minimul anilor de după criză, în contextul unei pieţe a construcţiilor tot mai letargice, în care contractele publice – principalele proiecte din portofoliul celor două companii – au fost tot mai puţine. Anii următori au fost unii cu fluctuaţii, în care, în funcţie de numărul de contracte publice şi de ritmul în care statul a ales să investească în infrastructură, afacerile firmelor controlate de Umbrărescu au mers în zig-zag.

    ♦ Dorinel Umbrărescu a început să facă afaceri cumpărând două camioane pe care le-a folosit pentru a realiza transporturi internaţionale.

    ♦ Anul 2008 aducea vestea că Dorinel Umbrărescu intră pe segmentul energiilor regenerabile, cu investiţii în ferme de turbine eoliene, ce urmau să fie amplasate pe terenurile de circa 4.000 de hectare pe care le deţinea în comuna Corbiţa din apropierea oraşului Adjud, judeţul Vrancea.

    ♦ În 2013 Umbrărescu a mai accesat un domeniu, industria bancară, cumpărând, cu 10 milioane de euro, un pachet de 93% din acţiuni la ATE Bank România de la Piraeus Bank (actuala First Bank).

    ♦ Umbrărescu nu s-a ţinut departe nici de imobiliare, cumpărând, în 2014, o clădire Romtelecom din Bucureşti cu
    4,5 milioane de euro, în zona Ştefan cel Mare – Floreasca.

    ♦ În 2010, Spedition UMB devenea cea mai profitabilă companie deţinută de un antreprenor local, cu o marjă de profit de 27%.

    ♦ În 2013, Dorinel Umbrărescu anunţa că dă afară 1.000 de oameni angajaţi la Tehnostrade, în condiţiile în care compania mai avea un singur contract de anvergură, pentru construcţia unui lot de autostradă pe traseul Lugoj-Deva.

    ♦ Cu rezultatele din 2020, Spedition UMB a intrat în liga miliardarilor în lei, după ce şi-a majorat cifra de afaceri de aproape patru ori în 2020 faţă de anul precedent, depăşind astfel pragul de 1 mld. lei.

    ♦ Umbrărescu şi-a adjudecat cele mai mari contracte de achiziţii publice încheiate de CNAIR (Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) în 2020.

    2020, un an al recordurilor

    Cu rezultatele din 2020, Spedition UMB a intrat în liga miliardarilor în lei, după ce şi-a majorat cifra de afaceri de aproape patru ori în 2020 faţă de anul precedent, depăşind astfel pragul de un miliard de lei, după cum arată datele disponibile pe site-ul Ministerului de Finanţe. Nici Tehnostrade nu s-a lăsat mai prejos, dublându-şi afacerile, până la 936 mil. lei în 2020, în vreme ce Sa & Pe Construct a încheiat anul cu afaceri de 556 de milioane de lei – faţă de 41 milioane de lei în 2019. Saltul făcut de Spedition UMB vine în condiţiile în care familia Umbrărescu şi-a adjudecat cele mai mari contracte de achiziţii publice încheiate de CNAIR (Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) în 2020. Proiectele au fost câştigate prin intermediul a două firme – Spedition UMB şi Sa & Pe Construct – şi cumulează o valoare de peste 1,66 miliarde de lei.

    În total, Spedition UMB are la activ contracte de achiziţii publice în valoare de 1,6 miliarde de lei. Tehnostrade are cinci contracte ce cumulează 1,1 miliarde de lei, iar Sa & Pe Construct are cinci contracte cu o valoare totală de aproape 1,7 miliarde de lei. Datele de pe platforma de analiză a companiilor Confidas.ro arată că Spedition UMB este controlată de Mirela Umbrărescu (89% din acţiuni), asociaţi fiind şi Dorinel Umbrărescu, Alexandru Teodor Umbrărescu şi Petru Răzvan Umbrărescu. Ultimii doi sunt şi cei care deţin Sa & Pe Construct, cu pachete egale de acţiuni.

    „Perla coroanei” pentru familia Umbrărescu este contractul pentru proiectarea şi execuţia autostrăzii Braşov – Târgu-Mureş – Cluj – Oradea, unde Spedition UMB este responsabilă de câteva tronsoane. Cealaltă companie a familiei Umbrărescu a câştigat contractul pentru proiectarea şi execuţia tronsonului 3 din drumul expres Craiova-Piteşti (proiect în valoare de 670,7 mil. lei), dar şi pe cel pentru proiectarea şi execuţia autostrăzii de centură Bucureşti (în valoare de 312,6 mil. lei). Printre lucrările din portofoliul Spedition UMB şi Tehnostrade se mai numără lotul al doilea al autostrăzii Timişoara-Lugoj (9,5 kilometri), centura Bacăului, dar şi mai multe contracte de construcţii de autostrăzi, reabilitări de drumuri naţionale, deszăpeziri sau întreţineri de şosele, încheiate cu CNAIR. Contractele publice pentru lucrări de infrastructură sunt, astfel, o mină de aur pentru multe firme de construcţii, care reuşesc să-şi majoreze spectaculos cifrele de afaceri de la un an la altul. În anii în care nu reuşesc să ajungă la astfel de proiecte, scăderile sunt însă abrupte.

  • ​Business la clasa I. La propriu

    Durata medie de viaţă a unei companii este de zece ani, iar statisticile arată că nivelul de alfabetizare financiară al populaţiei ţării este printre cele mai scăzute din Europa, mai redus decât în Moldova sau Bulgaria. Cu aceste observaţii în minte, Nicoleta Munteanu, antreprenoare cu experienţă în domeniul insolvenţelor, s-a gândit să pună bazele unui proiect care să rezolve problemele celor mai multe dintre companiile din România: lipsa educaţiei antreprenoriale în rândul elevilor.

     

    Nu putem vorbi de o societate prosperă fără antreprenori, de aceea, cred cu tărie că educaţia antreprenorială joacă un rol esenţial în schimbarea mentalităţilor şi creşterea sustenabilă a economiei româneşti. Aceasta poate începe încă din şcoala primară, prin iniţierea copiilor în concepte simple de afaceri, iar ulterior poate continua la un nivel mai complex la gimnaziu şi liceu”, spune Nicoleta Munteanu, fondator al Kids in Business. Ea a pus bazele acestui proiect în anul 2012, având în vedere construirea unui hub de educaţie antreprenorială pentru copii. De atunci, a continuat să dezvolte proiectul, iar în 2015 a început să schiţeze şi un manual de educaţie antreprenorială interactiv. Proiectul a devenit efectiv un business în anul 2020, după semnarea „Pactului pentru educaţie antreprenorială” de către Ministerul Educaţiei, CONAF (Confederaţia Naţională pentru Antreprenoriat Feminin) şi FPPG (Federaţia Patronală de Petrol şi Gaze). Programul a început să fie predat în şcoli private şi de stat, cu accent pe şcoala primară. 

    Kids in Business se adresează copiilor cu vârste cuprinse între 6 şi 14 ani şi are ca scop dezvoltarea în rândul copiilor a unui set de abilităţi şi aptitudini antreprenoriale cum ar fi creativitatea, spiritul de iniţiativă, creşterea încrederii în sine, curajul de a prezenta propriile idei de afaceri, abilitatea de a lucra atât individual, cât şi în echipă, identificarea unui sistem de valori, precum şi antrenarea capacităţii de a gestiona un eşec.

    Proiectul cuprinde, în primul rând, cursurile de educaţie antreprenorială Kids in Business, predate de antreprenori reali, care îi iniţiază pe cei mici în tainele mediului de afaceri. Copiii  învaţă, prin metode interactive, nonformale, despre bani, buget, cum se înfiinţează un SRL virtual, care sunt tipurile de afaceri, ce este şi cum se realizează un plan de afaceri, comunicarea, negocierea, medierea şi atitudinea în afaceri, crearea produsului sau serviciului dorit,  stabilirea preţului corect, crearea mărcii, marketing, manierele elegante în afaceri, leadership şi echipă, precum şi importanţa echilibrului, filantropiei şi a networkingului. Programul se adresează şcolilor care doresc să includă în programă educaţia antreprenorială sub diferite forme (cursuri opţionale, cluburi, şcoli de vară, Şcoala Altfel etc.), copiilor care vor să urmeze cursuri individuale, desfăşurate la hubul lor educaţional, precum şi companiilor care doresc să contribuie prin proiecte de CSR la educaţia antreprenorială în medii mai puţin favorizate. La finalul cursurilor, în cadrul unui târg naţional, copiii-antreprenori au ocazia să îşi pună în practică propriile idei de afaceri, să vândă produsele create de ei, să comercializeze anumite bunuri sau să presteze diverse servicii. Programul include, de asemenea, trei vizite la companii partenere din industrii diferite (producţie, retail şi servicii). Anul acesta, peste 1.500 de elevi de ciclu primar au participat la cursurile Kids in Business, în cadrul proiectelor Summer School, Alternative School sau în cadrul cluburilor opţionale din şcoli.

    „Kids in Business le oferă copiilor cu ambiţii antreprenoriale ocazia să înţeleagă mai bine secretele antreprenoriatului, să pună în practică idei creative, generatoare de valoare şi să îşi asume responsabilităţile unui antreprenor real. Fiind introduşi de mici în această lume, le va fi mult mai uşor să îşi materializeze ideile, pasiunile şi talentele într-o afacere, la maturitate”, crede Nicoleta Munteanu. În egală măsură, ea este de părere că educaţia antreprenorială este o disciplină care dezvoltă un set de abilităţi sociale, emoţionale, cognitive, comportamentale necesare în toate domeniile vieţii. Mai mult, observă că un angajat cu competenţe antreprenoriale este foarte valoros într-o companie şi îşi desfăşoară activitatea la un nivel mult mai ridicat decât un angajat care deţine destul de multe cunoştinţe şi competenţe, dar nu şi pe cele antreprenoriale.

    Investiţia iniţială în proiect, pe care antreprenoarea previonează să o recupereze până în 2023, a fost de aproximativ 200.000 de euro.

    Nicoleta Munteanu nu a ajuns să dezvolte întâmplător proiectul Kids in Business, având în vedere experienţa sa legată de companii aflate în dificultate: în anul 2003, a fondat EuroInsol, o companie care activează pe piaţa de insolvenţă din România şi care în prezent se află în top 3 cele mai mari companii de insolvenţă din ţară.

    Visul său din copilărie a fost să devină procuror, iar după ce a absolvit un liceu comercial, a urmat cursurile facultăţii de drept. În ultimul an de facultate, la una din orele de practică, a întâlnit un avocat care, printr-o singură pledoarie a convins-o să devină şi ea avocat. „Siguranţa şi încrederea cu care a pledat, precum şi succesul său m-a determinat să realizez că nu-mi place rutina, ideea de a avea un şef şi un program fix.” Prin urmare, a decis să devin avocat de business. S-a specializat în drept societar şi insolvenţă, iar apoi a fondat compania din domeniul insolvenţelor.

    În anul 2010, Comisia Europeană a numit-o ambasador al antreprenoriatului feminin, iar în anul 2011 a primit titlul de mentor. De peste 10 ani face voluntariat în antreprenoriat şi consiliază tineri aflaţi la început de drum:  „Această experienţă m-a motivat să promovez şi să susţin educaţia antreprenorială la un alt nivel. Cred că implicarea antreprenorilor în educaţia de business este esenţială, deoarece aceştia pot vorbi tinerilor despre dificultăţi, eşecuri şi reuşite în afaceri din proprie experienţă, conectând partea de teorie cu practica.” 

    Ea consideră că noul rol, în educaţie, este o completare firească a dezvoltării sale atât profesionale, pe latura antreprenorială, dar şi personale: „Nu este întotdeauna uşor să îmbin cele două roluri, însă totul depinde de cât de eficient reuşeşti să îţi organizezi timpul pentru a-ţi îndeplini obiectivele propuse, acesta fiind unul dintre atuurile esenţiale ale unui antreprenor”.

    Având în vedere experienţa din domeniul insolvenţelor, am întrebat-o şi care sunt principalele greşeli pe care le fac antreprenorii din România, în contextul în care durata medie de viaţă a unei companii de pe piaţa locală este 10 ani. „Cred că prima greşeală care ar trebui evitată de un fondator de start-up este aceea de a porni pe drumul antreprenoriatului fără să cunoască regulile de bază în afaceri. Acesta este principalul motiv pentru care multe business-uri îşi întrerup activitatea în primii cinci ani”, spune ea. O altă greşeală frecventă este frica de eşec, aceasta reprezentând o piedică în calea inovării: „Foarte mulţi tineri eşuează şi cred că aceştia trebuie încurajaţi şi să înţeleagă că eşecul face parte din viaţa de zi cu zi şi nu este o ruşine. Poate că ideea businessului nu a fost cea mai bună, poate că planul de marketing nu a fost unul potrivit sau nu au analizat suficient de bine piaţa. Oricare ar fi motivul, o astfel de experienţă este o oportunitate, o lecţie de viaţă, şi ne ajută să o luăm de la capăt cu mai multă cunoaştere şi determinare”.

    Planurile de dezvoltare a acestui proiect în continuarea vizează digitalizarea, precum şi introducerea de noi instrumente şi aplicaţii digitale în procesul de educaţie, cu scopul de a trezi şi mai mult interesul elevilor pentru acest domeniu şi a le uşura procesul de învăţare. Vor lansa un manual digital şi, în afară de acesta, au iniţiat şi un proiect inovator în zona de VR (realitate virtuală)”.

    Pe termen lung însă, obiectivul pe care şi l-a propus este să contribuie la crearea unui ecosistem naţional de educaţie antreprenorială: „Îmi doresc să avem cât mai mulţi lideri întreprinzători, creativi, cu spirit de iniţiativă, capabili să dezvolte afaceri de succes, care să genereze mai multe locuri de muncă. Cred că acest rezultat poate fi obţinut doar printr-o colaborare susţinută între mediul de afaceri, mediul academic, comunitatea ONG-urilor şi a fundaţiilor pentru organizarea programelor şi acţiunilor de antreprenoriat”.

  • Spaţiu fără constrângeri, în timpul sau în afara pandemiei

    „Cu cât ai casa mai mare, cu atât mai mic te simţi în ea” este o frază pe care o ştiu din copilărie – nu îmi amintesc dacă am citit-o undeva sau dacă am auzit-o la cineva, dar odată cu instaurarea stării de urgenţă, la începutul primăverii anului trecut, mi-am amintit de ea. Pandemia de COVID-19 ne-a făcut să ne dorim mai mult spaţiu, uneori chiar impunând limite. Pare contextul ideal pentru un business care tocmai asta face – creează spaţiu.

     

    Angajat, angajator şi student, în acelaşi timp, aşa arăta situaţia lui Silviu Lungu în 2012. A început să lucreze din timpul facultăţii la o agenţie de turism, iar apoi, în paralel şi-a dezvoltat propria afacere, de colectare de mobilier, pentru că mulţi dintre cunoscuţii săi aveau nevoie de acest serviciu la vremea respectivă. Primul spaţiu de depozitare a fost un garaj, iar acum are mai multe hale de depozitare şi eliberează parţial sau reamenajează spaţii de până la 10.000 mp, oferind totodată  şi servicii de mutări internaţionale.

    „Hauler a luat naştere pe 23 iulie 2020, dar înainte să pornesc Hauler, am mai avut două firme, una înfiinţată cu un an înainte şi una înfiinţată în 2012. Din 2012 până în 2018 am făcut colectare şi reciclare de mobilier şi valorificare a mobilierului precar. Însă, la un moment dat m-am hotărât să plec din ţară şi m-am mutat în Spania. Am plecat dintr-un Bucureşti pe care nu-l mai suportam şi m-am întors într-un Bucureşti pe care îl iubesc. Am avut un an sabatic şi apoi am decis să mă întorc la ce făceam”, povesteşte Silviu Lungu, cofondator al businessului Hauler.

    Numele companiei provine de la cuvântul englezesc „to haul”, de la care vine „hauling”, care înseamnă eliberarea casei, adică întreaga operaţiune de evacuare şi curăţare a unui spaţiu (mai are sensul de transportator). „Am luat «haul» şi l-am românizat în Hauler. În timpul mutării, un client din Germania ne-a spus că în germană înseamnă «binevoitor, primitor, amabil»”, explică cofondatorul Hauler. În prezent, compania sa se ocupă predominant de mutări locuinţe sau firme, naţionale sau internaţionale, de debarasare sau depozitare de obiecte, iar printre primii clienţi au fost cunoscuţii, susţine Silviu Lungu, subliniind că aceştia „s-au bucurat că m-am întors în ţară şi pot să îi ajut”.

    Echipa sa este formată din 11 persoane, dar are şi un parteneriat cu o firmă foarte mare de mutări, internaţională, în top trei din Europa, potrivit acestuia. „Odată cu pandemia de COVID-19 am mutat mai mulţi oameni din Bucureşti în afara lui şi din străinătate în România. Acum, majoritatea solicitărilor sunt de mutări din Germania în România. De asemenea, sunt cereri pentru depozitare şi avem hale de la trei metri în care clientul depozitează ce vrea şi poate ţine lucrurile de la câteva zile până la câteva luni”, a afirmat antreprenorul. Preţul pentru cel din urmă serviciu variază, depozitarea pe un metru pătrat pornind de 7 euro/lună şi ajungând până la 13 euro/lună. Totodată, Silviu Lungu menţionează că crescut foarte mult dinamismul în piaţă, mai ales în acest an, pentru că majoritatea clienţilor au nevoie de un serviciu „acum sau mâine” şi este vorba de intervenţii mari, de zeci sau sute de metri cubi. „Este foarte frumos că am reuşit să strângem rândurile, iar pentru noi pandemia este mişto.”

    Ce se întâmplă în prezent la companii? „Au nevoie să elibereze spaţii foarte mari de mobilier şi aleg să-l ducă în depozite proprii, aleg să îl caseze sau aleg să facă redistribuire pe etaje. Nu de mult timp, din ce în ce mai mult ni se solicită să eliberăm parţial spaţiile şi să reamenajăm birourile pentru respectarea distanţării sociale. Într-un spaţiu de 10.000 mp, care se află pe şapte etaje şi avea 1.000 de posturi de lucru, am eliminat aproape 50%. Într-un alt caz am eliminat mult mai mult şi birourile nu mai sunt personale, ci vin angajaţii în schimburi”, a explicat Lungu. Tânărul antreprenor spune că numărul cererilor variază şi a fost o scădere în perioada concediilor, dar numărul comenzilor nu variază foarte mult. Media este de puţin peste 100 de clienţi lunar, practic cinci clienţi/zi. „Cea mai dificilă solicitare pe care am primit-o a fost să mutăm o fabrică de 16.000 mp, să o demontăm, să o punem în 55 de containere maritime şi să o mutăm din Bucureşti într-un alt oraş din ţară. Am avut discuţii preliminare, dar n-am dat curs, pentru că dura o lună”, afirmă el, menţionând că dacă ar fi acceptat, ar fi blocat activitatea firmei. El mai spune că în prima jumătate a anului a fost o creştere mare a depozitărilor, cele mai multe fiind pe termen mediu, de 3-6 luni, şi a avut şi două cereri foarte mari de un total de 1.500 mc, iar astfel compania a mai cumpărat o hală de peste 1.000 mp. „Acum miza este să o umplem. Ne dorim de la 2021 o creştere a depozitării.”

    „Vrem să ne diversificăm serviciile pe care le oferim, iar asta înseamnă că vom oferi în curând servicii de curăţenie în locuinţe şi birouri, operat de noi, nu prin intermediari, şi prin colaboratori accesăm zona de reparaţii lucruri prin casă, adică vom avea instalatori şi electricieni. Ca lucrurile să funcţioneze bine e nevoie de integrare”, a mai spus Silviu Lungu.

    Cum a devenit Silviu Lungu, un tânăr din Focşani, antreprenor? „M-am angajat în timpul facultăţii la o agenţie de turism, iar acolo cineva spunea că are o cunoştinţă care îşi doreşte să se debaraseze de mobilier, apoi am auzit de la alţi prieteni care au cunoştinţe, că se confruntă cu aceeaşi problemă şi fratele meu, care este la rândul său antreprenor, m-a încurajat să îi ajut eu. Astfel, timp de un an, un an şi jumătate, în paralel cu jobul, seara făceam debarasări. Primul spaţiu de depozitare a fost un garaj betonat, care acum nu mai există”, îşi aminteşte Silviu Lungu.

    Lucrurile au mers foarte bine, spune antreprenorul, până într-un moment în care „mi-am dat seama că am creat un monstru, care m-a îngenunchiat şi cred că am ajuns la un burnout de nivelul 10.” Astfel, a plecat în Spania, unde a stat 7 luni, iar apoi s-a întors în România, unde a mai făcut o pauză de câteva luni, timp în care a decis ce să facă şi s-a întors la ce făcea înainte. „Acum este bine şi o să fie bine. Oricine vrea să se întoarcă în ţară are ce să facă. În toate domeniile este nevoie de oameni care vor să facă lucruri, oameni care ştiu să facă”, a adăugat el. Totuşi, el precizează că antreprenoriatul nu e pentru toată lumea. „Eu am avut o idee pe care am rumegat-o şi în care mi-am pus încredere şi în acest moment sunt sigur că nu are ce să se întâmple ca eu din acest serviciu să nu pot trăi, avansa, creşte. Un sfat pentru antreprenorii la început de drum e să răspundă la două întrebări: ceea ce fac eu aduce plusvaloare celor din jur?; eu pot face acest lucru cu bucurie zi de zi?. Dacă ai dorinţă şi deschiderea de a găsi soluţii reuşeşti în orice domeniu”, a întărit Silviu Lungu. Antreprenorul crede că educaţia este foarte importantă. „În primii ani de business am citit cele mai multe cărţi despre antreprenoriat, din cele mai diverse, am făcut mult coaching personal şi de business. O carte de antreprenoriat care mi-a plăcut foarte multe este despre viaţa lui Napoleon Bonaparte, scrisă de Napoleon Hill. Am citit viaţa lui Napoleon I din perspectiva a trei autori şi m-a inspirat foarte mult. Din cărţile clasice, mi-a plăcut cartea «Cum să-ţi creezi relaţii avantajoase, să câştigi încrederea şi să devii influent», scrisă de Dale Carnagie.”

  • Cu fotoliile, în Ungaria şi Grecia

    Mihai Dicu a pornit pe drumul antreprenoriatului în 2008, când a început un business în zona de fashion. Trei ani mai târziu s-a orientat spre o nouă linie de business: producţia şi vânzarea de fotolii de tip bean bag. Brandul Pufrelax l-a ajutat să îşi crească vânzările atât pe piaţa locală, cât şi pe cea din Bulgaria, iar planurile pentru anul în curs vizează extinderea pe două pieţe noi, Ungaria şi Grecia.

    În 2011 am decis să diversificăm liniile de business, unul dintre motive fiind reprezentat de competiţia care era în creştere pe zona de haine şi fashion. Am simţit cumva că mediul se aglomerează foarte tare şi am simţit nevoia să am o altă altă linie de business care să asigure un echilibru corect. Apoi, am avut un fotoliu de tip bean bag pe care l-am primit cadou şi mi-a plăcut. Am analizat puţin piaţa, ne-a atras produsul în sine, ne-a plăcut şi faptul că piaţa nu era foarte aglomerată şi am zis că e un moment bun să mergem pe această nişă”, a spus în cadrul celei mai recente emisiuni ZF Ecosistemul Marketplace, Mihai Dicu, fondator Pufrelax, care produce şi comercializează fotolii de tip bean bag.

    În prezent, compania este activă pe piaţa din România – unde deţine un site propriu, producţie la nivel local – mai exact la Craiova – şi prezenţă pe platforma eMAG Marketplace. Sunt activi însă şi pe piaţa din Bulgaria, prin intermediul platformei Marketplace şi unde şi produc o parte din fotolii.

     „În 2013 am dezvoltat partea de producţie, în Craiova, unde în prezent lucrează circa 17 persoane şi am listat produsele pe platforma Marketplace la nivel naţional, iar în 2018 am listat produsele pe Marketplace-ul din Bulgaria, am făcut export prima dată şi în timp am dezvoltat şi partea de producţie.”

     Mihai Dicu a adăugat că la baza deciziei de a lista produsele fabricate sub brandul Pufrelax pe platforma eMAG Marketplace au stat expunerea la un public larg şi educat, dar şi partea de conţinut.

     „Profesionalismul echipei şi expunerea la un public larg, dar şi educat totodată, au fost principalele motive pentru care am luat decizia de a ne lista pe platformă. Totul ne-a atras la eMAG Maketplace, inclusiv partea de conţinut.”

     Pe partea de producţie, compania Pufrelax lucrează cu alte două fabrici active pe piaţa din România în momentul în care numărul de comenzi creşte, cum s-a întâmplat pe parcursul anului 2020, când oamenii au stat mai mult acasă din cauza pandemiei.

     „La începutul pandemiei impactul a fost semnificativ deoarece în urma migrării masive spre propriile locuinţe, oamenii au început să amenajeze şi să reamenajeze şi astfel ne-au crescut vânzările. Pe partea de croitorie lucrăm şi cu alte firme şi putem mări capacitatea de producţie foarte mult. Iar anul trecut, când acestor companii le-au scăzut comenzile, noi am venit şi le-am crescut nivelul de producţie pentru că am avut o cerere foarte mare. Astfel, am reuşit să facem faţă contextului”, a spus fondatorul companiei Pufrelax.

     El a adăugat că pe parcursul anului 2020, Pufrelax a vândut circa 25.000 de produse. De asemenea, compania înregistrează anual între 15.000 – 17.000 de clienţi.

     „Impactul pandemiei asupra businessului a fost din fericire pozitiv, dar putem segmenta perioada. Spre exemplu, în luna martie am înregistrat creşteri, iar apoi am decis să investim mai mult în partea de marketing, am schimbat puţin lucrurile şi am orientat tot cash flow-ul disponibil către marketing, iar în trei luni am înregistrat o cifră de afaceri care aproape a atins nivelul din tot anul precedent – pe partea de B2C (business to consumer). Partea de B2B (business to business) – unde putem încadra festivalurile, concertele sau evenimentele în aer liber – vânzarea a scăzut pe parcursul anului trecut”, a menţionat Mihai Dicu.

    Compania Pufrelax a înregistrat la finalul anului trecut afaceri de aproape un milion de euro, în creştere cu aproximativ 30% faţă de anul anterior, iar planurile pentru anul în curs vizează extinderea pe piaţa din Ungaria – pe platforma eMAG Marketplace,  precum şi pe cea din Grecia.

     „Lucrăm de aproximativ trei luni să listăm produsele şi pe platforma eMAG Marketplace din Ungaria.

    Din punct de vedere logistic, afacerea reprezintă câteva provocări diferite faţă de ce am experimentat până acum. Sper ca până la finalul acestui an să avem deja produsele listate şi pe platforma din Ungaria. De asemenea, lucrăm să ne extindem şi pe piaţa din Grecia, cumva mergem pe două planuri, iar investiţiile în extinderea pe cele două pieţe noi se ridică la aproximativ 70.000 de euro.” De asemenea, pe lângă extinderea activităţii la nivel european, planurile reprezentantului Pufrelax mai includ şi automatizarea proceselor, îmbunătăţirea experienţei clienţilor pe site-ului companiei, dezvoltarea portofoliului de produse, dar şi rebrandingul companiei.

     „Foarte important anul acesta este să implementăm proiectele pe care le avem în desfăşurare – precum extinderea portofoliului de produse şi intrarea pe partea de produse din lemn. Avem un atelier de tâmplărie şi am început producţia, astfel că o să dezvoltăm o nouă gamă de produse, vor fi foarte interesante. În continuare, previzionez că vânzările se vor menţine, că vom avea un trend de creştere sănătos având în vedere extinderea activităţii, pentru că potenţialul este foarte mare. Cred că extinderea pe cele două pieţe va aduce circa 300.000 de euro în plus la cifra de afaceri a grupului în 2022”, a conchis Mihai Dicu.

  • Povestea parca desprinsă din filme a unui tânăr din România care a ajuns de la a face curăţenie într-un oficiu poştal, la o afacere de sute de mii de euro

    Platforma marketplace creată de gigantul american Amazon, cel mai mare retailer online din lume, poate fi un triunghi al Bermudelor pentru planurile şi investiţiile antreprenorilor, dar şi o adevărată fabrică de bani pentru cei care sunt perseverenţi şi ştiu să îşi aleagă inspirat nişele de business pe care le atacă. Un exemplu ce pare a fi extras dintr-un roman: un antreprenor român care şi-a început cariera prestând servicii de curăţenie într-un oficiu poştal şi care acum a dat lovitura comercializând cărţi pe care i le tipăreşte Amazon.

    Cu toate că am «reuşit» să îmi închid businessul de două ori şi să îl reîncep de la zero deoarece am făcut două mari greşeli şi toate conturile de pe platformele unde îmi vindeam cărţile mi-au fost închise, asta nu m-a oprit niciodată să o iau de la zero şi să îmi doresc să duc acest model de afacere la un alt nivel. Sunt o persoană care testează mult şi îmi place să duc orice platformă la limitele maxime admise.

    Această experienţă m-a ajutat foarte mult şi mi-a permis să îmi fac un traseu nou fără greşeli şi cu strategii foarte bine puse la punct. Odată cu cele peste 100.000 de cărţi vândute am depăşit şi cifra de 700.000 de dolari în vânzări”, a povestit pentru Business MAGAZIN Claudiu Nistor, antreprenor şi fondator GoPublish. Ideea de a vinde cărţi i-a venit acum circa doi ani de zile, după ce testase, învăţase şi avusese deja succes cu un alt business de produse fizice pe Amazon.com.

    „Businessul era stabil şi majoritatea proceselor erau automatizate sau externalizate. Deja aveam cunoştinţele necesare pe această platformă şi am căutat să le valorific cât mai mult posibil. Astfel am descoperit că Amazon oferă serviciul de print on demand pentru cărţi. Şi nu vă gândiţi doar la cărţile complicate pe care le avem în bibliotecă. Sub termenul generic de cărţi, includ şi jurnale, agende, cărţi de colorat sau cu jocuri şi multe alte variante de acest fel ce pot fi realizate în minute de muncă pe baza unor template-uri.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Cum să îţi transformi curtea într-o afacere de sute de mii de euro. Povestea omului care a transformat o nevoie în afacere profitabilă

    Victor Cămărăşoiu este unul dintre acei antreprenori care şi-a creat afacerea dintr-o nevoie proprie, respectiv dorinţa de a asigura hrană sănătoasă familiei. Cum s-a transformat în business ograda sa?

    În momentul în care a luat naştere Ograda Verde, adică în 2012, piaţa oferea o gamă extrem de restrânsă de surse de unde puteai cumpăra animale crescute 100% natural şi, de altfel, nici în prezent nu există prea multe opţiuni viabile. Pe atunci, noile date cu privire la efectele negative ale substanţelor adăugate în hrana animalelor l-au determinat pe fondatorul companiei să ia măsuri şi să îşi crească propriile sale păsări, activitatea sa devenind în scurt timp un business în toată regula.

    „Astăzi, dorinţa de a oferi publicului o alternativă la produsele de provenienţă animală este un motor foarte important, care ne motivează să continuăm creşterea animalelor în această formă”, susţine Victor Cămărăşoiu, fondatorul afacerii de familie Ograda Verde, o microfermă în care se cresc păsări în condiţii similare celor din gospodăriile ţărăneşti.

    Firma a atins anul trecut o cifră de afaceri de aproximativ 300.000 de euro, în creştere cu 27% faţă de 2019. Alimentate de interesul crescut al publicului pentru produsele sănătoase, pe fondul pandemiei, rezultatele au fost susţinute şi de tendinţa de adopţie în număr mare a achiziţiilor online.

    „Noi ne-am format şi o bază solidă de clienţi fideli, pentru că odată ce au descoperit gustul produselor de la animale crescute după principii naturale şi tradiţionale, nu mai renunţă la el şi devin cumpărători recurenţi”, continuă fondatorul Ogrăzii Verzi. De asemenea, 2020 a reuşit să marcheze extinderea gamei de produse oferite pe site. Pe lângă păsările crescute în ferma de la Breaza, judeţul Prahova, firma a listat o serie de produse ale unor producători care operează după aceleaşi principii marcate de lipsa adausurilor artificiale.

    Printre criteriile de selecţie se numără în primă instanţă faptul că produsele trebuie să fie 100% naturale, gustul acestora urmând să treacă testul familiei Cămărăşoiu şi, nu în ultimul rând, activitatea micului producător trebuie să fie autorizată de către direcţia sanitar-veterinară pe raza căreia îşi desfăşoară operaţiunile pentru a nu pune în pericol sănătatea consumatorilor. „Produsele pe care le livrăm au un termen de valabilitate mic comparativ cu majoritatea bunurilor prezente în comerţ. Noi realizăm livrări cu propria noastră flotă frigorifică, către Bucureşti, Braşov, Ploieşti şi Ilfov. Dezvoltarea la care lucrăm vizează acoperirea unui număr cât mai mare de oraşe către care ne propunem să livrăm la domiciliul clienţilor. Publicul nostru este preponderent urban, cu un stil de viaţă destul de agitat, care apreciază confortul livrării acasă a produselor pe care le consumă.”

    În prezent, cu o echipă de opt angajaţi, Ograda Verde intenţionează să îşi majoreze capacitatea de livrare şi să exploateze cererea din oraşe mai îndepărtate, precum Timişoara, Cluj-Napoca şi Oradea. Perspectivele de creştere au luat naştere în urma unui an bun, întrucât pandemia de coronavirus a adus în online un număr tot mai mare de potenţiali clienţi, oameni care poate înainte îşi procurau produsele sănătoase din offline şi căutau alternative în mediul digital, cu o expunere mai redusă. Totodată, criza sanitară a conturat apariţia unui public nou, caracterizat de oamenii care au început să fie mai atenţi la alimentele pe care le consumă în cadrul familiei pentru a-şi menţine starea de sănătate la un nivel cât mai ridicat.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Ce hotărâre a luat o femeie din România după 10 luni în care a fost refuzată de angajatori, pentru că aceştia preferau să angajeze candidaţi mai tineri

    Anca Dragomir a decis să intre în mediul antreprenorial după aproape un an în care a căutat fără succes un job. A început de la zero în domeniul comerţului online, alegând o nişă despre care crede că va fi mereu căutată – hainele şi jucăriile pentru copii – iar din 2016 şi până în prezent, aceAsta a înregistrat creşteri constante ale veniturilor.

    Am înfiinţat businessul după o perioadă mai puţin fastă, tulbure, în viaţa mea personală şi profesională, o despărţire în familia mea, iar după scurt timp, căutarea fără succes a  unui alt job – trecuseră 10 luni şi eu ajungeam între ultimii trei candidaţi, întotdeauna era aleasă varianta mai tânără, drept urmare am spus că trebuie să fac ceva fiindcă altfel nu ajungeam nicăieri”, a povestit antreprenoarea în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace.

    Anca Dragomir a dezvoltat un business axat exclusiv pe comerţul online, respectiv comercializarea de articole pentru copii (haine pentru copii, încălţăminte pentru copii şi jucării).

    Compania sa importă produse direct din Europa şi din Asia, dar a dezvoltat o secţiune unde se vând şi produsele unor jucători din România. Antreprenoarea a povestit în cadrul celei mai recente ediţii a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace că a lansat businessul la finalul anului 2015, în lipsa găsirii altor oportunităţi profesionale.

    S-a gândit să intre în acest business pornind de la ideea că „întotdeauna vor fi căutate produsele pentru copii”. A început cu investiţie de 5.000 de euro, direcţionaţi în dezvoltarea site-ului, în configurare şi în alte aspecte tehnice. „După un timp, am constatat că trebuie investit şi mai mult, este un business care se bazează pe diversitate, oamenii trebuie să vadă multe produse ca să aleagă unul şi, în plus, trebuie investit şi în aspectele tehnice.” Businessul a evoluat bine, în contextul în care cifra de afaceri a crescut de la an la an la an, ajungând în 2020 la peste 30.000 de lei. În prezent, circa 70% din venituri sunt generate de platforma marketplace a eMAG.

    Din rândul provocărilor cu care se confruntă, ea a menţionat competiţia cu marile branduri care activează pe segmentul fashion. „O firmă mică nu poate ţine preţurile pe care le ţine o firmă mare, dacă mă duc şi fac un contract de achiziţie, nu voi obţine niciodată preţurile pe care le obţine un jucător de talie mare, când vin cu un produs nou, nu pot ajunge la aceleaşi preţuri, atunci câştigul este foarte mic.”

    În ceea ce priveşte comportamentul clienţilor în pandemie, ea observă că acesta s-a schimbat foarte mult, învaţă şi se dezvoltă odată cu dezvoltarea businessului din online, devin din ce în ce mai pretenţioşi.

    Sfatul ei pentru cei care vor să înceapă o astfel de afacere în online? „Înainte să pornească orice fel de afacere, trebuie să se consulte cu un specialist sau să se sfătuiască cu cineva care a mai trecut prin dezvoltarea unui business online.”


     

  • Cine este Regele Asfaltului din România, omul din umbră pe care foarte puţini oameni îl cunosc, deşi el construieşte cele mai mari proiecte de infrastuctură din ţara noastră şi primeşte miliarde de la stat

    I s-a spus „Regele asfaltului”, după ce, ani la rândul, şi-a adjudecat unele dintre cele mai mari şi mai complexe proiecte de infrastructură rutieră din România. A rămas o figură discretă în peisajul local de business, deşi companiile pe care le deţine au tot spart recorduri de-a lungul anilor. Dorinel Umbrărescu a ratat la mustaţă locul de lider al constructorilor pe baza rezultatelor financiare din 2020, dar nu se ÎNdepărtează de podium.

    Are 59 de ani şi este originar din Tănăsoaia, Vrancea, însă businessurile pe care le-a fondat sunt în judeţul vecin, Bacău. A început să facă afaceri cumpărând două camioane pe care le-a folosit pentru a realiza transporturi internaţionale. Lucrase o perioadă în cadrul Întreprinderii Agricole de Stat din Podu Turcului din judeţul Bacău, apoi a continuat în cadrul autobazei Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto din aceeaşi localitate, scrie presa locală. De la cele două camioane cu care a debutat, în câţiva ani a ajuns la o întreagă flotă de peste o sută de mijloace de transport. Avea să pună apoi bazele companiilor care şi-au pus semnătura pe cele mai mari proiecte de infrastructură din România – Spedition UMB, Tehnostrade şi Sa & Pe Construct.

    Alături de Euroconstruct Trading ’98 (o companie controlată de patronii restaurantului Golden Blitz din Bucureşti, Dan Beşciu şi Sorin Vulpescu), de Pa & Co Internaţional (firmă controlată de Costel Căşuneanu), de Romstrade (Nelu Iordache), firmele lui Dorinel Umbrărescu erau fruntaşe în rândul celor care câştigau contracte cu statul. Dacă însă Euroconstruct a intrat în insolvenţă în 2018, la fel cum s-a întâmplat şi cu alte firme proeminente din construcţii, precum Tehnologica Radion (Theodor Berna), Vega 93 (Corneliu Istrate), Delta ACM (Florea Diaconu) sau Straco Grup (Alexandru şi Traian Horpos), Umbrărescu a reuşit să rămână pe linia de plutire în perioadele de agonie pentru infrastructură, doar pentru a reveni în glorie în ultimii ani.

    Domeniul construcţiilor este o industrie vulnerabilă în faţa marilor transformări economice, astfel că ultimele trei decenii au adus atât mărirea, cât şi decăderea unora dintre numele care s-au poziţionat drept cap de afiş în acest sector. Pentru mulţi, cheia succesului au fost contractele publice, lucrările de infrastructură, însă, pe măsură ce acestea au fost tot mai puţine, şi businessurile au fost în scădere.

     

    Diversificare de portofoliu

    Anul 2008 aducea vestea că Dorinel Umbrărescu intră pe segmentul energiilor regenerabile, cu investiţii în ferme de turbine eoliene, ce urmau să fie amplasate pe terenurile de circa 4.000 de hectare pe care le deţinea în comuna Corbiţa din apropierea oraşului Adjud, judeţul Vrancea. „Am realizat un studiu în legătură cu vântul din zona localităţii Corbiţa, o zonă cu vânturi medii. Probabil că va dura cel puţin zece ani până voi finaliza acest proiect”, spunea Umbrărescu în septembrie 2008, an premergător crizei financiare.

    La Registrul Comerţului, el apare astăzi acţionar în două companii cu activitate în producţia de energie electrică: Eco Wind Power şi Energycum W. Prima a făcut afaceri de 366.000 de lei în 2020, iar a doua – de 171.000 de lei. În 2013 Umbrărescu a mai accesat un domeniu, industria bancară, cumpărând, cu 10 milioane de euro, un pachet de 93% din acţiuni la ATE Bank România de la Piraeus Bank (actuala First Bank). Un an mai târziu, ATE Bank îşi schimba numele în Banca Română de Credite şi Investiţii (BRCI). Dorinel Umbrărescu devenea astfel al doilea om de afaceri român care se încumeta să fondeze o bancă pe timp de criză, după Valer Blidar, care lansase în 2009 Banca Feroviară.

    „Doresc o creştere lentă şi sănătoasă, nu doresc un profit imediat şi nesănătos”, spunea Dorinel Umbrărescu, în februarie 2014. Pentru a garanta încrederea pe care o avea în banca proaspăt achiziţionată, a deschis la BRCI conturi personale şi ale firmelor UMB Spedition şi Tehnostrade. Doi ani mai târziu, el închidea cele şase sucursale din teritoriu şi începea planul de exit din banking, după ce adunase, în patru ani de funcţionare, pierderi de 80 de milioane de lei. În 2020, i-a vândut BRCI lui Sanjeev Gupta, miliardarul indian cu cetăţenie britanică ce a cumpărat combinatul Sidex Galaţi, actualul Liberty. Sanjeev Gupta a preluat în nume personal, prin această tranzacţie, împrumuturile subordonate prin care familia Umbrărescu finanţa BRCI din 2015. Umbrărescu nu s-a ţinut departe nici de imobiliare, cumpărând, în 2014, o clădire Romtelecom din Bucureşti cu 4,5 milioane de euro, în zona Ştefan cel Mare – Floreasca.

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Ce hotărâre a luat o femeie din România după 10 luni în care a fost refuzată de angajatori, pentru că aceştia preferau să angajeze candidaţi mai tineri

    Anca Dragomir a decis să intre în mediul antreprenorial după aproape un an în care a căutat fără succes un job. A început de la zero în domeniul comerţului online, alegând o nişă despre care crede că va fi mereu căutată – hainele şi jucăriile pentru copii – iar din 2016 şi până în prezent, aceAsta a înregistrat creşteri constante ale veniturilor.

    Am înfiinţat businessul după o perioadă mai puţin fastă, tulbure, în viaţa mea personală şi profesională, o despărţire în familia mea, iar după scurt timp, căutarea fără succes a  unui alt job – trecuseră 10 luni şi eu ajungeam între ultimii trei candidaţi, întotdeauna era aleasă varianta mai tânără, drept urmare am spus că trebuie să fac ceva fiindcă altfel nu ajungeam nicăieri”, a povestit antreprenoarea în cea mai recentă ediţie a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace.

    Anca Dragomir a dezvoltat un business axat exclusiv pe comerţul online, respectiv comercializarea de articole pentru copii (haine pentru copii, încălţăminte pentru copii şi jucării). Compania sa importă produse direct din Europa şi din Asia, dar a dezvoltat o secţiune unde se vând şi produsele unor jucători din România. Antreprenoarea a povestit în cadrul celei mai recente ediţii a emisiunii ZF Ecosistemul Marketplace că a lansat businessul la finalul anului 2015, în lipsa găsirii altor oportunităţi profesionale.

    S-a gândit să intre în acest business pornind de la ideea că „întotdeauna vor fi căutate produsele pentru copii”. A început cu investiţie de 5.000 de euro, direcţionaţi în dezvoltarea site-ului, în configurare şi în alte aspecte tehnice. „După un timp, am constatat că trebuie investit şi mai mult, este un business care se bazează pe diversitate, oamenii trebuie să vadă multe produse ca să aleagă unul şi, în plus, trebuie investit şi în aspectele tehnice.” Businessul a evoluat bine, în contextul în care cifra de afaceri a crescut de la an la an la an, ajungând în 2020 la peste 30.000 de lei. În prezent, circa 70% din venituri sunt generate de platforma marketplace a eMAG.

    CITITI AICI MATERIALUL INTREG