Tag: adrian sirbu

  • Adrian Sârbu: Bugetul pe 2024 este la fel de fake ca şi cel pe 2023 şi se bazează pe minuni

    Nemo: Gâlceava pe buget s-a încheiat. Parlamentarii l-au adoptat cu 299 de voturi pentru şi 82 împotrivă. Printre opozanţi au fost membrii AUR, care au părăsit sala de plen pe motiv că PNL şi PSD nu au acordat majorarea promisă de 40% profesorilor. Ciolacu s-a lăudat că bugetul pe 2024 este unul axat pe investiţii, construit în jurul patriotismului economic şi va duce la crearea a 80.000 de noi locuri de muncă. Deci a reuşit democrativa să-şi îndeplinească obiectivul. A trecut bugetul, a trecut reforma fiscală.

    Adrian Sârbu. Nu există nicio reformă fiscală. Asta e o cacealma cu reforma fiscală. Ca şi restructurarea guvernamentală. Au amânat-o 6 luni, da? Să fim serioşi, îi credea cineva? Nu a crezut nimeni asta. Bugetul pe 2024 este la fel de fake ca şi cel pe 2023 şi el se bazează pe minuni.

    Hofi: Creştere economică.

    Adrian Sârbu:  O creştere economică generată de cine? Păi nu de bugetari, că ei sunt la cheltuit bani, de toţi fraierii ca noi. Dl. Ciolacu nu a vorbit aşa, că va crea domnia sa 80.000 de locuri de muncă. România are potenţial să creeze 500.000 de locuri de muncă, fără să vină dl. Ciolacu.

    Nemo: Ba chiar are nevoie să vină srilankezi.

    Adrian Sârbu: Exact. Ce să mai vorbim că noi alungăm românii din ţară şi oferim altora oportunităţi. Bravo! Vin 70 miliarde de euro. Alea sunt investiţii. Din astea, îmi permit să vă atrag atenţia, că este o cifră de aproape 3 miliarde de euro care sunt pentru consultanţă. Mi-aş dori să am timp să urmăresc cine sunt beneficiarii acestei consultanţe. Deocamdată, dl. Ciolacu se bazează la investiţii pe fondurile UE. Simplu. Nu trebuie să se ocupe Ciolacu de investiţiile României. Nu trebuie să se ocupe niciun politician de ceea ce trebuie să se ocupe investitorii, şi antreprenorii, şi operatorii din economie. Nu, ei trebuie să se ocupe cu asigurarea securităţii României, care e complexă. Creşterile sunt infime. Şi cu asigurarea unui alt element de securitate pe termen lung şi anume Educaţia. Educaţia în România are nevoie de 20% din PIB. Securitatea României are nevoie de 20% din PIB. Şi o să mă întrebi, restul de 60% mai acoperă? Păi nu trebuie să acopere şi o să vorbim puţin de buget, nu acum. Asta e toată situaţia. Îl preocupă pe dl. Ciolacu securitatea României? Nu. De ce? Pentru că pe dl. Ciolacu îl preocupă securitatea domniei sale, a partidului domniei sale  şi a celor care îl votează, care sunt bugetarii.

     

  • Adrian Sârbu: Avem o emergenţă a business-ului în politică. Exemplul este Elon Musk. Dacă ar fi români, oamenii de business români s-ar apuca de treabă şi s-ar implica în politică

    Nemo: Cealaltă parte a sondajului i-a vizat pe oameni importanţi, pe liderii din afara României. Variantele au fost Sam Altman, CEO Open Ai, Joe Biden, îl ştie toată lumea, Bill Gates nu mai are nevoie de prezentări, la fel ca şi Xi Jinping. Giorgia Meloni, uite. Vedem imediat pe ce loc se va clasa. Narendra Modi, prim-ministrul indian, Elon Musk, CEO la diverse companii, Tesla, Starlink, X şi câte o mai avea el acolo. Vladimir Putin, Mohamed bin Salman şi cu voia dvs, pe ultimul loc, doar în ordine alfabetică, Volodimir Zelenski.

    Hofi: Ia uite, se învârt bilele acolo. Zelenski, Putin. Ăsta e meciul. Zelenski vs Putin. Detaşaţi, aş spune, pe primele două poziţii, împreună au 42%. Ce transmite?

    Adrian Sârbu: Că suntem în război mondial. Asta transmite, da? Xi Jinping lângă Putin, Biden şi el mai jos. Din nefericire, dacă Biden nu era Biden, era Biden de acum 20 de ani, nu de pe vremea când a fost argatul lui Obama şi au distrus imaginea şi poziţia Americii în lume, amândoi, posibil ca Zelenski şi el să fi fost pe primele poziţii, ca şi câştigători anul ăsta. Ceea ce e normală, şi iacă-tă spectatorii noştri au consacrat asta, e prezenţa lui Elon Musk. De ce? El se îndreaptă cu paşi mari către titlul de oligarh global. Şi aici puţin nuanţat. De ce? Deci are declaraţii, are opinii. Şi, odată cu cumpărarea Twitter-ului, prezenţa lui în politică a devenit omniprezenţă. Decizia lui de a lăsa Twitter-ul deschis tuturor vocilor, e o decizie politică şi ideologică.

    Hofi: Îi laşi pe toţi să vorbească.

    Adrian Sârbu: Evident. Şi el este reprezentantul a ceea ce se numeşte curentul libertarian. Adică toată lumea are toate drepturile. Să ai o astfel de unealtă, cum e Twitter-ul acum, actualmente X,  şi să-ţi aplici această ideologie politică e o acţiune de mare forţă. Deci, dl. Musk e singurul om de business prezent în câmpul puterii explicite în 2023. De ce? Pentru că el vrea să facă asta. Şi mai spune ceva. El vrea şi poate să facă asta fără să fie actant politic, fără să fie operator politic. Fără să fie senator, fără să fie în Camera Reprezentanţilor, fără să fie birocrat. El ne spune că poţi… e un bun exemplu pentru dl. Şucu şi cetăţenii ăştia din România care… îi numesc cetăţeni că… ar trebui să-i numesc români. Dacă ar fi români, s-ar apuca de treabă şi s-ar implica în politică. Şi nu, repet, să devină primari. Poate să devină şi primari. Şi să influenţeze soarta României din poziţia pe care o are fiecare în comunitatea lui. Fraţii Pavăl sunt stăpânii Bacăului. Stăpânii. Păi ar trebui Bacăul ăla să fie între cele mai puternice oraşe din România şi cel mai bine guvernate oraşe la nivel local. Şi nu numai. Sunt şi alţii. Şi la Cluj sunt foarte mulţi oameni. Ciorcilă. Ciorcilă, ca prezenţă în România, în business, anul ăsta, definitiv prezenţa Băncii Transilvania e cea mai spectaculoasă. Ciorcilă nu se bagă. L-am pus acolo ca să vedem şi noi cum îl apreciază oamenii. Mă întorc la Elon Musk. Avem un război şi principalii lui reprezentanţi sunt percepuţi ca fiind în câmpul puterii. Avem o emergenţă a business-ului. Elon Musk, Sam Altman, unde este acolo, ceea ce ne arată că deciziile de putere la nivel global vor fi încet-încet împărţite şi cu comunitatea de business. În America, asta e o certitudine, nu Biden conduce, ci conduc cei care îl finanţează.

     

    Rezultate sondaj Mediafax, ZF şi Aleph News

    Cine s-a afirmat în câmpul puterii, în 2023, la nivel global?

    Volodimir Zelenski- 22%

    Vladimir Putin- 20%

    Xi Jinping- 15%

    Joe Biden- 14%

    Elon Musk- 11%

    Giorgia Meloni – 6%

    Sam Altman-6%

    Mohamed bin Salman – 4%

    Bill Gates – 1%

    Narendra Modi- 1%

     

     

     

  • Adrian Sârbu: Ciolacu i-a stins lumina lui Iohannis când nu era acasă

    Hofi: Cine s-a afirmat în câmpul puterii din România în 2023. Variantele de răspuns Marcel Ciolacu, Horia Ciorcilă, de la Banca Transilvania, fosul director al SRI, Eduard Hellvig, apoi,  Klaus Iohannis, Mugur Isărescu, fraţii Pavăl, George Simion, Dan Şucu, Zoltan Teszari sau Dorinel Umbrărescu, de la autostradă, cum ar fi. Nemo, cine a câştigat?

    Nemo: Nici măcar nu pariez. Sunt absolut convins că el a câştigat. Dl. Iohannis, el e câştigătorul. A jucat extraordinar în politica externă. A fost în Asia, în turneu, a promovat interesele României acolo. Japonia. A făcut acel tur abc în America de Sud, acum a încheiat apoteotic în Africa. Deci, cum? Nici nu se pune în discuţie.

    Hofi: Ca Leonard Doroftei. E campion mondial.

    Nemo: Iohannis, clar. Dl. Adrian Sârbu, pe cine mizaţi? Vedem imediat şi rezultatele.

    Adrian Sârbu: E la vedere Ciolacu.

    Nemo: Ciolacu? Hai să vedem.

    Hofi: Eu am răspuns Ciolacu când m-a întrebat Marcela acum o săptămână. Marcel Ciolacu pe primul loc, 29%, urmat de Dorinel Umbrărescu, 28%, omul care construieşte cele 7 segmente de autostradă din Moldova. Omul care face practic autostrăzile de la noi. George Simion 15%, fraţii Pavăl 7%, Dan Şucu, ia uite-l, pe locul 5 cu 5%, Iohannis, 4%, în partea a doua a clasamentului, cu Hellvig, Ciorcilă, Isărescu şi miliardarul fără chip, Zoltan Teszari, câte 3%. Ciolacu seamănă cu Iohannis în vreun fel?

    Adrian Sârbu: Nu, Ciolacu i-a stins lumina lui Iohannis.

    Nemo: Când?

    Hofi: Când nu era acasă?

    Adrian Sârbu: În ultimele două luni. Exact, când nu era acasă. De ce? Nu pentru că ar fi Ciolacu un geniu şi Iohannis nu ar fi, pentru că ei sunt parteneri de coaliţie, da, şi deocamdată această coaliţie a fost dictată de Iohannis. Deci, dl. Ciolacu a reuşit un spectacol anul ăsta şi de imagine, şi de acţiuni. Evident povestea cu Schengen-ul este foarte bună. M-ai întrebat când i-a stins lumina lui Iohannis. I-a stins când a făcut declaraţia cu Schengen-ul, săptămâna trecută. Foarte bine a făcut. Dl. Iohannis e pe alt parcurs, va fi noul Dorel al Europei cu politica externă. Numai că unul cu politica externă trebuie să fie bullsheeter, cum spun americanii. Adică să vorbească mult şi degeaba. Eu nu ştiu cum o să reuşească dl. Iohannis. Cred că o să-şi bage un ChatGpt şi să vorbească un ventriloc pentru el. Că altfel…

    Nemo: Îl ia pe Ion de la Guvern, dacă o mai exista.

    Adrian Sârbu Nu, eu cred că o să-i facă ăştia care îl împing acolo un ventriloc. Vorbeşte altul pentru el. Sau soţia. Deci, iacă-tă că Umbrărescu este creditat ca emergent în câmpul puterii după Ciolacu şi dacă te uiţi în media în România omul are 1% sau poate 1 la mie din expunerea lui Ciolacu. De ce ştiu românii că Umbrărescu e un om serios? Pentru că e un om care face ceea ce dl. Iohannis a promis. Adică face şi tace. Şi iacă-tă că e acolo. Şi Şucu e sus, şi încă nu e cunoscut pentru ce face. Face lucruri extraordinare. Şi fraţii Pavăl fac. Puteau să fie mai sus.

    Ce a făcut Iohannis pentru România anului 2023 în câmpul puterii? Nu a făcut pentru România. Pentru el a făcut! Parcursul de putere al lui Iohannis este despre ce a făcut pentru el, etapă de etapă a carierei lui politice. Exclusiv. Numai că noi l-am bănuit că el face ceva şi pentru noi, l-am bănuit, noi l-am învestit cu această aşteptare a noastră. Dar omul nu ne-a spus de la început, dar prin fapte ne-a spus că nu-l interesează aşteptările noastre, ci numai ale lui. Aşteptarea lui acum e să-şi ia un job. Şi eu cred că el urmăreşte un job european. Într-o vreme se sugera că ar putea fi şi preşedintele Consiliului European, să fim serioşi, sau al Parlamentului European. Cred că pe e pe undeva pe la … cetăţeanul ăsta pe care îl cheamă Borrell, Azorel, Dorel, deci e un fel de Dorel al politicii externe Borrell ăsta. Un om mai jenant, cu performanţe care, din lingăul lui Putin, a ajuns unul care îl înfrunta pe Putin de nu mai ştiai ce se întâmplă cu el. Te speriai. Ce-ai păţit măi, Dorel Borrell? Deci eu, aşa cum îl văd pe dl.Iohannis că s-a plimbat… Ce nu-i păsa lui de români până acum… şi-a luat un avion, pe banii noştri, normal, că îşi permite… Deci, eu cred că dl. Iohannis a ieşit deliberat de pe scenă mai devreme că nu-l mai interesează România.

    Hofi: Câştigătorul acestui top va fi şi câştigătorul anul viitor? Şi-a făcut Ciolacu cărţile pentru anul viitor?

    Adrian Sârbu: Aşa crede, aşa crede. Ciolacu a fost foarte activ. Toate acţiunile lui au fost surprinzătoare în oglinda non-acţiunilor lui Ciucă şi a non-existenţei lui Iohannis. Deci nu era foarte greu să faci ceva când alţii nu au făcut nimic, da? Şi coerent ce a făcut el. Dar obiectivul lui Ciolacu nu ni-l spune. Şi ce face Ciolacu? Ne-a arătat astăzi prin aprobarea bugetului. El se preocupă de cei care or să îl voteze. Bugetul României nu e pentru România. E pentru România la capitolul Venituri, adică românii să dea banii. La capitolul Cheltuieli este pentru bugetari şi pentru cei care trăiesc din aceşti bănuţi, frumoşi. Vreo 130 miliarde de euro probabil anul viitor.

     

    Rezultate sondal Mediafax, ZF, Aleph News

    Cine s-a afirmat în câmpul puterii, în 2023, în România?

    Marcel Ciolacu – 29%,

    Dorinel Umbrărescu- 28%

    George Simion – 15%

    Fraţii Pavăl- 7%

    Dan Şucu- 5%

    Klaus Iohannis- 4%

    Eduars Hellvig – 3%

    Horia Ciorcilă – 3%

    Mugur Isărescu- 3%

    Zoltan Teszari- 3%

     

     

  • Adrian Sârbu: Suntem de doi ani în război şi ne prefacem că nu ştim asta. România nu face nimic, nici măcar să arate că se pregăteşte să se apere în cazul unei agresiuni

    Nemo:  15 contra 1. Toţi împotriva lui Putin. Rusia are lista de candidaţi pentru alegerile prezidenţiale din martie anul viitor. Chiar dacă luptă împotriva altor 15 aşa-zişi adversari, care şi ei vânează fotoliul de la Kremlin, Putin aproape că are în mână mandatul care îl va ţine în fruntea Rusiei pentru încă 6 ani. Opoziţia e redusă la tăcere.

    Hofi: În timp ce încrederea în armata ucraineană creşte, Zelenski se prăbuşeşte în sondaje. 96% dintre ucraineni îşi pun încrederea în militari, aproape 90% în şeful Armatei Ucrainei, generalul Valeri Zalujnâi, iar în Zelenski mai cred doar 62%.

    Nemo: Văd că toată planeta încă e preocupată de ceea ce se întâmplă în Rusia, în Ucraina şi în războiul dintre cele două ţări.

    Adrian Sârbu: Pentru că suntem în al treilea Război mondial şi nu vrem să acceptăm asta. Care va dura, după părerea mea, 10 ani, va trage absolut toată lumea în conflicte, întâi regionale şi având în vedere aşezarea blocurilor deja între lumea lui Xi şi Putin şi lumea lui nu ştiu cine, că ţi-e puţin jenă să spui că e lumea lui Biden sau a lui Trump. E lumea democraţiei fără lideri. Dacă ne-am duce puţin 20 de ani înainte, în 2040, nu, în 2050 că tot se laudă chinezii că în 2049 o să fie noua Americă. Şi ne-am întoarce înapoi, am descoperi cum omenirea a trecut prin acelaşi proces de orbire într-o perioadă de bunăstare, de nesimţire într-o perioadă de bunăstare şi în care psihopaţii, triştii, refulaţii, nereuşiţii au ieşit în faţă. Ce face astăzi Putin în discursul ăsta… deci e un discurs de tip Hitler Nurenberg în care el a spus aşa: domne, Hitler spunea aşa: toţi germanii, toţi cetăţenii germani din afara graniţelor Germaniei sunt cetăţeni înăuntru graniţelor Germaniei. Şi diverşi cetăţeni de atunci de la putere, din Europa puternică, cu mari puteri, Franţa, Anglia, se făceau că nu aud. Rezultatul? În 1940, Hitler era stăpânul Europei. Acum discursul lui Putin e: totul e al Rusiei, inclusiv fostele ţări comuniste. Şi dacă vreau vă mai spun că şi o bucată din America e a Rusiei. Alaska, California. Acum zice: nu, eu ocup Ucraina, care e a compatrioţilor mei. Ce termen pervers de propagandă. Compatrioţi. Exact aşa spunea şi Hitler. Vasăzică nu mai sunt cetăţeni ruşi, nu, domne, sunt compatrioţi. Nemo, ce eşti tu, mă? Păi sunt român. De mâine eşti compatriotul meu. Şi ce înseamnă asta? Păi blocul în care locuieşti tu e al Rusiei, că eşti compatriotul meu şi trebuie să te alătur de patria-mamă. Asta spune psihopatul ăsta.

    Totuşi, suntem de doi ani în război şi ne prefacem că nu ştim asta. În cazul nostru, al României, şi mult mai grav al conducătorilor, e un act de iresponsabilitate trădătoare. Ne facem că nu înţelegem, ne dorim ca ucrainenii să-l oprească pe Putin. Noi ne-am complăcut în singurul model valabil după 1989, care este apartenenţa la UE. Din păcate, UE, prin lideri foarte slabi şi foarte neinteresaţi, nu şi-a urmărit mandatul. În condiţiile în care România astăzi, de doi ani de zile nu face nimic, măcar să arate că se pregăteşte să se apere în cazul unei agresiuni care, în cazul nostru, este de 360 de grade.

    Hofi: Aţi spus mai devreme că SUA sunt cumva garantul României şi cu siguranţă nu putem neglija acest lucru.

    Adrian Sârbu: Şi ce o sa facă? O să vină americanul să lupte pentru tine aici? Eşti convins?

    Hofi: Nu luptă pentru mine, luptă pentru ei aici.

    Adrian Sârbu: Păi are experienţa Vietnamului, las-o jos, las-o jos. Au experienţa Vietnamului.

    Hofi: Dl. Sârbu, în Vietnam a fost război mondial? În Afganistan a fost război mondial?

    Adrian Sârbu:  Păi eram în război. Războiul Rece a fost un război, Hofi. A fost un război.

    Hofi: Atunci de ce spuneţi că este al treilea Război Mondial?

    Adrian Sârbu: Pentru că nu aveai atât de multă forţă economică şi militară de partea oligarhilor, şi populaţie, cum ai acum.

     

  • Adrian Sârbu: Ziarul Financiar a crescut, s-a bătut, a câştigat în fiecare zi. România de azi stă pe ceea ce am făcut noi, antreprenorii de business, pe milioane de oameni cărora le-am creat un viitor

    Cine ar fi crezut că acum 25 de ani, vineri, 13, o să se nască un produs care o să supravieţuiască 25 de ani? Pun pariu că nimeni.

    Sincer, am crezut eu. La fel de mult am crezut că următorii 25 de ani vor fi cât 100. Nu au fost, au fost 25. Chiar şi pentru guvernatorul Mugur Isărescu şi pentru Banca Naţională, entităţi eterne, pe care ne bazăm.

    Mi-ar mai trebui vreo 100 să termin sau să cred că voi termina proiectele pe care le aveam în cap în 1998, ce să mai vorbesc de cele pe care le am în cap azi.

    Poate că Banca Naţională ne dă şi nouă din rezervă încă 100 de ani, celor de la Ziarul Financiar. Poate chiar şi mie.

    Ceea ce noi am încercat şi încercăm în fiecare zi să transmitem este imaginea autorităţii”

    Deocamdată, ne reglementează Banca Naţională emoţional şi ne ”ocrotează”, ca să zicem aşa. Mă simt extraordinar de bine când intru în această instituţie veche, care nu e deloc obosită, e tânără, e fresh. Pentru că am sentimentul autorităţii.

    Ceea ce noi am încercat şi încercăm în fiecare zi să transmitem în universul nostru, al informaţiei de business, al opiniei de business, al dialogului de business, al proiecţiilor de business, al trecutului, prezentului şi viitorului României ca economie şi României ca stat, este imaginea autorităţii.

    Imaginea autorităţii nu poate să existe fără oglinda care sunteţi dumneavoastră, voi. Vă mulţumesc că sunteţi de faţă, vă mulţumesc că sunteţi în viaţă, e mare lucru că am reuşit.

    Vreau să vă spun că probabil acest proiect este proiectul în care am investit cel mai puţin din punct de vedere al timpului. Aşa cum noi, din nefericire, investim cel mai puţin timp în copiii noştri şi în ţara noastră. Am investit timp mai puţin, evident knowledge, evident resurse, dar ceea ce am reuşit ca investiţie a fost investiţia în oameni.

    Acest produs a crescut, s-a bătut, a câştigat în fiecare zi. În primul rând, v-a câştigat interesul, v-a câştigat atenţia, v-a câştigat simpatia şi fundamental loialitatea, până când şi-a câştigat ceea ce era esenţial în ceea ce vă priveşte: autoritatea de a spune ceva. Că transmiteam un mesaj al Băncii Naţionale, că criticam Banca Naţională – am mai făcut asta.

    Am făcut asta cu continua şi adânca credinţă că avem şi noi dreptul să avem instituţii, mai mari, mai mici.

     

    În ultimii 25 de ani, noi am creat România de azi. Puteam face mai mult”

    Suntem aici într-o instituţie pe care au creat-o oamenii de business din România, nu au creat-o ceilalţi. Au creat-o oamenii de business care au condus România, ceea ce dumneavoastră, voi, nu vreţi să faceţi. Oamenii de business care, în ipostazierea lor în funcţiile politice, au recompus România acum 100 de ani, i-au dat o Constituţie acum 100 de ani, în 1923, care au supravieţuit, şi care astăzi, sunt cu noi în sală, la televizor.

    Suntem baza existenţei României. O Românie  care a crescut în ultimii 25 de ani cu o medie de peste 3%. Eu cred că puteam să facem mult mai mult. Eu cred că 5% în ultimii 25 de ani era ceva totalmente achievable. Eu cred că, dacă nu tratam România aşa cum ne-am tratat copiii, “lasă că au de toate, e bine, o să crească singuri”, ar fi crescut crescut bine. Alţii nu au crescut. România a crescut bine, dar nu suficient de bine.

    Eu vă văd pe fiecare dintre voi, pe cei care sunteţi în sală şi care nu sunteţi în sală. Vă văd în fiecare dimineaţă când citesc şi eu Ziarul Financiar. Printul îl citesc la 2 noaptea. Dimineaţa citesc online-ul, care e foarte bun, şi sper să evolueze şi mai mult.

    Sper să ne vedem pe 23 noiembrie când vă vom premia pe voi, cei care aţi creat România care e azi.

    „BNR a mentorat Ziarul Financiar. Ne-a dat o ancoră de autoritate şi de aia suntem aici”

    Unde era România în 1998, ne spune domnul guvernator. Nu avea nicio cultură a business-ului sau avea o altă cultură a business-ului.

    Această instituţie, BNR,  a mentorat, a ocrotit discret produsul nostru. Ne-a dat o ancoră de autoritate şi de aia suntem aici şi nu am niciun fel de nelinişte şi jenă în a-i mulţumi adânc.

    Domnul Dan Şucu, pe care îmi face plăcere să vi-l prezint –  dacă nu îl cunoaşteţi, dacă nu sunteţi iubitori de fotbal – îmi este de 2 ani partener în Ziarul Financiar. Dan mi-a întins o mână de ajutor când aveam nevoie, deşi îl durea mâna, că era operat, dar a întins-o, şi era o mână, nu un deget. Îi mulţumesc.

    „Următorii 25 de ani sunt mult mai challenging pentru România decât cei care au fost”

    România de astăzi e România pe care aţi creat-o, cei care vă uitaţi la această conferinţă. E un moment în care ne reamintim că putem face şi noi ceva. Am putut şi am făcut. E o Românie creată de antreprenori români, manageri care operează mai mult de jumătate din economie, şi mult mai mult, nu ştiu exact câţi manageri sunt în multinaţionale.

    E o economie susţinută, solidă, pe care cine se plimbă arogant, trufaş? Leul. Am auzit că vrea cineva să facă leul mai mic faţă de euro, să fie mai mic de 5 lei per euro. E bine aşa să ne jucăm puţin, dar această economie unde leul trăieşte în bunăstare nu exista în 98, nu era nimic.

    Eram foarte entuziaşti, am rămas. Nu ştiam nimic din ce se va întâmpla, dar eram convinşi că va fi bine. Am făcut foarte multe lucruri bine, România de azi stă pe ceea ce noi am făcut, pe milioane de oameni cărora le-am creat un viitor. României i-am creat un viitor.

    Astăzi, dacă ne uităm la următorii 25 de ani, suntem mai puţin pozitivi. Nu văd de ce. Eu sunt foarte pozitiv, chiar dacă nu îmi dă banca 100 de ani împrumut, o să fac tot posibilul să fac rost, cu prieteni, cu colegi. Îi găsesc eu de undeva, pentru că mai avem foarte multe lucruri de făcut şi următorii 25 de ani după părerea mea sunt mult mai challenging pentru România decât cei care au fost.

    Acum 25 de ani reuşisem să îi păcălim pe partenerii din NATO, aproape ne primiseră, mai aveam puţin şi ne dădeau şi foaia de parcurs de la UE. Le-am primti, am făcut ce am făcut, dar de acum încolo suntem într-o altă lume.

    Următorii 25 de ani sunt mai challenging decât au fost. Îmi permit să vă reamintesc asta, că e bine să ne gândim că ceea ce nu am făcut 25 de ani, ar fi cazul să facem pentru ţara asta.

    România nu mai poate supravieţui în forma în care există azi. Nu mai poate. Va fi fie disoluţionată într-o Europă care ea însăşi este o Europă a imposturocraţiei.

    Ne bucurăm că suntem în Europa şi în NATO. Ne întrebăm azi cine e liderul Europei, ne întrebăm cine e liderul NATO, cine se ridică mâine şi spune că ”pe aici nu se trece, Putin” din NATO.

    Cine se ridică din Europa şi spune ”redevenim liderii lumii”. Am fost originea lumii, am fost originea Americii, poate China să fi fost originea Asiei– redevenim liderii lumii. Cine din Europa, cine din România?

    Ce aşteptăm? Avem copii care aşteaptă de la noi mai mult şi care tot ceea ce am făcut consideră că e de-a gata, e gratis, e venit din cer. Dacă credeaţi că veniţi la o aniversare la care o să ne lăudăm unii pe alţii pentru ce am făcut – ştim ce am făcut, lucruri extraordinare, fiecare dintre noi, întrebaţi-vă ce avem de făcut în următoarea sută de ani, care nu va dura mai mult de 10-15 ani, cu tot ajutorul Băncii Naţionale. Anii aceştia 25 de ani au trecut extraordinar de uşor, am sentimentul că i-am cheltuit cu furie.

    „Ce avem de făcut este să răspundem la nişte provocări uriaşe. România nu e pregătită pentru viitor”-

    Vă mulţumesc că sunteţi în viaţă şi că sunteţi cei care sunteţi, fără vorbe goale.

    Vreau să vă reamintesc că puteţi conta pe Ziarul Financiar.

    Poate că instituţia numită ZF va creşte mai mult în autoritate, poate ar fi putut creşte mai mult dacă fiecare dintre voi aţi fi cumpărat câte 10 abonamente pe zi, chit că nu le citeaţi, le făceaţi cadou, sau le dădeaţi la copii să împacheteze sandwich-ul de dimineaţă, nu pentru că nu ar fi avut altceva,  dar cu ocazia asta poate ar fi ştiut să şi citească mai bine şi ar fi ştiut mai mult din istoria şi business-ul României.

    Nu contează ce a fost, am făcut lucruri extraordinare, ce avem de făcut este să răspundem la nişte provocări nu extraordinare, uriaşe. România nu e pregătită pentru viitor, AI-ul nu există, securitatea României nu există, economia României nu are suficiente rădăcini ca să supravieţuiască fără pieţele la care este ancorată.

    Avem forţă financiară noi, românii? Investim în România? Puţin. Investim în afara României? Puţin.

    Am cumpărat Moldova în aceşti 30 de ani? Deloc. Decât să o cumpere ruşii mai bine o cumpărăm noi. Decât să fure infractorii miliarde din bănci, mai bine luam noi băncile. Cinste celor care au business în Moldova. Nu sunt un obsedat al României mari, dar obligaţia noastră faţă de Moldova, faţă de Bucovina, există.

    Avem bani, hai să îi investim în România. Avem knowledge. Copiii noştri sunt din proşti mai proşti, în afară de cei pe care i-am trimis afară, crezând că cineva în America, în Franţa, în Anglia îi învaţă. Ce să-i înveţe? Ce să îi înveţe în Franţa, în America? Ştim ce probleme au în universităţi. Anglia mai stă în picioare.

    Noi de ce nu mai avem universităţi? Am avut una, am închis-o, că nu am fost în stare să o ţin. Poate reluăm. De ce nu avem fonduri majore, mari de investiţii, care să exprime puterea şi creativitatea noastră, a românilor? De ce? Pentru că lăsăm tot timpul pe alţii, pentru că suntem prea amabili, pentru că suntem prea îngăduitori?

    Există un discurs politic foarte toxic despre multinaţionale. Multinaţionalele sunt baza economiei româneşti şi vor fi întotdeauna”

    Există un discurs politic foarte toxic vizavi de puterea multinaţionalelor în România. Fake. Multinaţionalele, ca şi comunitatea pe care o reprezentanţi aici, sunt baza economiei româneşti şi vor fi întotdeauna. În ziua când multinaţionalele româneşti vor opera în alte ţări, vom simţi puţin altfel relaţia cu cei care acum 20-30 de ani au început să structureze business-ul din România.

    Nu ştiam nimic acum 25 de ani. Când am făcut primul business plan şi i l-am arătat lui Ronald Lauder, partenerul meu din CME, mi-a fost ruşine de el. Nici nu l-a citit, a zis că ”îmi place de tine, te iau partener în ProTV”. Aşa s-a născut ProTV-ul.

    Nu au venit românii şi au zis că eşti băiat deştept, drăguţ, frumos, ne place de tine, îţi dăm bani să faci ProTV-ul să fie al nostru.

    Cu toate astea, cu banii americanilor, ai unei companii publice, ProTV-ul a existat şi şi-a adus contribuţia. Ziarul Financiar a existat pentru că a existat ProTV-ul, şi şi-a adus contribuţia.

    Şi, vă place, nu vă place, ZF vrea să aducă o contribuţie şi mai mare în următoarea sută de ani. Pe care nu am cum s-o trăiesc singur, trebuie să o trăim împreună, să facem 10-15 ani în care România nu mai creşte la întâmplare, ci creşte constant peste 5%.

    Suntem într-o oportunitate globală fără precedent.

    Suntem în partea bună a lumii. Avem knowledge-ul pe care nu îl aveam acum 25 de ani, şi cine nu-l are, să-l dobândească. Eu îl am şi cred că ştiu ce vreau să fac.

    Îmi mulţumesc şi mie că sunt în viaţă, chiar dacă mi-am mâncat aceşti 25 de ani altfel decât aş fi vrut.

    Vă mulţumesc şi dumneavoastră, doamnelor şi domnilor, cititori, contributori, finanţatori ai Ziarului Financiar, atâta timp cât citiţi, cât cumpăraţi abonamente, cât faceţi advertising.

    Traduc mulţumirile acestea prin cuvântul cu care am închis lungul meu articol de două propoziţii – să ne respectăm Singularitatea.

    O avem, să o continuăm, pentru că este autoritatea cu care ne afirmăm în faţa românilor şi în faţa istoriei. Mulţumesc.

     

  • Adrian Sârbu: Dl. Ciolacu s-a dus să ia 93 de palestinieni cu cetăţenie română, din Egipt. Să nu uite că mai sunt 4 milioane de români, din care foarte mulţi s-ar întoarce acasă, dacă ar avea locuri de muncă

    Hofi: Marcel Ciolacu s-a dus în Egipt să-i preia personal pe românii din Fâşia Gaza. El a ajuns în seara asta în România cu cei 93 de români evacuaţi din cei 103 câţi erau iniţial. 10 nu au reuşit să ajungă la Cairo.

    Adrian Sârbu: Fiecare palestinian din Gaza primeşte o şpagă lunară de 500 de dolari, cash, care vine din Qatar. Banii ăia vin prin Israel sau veneau până în 7 octombrie, că aţi văzut scandalurile că nu le mai dau ălora prin West Bank bani şi aşa mai departe. Ce zici tu că, de bună voie, şi nesilit de nimeni, fiecare cetăţean, inclusiv ăştia 93, cu neveste, cu copii şi ce mai sunt pe acolo, dau câte 50 de parai la Hamas. De ieri, de azi? Nu, de când au primit. Păi de unde a avut Hamas bani să se înarmeze cu armament nord-coreean pe care i l-au livrat ruşii, cu armament de la iranieni. Păi ce, ăia le-au dat moca? De unde au avut bani să facă metrouri când noi ne chinuim să facem un tunel de metrou câte 20 de ani şi nu putem face o autostradă, de 30 de ani, între Bucureşti şi Braşov, da?

    Vasăzică, dl. Ciolacu s-a dus să ia 93 de palestinieni cu cetăţenie românească, din Egipt, în ce scop? Hai să-l întrebăm. De data asta chiar nu înţeleg nimic. Dar să nu uite că mai sunt 4 milioane de români, dintre care foarte mulţi s-ar întoarce acasă dacă ar avea locuri de muncă.

    Şi tocmai dl. Ciolacu le-a luat constructorilor… ştii, că aveam nişte constructori care aveau nişte reduceri la taxa pe salariu, de ce? Umbrărescu mi-a zis. Zice: „Dle, eu i-am luat din Italia. Mă mai ajuta Guvernul, mai puneam şi eu nişte bani” şi un buldozerist… (ce meserie complexă trebuie să fie azi să te duci să-ţi iei înapoi un buldozerist român din Italia)… “şi le dau 9-10.000 de lei, unii câştigă şi 20.000 de lei…” Umbrărescu mi-a zis acum trei luni când i-au tăiat taxa asta şi spunea:  „Eu trebuie să le dau ăstora încă 2000 de lei şi cred că mă las, că nu mai am de unde”. Mi-a zis că are mii de români pe care i-a adus din Italia. L-a chemat dl. Ciolacu pe Umbrărescu, care e unicul constructor român de autostrăzi, care le face cel mai repede şi cel mai ieftin din România? De ce nu l-a chemat lângă Daniel Dines: ”Uite dl. Dines sunteţi cu UiPath, uite ăsta este cu Moldova Path.

    Nu ar trebui luaţi şi ăştia înapoi în România? Nu ar trebui să avem grijă, dle Ciolacu, şi de copiii românaşilor? Că te-am văzut că ţi-ai făcut fotografii cu copii acolo. Bravo, frumos! Dar copiii românaşilor ăstora n-ar trebui să fie şi ei îmbrăţişaţi de primul ministru, Marcel Ciolacu? Şi ca să le spună: „măi copilaşi, nu vă mai dau 300 de lei alocaţie, vă dau anul ăsta 500. Am dat afară 50 mii de „ploşniţe” din buget. Vă dau alocaţie 500 de lei de copil. Mămică cu batic sau fără, uite, îţi dau 500 de lei, dar te rog eu frumos să ştii că banii ăştia trebuie să-i cheltuieşti în felul ăsta. Şi poate la anul îţi dau 700. Cheltuiţi-i la grădiniţă, la şcoală, luaţi-le de toate, învăţaţi-i.

    Şi dl.Daniel Dines vă face softuri ca să învăţaţi în limba română”, da?

     

  • Adrian Sârbu: Marcel Ciolacu joacă un teatru politic foarte bun. El a ştiut şi ştie că nu se va putea opera fără cash în România, în secolul ăsta

    Nemo: Ciolacu pare că nu mai ştie pe ce lume trăieşte. După ce a anunţat cu surle şi trâmbiţe că a găsit soluţia să oprească evaziunea din ţară prin limitarea plăţilor cash, Guvernul s-a răzgândit. De ce? Pentru că societatea nu e pregătită. Până la urmă, Ciolacu rămâne fan cash, ne-a demonstrat-o în pandemie. E, tu ce crezi? Ştie pe ce lume trăieşte?

    Adrian Sârbu: Ce poate să fie mai frumos decât să-ţi numeri cash-ul? Şi vine Ciolacu să-ţi ia plăcerea asta? Păi se poate măi frate?

    Marcel Ciolacu joacă un teatru politic foarte bun. Pentru el, pentru obiectivele lui. Şi a reuşit să ne convingă că e aproape de oameni, cum erau sutele alea aproape de el, în buzunar.

    Eu cred că dl. Ciolacu are şi umor. El a ştiut şi ştie că nu se va putea opera fără cash în România, în secolul ăsta.

    Îţi reamintesc ce-am spus. Obiectivul acestei “revoluţii”, că am vorbit de o „revoluţie fiscală”, a fost să nu se întâmple nimic cu bugetarii, da? Ai văzut vreo măsură de reducere a cheltuielilor bugetare? Eu nu am văzut.

    Hofi: Nici nu şi-au propus asta.

    Adrian Sârbu: Cum facem să reducem cheltuielile bugetare, singura măsură logică pentru un guvern care vrea să administreze responsabil banii unei ţări? Şi îţi reamintesc că obiectivul dlui Ciolacu a fost ca noi românii, nu tu, nu tu, nu eu, noi, românii bugetari, noi românii care luăm decizii asupra banilor românilor. Care? Ăia 110-120 de miliarde din buget, plus 70 de miliarde de la UE şi să nu-l întrebe nimeni ce face cu ei.

    Cu siguranţă că o să facă o sumedenie de lucruri bune despre care o să aflăm în viitor. Aşa cum dl. Grindeanu a mai promovat “o revoluţie”.Şi anume „revoluţia” rutei ocolitoare de la Comarnic.

    În tot ceea ce priveşte celebru pachet fiscal şi deja celebra expresie „s-a terminat cu şmecheria”, de fapt, el (Ciolacu) a iniţiat un nou nivel de smecherie. Şmecheria e „hai să mă fac că vă iau cash-ul ca să vi-l dau înapoi. Nu sunt eu băiat bun?” Ba da. Cine e băiat bun? Marcel Ciolacu. Dar între timp au mai trecut două luni şi nu s-a petrecut nimic. Din buget nu s-a tăiat un leu, deficitul îl mai discutăm în februarie şi dacă avem puţin noroc că e zăpadă… noroc pentru primari e să nu fie zăpadă, cum ştim, trecem de anul ăsta şi poate vin nişte bani de la UE.

     

     

  • Adrian Sârbu: Au aprobare Ursula von der Leyen şi Josep Borrell de la Putin pentru aderarea Ucrainei şi R. Moldova la UE?

    Nemo: R. Moldova şi Ucraina au calea deschisă la aderarea la UE. La mai bine de un an după ce au primit statut de candidat la aderare, Ucraina şi R. Moldova au primit invitaţii să înceapă negocierile. Moldova trebuie să se axeze pe reglementările financiare, dar la fel ca şi Ucraina, şi pe combaterea corupţiei. Ursula von der Leyen i-a promis Moldovei că va fi membră a familiei europene.

    Adrian Sârbu:  De ce azi R. Moldova şi Ucraina sunt în faţă, în condiţiile în care Ucraina e în război cu Rusia? Moldova, cum o vezi tu intrată în UE când Transnistria e a ruşilor? Păi cum intră Moldova în UE altfel decât cu aprobarea lui Putin?

    Nemo: Păi, s-a mai întâmplat asta.

    Hofi: Borrell a şi zis că nu e o problemă.

    Adrian Sârbu: Nu e o problemă, nu? Deci, doamna von der Leyen şi dl. Borell au aprobare de la Putin. Că dacă nu au aprobare, nu cumva i-au dat prin băţul prin gard şi Putin are un prilej să explodeze Transnistria şi să ne vină bombardeaua rusească la 200 de km de România?

    Hofi: Haideţi, vine bombardeaua…

    Adrian Sârbu: Nu vine, nu? Acum e nord-coreeană, că au muniţie nord-coreeană şi au şi drone din Iran pe care le-au descoperit şi prin România

    Hofi: Unde?

    Adrian Sârbu: Din greşeală le-au descoperit nişte ţărani pe câmp şi nu ştiau ce sunt şi cu ocazia asta a aflat şi Armata Română că sunt drone. Dar eu te întreb: de ce această invitaţie nu a venit acum 15 ani, în 2008, când Ucrainei i-a fost refuzat la Bucureşti, prin cârdăşia Merkel, Sarkozy, Putin, Berlusconi, mari oameni de stat, i-a fost refuzat accesul în UE şi accesul în NATO? Că NATO aduce UE, UE n-aduce NATO.

    Hofi: Pentru că atunci UE reprezenta o anumită elită

    Adrian Sârbu: Şi de ce atunci României… chemaţi-l pe Traian Băsescu să vă spună ce i-a spus Merkel: „Nu te mai ocupa tu de Moldova, lasă că ne ocupăm noi. Adică le-o livrăm ruşilor înapoi. Vedem noi care e trade-off-ul”, da? Acum 15 ani trebuia să avem această veste de la UE, aderarea Moldovei, o avem astăzi şi eu vă spun că sunt îngrijorat. Nu vă supăraţi pe mine. Nu atât de îngrijorat cât ar putea să fie dl. Iohannis. Că a fost la un moment dat foarte îngrijorat.

    Nemo: Priveşte cu îngrijorare.

    Adrian Sârbu: Privea, nu era şi îngrijorat, nu?

    Nemo: Doar priveşte cu atenţie şi îngrijorare-.

    Adrian Sârbu: Eu în locul domnului Iohannis…. A dat vreun comunicat în legătură cu chestia asta, aderarea Moldovei?

    Nemo: E la Bruxelles acum

    Adrian Sârbu: Nu trebuia preşedintele României, care e atât de pro Moldova, să dea un comunicat, sau dl. Ciolacu din Egipt, în care să spună: „Salut intrarea Moldovei în UE, pentru care noi, românii, ne-am luptat DELOC de 30 de ani”.

     

  • Adrian Sârbu: Interesul Ungariei este ca România să fie în Schengen numai că Viktor Orban, care deţine puterea, nu execută interesul Ungariei, ci al Rusiei

    Nemo: După ce l-a primit la Bucureşti cu pâine şi sare pe Volodimir Zelenski, Iohannis s-a dus în Ungaria. E prima vizită oficială la Budapesta a unui preşedinte român în ultimii 14 ani. Doar că Iohannis nu a fost primit de Viktor Orban, ci de Katalin Novak, care l-a şi invitat.

    Adrian Sârbu: Dl. Iohannis se scoală dimineaţa, valetul lui, nu ştiu ce grad are, îi aduce costumul călcat, îl ia frumos, se îmbracă, se spilcuieşte aşa un pic şi se duce să se întâlnească cu dna. Katy. Nu ştim de unde a apărut doamna Katalin asta. Dna Katy asta nu reprezintă nimic din Ungaria, dar nimic. Când spunem nu reprezintă nimic din Ungaria, nu reprezintă nimic din puterea Ungariei. Puterea Ungariei e la dl. Orban, care, în semn de respect pentru dl. Iohannis a plecat. Deci, “bine ai venit la noi acasă că noi am plecat de acasă”. Păi dl. Iohannis de ce nu s-a dus să se întâlnească şi cu dl. Orban? Vă spun de ce. Eu cred că atunci când dl. Orban a venit aici, că dl. Orban vine aici ca la el acasă, se duce la tot felul de manifestări culturale. Cam cum arată aceste manifestări culturale la Miercurea Ciuc şi la Sf. Gheorghe? Păi, „Ardealul e al nostru, valahii ăştia împuţiţi să se care de aici din Transilvania, şi noi cu austriecii, cu ajutorul fraţilor noştri ruşi, când or să intre în Ucraina, o să ne luăm Ardealul înapoi”. E un discurs care este în sângele, în sufletul, în somnul dlui Orban, şi, probabil, dl. Iohannis nu a avut timp să-l primească la Cotroceni, că Palatul Cotroceni nu e la Sf. Gheorghe deocamdată. Asta e părerea mea şi motivul e următorul: dl. Iohannis crede că Ardealul e al nemţilor, nu e al ungurilor, şi le-a şi spus “Jó napot kívánok, PSD!”, care era aliat cu UDMR. Deci, a spus foarte clar: “Măi, ungurilor, maghiari, care sunteţi, cum vă spun eu în nemţeşte, bozgori, să nu mai cereţi Ardealul că e al nemţilor. Şi dovada e, noi Germania am investit în Ardeal, şi am învestit şi un preşedinte al României”.

    Nemo: Aşa şi e.

    Adrian Sârbu: Dl. Klaus Iohannis se întâlneşte cu dna Katy de la Budapesta, timp în care, al doilea război regional e în derulare şi noi, România, suntem parte în acest război mondial, cu o dezvoltare regională, pentru simplul fapt că NATO, al cărei lider e America, America, care este partenerul nostru strategic, s-a exprimat foarte clar în favoarea Israelului.

    Ce facem noi? Aşteptăm să ne apere de toată lumea trupele franceze, engleze, burundeze, care o să fie aduse de americani sau trupele americane să ne apere pe noi, când, Doamne fereşte, o să avem vreo problemă. Asta aşteptăm. Şi între timp, liderii noştri se plimbă.

    Am şi eu o întrebare: Ce a obţinut dl. Iohannis în vizita la Budapesta?

    Nemo: Vă spun eu ce a obţinut. A obţinut promisiuni pentru că dna Katalina Novak a spus că atunci când Ungaria va prelua preşedinţia UE va susţine cauza Schengen a României.

    Adrian Sârbu: Dna. Katalin Novak eu sunt absolut convins că susţine cauza Shengen a României. Sunt absolut convins. Ştii de ce? Interesul Ungariei este ca România să fie în Schengen numai că dl. Orban nu execută interesul Ungariei în ceea ce priveşte România şi Bulgaria în Schengen. Execută interesul Rusiei.

    Iar dl. Iohannis ne centrează nouă prafuri, că tot nu a putut livra Schengen-ul, hai să vă livrez praf de Schengen.

  • Breaking News! Există Aleph News! EXCLUSIV. Adrian Sârbu şi Marius Tucă, promisiune în prima zi a lansării postului ALEPH NEWS

    Un dialog direct, onest, natural între doi super-grei ai presei româneşti. O promisiune francă de a-şi respecta telespectatorii Aleph, definiţia unui breaking adevărat, redescoperirea magiei meseriei de jurnalist, povestea lui EU ŞTIU şi vreau SĂ ŞTII şi tu, o enigmatică, sfera magică ce stă la baza universului Aleph.

    Un început de drum şi un nou produs media care ar putea să pună presa pe o altă direcţie, într-un an 2020 nebun ce pare să ne fi resetat întreaga existenţă.

    Ideea. Gândul. Concepţia. Facerea. Aleph. Sfera magică. Aleph News. Omul SMART. Echipă. Jurnalism. Întrebări. Îndrăzneală. Noutate. Inovaţie. Curaj. Un altfel de jurnalism. Un format 9:16 pentru mobil, similar Instagram-ului. Social television. Live pe telefon, pe cablu, peste TOT. Mai aproape decât un Google search. Jurnalişti cu voci puternice, echidistanţi, corecţi – iată câteva dintre cuvintele-cheie care definesc Aleph-ul.

    VEZI AICI: Ediţie specială Marius Tucă Show. Adrian Sârbu: Pentru un jurnalist instinctul de Breaking News e fundamental

    Ce este Aleph News

    Aleph News este primul canal de social television din seria Aleph, concepută de Adrian Sârbu, fiind dedicat spectatorului smart, educat şi suficient material. Cel care vrea să ştie.

    Cum s-a născut ideea Aleph…

    Aleph, imaginat de scriitorul Jorge Luis Borges, este o sferă miraculoasă, în care, din orice punct te uiţi, vezi tot universul în timp şi spaţiu. Adrian Sârbu vede în Aleph o ipostaziere a internetului de astăzi şi o convergenţă a universurilor interior şi exterior ale omului contemporan.

    Ce promisiune şi-au făcut Sîrbu şi Tucă

     

     

     

    „Noi astăzi am aruncat doi termeni în piaţa media, în vlogosferă, în internet şi anume: Aleph şi social television. Ce putem face? Să-i aruncăm şi să-i lăsăm să vedem cum zboară singuri sau încercăm să-i explicăm. Eu zic să încercăm să îi confirmăm prin ceea ce facem. Şi ceea ce facem este proiectul Aleph care astăzi trăieşte prima lui iteraţie, numită Aleph News, un canal de News care va trăi o altă ipostază numită Aleph Business, poimâine Aleph Education, ajungem până la urmă şi la canalul de cultură urbană, numit Smart Tv. Şi poate ar trebui să ne promitem unul altuia, dar mai ales tu ţie, că nu o să îi păcălim pe cetăţenii ăştia care azi au fost fermecaţi de ceea ce au văzut. Ca le-au numit chipuri frumoase de fete şi deştepte,că au numit un alt produs, aş vrea să ne promitem că vom încerca acest proces până îl vom finaliza, în cee ace numim proiectul Aleph.”

    Adrian Sârbu: ,,Hai să-ţi arăt că pot să merg pe aer.”

    M.Tucă: Domnul Sârbu, ca să nu zic Sârbu, de unde vine banii, cum ar spune francezul?

     

     

     

    A.Sârbu: Asta a fost cea mai dificilă componentă a acestui proiect şi din fericire am descoperit că prieteni şi parteneri, dintre care cel mai important este partenerul meu din CME, Ronald Lauder, spre deosebire de cei care erau aşa mai circumspecţi şi care peste un an de zile o să fie fanii acestui proiect, când le-am povestit despre acest proiect au zis: Ce vrei măi, vrei nişte bani? – Da, uite fac povestea asta! Au zis: nu înţeleg… Şi, acum, te rog să reţii ce mi-a spus Lauder. Zice, domnule, eu cred că tu poţi să merge pe ape, dar am dubii că poţi să faci treaba asta, nu văd cum. Hai să-ţi spun ce i-am răspuns. În acel moment m-am simţit Marius Tucă şi am zis domnle, eu sunt Marius Tucă, hai să-i răspund. Şi i-am spus: măi, Ronald, hai să-ţi arăt că pot să merg pe aer.”

    Adrian Sârbu despre meseria de jurnalist

     

     

     

    „A. Sârbu: Deci hai să fim de acord că meseria de jurnalist este a doua cea mai frumoasă din lume. Prima este cea de Jeff Bezos.

    M. Tucă: Aia nu este meserie, ăla e un dat deja!”

    Adrian Sârbu: „Împreună cu colegii mei să reinventăm şi să redescoperim magia, misterul acestei meserii de jurnalist”

     

     

     

    „Astăzi jurnalismul se împarte în două: jurnalismul popular, facebook, youtube, Instagram, e o lume, sunt patru miliarde de oameni care au cont pe facebook şi atunci oamenii ăştia sunt şi jurnalişti, sunt şi consumatori de conţinut jurnalistic, ceea ce este o mare oportunitate azi. Nu a fost niciodată aşa. Presa era consumată de elite. Pe de altă parte, sunt cei care au mai rămas în meseria de jurnalist şi mulţi dintre ei cred ca nu-şi mai au rostul. Ceea ce este incorect. Eu cred că astăzi, mai mult ca niciodată, meseria de jurnalist este cerută, este importantă, în cazul României situaţia este absolut îngrijorătoare şi ceea ce încerc să fac la vârsta mea fragedă de 25 de ani este ca împreună cu colegii mei de 25 de ani să reinventăm şi să redescoperim magia, misterul acestei meserii de jurnalist, cel care încearcă să descopere adevărul, cel care încearcă să restituie adevărul şi cel care este conştient că reprezintă pe cineva. Şi acel cineva este cititorul lui, este spectatorul lui, este cel care are încredere în el.”

    Adrian Sârbu: ,,Pentru un jurnalist, instinctul de breaking news este fundamental”

     

     

     

    „M.Tucă: Faptul că l-am avut o dată invitat pe profesorul Cercel, am făcut emisiunea şi apoi am stat de vorbă la tine în birou şi mi-ai zis ceea ce ştiam şi eu: Marius, asta este de acum înainte! Păi da, nu se mai întâmplă nimic altceva. Şi din momentul ăla, în secunda a doua, ai mobilizat tot ce ţine de redacţia asta, de jurnaliştii de aicea pentru acest breaking news nesfârşit. De la conferinţele în zoom, de la cum erau împărţiţi oamenii şi aşa mai departe.

    A. Sârbu: A fost un super antrenament pentru noi. (…) Pentru un jurnalist, instinctul de breaking news este fundamental.”