Parada a fost deschisa de opt militari care au defilat purtand
drapelul rus si un steag sovietic, cu secera, ciocanul si steaua
comunista.
Timp de mai mult de o ora, in Piata Rosie vor defila tancuri si
transportoare blindate de trupe si vor fi prezentate rachete, iar
zona va fi survolata de avioane, in cea mai ampla parada militara
organizata in Rusia de la destramarea URSS.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Cu George Clooney, Ewan McGregor, recent oscarizatul Jeff
Bridges si Kevin Spacey in rolurile principale, filmul este
ecranizarea destul de libera a cartii omonime scrise de Jon Ronson.
Avem un jurnalist, Bon Wilton (McGregor), care, parasit de sotie si
doritor sa dea lovitura macar in cariera, ajunge in Kuweit pentru a
scrie despre razboiul din Irak.
Cu porti peste porti inchise in nas, Bob da peste subiectul
vietii lui cand il intalneste pe Lyn Cassidy (un Clooney
mustacios), care-i dezvaluie ca a facut parte dintr-o unitate
speciala a armatei Statelor Unite, formata din “razboinici Jedi”
(sic!) specializati pe tot felul de tehnici New Age sau paranormale
pentru a-si interoga, captura si, eventual (cand acesta e o capra),
lichida inamicul.
Cum Bob si Lyn incep o calatorie prin desert pentru a da de urma
lui Bill Django (Bridges), fostul lider al unitatii speciale
supranumite New Earth Army, avem parte si de road-movie, si de film
de epoca (dese flashback-uri spre anii de formare ai unitatii),
flower power, consum de marijuana, capre si o multime de excese
care mai de care mai nepotrivite cu eficienta americana.
Grant Heslov, fostul actor si coscenarist nominalizat la Oscar
pentru “Noapte buna si noroc” (s-ar putea sa-l stiti din “Minciuni
adevarate” al lui James Cameron), debuteaza in regie cu aceasta
aventura dezordonata, dar amuzanta si cu un mesaj mai consistent
decat te-ai putea astepta, care reuneste sub aceeasi palarie (cu
motive indiene) unii dintre cei mai de succes actori ai momentului.
Fara a fi un film despre super-barbati, ba chiar dimpotriva, “Omul
care se holba la capre” este eminamente masculin, prin cadru
netrecand aproape nicio femeie pe toata durata celor 94 de
minute.
Intrebarea-cheie este cat de multi senatori cred ca pot sa
mearga inainte sustinand ca razboiul e de fapt pace, sclavia este
libertate, iar reglementarea activitatii bancilor mari le face
acelor banci o favoare.
Cateva elemente de istorie: aveam un sistem functional pentru
evitarea crizelor financiare, care se baza pe garantiile
guvernamentale si pe reglementari. Pe de o parte, depozitele
bancilor erau asigurate, prevenind aparitia unor imense cozi de
oameni panicati la ghisee pentru retragerea banilor (ceea ce a fost
cauza centrala a Marii Crize). Pe de alta parte, bancile erau
strict reglementate astfel incat sa nu profite de garantiile
guvernamentale si sa-si asume riscuri excesive pe seama
acestora.
Cam din 1980 incoace, totusi, sistemul s-a destramat treptat,
partial din cauza politicilor de dereglementare, dar in special din
cauza inmultirii “fantomelor bancare”: institutii si practici – cum
sunt finantarea investitiilor pe termen lung cu imprumuturi pe
termen foarte scurt – care au recreat riscurile sistemului bancar
de moda veche, fara ca acum sa mai fie acoperit de garantii sau de
reglementari. Ca urmare, in 2007, sistemul financiar era la fel de
vulnerabil la o criza severa pe cat era si in anii ’30. Si criza a
venit.
Si acum? Am recreat, de fapt, garantiile tip New Deal: cand
sistemul financiar a plonjat in criza, guvernul a sarit sa salveze
companiile financiare cu probleme astfel incat sa evite colapsul
total. Si ar trebui sa tineti minte ca pachetele cele mai mari de
salvare financiara au fost acordate in timpul unei administratii
republicane conservatoare, care sustinea ca e profund atasata
valorilor pietei libere. Avem toate motivele sa credem ca aceasta
va fi regula si de acum inainte: cand e cazul, indiferent cine e la
putere, sectorul financiar va fi salvat. De fapt, datoriile
bancilor fantoma, ca si depozitele bancilor conventionale, au acum
o garantie guvernamentala.
Singura intrebare este daca industria financiara va plati un pret
pentru acest privilegiu, daca Wall Streetul va fi obligat sa se
comporte responsabil ca rasplata la sprijinul oferit de guvern. Si
cine s-ar putea impotrivi?
Pai, ce ziceti de John Boehner, liderul minoritatii republicane din
Camera Reprezentantilor? De curand, Boehner a tinut un discurs in
fata bancherilor in care i-a incurajat sa blocheze eforturile
Congresului de a impune reglementari mai stricte. “Nu-i lasati pe
acei neica-nimeni de consilieri ai congresmanilor sa profite de voi
si aparati-va”, i-a somat el. Prin “sa profite” el subintelegea
impunerea unor conditii sectorului financiar, in compensatie pentru
sprijinul guvernamental.
Barney Frank, presedintele Comisiei de Servicii Financiare din
Camera Reprezentantilor, a confectionat rapid insigne cu
“Neica-nimeni de consilier” si le-a distribuit angajatilor
Congresului.
Dar Boehner nu e problema: Frank a obtinut deja o majoritate pentru
aprobarea in Camera a unei reforme financiare solide. Problema este
mai degraba ce se va intampla in Senat.
In Senat, proiectul pus in discutie a fost initiat de senatorul
Chris Dodd din Connecticut. E semnificativ mai slab decat cel al
lui Frank si trebuie intarit, subiect pe care-l voi discuta in
comentarii ulterioare. Dar niciun proiect nu va deveni lege daca
republicanii din Senat stau in calea reformei.
Dar opozantii reformei nu se tem oare ca vor fi catalogati drept
aliati ai tipilor rai (ceea ce si sunt)? Poate ca nu. In ianuarie,
Frank Lutz, strategul republicanilor, a lansat un memoriu despre
cum acestia ar trebui sa se opuna reformei financiare. Ideea lui
principala era ca republicanii ar trebui sa sustina ca susul e de
fapt jos – ca legislatia de reforma este de fapt “o mare lege de
salvare a sectorului financiar” si nu un set de restrictii care sa
le fie aplicate bancilor.
In urma cu cateva zile, senatorul Richard Shelby din Alabama,
intr-o scrisoare care ataca proiectul lui Dodd, a sustinut ca o
parte esentiala a reformei – supravegherea mai stricta a
companiilor financiare mari, importante pentru sistem – este de
fapt o salvare, pentru ca “piata va privi aceste firme ca <prea
mari pentru a cadea> si implicit sprijinite de guvern”. Hm,
domnule senator, piata deja priveste acele firme ca avand o
sustinere guvernamentala implicita, pentru ca o au: orice ar spune
acum oameni ca Shelby, in orice criza din viitor acele firme vor fi
salvate, indiferent care partid este la putere.
Singura intrebare este daca o sa reglementam activitatea
bancherilor astfel incat sa nu abuzeze de privilegiul de a fi
sustinuti de guvern. Si aceasta reglementare – nu viitoarele
salvari – incearca de fapt sa o blocheze adversarii reformei.
Astfel ca avem de-a face cu un razboi intre neica-nimeni si
plutocrati – cei care vor sa impuna reguli de comportament unor
banci scapate de sub control si bancheri care vor libertatea de a
impinge economia pe buza prapastiei, libertate accentuata de
constiinta faptului ca in cele din urma contribuabilii oricum ii
vor salva dintr-o criza. Orice ar spune, realitatea este ca oameni
ca Shelby sunt de partea plutocratilor; americanii ar trebui sa fie
de partea acelor neica-nimeni, care incearca sa le protejeze
interesele.
Potrivit unei note interne adresate Comandantului
Comandamentului Central, generalul David Petraeus, la 17 februarie,
secretarul Apararii, Robert Gates, afirma ca “schimbara de nume
aprobata va intra in vigoare la 1 septembrie 2010, odata cu
modificarea misiunii fortelor americane in Irak”.
Gates argumenteaza ca schimband denumirea odata cu schimbarea
misiunii – retragerea trupelor combatante americane conform
planului – Statele Unite transmit “un semnal puternic ca
Operatiunea Iraqi Freedom s-a incheiat si ca trupele actioneaza
intr-o noua misiune”.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Este evident ca nu vrem ca Iranul sa devina o putere militara,
dar nu avem in vedere altceva in afara de sanctiuni”, a spus ea, la
postul de televiziune prin satelit Al-Arabiya. “Incercam sa
schimbam comportamentul iranian si comunitatea internationala
incearca, unita, sa trimita Iranului mesajul ca este timpul sa isi
clarifice intentiile”, a subliniat Clinton.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Inscriptionarea cu “coduri biblice” – trimiterile la capitole si
versete – a unor echipmenete militare folosite de militarii
americani si britanici in Afganistan a stranit un scandal politic
la Washington si Londra, dar si reactia vehementa a musulmanilor
din SUA. Dezvaluirea initiala, facuta miercuri intr-un reportaj al
ABC, avea sa genereze o cascada de reactii, dintre care Mediafax
le-a sintetizat pe cele mai semnificative.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
Premierul britanic Gordon Brown a anuntat saptamana trecuta ca trupele din Irak se vor injumatati, intr-o prima faza urmand sa aiba loc "o retragere supravegheata", pana la 2.500 de militari britanici pana in primavara lui 2008, dupa care ar veni retragerea restului trupelor, spre 2009. Presa a comentat ca promisiunea lui Brown, atat de atractiva pentru cei ce au criticat implicarea tarii in razboiul din Irak, nu e decat un mod de a vinde opiniei publice mai usor ideea ca e nevoie mai mare de contributia Londrei la razboiul din Afganistan, unde campaniile impotriva unor talibani aflati in regrupare vor necesita in perioada urmatoare concentrari noi de trupe. Tot saptamana trecuta, surse militare de la Washington au declarat pentru CNN ca seful Corpului de Marina al Armatei SUA, James Conway, a propus ca militarii lui sa devina forta de lupta principala in Afganistan, in timp ce armata de uscat se va concentra in Irak. Ideea ar fi prima manifestare a planului SUA de a redesfasura fortele armate din teatrele externe, plan care s-a numit de retragere a trupelor din Irak, dar care, daca rocada preconizata de Conway s-ar confirma, ar insemna si ca militarii americani vor mai ramane inca multa vreme in Irak. La ora actuala, in Afganistan nu exista nici o unitate importanta a Corpului Marinei, dintr-un total de 26.000 de militari americani, in timp ce in Irak sunt 25.000 de oameni ai Marinei, dintr-un total de 160.000 de militari americani.