BusinessMagazin

Tag: nume

  • A deschis cafeneaua “DA” la Stuttgart: “I-am pus numele după cuvântul afirmativ din limba română”

    La Stuttgart s-a deschis cafeneaua “Da”, denumită aşa după cuvântul afirmativ din limba română, potrivit ziarulromanesc.de

    Proprietara cafenelei, Daniela Emrich, povesteşte că l-a întâlnit pe partenerul ei la Bucureşti. Împreună au decis să folosească cuvântul românesc “Da” (şi nu germanul JA) pentru a denumi noua afacere, care are un mare potenţial, scrie Stuttgart Journal.

    De ce “Da”? Pentru că acest cuvânt exprimă atitudinea pozitivă faţă de viaţă a proprietarului. Localul este cunoscut pentru diferitele feluri vegetariene, prăjituri de casă, cornuri cu unt şi gem, ouă cu şuncă, fulgi de cereale de casă.

    “Cafeneaua Da merită cu siguranţă o vizită”, mai scrie Stuttgart Journal, avertizând că sâmbăta este extrem de aglomerat.

  • Un fost agent SRI ne învaţă cum să ne dăm seama dacă suntem minţiţi

    Românii sunt buni vânzători şi îşi dau seama foarte repede de intenţiile partenerilor de afaceri, a spus în cadrul emisiunii ZF Live Ciprian Bujor, trainer al Linkage România, o firmă de training care face parte din reţeaua internaţională cu acelaşi nume, activă pe piaţă de 25 de ani.

    „În ultimii ani am constatat că piaţa este mult mai «matură», iar cei care fac afaceri într-un anumit sector sunt mult mai atenţi atunci când încheie o tranzacţie şi au o nevoie mai mare să fie mai cinstiţi cu cei din jur.“

    Ciprian Bujor a lucrat anterior în Serviciul Român de Informaţii (SRI), însă a renunţat pen­tru o carieră în sec­torul privat. „De la SRI am învăţat în pri­mul rând să lu­crez cu oamenii şi că este foarte im­por­tant modul în care primeşti sau tran­smiţi un me­saj.“

    Prezentă şi pe piaţa locală din 2005, Linkage se ocupă cu instruirea echipelor de vân­zări, pentru a le ajuta să se poziţioneze în faţa clienţilor.

    „În 2013 am început un program numit «Now I see you», care este bazat pe experienţa mea. Ne-am axat pe lucrul cu corporaţiile şi am mers foarte mult pe partea de vânzări şi de formare a echipelor de vânzători.
    “
    Pe parcursul unui an, Ciprian Bujor antrenează până la 10 echipe, res­pectiv în jur de 150 de persoane care îşi doresc să înveţe care sunt paşii pe care trebuie să  îi urmeaze pentru a deveni buni lideri sau cum pot obţine rezultatele dorite într-un parteneriat de afaceri.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Un magazin cu idei de branding

    Liviu Dumitru este din Bucureşti, are 31 de ani şi spune că a fost întotdeauna pasionat de calculatoare. Faptul că a trait în capitală l-a ajutat să fie la curent cu cele mai noi tendinţe din lumea tehnologiei, aşa cum era ea la jumătatea anilor ‘90. „Am intrat în lumea biţilor la vârsta de opt ani şi a fost dragoste la prima vedere. Din secunda în care am atins prima dată tasta Enter, am ştiut că asta este menirea mea. Primul calculator la noi în casă a fost un 486, în anul 1992, la care nu aveam acces decât după ce îmi terminam temele sau pe ascuns, aşa că îl foloseam la capacitate maximă. Îmi aduc aminte că, atunci când îl deschideam, mi se părea că sunt într-o altă lume. O lume virtuală pe care o exploram din colţ în colţ, deşi, pe atunci, lumea virtuală încă avea bariere.“

    Mirajul internetului l-a acaparat încă de la început, iar nopţile pierdute pe reţelele de socializare ale vremii stau ca dovadă.  „Când am aflat de internet, m-am îndrăgostit pur şi simplu. Atunci nu vedeam oportunitatea de business, îmi plăcea pentru că era un mediu în care se puteau face lucruri frumoase. Am fost printre primii care făceau site-uri pentru prieteni şi canale de MIRC“, spune Dumitru. „Accesam internetul prin dial-up seara şi petreceam ore întregi navigând, conectându-mă cu persoane din toate colţurile lumii, aflând informaţii de toate felurile la care până atunci nu am avut acces. Eram ca un burete care absoarbe totul până la saturaţie.  Apoi am început să mă interesez de unde provine toată informaţia şi cine sunt cei care o creează şi îi dau o formă pentru a o urca online. Am intrat imediat în comunităţi de web developeri şi am învăţat singur cum se dezvoltă un site de la zero. Primele site-uri le-am făcut pentru prieteni de familie, singur. Am facut mulţi oameni fericiţi cu pasiunea mea, în acea vreme. Între teme şi referate, tot timpul găseam timp să mă perfecţionez şi să învăţ ceva nou.“

    În 2002 a colaborat ca freelancer cu o firmă cu acţionariat american, căreia i-a realizat site-ul şi logo-ul. Clientul a fost încântat de rezultate, aşa că i-a propus să înfiinţeze o firmă şi să lucreze exclusiv pentru SUA. A acceptat fără ezitare. „Partenerul american avea un comportament terorist cu cei din firmă, dar pentru mine a fost un exemplu şi am luat părţile care mi-au plăcut de la el.  Vedea oportunităţi de afaceri oriunde, în orice situaţie, şi deschidea canale de comunicare cu oricine. Mi s-a întâmplat să merg cu el cu maşina şi la semafor să lase geamul în jos şi să se împrietenească cu persoana din maşina vecină, şi să încheie o afacere în mai puţin de un minut“, îşi aminteşte Liviu Dumitru. „Patronul american a văzut practic oportunitatea de a face afaceri în România, unde mâna de lucru era mult mai accesibilă, iar oamenii erau foarte dotaţi şi dornici să se afirme în acest domeniu, încă nu foarte cunoscut la noi.“ În 2008 a renunţat la colaborarea cu partenerii americani, proiectele fiind tot mai puţine, şi s-a hotărât să pornească propria sa firmă de design şi programare. De-a lungul anilor a lucrat pentru clienţi ca Uncle Ben’s, Credit Europe, Skoda sau Anchor Group. Proiectul care l-a provocat cel mai mult, spune el, a fost cel al Anchor Group, pentru că a gândit şi a dezvoltat o strategie de marketing pe toate planurile, de la conceptul unui card de fidelitate până la implementare şi realizarea materialelor aferente.

    Ideea proiectului The Brands a venit ca o nevoie percepută de-a lungul anilor petrecuţi în lumea digitală. Procesul de branding este unul lung şi costisitor, iar antreprenorul crede că a găsit o soluţie care îi va scăpa de multe bătăi de cap pe cei la început de drum. „M-am gândit cum aş putea să o iau de la rădăcini: în general, creaţia pleacă de la un logo, de la o identitate vizuală. Cele mai mari companii o au, îşi mai fac doar un rebranding din când un când ca să dea utilizatorilor impresia că sunt în trend. Dar sunt şi mulţi care nu au şi trebuie să construiască aceste imagini. Clar, totul pleacă de la brand; şi am zis «ce-ar fi să existe un marketplace pentru branduri, de unde poţi să le iei la cheie?»“, povesteşte el.

     

  • Viaţa unui dictator: în ţara unde Crăciunul era interzis el petrecea alături de Elizabeth Taylor sau Richard Burton – GALERIE FOTO

    După instalarea regimului comunist în fosta Iugoslavie, la finalul celui de-al doilea război mondial, mai multe sărbători au fost interzise, printre care şi Crăciunul. 
     
    Dar aceste reguli nu erau valabile pentru toată lumea: liderul iugoslav Josip Broz Tito este cunoscut pentru petrecerile cu fast pe care le organiza, bucurându-se de prezenţa unor nume mari ale vremii, precum Richard Burton sau Elizabeth Taylor.
     
    Foto: bigpicture.ru
     
    CELE MAI INTERESANTE GALERII FOTO

    Călătorie spectaculoasă pe cel mai mare râu subteran aflat într-o peşteră – GALERIE FOTO

    Fotografii incredibile ale şahului din Iran şi ale haremului său – GALERIE FOTO

    Titanicul se pregăteşte de un nou drum. Va pleca din Jiangsu, China, pâna la Dubai – GALERIE FOTO

    Cea mai izolată localitate din lume. Acolo trăiesc 800 de oameni – GALERIE FOTO

    Imagini din epoca de aur: cum se distrau oamenii din URSS în anii ’70 şi ’80 – GALERIE FOTO

    Cum arată yachtul secret al lui Steve Jobs – GALERIE FOTO

    Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Cum arată noul avion privat de 20 de milioane de dolari al lui Jackie Chan – GALERIE FOTO

    Viaţa în cel mai poluat oraş din lume unde temperatura medie anuală este -10 grade Celsius – GALERIE FOTO

    Restaurantul discret unde preşedinţii îşi duc amantele – GALERIE FOTO

     

  • Cine face legea pe piaţa de modă din România şi cu ce vin “newcomerii”

    „Ai auzit de Boggi?“ mă întreba acum câteva luni un executiv din industria luxului. „O să vină şi în România şi cred că va schimba piaţa locală a modei masculine, aşa cum a făcut Zara pe segmentul feminin. Boggi este acum brandul de modă bărbătească care are o evoluţie la fel de fulminantă în Europa cum a avut Zara acum câţiva ani“, a adăugat el.

    Boggi a apărut în Italia acum mai bine de 75 de ani, însă numele lui nu spune multe în afară ţării-mamă. Expansiunea a fost prudentă, adică 134 de magazine în circa 25 de ţări. Aventura însă abia acum începe, iar România devine un nou punct pe harta mărcii care a găsit o nişă pentru costumul bărbătesc. „Se poziţionează între lux şi mass market şi are preţuri ce încep de la 450 de euro. Media este însă pe la 650 de euro“, spune Sachin Arora, cel care con-duce businessul local şi este totodată şi unul dintre acţionarii gru-pului Peeraj, cel mai puternic grup de francize de modă din România. După CCC, Swarovski, Pimkie şi Armani Jeans, Boggi este cel mai nou nume din portofoliul grupului. Primul magazin Boggi va fi deschis în Băneasa Shopping City, unul dintre cele mai performante centre comerciale din România, poziţionat în zona de nord a Capitalei, o zonă unde locuiesc persoanele cu venituri peste medie. Aceştia sunt de altfel clienţii ţintă ai Boggi dar şi ai altor nume, precum Michael Kors, Armani Jeans sau Max & Co, toate mărci care şi-au găsit „casa“ în mallul controlat de antreprenorii Gabriel Popoviciu şi Radu Dimofte.

    Decizia Peeraj de a aduce un brand destinat exclusiv bărbaţilor vine în contextul în care piaţa locală de modă se dezvoltă, iar bărbaţii încep să cheltuiască mai mult pe haine. De altfel, şi liderii H&M şi Zara au deschis în ultimii ani magazine destinate bărbaţilor. Bărbaţii din România cheltuie anual pe haine circa 2,8-3 miliarde de lei (650-670 milioane de euro), principalii jucători de pe piaţa de modă masculină fiind H&M, Zara şi C&A, potrivit datelor oferite de compania de cercetare de piaţă Euromonitor. Pe segmentul pe care se poziţionează însă Boggi numărul competitorilor este mic, cei mai mulţi jucători alegând fie segmentul mass market, fie lux. Totuşi, există loc pentru toată lumea, cred jucătorii din piaţă.

    „Românii sunt pa-sionaţi de modă şi, spre deosebire de cehi şi de po-lo-nezi sunt mai dispuşi să chel-tuiască bani pe haine“, spunea recent Ralf Wein, care conduce ope-ra-ţiunile H&M în Europa Centrală şi de Est. Cifrele H&M în România o dovedesc, astfel că la nici cinci ani de la intrarea pe piaţă suedezii au ajuns la vânzări de aproape 200 de milioane de euro cu o reţea de circa 40 de magazine. H&M a intrat în România în primăvara lui 2011 după mai mulţi ani de tatonări. De altfel, retailerul a fost ultimul nume mare intrat în contextul în care Inditex, proprietarul Zara, a venit în 2004 în franciză şi trei ani mai târziu şi-au făcut intrarea direct. La momentul venirii H&M pe piaţă erau deja activi şi C&A şi New Yorker. Potrivit calculelor Ziarului Financiar, încă de la început România s-a numărat printre pieţele cu cele mai bune rezultate, în regiune fiind campioană, cu vânzări medii per magazin cu 50% mai mari decât în Cehia spre exemplu. Deşi salariul mediu în România este de doar 400 de euro net, de două ori mai mic decât în Polonia sau în Cehia vânzările magazinelor H&M sunt mai mari, susţinute de apetitul pentru modă al consumatorilor locali.

    Comportamentul de consum al românilor şi rezultatele brandului fanion i-au convins pe suedezi să aducă pe piaţa locală şi un al doilea nume. Puţini sunt cei care ştiu că H&M are şi alte branduri surori mai puţin cunoscute, însă sub umbrela Hennes & Mauritz se găsesc mai multe nume precum COS, Monki, Weekday, Cheap Monday, & Other Stories şi H&M Home.

     

  • Măsură fără precedent: Fiscul va publica numele tuturor românilor cu datorii la stat de peste 100 de lei. Ce scrie în ordinul şefului ANAF

     ANAF va publica numele persoanelor fizice care au obligaţii fiscale de plată restante de peste 100 de lei. Pe lista neagră a Fiscului vor apărea numele şi prenumele datornicului, restanţa exactă şi localitatea domiciliului fiscal. Toate acestea intră în vigoare o dată cu publicarea joi în Monitorul Oficial a unui ordin al şefului ANAF care vine să pună în aplicare prevederile noului Cod de procedură ficală, intrat în vigoare la 1 ianuarie. Un raport al Curţii de Conturi pe 2014 arată că persoanele fizice reprezintă o parte infimă, de doar 3,5% din totalul arieratelor înregistrate la ANAF şi că activitatea de recuperare a Fiscului ar trebui să se concentreze pe marii contribuabili datornici la stat.

    “Probabil că listele sunt deja făcute şi urmează numai să fie publicate. Este pentru prima dată când fiscul decide ca datoriile persoanelor fizice să fie date publicităţii. Din ce se înţelege din proiectul de ordin, este vorba despre orice datorie restantă a persoanelor fizice la bugetul de stat, spre exemplu impozitul pe venit, contribuţii sociale sau de sănătate survenite pe baza veniturilor din profesii liberale, activităţi independente şi alte tipuri de activităţi. De asemenea şi datoriile PFA, din ce se înţelege, vor fi incluse”, a declarat consultantul fiscal Adrian Benta, citat de ZF.

    Surse din ANAF au explicat că ordinul preşedintelui ANAF a fost dat pentru a publica datoriile persoanelor fizice cu mari averi, care au restanţe la bugetul statului. Primele date vor fi publicate în luna aprilie şi vor consemna datoriile persoanelor fizice la sfârşitul lunii martie.

    Ordinul semnat de Gelu Diaconu, şeful ANAF, a fost publicat miercuri în Monitorul Oficial şi a intrat în vigoare. El vine să completeze cu norme prevederile noului Cod de procedură fiscală, intrat în vigoare la 1 ianuarie, şi care prevede că publicarea restanţelor la buget se publică de către ANAF şi în cazul persoanelor fizice. Până acum, prevederea era valabilă doar pentru persoanele juridice.

    Prevederile Codului Fiscal privind secretul fiscal nu sunt încălcate prin această măsură, contrar aparenţelor. Deşi legea spune că datele privind contribuabilii constituie un secret pe care inspectorii fiscali sunt obligaţi să-l păstreze, acestea pot fi divulgate în mai multe situaţii specifice. Ultima pe listă: „în alte cazuri prevăzute de lege”. Astfel, cum noua lege prevede această obligaţie, secretul fiscal nu se mai aplică.

    Cititi mai multe pe wwwgandul.info

  • Povestea brandului care i-a îmbrăcat pe comunişti şi pe capitalişti

    Pentru Generaţia Y industria de fashion se rezumă la câteva nume sonore: Zara, H&M, Primark sau mai bine cotatele Vuitton, Armani sau Dolce & Gabbana. Par să fi existat dintotdeauna în mintea iubitorilor de modă, nu doar pe plan internaţional, ci şi local. Există însă branduri autohtone de modă care au o istorie la fel de lungă sau chiar mai lungă decât a acestor nume care desenează astăzi trendurile. Braiconf poate că nu spune multe celor din Generaţia Y, însă cămaşa bărbătească românească aproape că nu are alt corespondent de 65 de ani, de când a fost înfiinţată fabrica din Brăila.

    Este adevărat că primul magazin al Braiconf a fost deschis abia în 1999. Ulterior, chiar dacă producătorul a continuat să investească în noi puncte de vânzare proprii, Braiconf a rămas o prezenţă discretă în industria de modă din România. Modul cum compania a evoluat după 1990 a făcut ca brandul, care devenise sinonim cu cuvântul „cămaşă“ pentru bărbaţii români, să piardă din popularitate şi să fie nevoie să revină, 25 de ani mai târziu, cu o strategie de marketing şi de extindere pentru a fi revitalizat.

    Mult timp după 1990, la Braiconf s-a produs în sistem lohn (adică pentru clienţii străini). A fost o strategie la care majoritatea textilierilor din România au fost nevoiţi să apeleze pentru că mult timp moda nu a fost consumată avid pe plan local. Chiar dacă nu şi-a consolidat brandul, Braiconf a rămas activ şi la curent cu ceea ce se întâmpla în industrie prin faptul că producea cămăşi pentru branduri sonore din Suedia, Franţa, Danemarca, Germania sau SUA.

    După ce a produs zeci de ani pentru alţii, Braiconf este pregătită să îşi pună propriul nume, românesc, pe harta internaţională a retailerilor de îmbrăcăminte pentru bărbaţi. „Businessul devine tot mai greu, trebuie să te adaptezi mereu la condiţiile pieţei, tocmai de aceea am şi ales să dezvoltăm propria reţea de retail şi să ne îndreptăm către producţie sub brand propriu, pe care vrem să-l ducem în afară“, spune Dan Simionescu, preşedintele consiliului de administraţie al companiei care anul trecut a avut afaceri de 33,6 milioane de lei, cel mai bun rezultat financiar din ultimii cinci ani.

    Simionescu face parte dintr-o structură nouă de conducere, care a ajuns la Braiconf în 2009, când criza economică globală îşi făcea simţită prezenţa şi în indicatorii financiari ai producătorului de cămăşi din Brăila. Executivul, care a venit la cârma companiei în 2013, spune că amintirile sale legate de Braiconf se duc mult în urmă, la fel cum se întâmplă şi cu cele ale părinţilor Generaţiei Y, amintiri care au persistat până acum şi în fabrica din Brăila, unde câteva cămăşi, peste care au trecut zeci de ani, se mai plimbă încă prin mâinile angajaţilor.

    „Moştenirea“ Braiconf a trecut testul timpului până acum, la fel cum şi compania a trecut testul pieţei. În ultimii ani, noua structură de conducere a învăţat să se „dezică“ de clienţii din străinătate pentru care producea în pierdere. Compania a intrat din nou pe trend ascendent, a început să se axeze şi mai mult pe segmentul de retail şi să investească vizibil în producţia proprie, care acum reprezintă în jur de 20%-25%, restul fiind realizat tot în sistem lohn.

    În următorii doi-trei ani însă, fabrica din Brăila, în care lucrează circa 900 de oameni, ar trebui să îşi dubleze producţia proprie şi să cucerească pieţele externe cu brandul românesc de cămăşi. Dar a pune un nume românesc pe o piaţă externă din industria de modă nu este o misiune uşoară pentru că, deşi străinii îmbracă demult haine „made in Romania“, eticheta străină încă se vinde cel mai bine. Asta se vede şi în strategia puţinelor branduri din modă dezvoltate de antreprenori români care i-au convins pe străini şi care au optat pentru nume ce duc consumatorii cu gândul la alte meleaguri decât la România, cum ar fi Musette sau I.D. Sarrieri.

    „Nu există o reticenţă vizavi de lucrul făcut în România pentru că sunt foarte mulţi jucători importanţi care produc aici, ci faţă de brandul românesc în sine. Una este să fii un brand cu o istorie de 65 de ani la Paris sau la Londra, iar alta este să fii din Brăila. Totuşi, cred că se poate ca Braiconf să fie primit foarte bine şi în străinătate, este o carte pe care mizăm, iar Orientul, spre exemplu, este o piaţă interesantă pentru extindere în regim propriu pentru că este o zonă atrasă de tot ceea ce înseamnă Europa“, explică Dan Simionescu.

  • Este cel mai folosit cuvânt din lume, însă puţină lume îi cunoaşte semnificaţia

    OK este cel mai folosit cuvânt din lume, utilizat pentru a descrie o stare de spirit, un acord, sau pur şi simplu pentru a începe o propoziţie, însă puţini cunosc etimologia sau semnificaţia acestui cuvânt, scrie Business Insider.

    O teorie susţine că OK este abrevierea pentru “oll korect”, un termen din jargon apărut în anii 1830 care poate fi asemănat cu OMG-ul sau LOL-ul zilelor noastre. Cuvântul OK a apărut sub forma unei glume în 1839, în The Boston Morning Post, cel mai popular ziar din New England, la vremea aceea. Duminică, 23 martie, s-au împlinit 175 de la apariţie.

    Al optulea preşedinte al SUA, Martin Van Buren, a fost cel care a popularizat cuvântul OK. Susţinătorii preşedintelui erau cunoscuţi sub numele de OK Club , OK fiind prescurtarea de la Old Kinderhook, porecla lui Van Buren. Unele surse au scris că Van Buren ar fi început să  folosească OK drept semnătură.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Românul care a luat cu asalt toate reţelele de socializare din lume. Ilustraţiile sale au devenit celebre şi sunt cel mai tare trend de pe Internet

    Una dintre senzaţiile internetului din ultima vreme vine din partea unui român, Eugeniu Croitoru, care a luat cu asalt toate site-urile după ce ilustraţiile sale cu ”Bill”, care arată ”modul corect” în care ar trebui abordate anumite situaţii, au ajuns virale pe reţelele de socializare, potrivit BBC.

    ”Be like Bill” (Fii ca Bill) este numele ilustraţiei, iar aceasta prezintă zeci de situaţii cu care ne confruntăm zi de zi, abordate însă greşit de cei mai mulţi oameni. Este vorba despre ”eticheta” modernă şi despre ceea ce trebuie făcut în anumite situaţii, atât mondene cât şi de conduită pe Internet.

    Bill este însă mult prea ”politicos” în ilustraţiile sale să îţi spună direct ce trebuie să faci. În schimb, românul a găsit o soluţie ingenioasă să dea un exemplu prin ”felului lui Bill de-a fi”. Totuşi, mesajul ilustraţiilor este foarte clar şi amuzant”. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • De ce nu este bine să bei cafeaua oferită în avion

    Câteva din secretele angajaţilor companiilor aeriene, dezvăluie de ei într-o discuţie pe Reddit, ar putea face viaţa mai uşoară celor ce călătoresc deseori cu avionul:

    1. Dacă animalele dvs. de companie zboară la cală, este util să scrieţi numele lor pe cutiile în care sunt transportaţi. Cei care operează bagajele ar putea astfel să liniştească animalul la îmbarcare, iar dacă ar şti numele acestuia, le-ar fi mai uşor să facă acest lucru. ”Câinii sunt terifiaţi când intră în cala avionului, pisicile în schimb nu sunt stresate deloc”, spune angajatul unei linii aeriene într-o discuţie pe Reddit.

    2. Preferaţi un zbor mai lin sau unul mai scurt? Linia aeriană pe care o alegeţi poate face diferenţa. ”Sunt controlor de trafic aerian şi am observat că oamenii sunt surprinşi să afle că diferite linii aeriene au moduri diferite a a zbura. (…) Există linii aeriene care fac mai mult decât altele pentru a evita turbulenţele”, spune un alt participant la discuţie.

    3. Nu beţi niciodată cafeaua din avion. ”Cafeaua oferită în avioane este dezgustătoare pentru că nimeni nu spală recipientul folosit în fiecare dimineaţă. Cei care sunt plătiţi cu foarte puţin nu dau doi bani pe curăţarea acestuia. Un alt motiv este faptul că nu le sunt furnizate produsele de curăţat necesare pentru a face acest lucru.” În plus,”(…), vehiculul care alimentează avionul cu apă potabilă pentru spălarea mâinilor şi prepararea cafelei este parcat lângă cel folosit pentru golirea toaletelor, când nu ar trebui să fie aşa. Cel care alimentează cu apă aeronava deseori foloseşte mănuşi pe care nu le-a schimbat mai bine de doi ani”.

    4. Nu toate locurile din avion sunt la fel. Alegeţi-l înţelept. ”Există mai multe modalităţi prin care puteţi avea o experienţă plăcută de zbor. Seat Guru vă oferă informaţii referitoare la locul ales. Route Happy agregă câţiva factori cheie în ce priveşte tipul aeronavei, entartainment-ul din avion, conexiuni, etc. Flight Stats include informaţii pe baza performanţei zborului dvs. în ce priveşte sosirile la timp.”

    5. Turbulenţele nu pot doborî un avion, dar foarte rar, pot fi atât de grave încât să rupă gâtul cuiva. ”Turbulenţele nu pot cauza prăbuşirea unui avion. Se consideră ca acest lucru este posibil să se fi întâmplat o singură dată în istoria aviaţiei. (…) Turbulenţele severe te pot face să te loveşti de scaunul din faţa ta sau în tavan dacă nu ai centura, ori poţi să fii lovit de bagajele care cad din locurile destinate acestora.”

    6. Avionul în care te afli poate avea părţi lipsă sau stricate, iar acest lucru nu reprezintă un motiv de îngrijorare. ”Există o listă imensă de lucruri care pot lipsi dintr-o aeronavă căreia îi este în continuare permis să zboare.” ”Există ceva care se numeşte Minimum Equipment List (MEL), o listă care arată ce poate fi stricat în avion şi care să permită în continuare operarea avionului. Spre exemplu, dacă echipamentul de la sol anti-îngheţ este stricat, acesta poate fi în continuare folosit în locuri precum California.”

    7. Dacă pare că personalul însoţitor de zbor oferă tratament preferenţial anumitor pasageri, acest lucru ar putea fi adevărat. ”Însoţitorii de zbor au o listă cu cine se află în avion şi pe pe ce loc se află. De asemenea, ştiu ce experienţă de zbor are pasagerul respectiv.”

    8. Fiţi drăguţi cu însoţitorii de zbori şi vor fi şi ei drăguţi cu voi. ”Una dintre regulile însoţitorilor de zbor este că pe măsură ce sunteţi mai politicoşi, vom putea face mai multe lucruri pentru voi”, spune un alt angajat.

    Sursa: upvoted.com