BusinessMagazin

Tag: brand

  • Înapoi în business: Raul Ciurtin, cel care a creat Albalact, a cumpărat o nouă companie şi intră cu brandul Capricii şi Delicii pe piaţa de ready-meal

    Raul Ciurtin, 45 de ani, antre­prenorul care a dezvoltat producătorul de lactate Albalact până la poziţia de lider de piaţă, face un nou pariu în industria alimentară mizând o parte din banii încasaţi din vânzarea Albalact pe dezvoltarea companiei Prefera Foods din Alba şi a brandului Capricii şi Delicii.

    „În ultimul an, am re­structurat portofoliul Prefera Foods şi l-am redefinit. Am decis să investim în capacităţi de producţie şi să facem în fiecare categorie în care activăm produse bune, fără E-uri şi fără conservanţi. A fost mult mai greu decât am crezut, dar asta m-a motivat să găsesc soluţii“, a spus an­trepre­norul într-un interviu acordat ZF.

    Citeşte continuarea pe www.zf.ro

  • 100 cele mai puternice femei din Business: Mihaela Bîciu, CEO Tradeville

    „Prefer să vorbesc mai degrabă despre reputaţie în business, cuvântul «imagine» riscă să fie perceput superficial ca «aspect exterior» în lumea afacerilor.

    Reputaţia te precede, este precum o carte de vizită. O reputaţie bună conferă încredere şi conduce la creşterea companiei, la construcţia de relaţii pe termen lung, mai mult decât unele investiţii băneşti. Şi viceversa este valabilă: o reputaţie proastă poate îngropa o afacere, chiar dacă ideea de business este una valoroasă”, spune Mihaela Bîciu, care de mai bine de 15 ani conduce firma de brokeraj Tradeville, una dintre cele mai longevive entităţi de pe piaţa românească de capital. Cifra de afaceri a Tradeville s-a situat în jurul valorii de 6 milioane de lei şi anul trecut, şi în 2016, la un număr de angajaţi plasat între 30 şi 35.

    Cât priveşte construcţia unei imagini, Mihaela Bîciu spune: „Revin la ideea de reputaţie. Cel mai mult contează să te ţii de promisiuni şi să nu promiţi mai mult decât poţi face. Însă nici să fii excesiv de precaut nu ajută, ci este nevoie să inovezi, să îţi asumi riscuri. Dacă găseşti echilibrul între a nu crea false aşteptări şi a aduce mereu ceva nou, cum este cazul platformelor de tranzacţionare online de ultimă generaţie pe care le oferă Tradeville clienţilor săi, ai găsit calea corectă pentru construirea unei imagini favorabile şi consistente”.
     

  • La 20 de ani, a pornit ca cizmar o mică afacere. Astăzi, compania valorează peste 14 miliarde de euro

    Totul a început în 1920, când Adi Dassler, un cizmar de doar 20 de ani, a început să producă propriii pantofi sport cu obiectivul de a oferi fiecărui atlet cea mai bună încălţăminte pentru disciplina sa. Patru ani mai târziu a intrat în afacere şi fratele său mai mare, Rudolf Dassler, iar împreună au creat Fabrica de Pantofi a Fraţilor Dassler (Gebruder Dassler Schuhfabrik) cu „sediul“ în spălătoria mamei lor. Deşi au întâlnit numeroase impedimente din cauza furnizării precare de energie electrică, fraţii Dassler au cunoscut rapid succesul şi, înainte de Al Doilea Război Mondial, au ajuns să vândă circa 200.000 de perechi de pantofi. La mijlocul anilor 1930, Dassler făcea 30 de perechi de pantofi diferiţi pentru 11 sporturi, având circa 100 de angajaţi. La Olimpiada de Vară din 1936, compania celor doi i-a asigurat ghetele atletului afro-american Jesse Owens, care urma să câştige patru medalii de aur. Evenimentul a adus recunoaştere companiei, aceasta urmând să primească cereri de pantofi sport din toată lumea.

    Ruptura dintre fraţi s-a produs în timpul războiului, când cei doi nu s-au pus de acord cu privire la strategia firmei. Rudolf şi-a deschis o nouă firmă –  Ruda – ulterior redenumită Puma, iar pe 18 august 1949 Adi Dassler a fondat Adidas AG.  Când au hotărât să se separe, în 1948, oraşul s-a divizat, locuitorii devenind loiali unuia sau celuilalt dintre principalii angajatori din urbe. În scurt timp, Adidas a devenit o afacere mai mare şi mai profitabilă decât Puma.

    O mare greşeală a lui Rudolf Dassler, de care fratele său a profitat din plin, a fost divergenţa avută cu antrenorul echipei de fotbal germane. Acest lucru a permis companiei concurente să sponsorizeze Germania la Cupa Mondială de fotbal din 1954, echipa câştigând finala împotriva Ungariei purtând ghete Adidas. Victoria a adus mărcii o publicitate imensă, Adi Dassler fiind prezent în toate ziarele. În paralel, antreprenorul s-a specializat pe nişa de înscălţăminte sportivă şi a încercat continuu să le îmbunătăţească; una dintre strategiile sale a fost să folosească nume mari din sport ca imagine pentru Adidas. Printre cei care au reprezentat brandul s-au numărat, de-a lungul timpului, Muhammad Ali, Max Schmeling, Sepp Herberger, Franz Beckenbauer etc. De asemenea, o piatră de temelie a politicii firmei a fost publicitatea agresivă – brandul este prezent la toate evenimentele sportive din lume – dar şi inovaţia constantă – fiind într-un permanent contact cu sportivii activi, Adidas a dezvoltat pantofi pentru aproape orice sport.

    Începând cu mijlocul anilor 1960, Adidas a început să producă şi îmbrăcăminte, iar zece ani mai târziu mingea de joc oficială la toate evenimentele sportive majore de fotbal a început să poarte numele brandului. După Cupa Mondială din 1974, când echipa câştigătoare a purtat echipament complet Adidas, firma a început să se dezvolte din ce în ce mai mult şi pe partea de îmbrăcăminte.

    Adolf Dassler a murit în 1978, la vârsta de 78 de ani, lăsând pe mâinile soţiei şi fiului său un brand cu renume mondial. În prezent, compania cu peste 25.000 de angajaţi în întreaga lume îşi desfăşoară activitatea în afara Germaniei, singura unitate ce funcţionează în ţara de origine a brandului fiind un centru de testare a prototipurilor.

  • Cum au transformat doi tineri nostalgia românilor într-o afacere de milioane de euro

    Dar pasiunea s-a transformat în business şi sub acest brand sunt produse anual 25.000 de biciclete. Iar afacerile se măsoară în milioane. De euro. Următorul pas? O fabrică, astfel ca pegas să fie din nou 100% ”made in romania“.

    Pegas este, poate, cel mai cunoscut brand românesc ce a fost readus la viaţă în ultimii ani la iniţiativa unor antreprenori locali. Pe urmele Pegas însă vin acum alte branduri româneşti cu istorie, ca motocicletele Mobra, ceasurile Optimef şi schiurile Reghin.

    ”Pegas a început cu un cadru de bicicletă construit într-o fabrică de armament, la Zărneşti, Braşov“, îşi aminteşte Andrei Botescu, unul dintre antreprenorii care au readus la viaţă brandul. Designul era inspirat de muscle bike-urile americane şi britanice, care la rândul lor imitau stilul unei motociclete chopper.

    ”Silueta Pegasului, cu şa lungă şi coarne, avea să devină pentru mii de copii din România comunistă definiţia cuvântului «bicicletă». Practic, bicicleta Pegas a fost un obiect cult, poate chiar cel care defineşte cuvântul «copilărie» pentru toţi cei care au învăţat să meargă pe bicicletă în anii ’70 şi ’80“, povesteşte el. După ’89, Pegas a dispărut de pe piaţă. După mai bine de 20 de ani, în 2011, un proiect independent a readus la viaţă marca Pegas şi vechea bicicletă într-o nouă formă, pentru a se bucura din nou de ea copiii de toate vârstele, după cum spun antreprenorii care au vrut să dea o nouă şansă la viaţă acestui brand.

    Când şi de ce s-au gândit să readucă Pegas la viaţă? Varianta academică pentru această întrebare este că Andrei Botescu, cofondatorul Atelierelor Pegas şi cel care conduce în prezent compania din funcţia de general manager, a scris o teză despre branding national identity. Varianta neacademică şi mai puţin somptuoasă este că lui Andrei Botescu îi fusese furată din balcon bicicleta cumpărată cu puţin timp înainte, ceea ce l-a determinat să se gândească la Pegas, bicicleta copilăriei, pe care o avea toată lumea şi care nu reprezenta neapărat un bun de furat.

    ”Căutând pe internet, am descoperit că producţia se oprise şi că Pegasul se vindea la after market. După uimirea propriu-zisă, a urmat o vizită la OSIM şi ceea ce astăzi înseamnă Atelierele Pegas.“ Cine sunt însă ceilalţi fondatori ai businessului? Alexandru Manda, cel care i-a vândut bicicleta care i-a fost furată lui Andrei Botescu, în prezent se ocupă de managementul magazinelor Pegas. Ciprian Frunzeanu, directorul de design, lucra în publicitate, însă lucrarea lui de licenţă a cuprins prototiparea de biciclete, iar Andrei Botescu l-a găsit la o căutare pe Google, aşadar ”era un must asset pentru echipă“. Iar Adrian Teaşă (directorul tehnic) lucra deja în producţia tehnică de biciclete şi a venit la recomandarea unui specialist. ”Practic, Pegas a renăscut datorită competenţelor celor patru de a readuce pe piaţă bicicleta copilăriei.“

    Momentan, bicicleta Pegas este un produs cu design românesc, însă made in Asia; ansamblarea finală se face în România. Potrivit celor mai recente date, proiectarea şi prototipurile bicicletelor se realizează în atelierul Pegas, pe când cadrele se produc în Taiwan, ţară care deţine cea mai mare industrie de biciclete la nivel mondial, iar butucii în Japonia.
    ”În viitorul apropiat, bicicleta Pegas va fi un produs 100% românesc, obiectivul nostru fiind să redeschidem fabrica Pegas şi liniile de producţie“, spune Botescu. El explica anterior că dacă brandul va ajunge să vândă peste 30.000 de unităţi anual, atunci va începe construcţia fabricii proprii.

    Astăzi, în compania Atelierele Pegas, care operează brandul, cel mai mare acţionar este Network One Distribution (NOD) – liderul pieţei locale de distribuţie IT&C. Compania şi-a majorat în 2017 participaţia la Atelierele Pegas la circa 60% după ce intrase în acţionariat în 2015. NOD este deţinută integral de Iulian Stanciu – unul dintre cei mai puternici antreprenori din IT, care este proprietarul retailerului Flanco, precum şi acţionar şi CEO al grupului eMAG. Astăzi, în structura acţionariatului, pe lângă NOD şi Botescu îşi mai fac loc alţi trei antreprenori. |n 2018, potrivit datelor comunicate anterior de companie, NOD va mai prelua alte 10% din acţiuni de la Botescu, aceste mutări succesive având rolul de a atrage finanţarea necesară pentru construcţia unei fabrici.

    ”Obiectivul nostru principal este să obţinem finanţarea pentru redeschiderea fabricii. De asemenea, continuăm să ne dezvoltăm portofoliu de biciclete, ceea ce înseamnă că noi modele Pegas vor apărea şi anul acesta pe piaţă.“ Momentan, pe lângă bicicletele Pegas, compania mai vinde şi linia de kendama Samurai, o colecţie de role colorate retro, precum şi longboarduri şi trotinete electrice.

    În plus, compania urmează să mai deschidă în următoarele şase luni încă şase magazine noi Pegas în Bucureşti şi în ţară, urmând să dezvolte şi sistemul de franciză, pe care l-a perfectat.

    |n ceea ce priveşte vânzarea, Pegas vinde bicicletele prin sistemul propriu de magazine (în prezent, patru spaţii în Bucureşti, unul în Timişoara şi unul în Râmnicu Vâlcea), reţelele moderne de comerţ, parteneri locali cu magazine multibrand de biciclete şi produse sportive. Mai exact, bicicletele Pegas sunt vândute în 300 de magazine partenere, printre care şi în reţelele Intersport, Praktiker sau Dedeman.

    Andrei Botescu afirma recent că de creşterea anuală a producţiei de biciclete se leagă şi numărul tot mai mare de parteneri ai Pegas. Din 2017, Pegas a început expansiunea de tip monobrand, cu magazine proprii în principalele oraşe din ţară. Doar pentru 2018 compania vorbeşte de deschiderea a cel puţin şase magazine proprii Pegas şi câteva zeci în regim de franciză. Nu doar în România, ci şi în Europa, SUA şi Canada. Momentan, exportul reprezintă aproximativ 8% din business şi este în mare parte adresat diasporei româneşti. |ncepând cu anul 2018, compania îşi va concentra resursele pe dezvoltarea distribuţiei online şi oflline în ţările europene în principal.

    Andrei Botescu crede că marele pariu în UE este, în viziunea companiei, produsul de bike sharing, bicicletele putând fi manageriate printr-o aplicaţie de telefon mobil. Cu parteneri din Marea Britanie, Italia, Spania, Ungaria, Belgia şi Austria compania a început discuţii premergătoare implementării unor flote care variază de la 500 de biciclete într-un oraş până la câteva mii în faza iniţială. Reprezentanţii companiei îşi doresc să implementeze acest proiect şi la Bucureşti.

    Compania a produs anul trecut 25.000 de biciclete sub cele 28 de modele Pegas existente pe piaţă. Spre comparaţie, în 2016 a produs 15.000 de biciclete, în timp ce în 2015 producţia a fost de doar 8.000 de biciclete.

    Brandul Pegas a fost relansat în 2012 practic într-un garaj; la momentul respectiv, cei doi fondatori au avut posibilitatea să facă doar 500 de biciclete. Astăzi, ei au planuri serioase să producă suficient de multe biciclete încât să poată susţine fabrica Pegas.

    Atelierele Pegas, compania care a readus la viaţă brandul românesc de biciclete cu acelaşi nume, vizează să ajungă la afaceri de 5 milioane de euro până în 2020. Prin comparaţie, vânzările brandului cu o istorie de câteva zeci de ani au urcat în 2016 (ultimul pentru care există date publice) la 7 milioane de lei (1,6 mil. euro), de peste cinci ori mai mari decât în 2015, în timp ce profitul net a urcat şi el la aproape 400.000 de lei, de 18 ori mai mare decât în anul precedent, conform calculelor pe baza datelor de la Ministerul Finanţelor Publice.

    ”Provocarea este să convingem publicul că bicicleta este un mijloc de transport alternativ care înlocuieşte cu succes maşina sau mijloacele de transport în comun. Şi mai mult decât atât, înseamnă o grijă pentru mediu şi pentru propria sănătate, mai ales că în ultima vreme traficul a devenit o problemă reală“, mai spunea Botescu recent. Desigur, intervine şi problema infrastructurii pentru biciclişti, dar o echipare adecvată atât a biciclistului cât şi a bicicletei poate reprezenta o călătorie fără probleme, chiar şi cu lipsa de marcaje, crede el.

  • Doi antreprenori români au readus la viaţă un brand românesc din Epoca de Aur. Înainte de Revoluţie, niciunui român iubitor de munte nu-i lipsea

    Deşi poartă încă numele localităţii unde au fost realizate iniţial, acum aceste schiuri sunt ”made in Cehia“. Designul, brandul şi ideea sunt în continuare româneşti, făcând apel la nostalgia şi patriotismul consumatorilor.

    Din ce am «săpat» noi, schiuri s-au făcut pe la Reghin încă din anii ’30. Mai apoi, sub diferite nume, atât de fabrică, cât şi de modele, s-au tot construit schiuri în secţiile de prelucrare a lemnului din Reghin“, povesteşte Sebastian Big, unul dintre cei doi antreprenori care au readus la viaţă acest brand, asociatul său fiind Ionuţ Paţiu.

    El spune că undeva în anii ’60 se putea deja vorbi de o marcă de schiuri Reghin, pe lângă toate celelalte articole sportive produse sub această marcă. ”Oricum, istoria asta e destul de ascunsă în ceaţă şi scoaterea ei la lumină e încă «work in progress».“

    Decizia de a readuce la viaţă brandul Reghin şi de a porni o afacere în industria de schi le-a venit celor doi antreprenori acum trei ani. Deşi erau la curent cu ce înseamnă schiuri şi cu ultimele trenduri din industrie, a te apuca de o afacere în domeniu presupune un nivel de cunoştinţe diferit, povestesc antreprenorii. Aşa că au dedicat un an pentru a se familiariza cu astfel de informaţii, au definit designul schiurilor şi au găsit un producător OEM (Original Equipment Manufacturer).

    ”Suntem doi tineri din Cluj, consumatori înrăiţi de schi, cu ocupaţii de zi cu zi care se învârt în zona designului de produs şi a vânzărilor. Am început pe schiuri Pitic şi am trecut la Combi-R, galben şi mai apoi albastru; în plus, suntem amândoi adepţii unei abordări de tip do it yourself.“ Practic, cei doi antreprenori au vrut să îşi facă ei înşişi schiurile proprii, să aducă un tribut lucrurilor cu care au crescut. Mai mult, încearcă să aducă un suflu nou pe scena autohtonă de schi.

    ”Din primăvara lui 2016 am dat drumul la treabă, am înregistrat brandul, am cumpărat domeniile .ro şi .com şi am pus la punct o platformă de vânzări online integrată cu procesator de plăţi.“ Din ce bani aveau puşi deoparte, au produs 30 de perechi de schiuri potrivite pentru schi de relaxare şi 10 perechi de off-piste.

    În primul lor sezon de iarnă, 2016-2017, povestesc cei doi, au avut sesiuni de testare în majoritatea staţiunilor din ţară.
    ”Ideea noastră a fost ca lumea să încerce schiurile pe principiul «try before you buy» şi să precomande pentru sezonul următor, bineînţeles cu un discount generos.“ Mai mult, antreprenorii au decis încă din primul an să sponsorizeze doi schiori. Aceasta rămâne în continuare direcţia principală de marketing a companiei. ”Oamenii sponsorizaţi de noi generează conţinut pentru marketing.“ Şi asta din două motive: primul – pentru că acest sistem este mult mai ieftin decât campaniile publicitare clasice şi al doilea – pentru că metoda este mult mai autentică, mai sinceră, consideră fondatorii noilor schiuri Reghin.

    În al doilea sezon, 2017 – 2018, au fost produse 300 de perechi de schiuri din modelele testate în anul anterior, acestea fiind puse în vânzare pe propria platformă online şi în zece magazine specializate din ţară, mai exact în cele mai mari oraşe. ”Am vândut practic mai bine de 80% din stoc (şi iarna nu pare încă să fie gata), din care o cantitate generoasă la centre de închirieri de schiuri.“ Au mai fost produse ca prototipuri încă două modele de pârtie (sportiv şi expert) şi unul de off-piste, acestea fiind deja în proces de testare în staţiunile montane.

    Schiurile Reghin, în pofida numelui, nu sunt produse local, ci în Cehia. ”Cele mai importante aspecte pentru noi sunt calitatea produselor şi preţul accesibil.“ Cehia s-a dovedit a fi o opţiune logică. ”Pe vremuri, produsele cehoslovace erau cunoscute pentru calitatea lor şi în continuare, la nivel de producţie, Cehia rămâne un etalon.“ Schiurile Reghin sunt realizate într-o fabrică cu o istorie de peste 100 de ani. ”Sigur, visul nostru e să ajungem la producţie proprie în România, dar mai e drum lung până acolo.“

    Acum, portofoliul companiei cuprinde o colecţie completă de schiuri, mai exact există modelul Combi-R pentru schi relaxat, accesibil. Pentru schiori mai sportivi, a fost creionat modelul Rubin, iar pentru cei mai sportivi există modelul Naţional, acesta fiind destinat schiorilor experţi. ”Astea sunt pentru schiul pe pârtie. Pentru off-piste avem modelele Topaz, Topazz şi Topazzz, cu 100, 110 şi respectiv 120 mm sub legătură.“ |n cazul acestora, fiecare schior îşi alege modelul după gust şi influenţe. ”Pentru cei mai mici amatori de schi avem modelul Pitic.“

    În acest sezon, în magazine, au fost prezente modelele Combi-R, Pitic, Topazz şi Topazzz, urmând ca restul modelelor să intre în producţie pentru sezonul viitor, după ce lumea le va fi testat în staţiuni. ”Vrem să devenim o prezenţă de încredere pe scena sporturilor de iarnă din România şi să contribuim la educaţia publicului şi construcţia unei adevărate culturi de schi în România. E singurul mod în care o afacere de genul schiuri Reghin poate fi sustenabilă.“ Preţul unei perechi variază între 490 de lei în cazul celor pentru copii şi 1.990 de lei pentru modelul Topazzz, cel mai lat şi cel mai lung model din gama Schiuri Reghin.

    ”Sigur, afacerea trebuie să crească, dar trebuie să avem grijă şi de felul în care asta se întâmplă. Deocamdată, în cazul nostru, e vorba de producţie la scară mică.“ Idealul, recunoaşte Sebastian Big, este să ajungă la producţie de masă, dar sustenabilitatea rămâne un element cheie al businessului. ”|n fond, schiul e un sport care are loc în natură, aşa că încercăm să învăţăm lecţiile pe care ea ni le oferă.“

    Cei doi antreprenori care au readus la viaţă schiurile Reghin spun că au o colaborare cu Salvamontul, pentru care au produs o serie de schiuri personalizate. O altă colaborare este cu sportivi de performanţă la schi-alpinism, pentru care au realizat un model de schiuri de competiţie. Dacă la început au pornit la drum cu doi sportivi sponsorizaţi, în acest sezon au ajuns la şase. Mai mult, sunt parteneri la o serie de evenimente de schi freestyle şi freeride din România, cum ar fi Freestyle Open de la Arena Platoş şi Oslea Hike and Ride de pe Valea Jiului.

    Domeniul schiabil din România este format din 189 de pârtii omologate, ce au  o lungime totală de 164 de kilometri, dintre care două pârtii autorizate în 2017, însă care nu sunt omologate, potrivit datelor transmise la finalul anului trecut de oficialii Ministerului Turismului.

    Dintre acestea, doar 55 de pârtii din ţară au o lungime de peste un kilometru, doar două pârtii au peste trei kilometri lungime şi una singură sare de 4 kilometri lungime. |n acest context, cele mai multe pârtii sunt foarte scurte şi, în plus, sunt dependente de ninsori, dat fiind că nu dispun de tunuri de zăpadă.

    Deşi infrastructura este încă subdezvoltată, numărul practicanţilor de schi creşte, mulţi alegând chiar să exerseze în Austria, Franţa, Bulgaria sau Elveţia. Astfel, odată cu pofta de sporturi de iarnă, creşte şi vânzarea de echipamente, iar schiurile Reghin îşi trăiesc a doua tinereţe.

  • Adina Plopeanu la Gala Woman in Power 2018

  • Un nou hotel se va deschide în Bucureşti. Cine sunt investitorii

    Lanţul hotelier Corinthia îşi va extinde astfel portofoliul de hoteluri de cinci stele prin inaugurarea clădirii de lux din centrul Capitalei.Construită în 1867, clădirea monument istoric a fost folosită ultima dată ca hotel acum mai bine de 10 ani, în prezent trecând prin lucrări masive de modernizare pentru a respecta  standardele şi stilul caracteristic hotelurilor de lux Corinthia.

    Corinthia Grand Hotel du Boulevard Bucureşti va pune la dispoziţia clienţilor 50 de camere şi apartamente, o ofertă gastronomică rafinată, un salon de recepţii, săli elegante pentru întâlniri şi facilităţi de lux.

    Hotelul respectă tradiţia Corinthia de restaurare a marilor hoteluri din Europa secolului al XIX-lea. Hotel Corinthia din Londra, hotelul Corinthia Budapesta, cunoscut anterior drept Hotelul Grand Regal şi hotelul Corinthia St. Petersburg din Rusia sunt proprietăţi emblematice din secolul al XIX-lea, achiziţionate, reamenajate şi redeschise de către lanţul hotelier Corinthia. Fostul Grand Hotel Astoria din Bruxelles a fost cumpărat în 2016, iar în prezent sunt derulate lucrări de restaurare pentru a conserva stilul arhitectural original al clădirii.

    În Bucureşti, rolul lanţului hotelier Corinthia va fi acela de operator conform termenilor şi condiţiilor contractului de management semnat pe data de 5 martie cu proprietarul clădirii, NIRO Investment Group.

    Pe data de 10 mai 2018 va avea loc ceremonia oficială de semnare a parteneriatului în prezenţa reprezentanţilor Corinthia Hotels, NIRO Investement Group şi Beaufort Global Partners alături de care se vor afla invitaţi de onoare. Grupul Corinthia reprezintă un ansamblu de hoteluri de lux de cinci stele, înfiinţat de familia malteză Pisani în 1962. Din anul 2000, Corinthia a devenit o companie publică cu mai multe divizii, operând ca societate comercială sub denumirea de International Hotel Investments plc, proprietarul, dezvoltatorul sau operatorul fiecărui hotel Corinthia, precum şi a proprietăţilor imobiliare din întreaga lume.

    NIRO Investment Group este un grup românesc cu capital integral privat, cu peste 20 de ani de experienţă în domeniul investiţiilor, dezvoltării şi managementului activelor. Grupul, care acţionează ca dezvoltator de afaceri, investitor, antreprenor general şi manager de infrastructură, are un portofoliu de proiecte dezvoltate care totalizează o suprafaţă de 500.000 de metri pătraţi construiti, cu o valoare de peste 400.000.000 €. Printre proiectele dezvoltate şi gestionate de NIRO Investment Group se numără cel mai mare hub comercial din Europa de Est, clădiri de birouri, proiecte rezidenţiale şi hoteluri.

    Beaufort Global este o societate de investiţii, dezvoltare şi administrare a activelor care se axează pe proiecte imobiliare din sectorul ospitalităţii pentru hoteluri, staţiuni, complexe comerciale, spaţii rezidenţiale, infrastructură, master planuri, clădiri cu destinaţie mixtă şi iniţiative guvernamentale. Înfiinţată în Dubai, EAU, şi-a creat de-a lungul timpului relaţii de încredere la cel mai înalt nivel guvernamental, precum şi în rândul companiilor private sau de stat cu scopul executării mandatelor internaţionale orientate pe rezultate.

  • Rucsandra Hurezeanu la Gala Woman in Power 2018

  • Românul de 43 de ani care poate vinde orice

    Cornel Cărămizaru reprezintă la 43 de ani noua generaţie de manageri români pentru care ”creşterea afacerii cu orice preţ“ nu există în vocabularul de business. A crescut ca manager în multinaţionale, unde a învăţat să vândă snackuri, băuturi răcoritoare şi mai apoi brânzeturi, iar acum conduce producătorul celui mai vândut brand de lactate din românia: Napolact.

    Cornel Cărămizaru este românul pe care FrieslandCampina, un gigant cu afaceri de peste 12 miliarde de euro anual din lactate, l-a desemnat să conducă businessul din România după o puternică reorganizare a operaţiunilor de pe plan local. El este astăzi unul dintre cei mai puternici executivi din lactate, o piaţă de circa un miliard de euro anual, unde până acum câţiva ani companiile străine numeau în mare parte expaţi la conducerea businessurilor locale.

    Cornel Cărămizaru face parte din generaţia de tineri care a învăţat business în ceea ce mulţi numesc ”prima şcoala de afaceri din România“, adică în companii multinaţionale care şi-au dezvoltat afacerile pe plan local şi au pregătit români pentru diferite funcţii de conducere, dar nu numai.

    Managerul şi-a început cariera în cadrul Star Foods EM, divizia de snackuri a PepsiCo, unul dintre cele mai mari jucători de pe piaţa de food&drink, o piaţă ce depăşeşte 12 mld. euro anual în România. În cadrul Star Foods a debutat ca distributors sales manager pe zona de est a României şi a avansat până când a preluat o funcţie regională în cadrul grupului PepsiCo. Practic, în cei zece ani în care a lucrat în PepsiCo a ”studiat“ şi arta vânzării, un domeniu în care mulţi tineri doresec să îşi construiască carierele.

    Absolvent de finanţe în cadrul Universităţii Nicolae Titulescu din Bucureşti şi a unui MBA în cadrul The University of Sheffield (Marea Britanie), Cornel Cărămizaru s-a alăturat în 2011 echipei FrieslandCampina, producătorul lactatelor Napolact, şi unul dintre cei mai mari cinci jucători din piaţa lactatelor. Prima funcţie ocupată a fost cea de director de vânzări, iar ulterior a fost numit la conducerea companiei. Cu o experienţă de 15 ani în vânzări, managerul român a reuşit alături de echipa să ducă brandul Napolact pe primul loc în topul celor mai vândute mărci de lactate în valoare.

    ”Obiectivul nostru este să transformăm Napolact într-un brand suficient de mare încât să susţină toată structura de business pe care o avem azi. Noi investim în principal în brandul Napolact şi în brandul Frico. Celelalte branduri din portofoliul companiei au rolul de a ne eficientiza activitatea. Ne dorim ca Napolact să fie unicul brand din portofoliu care să acopere toate categoriile de produse, iar Frico să completeze portofoliul cu brânzeturi“, afirmă Cornel Cărămizaru, care şi-a trasat câteva obiective clare pentru următorii ani, printre care şi creşterea sustenabilă a businessului. Afacerile FrieslandCampina România au depăşit în 2016 (ultimele date disponibile) 75 de milioane de euro. Pe piaţa lactatelor, Napolact concurează cu branduri precum Covalact, Zuzu sau Olympus.

    Cornel Cărămizaru vorbeşte despre Napolact folosind argumentele pe care orice om de vânzări sau antreprenor trebuie să le aibă pentru a atrage consumatorii: ”produsul meu este ceea ce-ţi trebuie!“. De altfel, managerul spune că piaţa de lactate are un potenţial de creştere foarte mare, dar că jucătorii trebuie să fie atenţi la ceea ce îşi doreşte clientul.

    ”Eu cred foarte mult în potenţialul pieţei de lactate de a creşte. Dacă ne uităm la tendinţele din societatea locală, vedem că lactatele pot răspunde la cerinţe majore precum cele de a avea o viaţă sănătoasă, de a trăi mai mult, de a fi mai activ. Cred că, din acest punct de vedere, lactatele se poziţionează mult mai bine decât alte categorii din industria alimentară“, crede Cornel Cărămizaru. |n opinia sa, românii se îndreaptă tot mai multe către produse naturale, autentice şi cu o valoare adăugată mai mare. Deci şi mai scumpe. Astfel, brandul Napolact, motorul businessului FrieslandCampina pe plan local, se va concentra în continuare pe acest tip de produse aşa cum este gama ”Pur şi Simplu“, dar şi cea bio. Napolact, un brand cu o istorie de peste 100 de ani, este unul dintre primele branduri româneşti care a intrat pe piaţa produselor bio.

    ”Am reuşit să ne ţinem departe de tentaţia de a lansa multe produse. Dacă produsul tău este recunoscut ca autentic, ca un produs simplu, este foarte riscant să te joci cu această promisiune pe care o faci consumatorului. Poţi să spui <hai să vedem cât de departe pot să ajung>, dar noi am ales să ne extindem în mod controlat, iar această strategie a funcţionat. Este posibil să pierdem nişte oportunităţi în piaţă, dar încercăm să rămânem consecvenţi principiilor care stau la baza brandurilor“.
    FrieslandCampina are trei fabrici pe plan local, la Baciu, Târgu Mureş şi Ţaga (jud. Cluj), unde produce brânzeturi în colaborare cu fabrica de Brânzeturi Transilvania. Compania are în portofoliu şi mărci private, dar nu este o categorie a cărei creştere să intre între obiectivele producătorului.

    CARTE DE VIZITĂ CORNEL CĂRĂMIZARU

    2001
    A debutat ca distributors sales manager East Romania în cadrul producătorului de snackuri Star Food EM, parte a grupului PepsiCo

    2002
    Apreluat funcţia de national key accounts manager and export manager în cadrul grupului PepsiCo

    2007
    A devenit traditional trade and export sales manager pentru PepsiCo

    2009
    A fost numit business development manager east balkans (România, Bulgaria, Moldova)

    2010
    A terminat un MBA în cadrul The University of Sheffield

    2011
    Pleacă din PepsiCo şi începe să lucreze pentru FrieslandCampina România ca director de vânzări

    2016
    Este numit director general al FrieslandCampina România

  • Încă un brand din Centrul Vechi a ÎNCHIS după şapte ani

    Producătorul german de echipamente sportive Adidas, unul dintre cei mai mari jucători de profil din lume, a închis magazinul pe care îl deţinea de circa şapte ani în centrul istoric al Bucureştiului. Până la închiderea ediţiei oficialii companiei nu au răspuns solicitării ZF privind motivele care au dus la această decizie.
     
    Compania a fost de altfel primul retailer major care şi-a făcut curaj să pătrundă în această zonă dominată de câteva zeci de baruri, cafenele şi restaurante. În 2011, când a fost deschis magazinul, oficialii companiei anunţau că au investit 720.000 de euro în această unitate, dintre care 420.000 de euro fuseseră folosiţi pentru consolidarea clădirii din strada Lipscani, una dintre cele mai cunoscute din centrul vechi.