BusinessMagazin

Tag: companie

  • Mirajul Uber şi noua bulă tehnologică

    Cea mai recentă rundă de finanţare a adus 1,6 miliarde dolari în conturile Uber; astfel, evaluat la 40 miliarde de dolari, Uber este acum cel mai valoros start-up finanţat de investitori, depăşind cu uşurinţă concurenţii. Însă lucrurile nu sunt chiar atât de roz în lumea lui Travis Kalanick: un material publicat recent de Bloomberg arată că Uber a înregistrat venituri de 415 milioane de dolari şi pierderi de 470 de milioane.

    Din materialul publicat de Bloomberg reiese că Uber a înregistrat pierderile pe fondul extinderii operaţiunilor la nivel global, unde competiţia este din ce în ce mai aprigă. O mare parte din investiţii au fost făcute în China, acolo unde compania americană încearcă să impună serviciul uberPOOL. „Cifrele publicate sunt vechi şi nu reflectă situaţia actuală“, a spus Nairi Hourdajian, purtător de cuvânt al Uber. La jumătatea acestei luni, Wall Street Journal a dezvăluit că reprezentanţii Uber negociază atragerea de noi fonduri din partea fondului de investiţii chinez Hillhouse Capital Group. Publicaţia a specificat suma de un miliard de dolari, acesta fiind un semn că Uber se pregăteşte pentru listarea pe bursă.

    Uber este o aplicaţie care permite utilizatorilor să fie în permanenţă conectaţi cu serviciile oferite de taximetrişti. Mai exact, odată ce contul a fost creat, utilizatorul poate cere o maşină în regim de taxi în oricare din oraşele în care Uber operează. Şoferii nu sunt angajaţi ai Uber, dar plătesc un comision către companie pentru a putea fi listaţi. Un alt aspect extrem de important este că plata se face prin telefon, astfel că serviciile pot fi apelate şi atunci când utilizatorul nu dispune de bani cash. Succesul Uber a fost însă acompaniat de scandaluri şi controverse. Datorită numărului tot mai mare de clienţi, Uber a devenit un pericol pentru companiile de taximetrie, motiv pentru care în mai multe state din estul Europei şoferii de taxi au organizat proteste împotriva aplicaţiei. În Statele Unite şi India, mai mulţi şoferi ce lucrau pentru Uber au fost acuzaţi şi chiar condamnaţi pentru atacuri asupra clienţilor sau chiar răpirea acestora. Justiţia din Spania şi Portugalia au interzis activitatea Uber, iar compania a fost nevoită să renunţe la serviciul de ridesharing (care permite pasagerilor să împartă costul călătoriei) în Germania, după ce a fost interzis de un judecător.

    Un exemplu grăitor în această direcţie este Homejoy, un start-up ce funcţionează pe un sistem similar cu Uber: compania pune la dispoziţia clienţilor (proprietari de case sau apartamente) oameni de serviciu (mai mult sau mai puţin specializaţi). La începutul lunii iunie, The San Francisco Chronicle a anunţat că Homejoy este de vânzare, ca urmare a rezultatelor financiare nesatisfăcătoare.

    Homejoy oferea servicii minime de curăţenie pentru 19 dolari, dar pierdeau 12 dolari de fiecare dată când un client solicita acest pachet. Ei operau în pierdere, au scris cei de la The San Francisco Chronicle, folosind preţuri de dumping. Evident, compania încerca astfel să îşi asigure o cotă importantă de piaţă; greşeală celor de la Homejoy a fost însă supraestimarea acestei pieţe.

    Deşi Homejoy a reuşit să strângă 38 de milioane de dolari în primele runde de finanţare, aceşti bani nu au fost suficienţi pentru a menţine o politică agresivă a preţurilor.

    Scăderea preţurilor pentru a elimina competitorii de pe piaţă a fost o strategie ce părea să funcţioneze în cazul Uber, dat fiind şi faptul că pierderile înregistrate prin UberX, serviciul low-cost, erau acoperite de marja ridicată de profit în cazul Uber Black sau Uber XL. Cu toate acestea, tot mai mulţi analişti discută despre sfârşitul Uber şi al altor aplicaţii evaluate la miliarde de dolari.

    Întrebarea firească este următoarea: asistăm la o nouă bulă tehnologică? Chiar dacă nu este atât de evidentă ca dot.com din anii 2000, această perioadă de investiţii nejustificate şi companii supraevaluate poate avea efecte nedorite pe termen lung. Iar faptul că majoritatea companiilor aflate în „clubul miliardarilor“ sunt companii axate pe servicii mobile şi nu pe producţie tehnologică induce o şi mai mare stare de nelinişte; ele s-au ridicat ca soluţii pentru nevoi abstracte, fără o bază concretă. Start-up-urile din zona IT, mai ales din sectorul aplicaţiilor mobile, pot dispărea foarte repede.

    Există analişti care nu sunt de acord cu această idee, aducând o serie de argumente împotriva conceptului de „bulă de săpun“. Spre exemplu, o diferenţă faţă de anii 2000 este durata de timp necesară listării la bursă: în urmă cu 15 ani companiile se listau la bursă chiar înainte de a genera venituri; astăzi, companii precum Facebook dau dovadă de răbdare şi se pregătesc ani buni înainte de a deveni entităţi publice. Un alt argument „contra“, deşi nu pare la prima vedere, se referă volumul investiţiilor de astăzi care este mult sub cel al investiţiilor din anii 2000. Mai precis, valoarea totală a investiţiilor din 2014 a reprezentat o treime din valoarea celor din anul 2000. Numărul total al investiţiilor, pe de altă parte, a rămas aproape neschimbat în ultimii opt ani: în jur de 1.000 de runde de finanţare sunt aprobate anual, adică jumătate din numărul celor aprobate în anul 2000.

    „Bulă de săpun“ sau nu, industria IT a început din nou să cultive o serie de modele economice nesigure. Evoluţia Uber, deşi nu poate fi privită ca reper absolut, poate fi grăitoare în ceea ce priveşte viitorul unor companii ridicate pe aşteptări şi nu pe rezultate.

  • Cum ajungi de la două calculatoare la 4 milioane de euro?

    Compania CIT Grup din Timişoara, specializată în comercializarea echipamentelor IT second-hand sau recertificate (refurbished), şi-a crescut afacerile în ultimii ani, pe fondul crizei financiare care a determinat companiile să îşi reducă cheltuielile, inclusiv cele legate de achiziţiile de echipamente IT.

    Dan Iliescu povesteşte că a primit două calculatoare de la tatăl său – „nu ştiu nici azi de ce a cumpărat două“ – şi s-a gândit că ar putea să facă bani lăsându-i şi pe alţii să le folosească. „M-am gândit să le închiriez, să dau şi altora acces la calculator. Şi aşa, de la două calculatoare am ajuns la zece. Am pus apoi bazele unui club de PC şi am reuşit să fac o înţelegere cu o firmă mare de IT din Timişoara. Ei apelau la mine pentru testarea produselor în cadrul acelui club.“

    A petrecut un an în Statele Unite, în cadrul unui program de student exchange, şi s-a întors decis să urmeze calea antreprenoriatului. „Când m-am întors în ţară am reuşit să vând calculatoarele cu un preţ apropiat de cel cu care le cumpărasem. Am înţeles că era o oportunitate acolo, şi acela a fost practic momentul zero al companiei“, povesteşte Iliescu. Au urmat apoi o serie de contracte cu mai multe firme din Timişoara, CIT Grup devenind practic distribuitor. Timp de cinci ani au vândut numai monitoare, ulterior dezvoltând şi partea de calculatoare, servere şi alte echipamente.

    „O poveste interesantă s-a petrecut la Düsseldorf, unde plecasem să cumpăr monitoare, dar firmele cu care luasem legătura nu mai existau când am ajuns acolo. După o săptămână de căutări ne plimbam aiurea prin Düsseldorf, cheltuisem aproape toţi banii, şi am văzut un magazin de produse second-hand. Am aşteptat până luni şi am cumpărat un tir de marfă“, îşi aminteşte antreprenorul.

    Dan Iliescu spune că firma pe care o conduce, înfiinţată în 2002, a trecut prin mai multe etape până să ajungă un jucător important pe piaţa de IT. „La început am vrut să fim cei mai ieftini, dar am înţeles cu timpul că acest lucru nu se poate. Aşa că am decis să fim cei mai buni din punct de vedere calitativ, să încercăm permanent să inovăm în branşă. Avem în continuare şi produse ieftine, pentru cei care le doresc, dar ne concentrăm pe alte aspecte“, spune el.

    „Am adus în România conceptul de Microsoft refurbished cu doi ani înainte să apară în Europa, este un produs testat de trei ori şi care are patru ani garanţie. Este dublă faţă de garanţia primită pentru un produs nou cumpărat. Când am înţeles că e mai importantă calitatea decât preţul am reuşit să ne dublăm cifra de afaceri în doi ani.“
    CIT Grup comercializează două categorii de produse, pentru persoane fizice şi pentru companii. „Produsele pentru companii au altă calitate decât cele pentru persoane fizice, este normal să fie aşa“, subliniază Iliescu. Clienţii CIT Grup sunt în principal persoane juridice, atât consumatori finali – companii cu parcuri IT mari care aleg produsele refurbished pentru faptul că au garanţie de până la trei ani şi au la dispoziţie şi servicii de post vânzare la fel ca în cazul echipamentelor noi -, cât şi redistribuitori de echipamente IT de dimensiuni mici şi medii. „90% din produse le vindem către companii, iar acestea economisesc în jur de 40-50% faţă de costul pe care l-ar avea cu produse noi.“
    Compania a crescut chiar şi în perioada de criză, atunci când mulţi comercianţi au avut probleme în a-şi vinde produsele.

    „Pe noi criza ne-a ajutat, pentru că oamenii au început să fie mai atenţi şi să cumpere lucruri care să merite banii. Erau mult mai atenţi, iar pe noi acea atenţie ne-a ajutat. Am avut creşteri în acea perioadă şi avem creştere şi acum, de 30-40% pe an. Anul acesta am crescut veniturile cu 25% faţă de perioada similară a anului 2014“, spune Iliescu.

  • Tânăra de 28 de ani care a ajuns în domeniul imobiliar din întâmplare,iar acum vinde cele mai scumpe apartamente din Bucureşti

    La 28 de ani, Andreea Comşa conduce propria agenţie imobiliară, are 12 angajaţi, şapte proiecte pentru care firma sa este vânzător exclusiv şi este în negocieri cu doi dezvoltatori pentru alte două proiecte.

    Dacă bate palma pentru noile proiecte, alţi patru oameni vor intra anul acesta în echipă. Faţă de liderii pieţei imobiliare, Premium Estate are o cifră de afaceri de zece ori mai mică, dar şi ratele de creştere sunt mai mari. În 2014, firma a ajuns la 300.000 de euro, cu o marjă de profit de 20%, în creştere faţă de 2013, când cifra de afaceri a companiei a fost de 250.000 de euro.

    Povesteşte că a ajuns în domeniul imobiliar din întâmplare, dar că apoi i-a fost imposibil să renunţe la domeniu. „Cine a «făcut» imobiliare şi a prins gustul, foarte greu renunţă la domeniu, rămâne nostalgic“, spune Andreea Comşa, care, fără să fie războinică, este tenace. În ultimul an de liceu venea aproape în fiecare sfârşit de săptămână cu autocarul de la Sibiu la Bucureşti, pentru meditaţii, iar în al doilea an de facultate s-a angajat.

    Când şi-a luat licenţa la SNSPA avea deja câţiva ani buni de muncă şi câştigase deja un comision de peste 50.000 de euro la o tranzacţie pentru care lucrase şapte luni; un an mai târziu, înfiinţa Premier Estate. A urmat cursurile SNSPA şi spune că ar fi vrut să intre în comunicare, iar în anul II de facultate s-a angajat la o firmă de producţie publicitară, ca asistent manager. A fost o experienţă, povesteşte ea, „pentru că le explicam că trebuie să facem şi PR, fiind foarte pasionată şi îndoctrinată de ce făceam la facultate“, dar la scurt timp a înţeles că nu avea nici de la cine să înveţe şi nici cum să crească. Se gândea să plece, iar o prietenă a convins-o să încerce domeniul imobiliar. Aşa a început aventura în domeniul imobiliar şi nici nu se vede acum făcând altceva.

    Unde se vede peste zece ani? „Şi cinci e mult. Gândesc lucrurile, dar cred că viaţa este surprinzătoare şi schimbătoare. Îmi place să fiu antreprenor, peste un an aş vrea să am încă patru proiecte în portofoliu. Tot ce fac acum îmi ia cam 90% din timp şi mă bucur, mă motivează, dar pe termen lung aş vrea să deleg mai mult şi să acord mai multă atenţie vieţii personale. Nu aş mai face o altă afacere, pentru că eu mă pricep la imobiliare, îmi doresc să dezvolt afacerea, şi, la un moment dat, să ne extindem peste hotare.“

  • Un tânăr de 37 de ani câştigă 700.000 de euro din amenajări interioare

    Din 2013 până în prezent, compania a fost aleasă să livreze proiecte de amenajări interioare pentru Nepi, Monsson Pay Point, United Bank Libia, Honda Trading, Generali, Piperea şi Asociaţii, Floreasca Tower, Tenaris, Marsh, Ubi France, Ferrero Rocher, Levi’s, Huawei etc. Cezar Gămulescu are în subordine, în momentul de faţă, în jur de 20 de angajaţi, iar compania sa a înregistrat în anul 2014 o cifră de afaceri de peste 700.000 de euro.

    A absolvit ASE în 2001 şi Romanian-Canadian MBA în 2007. Înainte de a-şi porni propria afacere a lucrat pentru Cascade Group şi pentru Corporate Office Solutions, în domeniul amenajărilor interioare, arhitecturale şi de construcţii.
    Spune că se ghidează după câteva principii, printre care cel că că nu există probleme, există numai rezolvări, că este bine să fii consecvent şi că este bine ca atunci când toată lumea aleargă într-o direcţie tu să te întorci şi să alergi în sensul opus.

    Nu se poate detaşa de problemele de la birou: „Nu poţi face chestia asta în momentul în care ai businessul tău. Am fost şi angajat şi acum sunt şi manager. Nu te vei putea detaşa niciodată, nici când ieşi din businessul tău. Este crucea pe care o porţi în permanenţă cu tine“.

    Şi îi sfătuieşte pe ceilalţi să renunţe la lucrurile şi activităţile care nu aduc beneficii: „Personal am îndepărtat din viaţa mea tutunul, dulciurile, mâncarea chinezească, junkfood-ul, bicicleta, baschetul, litoralul românesc, televizorul. Faptul că le-am îndepărtat nu înseamnă că nu le mai accesez, dar asta se întâmplă din ce în ce mai rar. Nu aş putea să renunţ niciodată la familie, care te propulsează enorm, şi la pescuit. Pescuitul este ceva ce reuşeşte să mă detaşeze, pentru o scurtă vreme, de probleme şi de toată presiunea din jur“.

  • Softelligence: In 2015, cresteri de 60% a cifrei de afaceri gratie exportului in IT si vanzarii propriei platforme Softelligence EBS

    Cresterea se datoreaza proiectelor dezvoltate alaturi de jucatori importanti din Europa Centrala si de Est si a vanzarii propriei platforme Softelligence EBS.

    Astfel, exportul de software reprezinta aproximativ 30% din cifra de afaceri Softelligence pentru primele luni ale acestui an. Cele mai importante proiecte au vizat dezvoltarea unor sisteme complexe in zona de vanzari si achizitii, principalele verticale de business fiind domeniul bancar, productie si servicii. Tarile in care Softelligence a activat pana in prezent sunt Marea Britanie, Suedia, Germania si Austria.

    Cresterea Softelligence vine si in contextul in care companiile romanesti de software si servicii IT au inregistrat venituri cu 13% mai mari in 2014 fata de 2013, conform Studiului „Romanian Software and IT Services Industry”, facut public in luna iunie 2015 de catre ANIS – Asociatia Patronala a Industriei de Software si Servicii si realizat de catre PAC – Pierre Audoin Consultants.

  • Miele a investit 30 milioane de euro în modernizarea unei fabrici

    Miele, companie specializată în producţia de echipamente electrocasnice premium la nivel mondial, extinde şi modernizează fabrica din Bielefeld, Germania, în cadrul căreia sunt produse toate sistemele profesionale de dezinfectare şi igienizare ale brandului. Începând din 2008, investiţia Miele în această unitate de producţie a fost de 30 de milioane de euro.

    Fabrica din Bielefeld este a doua cea mai veche unitate de producţie a companiei Miele, cu o istorie de aproape 100 de ani, fiind inaugurată în 1916. Cele mai cunoscute produse ale fabricii sunt aspiratoarele şi maşinile de spălat pentru uz casnic.

    În urma investiţiilor, noile facilităţi sunt proiectate să reducă timpul de producţie şi stocurile, dar şi să îmbunătăţească rentabilitatea. Astfel, comenzile sunt acum procesate de două ori mai repede, iar stocurile au fost reduse cu 20%, ca urmare a unei investiţii de 10 milioane de euro într-o nouă facilitate de producţie a containerelor interioare.

    Compania estimează astfel o creştere a capacităţii de producţie cu circa 30% şi o scădere a consumului de energie cu peste 10%.

  • Confesiunile unei stewardese:„Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele dar după o vreme ajunsesem să plâng înainte de fiecare zbor”

    O fostă însoţitoare de bord a companiei Singapore Airlines îşi povesteşte experienţele mai puţin plăcute din cadrul acestei meserii, ce au determinat-o să demisioneze. Printre problemele sale se numărau atât pasagerii necivilizaţi, dar mai ales cerinţele fizice şi emoţionale ale acestui job, nepotrivite caracterului său, arată un articol publicat de Daily Mail.

    La un an după ce a demisionat, Hilary îşi împărtăşeşte povestea prin intermediul unui blog. Ea spune că cea mai dificilă parte a fost adaptarea la diferenţele culturale şi la viciile asociate, de exemplu petrecerile staffului, unde se obişnuia să se consume mult alcool şi descrie acel loc de muncă ca fiind „un mediu toxic” .

    „Este insula tentaţiilor – fete frumoase, băieţi arătoşi, hoteluri de patru stele. Fiind înconjurată de un astfel de mediu, trebuie să te menţii fermă pe poziţii, să nu fii tentată de fumat, alcool, petreceri. Nu toţi fac asta, însă majoritatea da.” spune Hilary.

    Ea sfătuieşte alte fete care îşi doresc să lucreze ca stewardese să se gândească de două ori înainte, pentru că nu e o meserie atât de uşoară precum se crede. Deşi există şi avantaje ale acestui job, dezavantajele le întrec cu siguranţă. „Nu este o oboseală normală. E greu de explicat. E vorba despre o combinaţie între oboseală fizică, psihică şi mult stres. În plus, te afli în majoritatea timpului într-un tub de metal, cu puţin oxigen”.

    Printre părţile bune, Hilary menţionează, totuşi, „salariul foarte bun, mâncarea excelentă din diferite ţări şi, mai ales, oamenii pe care îi cunoşti şi experienţele de viaţă”. Fosta stewardesă menţionază că jobul nu e, în esenţă, unul rău, însă nu a fost unul potrivit pentru ea.

  • LC Waikiki ţinteşte 40 de magazine pe piaţa locală

    Românilor le place moda, odată ce se hotărăsc să cheltuiască”, spune Yenal Gökyıldırım, director al LC Waikiki Retail Management, cea mai mare comanie din retailul de fashion de pe piaţa turcească, unde operează aproape 400 de magazine.

    Opt din zece vizitatori care trec pragul magazinelor pe plan local aleg să şi cumpere, rata de conversie fiind bună, afirmă Gökyıldırım, care spune că de obicei, în acest domeniu, raportul este mai mic, de 6/10. În plus, banii pe care sunt dispuşi românii să-i cheltuiască în magazine, adică echivalentul a 22 de dolari (circa 88 de lei), plasează LC Waikiki România în rândul ţărilor cu cel mai mare apetit de consum din cele 25 de pieţe în care retailerul are acum operaţiuni. De notat însă că această comparaţie nu se face cu ţări cu putere de cumpărare ridicată, cum sunt cele din Europa Centrală şi de Vest, retailerul turc fiind prezent în Albania, Azerbaidjan, Bulgaria, Maroc, Georgia, Irac, İran, Kazahstan, Kîrgîzstan, Kosovo, Macedonia, Egipt, Polonia, Ucraina.

    În urmă cu şase ani, LC Waikiki a hotărât să se extindă peste hotarele ţării natale şi România a fost ţara în care au făcut primul pas. „În 2009 am deschis primul magazin internaţional, iar România a fost aleasă pentru acest pas, în alegere contând dimensiunea pieţei şi apropierea ei de Turcia”, spune Yenal Gökyıldırım. Au ales apoi politica paşilor mărunţi în expansiune, astfel încât la finalul anului 2012 ajunseseră la opt magazine, număr care s-a menţinut până anul trecut. Alte pieţe s-au arătat mai interesante, devreme ce compania a ajuns să aibă acum
    137 de magazine în 24 de ţări. „În fiecare săptămână deschidem cel puţin un magazin”, spune reprezentantul companiei; de fapt, pentru anul în curs planurile vizează deschiderea a peste 70 de noi spaţii de vânzare.

    Pe ansamblu, suprafaţa de vânzare gestionată de Gökyıldırım este de 680.000 mp, adică echivalentul a 115 terenuri de fotbal. Cifra de afacei a companiei în 2014 a fost de 2,53 miliarde de dolari, iar pentru anul în curs previziunile companiei vizează o cifră de 2,7 miliarde de dolari, pe plan internaţional şi în mediul online. În Turcia, retailerul are o cotă de piaţă de 18%, în condiţiile în care următorii nouă competitori au o cotă cumulată de 14%.

    Anul trecut însă, România a revenit pe lista de investiţii, când planurile de expansiune realizate de directorul general al companiei, Ramona Stănciulescu, care deţine această funcţie de trei ani şi jumătate, au primit undă verde de la Istanbul. Concret, este vorba despre dezvoltarea unei reţele de 40 de spaţii de vânzare, în Capitală şi oraşele cu peste 100.000 de locuitori; până la finalul anului LC Waikiki ar urma să ajungă la 18 magazine, prin deschiderea a încă patru. Şi cifra de afaceri, care ar urma să ajungă conform previziunilor anul acesta la 32 de milioane de euro, va marca, un plus de peste 60% faţă de 2014, când s-a plasat la 20,5 milioane de euro.

    „Am analizat preferinţele de consum, specificul pieţei”, argumentează reprezentanţii companiei aşteptarea de mai bine de doi ani înainte de a continua deschiderile de magazine. Iar diferenţele faţă de alte pieţe sunt clare, conform oficialilor companiei LC Waikiki. „Avem o colecţie globală şi alegem din ea produsele potrivite pentru fiecare piaţă”, afirmă Yenal Gökyıldırım. Consumatorii români se aseamănă mai mult cu mediteraneenii în ce priveşte preferinţele, deosebindu-se de vecinii din regiune. Diferă preferinţele în ceea ce priveşte culorile, combinaţiile, croiala. „Românii sunt mai interesaţi de felul în care arată, preferând ţinute mai elegante decât alte naţii, cum ar fi ruşii, de pildă. Seamănă, din punctul acesta de vedere, mai degrabă cu italienii,” mai spune Gökyıldırım.

    „Călătoriile sunt jobul meu, trăiesc în avion”, spune râzând Yenal Gökyıldırım, referindu-se la faptul că în calitate de director al LC Waikiki Retail Management trebuie să se ocupe de reţelele din toate ţările. Cel puţin două zile pe săptămână este plecat în afara birourilor, iar în România ajunge cel puţin o dată pe trimestru. Prima oară, îşi aminteşte el, a venit în România în urmă cu 20 de ani, pe vremea când lucra pentru Philips, la Istanbul, Dubai şi Viena. „Văd schimbări frumoase”, spune el referindu-se la România: „curăţenia, iar în domeniul retailului văd proiecte foarte frumoase. Infrastructura s-a îmbunătăţit considerabil. Sigur, sunt unele lucruri pozitive care s-au păstrat, nu sunt noi, iar între acestea cel mai important este calitatea resursei umane”.

    Yenal Gökyıldırım, în vârstă de 47 de ani, şi-a construit cariera în retail şi companii cu activităţi în domeniul consumului. De la finalul anului trecut el a fost desemnat managing director for retail operations, preluând şi funcţia de domestic retail managing director. Mandatul său nu este  uşor, ţinta companiei fiind ca până în 2023 să ajungă în rândul celor mai importanţi trei retaileri de haine din Europa, cu vânzări anuale plasate la circa 10 miliarde de dolari, dintre care 6 miliarde de dolari în străinătate.

    Iar dacă până acum LC Waikiki a cucerit pieţe cu putere de cumpărare mai reduse, marea miză sunt ţările aflate dincolo de Timişoara. „România este pentru noi o piaţă importantă, fiind poarta de intrare în vestul Europei”, conchide Yenal Gökyıldırım.

  • Aceasta este cea mai căutată slujbă din lume. O greşeală simplă te poate face însă să pierzi totul în câteva secunde

    Compania Google a ieşit în nenumărate topuri ale celor mai buni angajatori pe locul întâi, însă este foarte dificil să ajungi să lucrezi pentru gigantul serviciilor online deoarece procesul de recrutare este foarte dificil. Deşi este greu să ajungi pe ştatul de plată al Google, nu este foarte greu să fi dat afară. Ce nu trebuie să faci pentru a fi în această situaţie explică preşedintele executiv al companiei Eric Schmidt, într-o carte pe care a scris-o împreună cu fostul vicepreşedinte responsabil cu managementul de produs Jonathan Rosenberg.

    Aceasta este cea mai căutată slujbă din lume. O greşeală simplă te poate face însă să pierzi totul în câteva secunde

  • Povestea unuia dintre cei mai puternici oameni din IT

    Plattner s-a născut pe 21 iunie 1944 în Germania, lângă Berlin. El a urmat cursurile Universităţii din Karlsruhe, lucrând apoi în cadrul mai multor firme cu profil tehnic, una dintre acestea fiind IBM.

    Pe 1 aprilie 1972, Hasso Plattner şi alţi patru foşţi angajaţi ai IBM au decis să îşi încerce norocul şi să înceapă o afacere pe cont propriu în industria software. SAP este una dintre cele mai de succes afaceri europene din această industrie apărută în America şi dominată în proporţie covârşitoare tot de America.

    Aplicaţiile software tradiţionale ale momentului presupuneau executarea programelor la momente ulterioare introducerii datelor, momente determinate în funcţie de disponibilitatea puterii de procesare a mainframe-ului central. Prin contrast cu acest model de execuţie, ambiţia noii companii era aceea de a crea aplicaţii care să le ofere utilizatorilor dialogul interactiv direct şi accesul instantaneu la date.

    În primii ani, SAP a funcţonat ca o companie „virtuală“, fără un birou real în afara unui apartament închiriat în Mannheim, câştigând noi clienţi în vecinătatea acestui oras. Compania a reuşit să finalizeze în 1973 prima versiune a aplicaţiei sale System R („R“ vine de la real-time), denumită apoi R/1, devenită arhetipul aplicaţiilor ulterioare R/2 şi R/3. Superioritatea acestei aplicaţii faţă de altele existente pe piaţă venea din următoarele elemente: procesarea în timp real, respectarea strictă a consistenţei datelor şi integrarea diverselor procese de business într-o singură bază de date.
    Plattner a fost CEO al SAP până în anul 2003, rămânând şi astăzi în consiliul de administraţie al companiei. În 2014, SAP avea peste 74.000 de angajaţi şi a generat venituri de 20 de miliarde de dolari.

    Plattner practică mai multe sporturi, printre care yachting, ski, snowboard şi tenis. El deţine un teren de golf în Africa de Sud şi este proprietarul echipei de fotbal american San Jose Sharks.

    În 2001, revista Time l-a numit pe Plattner „una dintre cele mai influente persoane din industria IT“. El este căsătorit şi are doi copii; averea sa este evaluată la 9,5 miliarde dolari.