Tag: salariu

  • Cea mai mare mărire de salariu din istorie: de la 1 milion de dolari la 5 milioane … pe zi!

    Celebrul serial american „Seinfeld”, marele hit al anilor ’90 în America, produce bani şi acum, după mai bine de 15 ani de la difuzarea ultimului episod.

    Într-un articol din The Wall Street Journal, jurnalistul Edward Kosner scrie despre istoria acestui serial, care a pornit de la un pilot de patru episoade, ajungându-se la momentul în care celebrul Jerry Seinfeld a fost implorat de şefii canalului de televiziune să rămână, când acesta voia să se retragă din serial.

    Anul trecut,  reţeaua de streaming Hulu a plătit 160 de milioane de dolari pentru drepturile de difuzare a cunosutului serial abonaţilor săi. De-a lungul anilor, „Seinfeld” a obţinut numai din drepturile de difuzare în reţele de televiziune din întreaga lume nu mai puţin de 3 miliarde de dolari.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Compania din România care oferă un salariu mediu net de 2.400 de lei, dar nu găseşte candidaţi

    Deficitul de forţă de muncă se resimte şi în industria farma, mai ales în zona de vânzări, unde companiile caută candidaţi cu pregătire în do­meniul medical. O companie româ­neas­că, specializată în im­portul, promovarea şi comer­ciali­za­rea de produse naturale pentru să­nă­tate şi frumuseţe, găseşte cu difi­cul­tate consultanţi (asistenţi farmacişti) şi reprezentanţi medicali.

    Lovitură pentru şoferii care îşi cumpără o maşină, odată cu modificarea Codului Rutier

    Mişcare surpriză făcută de Kaufland. Retailerul schimbă toate regulile. Ce trebuie să ştie clienţii de acum încolo

    „Pentru poziţia de consultant gă­sim mai greu persoane cu pregătire în domeniul medical deoarece por­to­fo­liul nostru cuprinde peste 250 de pro­duse, care acoperă toate ariile tera­pe­utice, iar consultanţii au nevoie de acest fundament de cunoştinţe me­di­ca­le şi tehnice, la care să adauge in­for­maţii despre produse din trainin­gu­rile interne de specialitate“, a ex­pli­cat Mirela Popescu, directorul de re­surse umane al com­pa­niei cu 135 de angajaţi. 

    Vedeţi AICI compania din România care oferă un salariu mediu net de 2.400 de lei, dar nu găseşte candidaţi

  • Viata în ţara care a rămas fără mâncare. ”Am reuşit să cumpăr doar două tuburi de pastă de dinţi, aşa că o să mănânc pastă de dinţi diseară”

    Trei alimente de bază pe care majoritatea oamenilor din lume le au în bucătăriile lor pot fi cumpărate de venezuelezi doar dacă sunt norocoşi, au conexiuni şi foarte mulţi bani, potrivit informaţiilor prezentate într-un reportaj CNN.

    Laptele proaspăt se găseşte rareori pe rafturile supermarketurilor din Venezuela. La fel şi laptele praf, care poate ajunge să fie vândut pe piaţa neagră cu mai mult de 100 de ori decât preţul oficial, potrivit CNN. Astfel, laptele poate ajunge să coste şi 7.000 de bolivari, echivalentul a mai mult de 700 de dolari. Totuşi, posesorii de dolari americani pot să obţină laptele pe piaţa neagră la preţuri mai bune: probabil 1.000 de bolivari la dolari.

    Făina, un ingredient cheie pentru arepas, pâinea tradiţională venezueleană, ajunge să coste într-un supermarket guvernamental 190 de bolivari/kg, iar pe piaţa neagră poate ajunge să fie de 15 ori mai scumpă. Proviziile sunt atât de limitate, încât corespondenţii CNN au găsit 1 kg de paste uscate vândute la un preţ de 200 de ori mai ridicat decât cel oficial în Caracas.

    Comercializarea alimentelor pe piaţa neagră este ilegală şi poate fi şi periculoasă. Este totodată mult prea scumpă pentru majoritatea venezuelezilor: doar aceste trei produse – făină, paste şi lapte praf îi costă pe piaţa neagră veniturile pe o lună pe cei care au salariul minim, care se situează între 15.000 şi 20.000 de bolivari.

    Acesta este motivul pentru care pentru foarte mulţi oameni singura opţiune este să meargă la supermarketul public pentru raţia de alimente. Există reguli stricte în ce priveşte acordarea acesteia – ei aşteaptă pentru acea zi a săptămânii în care li s-a precizat că pot face cumpărături în baza buletinului de identitate. Încearcă apoi să afle ce magazin ar putea avea alimentele de care au nevoie, apoi stau la coadă ore întregi şi nu e niciodată sigur că pot obţine ceva.

    ”Am aşteptat la coadă de la 3 a.m şi am reuşit să cumpăr doar două tuburi de pastă de dinţi, aşa că mă gândesc că o să mănânc pastă de dinţi diseară”, spune Monica Savaleta, o dansatoare în vârstă de 19 ani, în reportajul CNN.  

    Pentru ea, să cumpere de pe piaţa neagră nu reprezintă o opţiune. ”Câştig între 12.000 şi 15.000 de bolivari lunar. Dacă voi cumpăra de pe piaţa neagră, întregul meu salariu se va duce pe trei kilograme de orez.”

    Wilfredo Cardona, un tânăr de 25 de ani, câştigă circa 40.000 de bolivari/lună ca muncitor în domeniul construcţiilor, dar deseori nici această sumă nu îl ajută prea mult. ”Am venit să cumpăr făină, orez şi zahăr şi nu am găsit nimic. Tot ce am găsit a fost săpun şi nu pot să mănânc săpun”, a declarat el pentru CNN.

     

  • Salariul mediu net a crescut în iunie la 2078 lei

    Câştigul salarial mediu net a crescut în iunie la 2078 lei, cu 15 lei (0,7%) faţă de mai, cele mai mari salarii fiind înregistrate în sectorul de tehnologia informaţiei (inclusiv activităţi de servicii informatice), unde media a fost la 5.295 lei, iar cele mai mici în hoteluri şi restaurante.

    Câştigul salarial mediu nominal brut a fost de 2874 lei, cu un plus de 0,7%, iar raportat la inflaţie creşterea a fost de 0,9%, potrivit Institutului Naţional de Statistică.

    Salariul mediu a crescut în majoritatea activităţilor ca urmare a acordării de premii ocazionale (inclusiv premii trimestriale, anuale, de vacanţă ori pentru performanţe deosebite), drepturi în natură şi ajutoare băneşti, sume din profitul net şi alte fonduri (inclusiv tichete de masă sau tichete cadou), dar şi realizărilor de producţie ori încasărilor mai mari (funcţie de contracte).

    Cele mai semnificative creşteri s-au înregistrat în zona fabricării băuturilor (14,5%), în activităţi de editare, transporturi pe apă, fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice, fabricarea substanţelor şi a produselor chimice (între 10,0% şi 12,5%), precum şi în telecomunicaţii, fabricarea produselor textile, fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice, alte activităţi industriale n.c.a., fabricarea de maşini, utilaje şi echipamente (între 6% şi 8%).

  • Ce salariu fabulos are Mugur Isărescu la BNR

    Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României, a vorbit pentru prima oară din 2007 despre ce salariu câştigă de la BNR: 13.601 euro pe lună. Isărescu a precizat că nu primeşte pensie. Precizările au fost făcute în contextul apariţiei în spaţiul public al unor informaţii confom cărora Isărescu ar cumula din salariu, bonusuri şi pensie un venit de circa 40.000 de euro.

    După aderarea Româniie la Uniunea Europeană, Isărescu şi membrii consiliului BNR motivau nepublicarea veniturilor pe seama unor regulamente europene neclare.

    Mario Draghi, guvernatorul Băncii Cen­trale Europene (BCE) şi şeful lui Isă­rescu în Consiliul General de la Frankfurt, şi-a publicat în mod trans­pa­rent salariul pe 2015 chiar în raportul anual al instituţiei pe care o conduce.

    Mario Draghi a încasat anul trecut un salariu anual brut fără bonusuri şi sporuri de 385.860 de euro, ceea ce înseamnă un câştig lunar de 32.155 de euro. BCE nu a plătit niciun bonus de per­for­manţă anul trecut membrilor din comitetul executiv. Salariul de bază al lui Mario Draghi a fost majorat cu 1,6% anul trecut comparativ cu 2014, iar aceeaşi creştere a fost aplicată ne­discriminatoriu şi în cazul celorlalţi membri ai conducerii BCE.

    Victor Constancio, vicepreşedintele BCE, a încasat anul trecut 27.500 de euro pe lună, cu 5.000 de euro mai puţin decât Draghi, în timp ce ceilalţi patru membri ai boardului, Peter Praet, Benoit Coeure, Yves Marsch şi Sabine Lautenschlager, au obţinut aproape 23.000 de euro lunar anul trecut.

    În total, BCE a cheltuit anul trecut 1,8 milioane de euro cu plata salariilor membrilor executivi. Pe lângă salariu, pachetul de beneficii al conducerii BCE a cuprins anul trecut şi asigurări de sănătate în valoare totală de 625.000 de euro.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ce salariu câştigă o casieră de la Kaufland

    Reţele de hipermarketuri Kaufland, Carrefour, Cora şi Auchan aveau la finalul anului trecut peste 35.000 de sa­lariaţi în total şi un buget de salarii şi indemnizaţii de aproape 1 mld. lei, cifre ce îi poziţionează în topul celor mai mari angajatori din economie.

    Mai mult, reţelele de ma­gazine şi-au majorat constant bu­getele de salarii şi numărul de angajaţi pe fondul expan­siu­nii continue şi al revenirii consumului.

    „Principala explicaţie pen­tru creşterea salariilor în re­tail în ultimele luni este deficitul din ce în ce mai pro­nunţat de forţă de muncă”…

  • Ce salariu câştigă o casieră de la Kaufland

    Reţele de hipermarketuri Kaufland, Carrefour, Cora şi Auchan aveau la finalul anului trecut peste 35.000 de sa­lariaţi în total şi un buget de salarii şi indemnizaţii de aproape 1 mld. lei, cifre ce îi poziţionează în topul celor mai mari angajatori din economie.

    Mai mult, reţelele de ma­gazine şi-au majorat constant bu­getele de salarii şi numărul de angajaţi pe fondul expan­siu­nii continue şi al revenirii consumului.

    „Principala explicaţie pen­tru creşterea salariilor în re­tail în ultimele luni este deficitul din ce în ce mai pro­nunţat de forţă de muncă”…

  • Probabil singurul job din România în care angajaţii pot câştiga mai mulţi bani decât şefii lor. Dezavantajele sunt, însă, pe măsură

    Oamenii de vânzări, fie că este vorba despre agenţi sau de cei care administrează conturi corporate care lucrează în industria de producţie, au obţinut în ultimii ani bonusuri salariale cu circa 20% până la peste 60% mai mari decât managerii din companiile care i-au recrutat, scrie Ziarul Financiar.

    Dacă un agent de vânzări din zona de producţie aproape că şi-a crescut salariul cu 50% sau aproape că l-a dublat cu ajutorul bonsurilor, un manager de vânzări din acelaşi sector de activitate nu a reuşit să ia, în medie, un bonus mai mare de 22% din salariu pentru munca depusă, potrivit lui Horaţiu Cocheci, liderul echipei de Servicii de Consultanţă în Resurse Umane în cadrul PwC România.

    CITEŞTE ÎN CONTINUARE CUM AJUNG UNII ANGAJAŢII SĂ CÂŞTIGE MAI MULŢI BANI DECÂT ŞEFII LOR

     

     

     

  • Vrei să devii stewardesă? Iată ce condiţii trebuie să îndeplineşti

    La asta s-au gândit şi fondatoarele şcolilor de stewardese, care oferă poveşti de succes, cursuri de tips & triks şi te pregătesc în detaliu pentru marele interviu. Iar cererea foarte mare le-a propulsat spre un succes neaşteptat şi, în scurt timp, le-a transformat proiectul într-o afacere.

    „La doar câteva ore de la emiterea comunicatului de presă de lansare a site-ului, o companie aeriană ne-a contactat pentru o ofertă de publicitate. A fost primul contract semnat de «Vreau să fiu stewardesă» şi cel mai bun push pe care puteam să îl primim în prima zi de viaţă a proiectului”, spune Anca Dumitrescu, (28 de ani), fondatoare, alături de Georgiana Ene, a proiectului „Vreau să fiu stewardesă”, un promotor al acestei nişe. Asta se întâmpla în urmă cu trei ani, când în România era dificil să găseşti informaţii online pentru acest domeniu şi, mai ales, sfaturi de la profesionişti. „Ca multe idei bune, «Vreau să fiu stewardesă» a apărut la o cafea, în iunie 2013”, spune Anca Dumitrescu, cofondatoare a siteului menţionat. „Începusem o serie de proiecte comune alături de Georgiana şi eram în căutarea unei idei noi”, completează ea.

    Investiţia iniţială a constat în achiziţionarea unui domeniu web şi hostingul pentru un an, în valoare de 50 de euro, „dacă vorbim strict de bani. La ei se adaugă luni întregi de muncă, nopţi nedormite şi o dorinţă enormă de a face lucrurile cât mai bine”, spune Anca Dumitrescu. Din iunie până în septembrie 2013 cele două au lucrat la website şi l-au creat împreună de la zero. „Georgiana s-a ocupat de partea tehnică, iar eu de partea de conţinut. Ne doream ca în momentul lansării lui, website-ul să conţină deja o serie de articole utile şi interviuri cu stewardese de carieră”, spune antreprenoarea. Astfel, pe 27 septembrie 2013, „Vreau să fiu stewardesă” s-a lansat oficial, a devenit online. Pentru cele două, proiectul a devenit un job full-time, la care lucrează uneori până şi 10 ore pe zi. „Muncim de multe ori de luni până luni, căci majoritatea weekendurilor avem cursuri, iar lunea ne găseşte din nou la treabă”, spune cofondatoarea.

    Deşi au început şi au continuat singure o perioadă, astăzi au ajuns la o echipă de 7 oameni, „unde fiecare ştie foarte clar ce are de făcut”. „Ne alegem cu foarte mare grijă trainerii, căci ne interesează foarte mult ca experienţa de învăţare a cursanţilor noştri să fie una specială – ei nu vin acolo la un curs scorţos, ci pentru că am devenit reunoscuţi pentru atmosfera caldă de la cursuri şi pentru sistemul informal de predare, axat foarte mult pe practică, jocuri şi tehnici de dezvoltare personală”, spune Anca.  Structura cursurilor s-a diversificat, între timp, ca urmare a nevoilor de pregătire ale cursanţilor. „Avem un curs pregătitor de 4 zile, 8-10 ore zilnic, pe care îl organizăm de 6 ori pe an, cursul «English for future Cabin Crew» – menit să îi ajute pe cursanţi să îşi îmbunătăţească nivelul de limba engleză pentru interviu şi cursurile punctuale de o zi, în care exersăm probele de la un interviu cu o companie aeriană anume, un curs similar unei recapitulări înainte de recrutare”, spune Anca Dumitrescu.

    Tarifele încep la 80 de euro şi ajung la 270 de euro pentru un curs complet de 4 zile. Sesiunile sunt organizate lunar, atât în Bucureşti, cât şi în ţară, în oraşe precum Timişoara, Cluj-Napoca, Iaşi, iar din iulie proiectul se va extinde şi în afara ţării, în Italia. Printre planurile sale se numără  o extindere regională etapizată, având ca obiectiv să devină principalul furnizor de cursuri de pregătire pentru viitorii însoţitori de bord în Europa Centrală şi de Est.

    Tot în 2013, la finalul anului, şi-a făcut apariţia un alt site dedicat celor pentru care „zborul e un miraj”, după cum afirmă Cristina Toader. Jurnalistă de meserie, tânăra a fost cuprinsă de microbul aviaţiei, şi o bună perioadă din viaţa sa, mai exact 3.500 de ore, a zburat cu echipajele companiilor Wizz Air sau Emirates. Dorul de ţară a determinat-o să se întoarcă acasă, iar curiozitatea cunoscuţilor despre meseria de stewardesă a convins-o să lanseze, pentru început, blogul „Cum ajungi stewardesă”. „Cursurile au venit după doar trei luni de la lansare, ca o prelungire a blogului, fiindcă întotdeauna contactul direct şi sfaturile personalizate sunt mult mai utile decât articolele generale”, afirmă fosta stewardesă. Spre diferenţă de proiectul menţionat mai sus, unde fondatoarele îşi dedică tot timpul businessului, Cristina Toader ţine să menţioneze că „motivaţia noastră nu a fost una financiară, pentru că toţi cei implicaţi în acest proiect au, full-time, alte joburi: eu lucrez în media, graficianul la fel, colegii traineri zboară în continuare. Motivaţia noastră a fost bucuria celor pe care îi ajutăm să ajungă acolo unde îşi doresc”.

    Totuşi, proiectul a devenit afacere în scurt timp. Dacă în aprilie 2014 a fost lansat site-ul, în iunie acelaşi an echipa „Cum ajungi stewardesă” a adunat peste 40 de persoane dornice să ajungă însoţitori de bord la prima conferinţă organziată. În 2014 au fost organziate 4 cursuri de pregătire, iar businessul nu a crescut spectaculos, însă următorii 2 ani au adus mult mai multe satisfacţii, spune Cristina Toader: „Doar în ultimele 9 luni am organizat 8 cursuri de pregătire pentru Emirates şi Wizz Air, în care am pregătit aproximativ 100 de persoane”. Investiţia iniţială a fost „de câteva sute de euro”, bani investiţi în cumpărarea domeniului pentru site. Odată cu organziarea cursurilor şi conferinţelor, au crescut şi costurile, însă s-au finanţat 100% din plăţile făcute de participanţi. Explicaţia e simplă, spune Cristina Toader: „Subiectul stewardese vinde foarte bine”. Investiţia principală este, însă, în contul de Facebook, ce creşte constant, cu circa 40.000 de followeri.

  • O angajată s-a plâns că nu îi ajung banii de salariu să cumpere de mâncare şi a avut ”curajul” să îi spună asta şefului. Răspunsul şocant pe care l-a primit a ajuns viral

    Numele meu este Stefanie. Nu sunt cu mult mai mare decât tine. Peste trei săptămâni voi împlini 30 de ani. Pare însă că a trecut o viaţă de când eram studentă în anul II de facultate şi plângeam în apartament cu gândul că nu voi mai putea vreodată să înţeleg versurile melodiilor Baba O’Riley sau Scenes from an Italian Restaurant. Dar iată-mă acum, aici, o supravieţuitoare a acelor perioade în care aveam doar 20 de ani, depăşite totuşi cu ceva graţie şi multă umilinţă.

    Cu toate acestea, în ciuda diferenţei de vârstă dintre noi, de mai puţin de un deceniu, pare că ne aflăm la lumi depărtare una de cealaltă atunci când ne referim la conceptul de etică a muncii. Însă, cumva, lucrul acesta nu mă surprinde. Acei cinci ani sunt extrem de importanţi.

    O angajată s-a plâns că nu îi ajung banii de salariu să cumpere de mâncare şi a avut ”curajul” să îi spună asta şefului. Răspunsul şocant pe care l-a primit a ajuns viral