Sa recapitulam putin. In octombrie 2001, Apple a lansat un
player pentru muzica digitala numit iPod. In aprilie 2003 a lansat
un magazin online numit iTunes Store, care a inceput sa vanda
muzica posesorilor de iPod prin intermediul programului iTunes,
care rula doar pe gama Mac. Astfel se naste un asa-numit
“ecosistem” controlat de Apple. Apoi iPod-ul a devenit capabil sa
afiseze si poze digitale (2005), iar in octombrie 2005 apare primul
iPod care poate prezenta video digital.
Tot cam de-atunci iTunes Store incepe se vanda seriale si filme,
iar programul iTunes este portat si pe Windows, ceea ce mareste
numarul clientilor, dar pastreaza intregul control in mana celor de
la Apple, care devin cei mai mari distribuitori de muzica online.
Aceasta strategie a schimbat semnificativ industria muzicala.In
ianuarie 2007 este lansat iPhone, urmat dupa cateva luni de iPod
Touch, iar Apple le echipeaza cu sistemul de operare iOS (derivat
din MacOS X). Ecosistemul creste, iar iTunes Store incepe sa vanda
si aplicatii pentru iOS. Este publicat un sistem de dezvoltare si
baza de aplicatii creste enorm, Apple rezervandu-si rolul de
distribuitor si incasand 30% din vanzarile aplicatiilor de la
terti.
Dupa cum toata lumea stie, in ianuarie 2010 a fost lansat iPad.
Fiind echipata tot cu iOS, tableta a beneficiat din prima clipa de
miile de aplicatii pentru iPhone si iPod Touch. Carcotasii l-au
confundat cu un soi de laptop fara tastatura si au scapat din
vedere faptul ca iPad este un “game changer” poate chiar mai
important decat iPhone. Poate ca afirmatia va pare hazardata, insa
ma bazez pe faptul ca iPad influenteaza mai multe industrii decat
iPhone. De pilda, industria jocurilor, industria filmului (impreuna
cu televiziunea) si industria cartii. Desigur, jocuri, filme,
seriale si carti sunt suportate si de iPhone…, dar nu se compara
cu experienta de pe iPad.
Insa industria care va suferi cea mai mare transformare in urma
aparitiei acestei “jucarii” este cu siguranta presa. De fapt,
tabletele reprezinta portita de salvare din criza pe care aceasta
industrie o traverseaza de la aparitia web-ului incoace. Nu-i de
mirare ca numeroase ziare si reviste s-au napustit pe noua
platforma, iar News Corp. a lansat chiar un ziar (numit Daily) care
apare exclusiv pe iPad.
Merita sa vedem putin cum se cupleaza presa cu iPad-ul.
O publicatie creeaza o aplicatie pentru iOS (sau apeleaza la una
existenta, cum este Flipboard) care sa prezinte continutul intr-o
maniera cat mai apropiata de experienta lecturii pe hartie: macheta
proprie, organizarea pe pagini si posibilitatea de “a rasfoi”
paginile – acest aspect pare minor, dar este esential: rasfoind,
vei vedea si paginile de reclama. Aceasta aplicatie este
distribuita gratuit (prin App Store, parte din iTunes Store), insa
pentru fiecare noua editie cititorul va plati ceva (de exemplu,
Daily costa 99 de centi).
Cui? Lui Apple, prin iTunes Store, care-si va retine cei 30% si
restul il va vira publicatiei. Foarte simplu si extrem de
atractiv… pentru micile edituri. In cazul acestora este foarte
convenabil ca Apple sa se ocupe de distributie si de toata partea
de back office. Insa pentru marile publicatii, importante sunt
abonamentele, asa ca au adoptat urmatoarea politica: aplicatiile
proprii ofera posibilitatea de abonare conectandu-se la propria
pagina web si platind direct ziarului sau revistei vizate.
Aplicatia va primi datele astfel incat sa nu-i taxeze pe abonati pe
perioada contractata. Avantajul major este ca astfel se pot si
colecta informatii despre abonati, extrem de pretioase pentru
marketing. Surpriza este ca Apple este ocolit prin aceasta
schema.
Dar surpriza nu tine mult. Apple si-a creat propriul serviciu de
abonamente si a schimbat regulile: aplicatiile care permit plati in
afara “ecosistemului” vor fi interzise. Cei care le-au introdus au
la dispozitie cinci luni sa se conformeze, dupa care Apple va
incasa banii de abonamente, isi va retine cei 30% si va avea datele
abonatilor. Se intelege ca toti marii clienti s-au infuriat la
culme, dar vor inghiti galusca, pentru ca cititorii deja s-au
obisnuit – si deocamdata nu prea au alternative.
Cel mai tare ii doare pierderea accesului liber la datele
abonatilor, deoarece marile publicatii cheltuiesc 150-200 de dolari
pentru un nou abonat tocmai pentru a avea datele cu care sa
convinga advertiserii.
Deocamdata, Apple are toti asii, plus banii: venituri catre 100 de
miliarde de dolari pe an, in vreme ce toata presa scrisa americana
la un loc are doar 60 de miliarde. Ramane sa vedem cum va reactiona
Google.
