Tag: Manager

  • Emisarul special Yahoo! in Romania

    Totusi, slujba l-a gasit pe el: bloggerul Bogdan “Bobby” Voicu este de anul acesta managerul Yahoo! in Romania. Negocierile cu Yahoo! au inceput in a doua jumatate a lunii februarie, cand Bobby Voicu (29 de ani), asa cum e cunoscut in internetul romanesc, a primit un e-mail de la Zhengxi Danard, product marketing manager al companiei pentru Europa de Est, cu o propunere de colaborare.

    Au urmat o discutie telefonica de aproape o ora cu Danard, expunerea catorva idei privind o serie de scenarii date de Yahoo! si o intalnire informala la Istanbul cu un alt manager din companie, Voicu fiind la acel moment in Turcia, ca parte a planului sau de a face inconjurul lumii anul acesta. Apoi a batut palma cu cei de la Yahoo!, la jumatatea lui martie, cu toate ca in contractul de angajare incheiat pe un an, cu posibilitate de extindere, este trecuta data de 21 aprilie, diferenta de aproape o luna insemnand timpul necesar pentru incheierea formalitatilor.

    “Nu imi cautam un job. Cei de la Yahoo! m-au gasit pe LinkedIn si m-au contactat”, spune Bobby Voicu, care nu a fost singurul candidat pentru postul de comunity manager pentru Romania, compania intrand in legatura cu mai multi bloggeri romani. De ce bloggeri? Yahoo! a avut in vedere un om cu experienta in online, care sa inteleaga aceasta piata din punctul de vedere al nevoilor utilizatorilor. In plus, aceasta persoana trebuia sa aiba capacitatea sa stabileasca o legatura cu utilizatorii, determinand astfel mai exact care sunt asteptarile privind serviciile.

    O abordare asemanatoare a avut Yahoo! si in Turcia, concomitent cu recrutarea lui Voicu, numai ca persoana angajata acolo intr-o functie similara are un trecut profesional in industria telecom, sugerand astfel varianta ca directia de dezvoltare ar fi mai degraba serviciile mobile. Pentru bloggerul roman, ultimele saptamani au fost destul de incarcate, intrucat a preluat deja responsabilitatea de creare a unei legaturi intre companie si utilizatorii din Romania si se ocupa impreuna cu Yahoo! de trasarea strategiei pentru piata online.

    In acest sens, Darren Patterson, business development manager pentru Europa, se afla in saptamana in curs la Bucuresti pentru a negocia parteneriate legate de planurile urmatoare ale Yahoo! in Romania, ceea ce inseamna ca portalul Yahoo.ro ar putea fi mai aproape de lansare decat se asteapta pe piata. “Deocamdata nu pot da foarte multe date despre ce vom face”, spune Voicu, care tine sa precizeze insa ca directia de dezvoltare a companiei nu este sa creeze un centru de cercetare in Romania, mai ales in contextul in care are deja unul in Israel si a deschis recent un altul in India, ci sa consolideze comunitatea de utilizatori Yahoo!. In fond, cea mai mare parte dintre romanii cu acces la internet folosesc serviciile companiei americane – Yahoo! numara peste 8 milioane de conturi active pentru serviciul de e-mail si peste 7 milioane de conturi pentru Yahoo! Messenger.

    Cel putin in perioada urmatoare, Bobby Voicu va ramane singurul angajat al companiei in Romania. Echipa responsabila de aceasta piata este formata din doi oameni, dar project managerul responsabil de aplicarea strategiilor, desi este romanca, s-a stabilit de mai multa vreme la Paris si se va ocupa de aceasta divizie de acolo. Decizia lui Voicu de a accepta postul a fost motivata pe de-o parte de prestigiul corporatiei americane, dar pe de alta parte si de faptul ca “incepusem sa ma plafonez in ce priveste proiectele pe care le desfasor”. Desi nu i s-a impus, bloggerul isi va diminua implicarea in blogurile pe care le detine, chiar daca aceasta inseamna de fapt ca incasarile sale lunare nu vor mai fi la fel de consistente ca pana acum. “Componenta financiara nu a fost pe primul loc, motiv pentru care am ajuns foarte usor la o intelegere. Negocierea pachetului salarial cu Yahoo! a durat mai putin de cinci minute, eu neavand experienta unei asemenea negocieri”, spune Bobby Voicu.

    Licentiat in finante, asigurari, banci si burse de valori, dupa ce a terminat Academia de Studii Economice Bucuresti a lansat o serie de bloguri si site-uri, atat in limba romana, cat si in engleza, facandu-se astfel cunoscut in blogosfera romaneasca, si a devenit ulterior consultant in domeniul online, cu specializare in blogging si social media. Pana acum, majoritatea veniturilor lui au provenit de la blogurile in limba engleza, insa in afara de blogul auto Autounleashed.com (gratie caruia Voicu a ajuns anul trecut primul blogger roman invitat oficial la un eveniment de catre o companie straina – in speta, de catre Chevrolet la Detroit), nu vrea sa faca public numele celorlalte, argumentand ca pana acum a avut experienta “clonarii” unor bloguri in engleza de catre romani.

    Privita din perspectiva Yahoo!, angajarea unui reprezentant este justificata de planurile companiei de a deschide un birou in Romania in 2009 si de a oferi aici continut si servicii localizate. “Bobby Voicu va fi vocea Yahoo! in Romania. Prin el, compania va intra in dialog cu utilizatorii din Romania, va identifica zonele care trebuie imbunatatite pentru a oferi un continut local si servicii mai bune”, a declarat pentru Ziarul Financiar Zhengxi Danard, product marketing manager al Yahoo! pentru Europa de Est.

    In ce priveste vanzarea de publicitate online, compania americana va continua sa fie reprezentata de agentia MediaCafe, existand posibilitatea unei colaborari intre agentie si Bobby Voicu. “Anul acesta, vanzarile de reclame Yahoo! in Romania ar putea ajunge de ordinul sutelor de mii de euro”, sustine Mihai Fanache, managing directorul agentiei de publicitate, in conditiile in care intreaga piata de publicitate online este evaluata pentru 2008 la o suma cuprinsa intre 12 si 15 milioane de euro.


    Proiectele lui Bobby

  • Unde poti ajunge sef de tanar

    Mircea C. are 22 de ani si lucreaza de trei luni intr-un hipermarket din Capitala, pe un post de lucrator comercial. Foarte multi bani nu castiga, dar este multumit ca poate suplimenta banii de buzunar pe care ii primeste de la parinti, pentru ca in acelasi timp este si student la Facultatea de Medicina.

    “Reusesc sa impac si scoala si lucrul, pentru ca sunt angajat part-time. Am colegi aici care au avansat foarte mult intr-un an de zile. Evident, le-a crescut si salariul. Eu nu vreau sa raman in retail, dar daca am sansa sa avansez… cine stie”, spune el.

    Exemplul sau nu este singular, mai ales ca, indiferent de domeniu, pentru a rezolva criza de personal companiile au inceput sa isi caute oameni in universitati si scoli de meserii. Avantaje sunt clare: gasesc astfel personal care sa le ocupe locurile vacante, tinerii pot fi modelati profesional cu usurinta, iar salariile pe care le primesc ei sunt mai mici decat daca pe acelasi post ar veni o persoana cu experienta.

    Specialistii in resurse umane spun ca domeniile care ofera posibilitati rapide de avansare sunt comertul, serviciile, recrutarea, vanzarile sau IT-ul – domenii cu un ritm alert de activitate si la care trainingul care conteaza este mai mult cel care se face la locul de munca, “vazand si facand”.

    “Bineinteles ca se face si training normal, dar cel care conteaza este cel la locul de munca. La noi, in recrutare, de exemplu, se face intai trainingul de introducere, apoi, saptamanal sau la doua saptamani, organizam cate un workshop de instruire, ceea ce face sa fie usor pentru un junior recruiter bun si care are si un pic de experienta sa arda etapele de cariera mai repede”, explica Florin Ochiana, country manager al companiei de recrutare Grafton Recruitment.

    Studiul “Employer of Choice”, realizat in luna octombrie a anului trecut de firma de cercetare Daedalus Consulting si de Catalyst Recruitment Services, arata ca aproximativ 39% dintre tinerii care au un loc de munca nu lucreaza in domeniul pentru care au fost pregatiti. Procentul este insa in scadere comparativ cu anul 2006, cand 48,4% lucrau in alte domenii decat cele pe care le studiasera in facultate.

    De asemenea, 15,4% dintre respondenti considera ca pregatirea teoretica din timpul facultatii nu este deloc relevanta pentru cariera pe care o urmeaza in prezent, iar 45,4% apreciaza ca practicarea unui job inca din timpul facultatii are o contributie in cariera lor ulterioara. Din perspectiva celor ce ii angajeaza insa, tot mai multi specialisti in recrutare, dar si companii angajatoare spun ca tinerii de astazi nu mai sunt atat de bine pregatiti ca generatiile trecute si ca au pretentii salariale mult prea mari raportat la experienta si pregatirea lor.

    Constantin Stroe, vicepresedintele Dacia, a declarat recent ca procesul de recrutare pentru cei 2.200 de absolventi de invatamant superior de care are nevoie pentru centrul de cercetare pe care Renault il va face la Titu este foarte dificil.

    “Gradul de pregatire a tinerilor este din ce in ce mai scazut si de aceea la angajare au nevoie de mai mult timp pentru adaptare. Am avut ocazia sa vad cum pornesc intr-un loc de munca si un tanar francez, si un roman. La start, francezul porneste ca din pusca. Romanul porneste mai greu. Ce-i drept, romanul recupereaza pe drum”, a precizat Stroe in cadrul unui seminar pe resurse umane organizat de Ziarul Financiar.

    Reprezentantul Dacia apreciaza, in orice caz, ca nivelul salarial al angajatului trebuie corelat cu productivitatea sa. Compania auto de la Pitesti este un exemplu in acest sens – in urma cu zece ani realiza anual 106.000 de masini cu 27.500 de salariati, iar in acest an, cu doar 12.000 de angajati, va produce 330.000 de masini. Pretentiile salariale ale tinerilor nu tin insa deloc cont de astfel de criterii.

    Conform studiului realizat de Daedalus Consulting si de Catalyst Recruitment Services, pretentiile lor salariale sunt in crestere fata de anul trecut, fiind cu aproximativ 51% mai mari decat ceea ce li se oferea la data realizarii studiului. Pentru un post de entry level, tinerii vor salarii de pornire de la 380 de euro, in timp ce dupa trei ani de experienta considera ca ar trebui sa primeasca aproximativ 660 de euro.

    Tinerii din Bucuresti au salarii cu 37,5% mai mari decat cei din provincie, iar asteptarile salariale cele mai mari le au tinerii cu background in IT&C. Aparitia unei noi oportunitati in alte companii si nu nemultumirea fata de actualul loc de munca este determinanta pentru 80,6% dintre tinerii respondenti la studiu in decizia de schimbare a locului de munca. Un procent semnificativ, de 52,7%, spun ca aleg alta companie gratie pachetului salarial mai mare oferit.

    Tinerii care aleg sa se angajeze in comert pe posturi inferioare, care sunt si foarte prost platite, sunt cei ce spera sa avanseze cu usurinta. “Un tanar poate ajunge intr-un an de la a matura in magazin la manager de departament. Iar odata ajunsi intr-un nivel de management, salariile sunt mai mari decat media”, considera Madalina Popescu, director general al Pluri Consultants.

    Companiile din retail se afla printre cei mai mari angajatori din acest an, avand in vedere planurile de extindere pe care le-au anuntat. Si ele sunt afectate insa de deficitul de personal de pe piata si trebuie sa gaseasca metode de a atrage toate categoriile de posibili angajati.

    Metro, spre exemplu, are in vizor si studentii, pentru care a creat pachetul “Part Time”, care le ofera acestora posibilitatea de a-si urma cursurile in timp ce lucreaza. Si in IT tinerii pot avansa foarte repede. “De la programator se poate ajunge in foarte scurt timp la project manager sau la manager de echipa”, spune Liviu Constantinescu, manager al diviziei de executive search al Hart Human Resource Consulting. In opinia acestuia, la polul opus, ca domenii rigide din punctul de vedere al dezvoltarii carierei, sunt finantele sau resursele umane.

    “In zona de finante, sa ajungi director financiar, de exemplu, este mai greu, pentru ca este destul de difi cil sa gestionezi bugete, trebuie sa ai de-a face cu tot ce inseamna investitii, sa consiliezi toti managerii atunci cand vine vorba de investitii, iar aceasta presupune credibilitate mare”, afirma Constantinescu.

    In cazul analistilor financiari si al controllerilor financiari, care se specializeaza mai mult la locul de munca, avansarea este mai rapida insa, pentru ca firmele sunt nevoite sa ii promoveze repede daca vor sa-i pastreze. “CFO ajungi dupa 30 de ani, trebuie sa ai minimum 6-7 ani de experienta – am intalnit un singur caz de persoana care avea 28 de ani si a ajuns director financiar. Finance controller, in schimb, ajungi si pe la 26-27 de ani”, spune reprezentantul Hart.

    Florin Ochiana crede ca de fapt nu e vorba atat de rigiditatea domeniului cand e vorba de promovari, ci mai degraba de rigiditatea unor companii. Este vorba in special de multinationale, care au structuri corporatiste foarte bine puse la punct si la care si procesul de recrutare este indelungat.

    “Sunt astfel de companii din domeniul bunurilor de larg consum, dar la fel gasim unele si in domeniul resurselor umane sau al recrutarii, mai ales in executive search”, spune country managerul Grafton Recruitment.

    Rapiditatea cu care un tanar traverseaza etapele in cariera are insa si dezavantaje firesti. “Nu intotdeauna viteza de promovare in cariera poate sa compenseze lipsa de experienta, ceea ce ulterior are consecinte in plan profesional. In plus, face ca asteptarile absolventilor, care si asa sunt mari, sa creasca atunci cand vad ca au colegi care in cativa ani au avansat repede”, spune Florin Ochiana.

    Media de varsta mai redusa a managerilor romani nu este insa doar o caracteristica a Romaniei, ci a tarilor din Europa Centrala si de Sud-Est in general. Daniela Necefor, managing partner al companiei Total Business Solutions, considera insa ca modul cum un manager tanar gestioneaza diversele probleme care apar depinde de potentialul fiecaruia.

    “Sunt oameni care pot asimila repede pasii respectivi, din punctul de vedere strict al experientei profesionale. Din punctul de vedere al experientei sociale (felul cum se comporta in organizatie, cu oamenii), lipsurile nu ai cum sa le recuperezi, asta e clar. Este o contradictie care este impusa de catre societate asa cum este ea acum.”

  • A fi sau a nu fi manager…

    …aceasta este insa intrebarea! Una care rasare obligatoriu in mintea oricarui om de afaceri priceput caruia ii mai curge si ceva sange de antreprenor prin vine. Construiesti pentru tine sau administrezi pentru altul? Denisa Mateescu, general manager al Mastercard pentru Europa de Sud-Est, recunoaste ca si-a pus si ea de nenumarate ori problema, insa de fiecare data a ales fotoliul de manager, fiindca si-a asumat o lectie nepretuita.
    “Nu exista practic libertate in antreprenoriat”, crede Mateescu, care la 38 de ani, a mai bifat pe langa cei 6 ani in fruntea Mastercard si o cariera de 8 ani in publicitate la companii precum Saatchi and Saatchi si D’Arcy. “Faptul ca nu exista deasupra ta un sef care sa-ti spuna ca gresesti se transforma de cele mai multe ori exact in opusul libertatii. Raspunderea este enorma, iar presiunea este incontestabil mai mare”, sustine ea.
    Insa cat de confortabil este ca sefii tai sa fie JPMorgan Chase, Citigroup si Bank of America – principalii actionari ai Mastercard – la un loc, iar programul tau normal de lucru sa te poarte in fiecare saptamana prin una dintre cele 11 tari pe care le coordonezi, Mateescu avea sa afle doar dupa ce a renuntat la cariera sa in publicitate pentru a deschide de una singura biroul Mastercard in Romania – amenajat in propria sa casa.

    Cu cariera in valiza
    Intre un fotoliu managerial dintr-un birou pe colt, cu priveliste, si un scaun mai putin confortabil, de avion, Denisa l-a ales intotdeauna pe cel din urma. Asta deoarece pentru ea experienta manageriala este valoroasa in principal din perspectiva mobilitatii si a drumurilor pe care le deschide. Iar managerul Mastercard nu a fost niciodata omul care sa se sperie de un drum, nici macar de perspectiva a cator 3 zile din saptamana petrecute in afara tarii, asa ca si-a asumat cu entuziasm debordant provocarea de a coordona acest business in Romania si inca alte 11 tari. “Nu pot sa stau locului”, recunoaste ea singura, “si de aceea sunt mereu in asteptarea unei noi plecari. Imi place extraordinar de mult sa calatoresc si de aceea, pe langa deplasarile impuse de serviciu, imi planific in permanenta cate o calatorie si pentru mine.” Din cauza fisei postului, Mateescu a ajuns sa compare asteptarea in aeroport cu traficul din drumul spre serviciu si a devenit genul de manager care rezolva orice problema din mers si nu are nevoie de mai mult decat o priza pentru laptop pentru a face business. Insa, in afara de timpul pe care i-l rapeste familiei sale, Denisa nu regreta nimic, fiindca recunoaste ca a visat la o asemenea cariera de cand se stie. “Nu mi-am inchipuit niciodata ca am sa devin astronaut sau mai stiu eu ce minune, cred ca am avut visuri domestice, sau macar terestre. Insa am fost intotdeauna fascinata de cunoasterea diferitelor culturi si inca din vremea liceului mi-am dorit sa pot lucra intr-un mediu international, in care sa iau contact in mod direct cu diversitatea culturala. “Setea Denisei pentru calatorii isi are originea din vremea liceului si a studentiei, atunci cand din cauza regimului, singurul sau contact cu lumea exterioara se rezuma la munca sa de ghid ONT pe partea de turism extern, cand organiza tururi de tara pentru turistii straini veniti in Romania. “Imi amintesc ca de acea stare de claustrofobie, cauzata de faptul ca nu puteai sa pleci din tara cand si unde voiai. Insa norocul meu a fost ca eram inca studenta, si ca studenti cautam sa ne distram pe seama lucrurilor care ne erau impuse. Imi aduc aminte ca jucam bridge pe tapsanul de porumb atunci cand eram trimisi sa facem munca voluntara.”

    Pe bancile advertisingului
    Daca Facultatea de Automatica si Calculatoare pe care a absolvit-o in 1991 nu a pregatit-o in niciun fel pentru lumea afacerilor, cei 8 ani de zile pe care i-a petrecut in lumea publicitatii au indeplinit cu succes acest rol. Initial a atras-o la acest mediu noutatea si sansa de a experimenta pe viu un stil de munca diferit, insa astazi isi da seama ca pentru ea cariera in publicitate a insemnat incalzirea de care avea nevoie pentru a-si putea asuma o functie de management. “Cand am inceput la Saatchi and Saatchi in 1994, publicitatea era un domeniu complet nou pentru Romania si nu stiu daca eram cu totul 20 de angajati pe atunci”, isi aminteste ea. “In 2001, cand am iesit din publicitate, agentiile aveau deja in jur de 200 de oameni. Asta a insemnat un volum foarte mare de munca, insa acest lucru a fost departe de a ma speria. Mi-a placut intotdeauna sa pot construi in domenii cu totul noi, deoarece asta imi aduce o satisfactie aparte pe care nu ajungi sa o cunosti atunci cand te trezesti parasutat in mijlocul unei structuri deja aranjate, in care detaliile sunt deja bine puse la punct, si nu poti scapa de sentimentul ca esti doar o rotita intr-un mecanism.
    “La Saatchi and Saatchi, Mateeescu s-a ocupat de partea de strategie a unor mari companii multinationale, precum Master Foods, Procter & Gamble, Lucky Goldstar sau Warner Lambert, pentru ca, intre 1998 si 2001, sa ocupe pozitia de Media Director la agentia D’Arcy. Insa in loc sa se indragosteasca de advertising ca o intreaga generatie din acea vreme, aceasta experienta i-a confirmat atractia pe care o resimtea pentru multinationale. “Modul de lucru imi placea foarte mult, expunerea de care beneficiau managerii din aceste companii, usurinta de a schimba o tara cu alta in timp ce-si pastrau practic compania si functia. Asta m-a determinat sa-mi doresc si mai mult sa ajung sa lucrez intr-o companie multinationala sanatoasa.” “Pana la un anumit punct mi-a placut foarte mult in publicitate, in special fiindca aici am capatat abilitatea de a fi extrem de flexibila si de a intelege contra cronometru orice tip de business si orice fel de situatie cu care se confruntau clientii nostri, fie ca erau din domeniul bancar, fie producatori de masini sau de detergenti. Asta deoarece am crezut intotdeauna ca nu poti sfatui un client daca nu-i intelegi mai intai business-ul si atunci m-am pus pe invatat.” Decizia de a pleca pe un post cu un nivel de expunere mai mic decat cel pe care il ocupa, cum era in 2001 cel pe care i-l propuneau cei de la Mastercard, a venit firesc in momentul in care a simtit ca in advertising absorbise deja tot ce era de absorbit. “Una peste alta, mi-a placut fiecare an petrecut acolo, insa nu ma vedeam imbatranind in publicitate, pentru simplul motiv ca mediul din aceasta industrie nu mi se potrivea in proportie de 100%. Am realizat ca eu sunt ceva mai asezata decat profilul omului din advertising si ca viata de familie nu se asorteaza perfect cu o cariera in publicitate.”

    Doamna Mastercard
    La vremea in care Denisa iesise la shopping dupa un nou job, Mastercard isi lansase deja operatiunile in Romania, primele licente fiind acordate bancilor incepand cu 1997. In 2001, insa, businessul Mastercard in Romania crescuse susficient de mult pentru ca lipsa unui birou regional sa fie resimtita. Asa ca, in urma mai multor interviuri sustinute atat in tara, dar si in afara ei, Denisa a fost selectata pentru a ocupa pozitia de Operations Manager al Mastercard in Romania si de a pune bazele unui asemenea birou in tara. Birou care, timp de cinci ani de zile, a fost cel amenajat in casa Denisei. Asta deoarece inceputurile Denisei Mateescu in Mastercard pot fi rezumate in trei cuvinte: one-woman show. Timp de 5 ani de zile Denisa a fost singurul angajat al Mastercard Romania, fiind responsabila pentru toate operatiunile si relatiile multinationalei cu bancile autohtone. Cu toate acestea, ea spune ca nu s-a simtit pusa in situatia de om-orchestra.
    “Chiar daca lucram singura intr-o camera, la un calculator, n-am apucat sa o constientizez vreodata, pentru ca daca e ceva ce nu o sa simti vreodata intr-o multinationala, acel lucru este izolarea.” Insa recunoaste ca atributiile pe care si le-a asumat in acei ani de inceput au fost la limita suportabilului. “Pot doar sa spun ca ritmul in Mastercard mi se parea chiar mai dinamic decat cel din publicitate. In special primii ani au fost foarte agitati, desi compania avea deja o prezenta solida pe piata romaneasca iar brandul era bine primit. Eu in schimb am fost foarte agitata, ceea ce era si normal lucrand singura cu atatea banci. In plus, avand un puternic background pe marketing, am inceput destul de repede sa-mi extind activitatea si inspre marketingul regional al Mastercard.” Astfel, in scurt timp, Denisa s-a trezit in situatia de a coordona campaniile de marketing pe toata zona Europei de Sud, din care faceau parte Grecia, Slovenia, Bulgaria. “Eram pe drum tot timpul”, isi aminteste ea. “Biroul meu era avionul si sala de asteptare din aeroport.” Confirmarea eforturilor sale a venit in noiembrie 2005, odata cu deschiderea oficiala a biroului de la Bucuresti a MasterCard si cu promovarea sa in functia de General Manager Southeastern Countries. Insa acum ca Mastercard Romania a ajuns sa numere 5 angajati, Mateescu trebuie sa recunoasca ca unul dintre cele mai mari motive de bucurie ale sale este acela ca acum mai are cu cine sa imparta din calatoriile de serviciu pe care si le-a dorit atat de mult.

    Cum asortezi taiorul cu bicicleta
    La capitolul regrete, Mateescu nu ar avea foarte multe de inregistrat. Poate doar faptul ca timpul investit in cariera pana acum nu i-a permis sa faca acelasi lucru si cu banii castigati. “Investitiile pretind timp”, spune ea. “Daca te uiti in urma si constati ca daca ai fi facut un imprumut la banca acum 4 ani si ai fi cumparat, pana acum rambursai imprumutul si iti mai ramaneau bani de vreo trei ori pe langa. Din pacate nu ai suficient timp sa te concentrezi pe investitii atunci cand esti atat de implicat in cariera, si desi stiu acum ca investitiile imobiliare ar fi fost o idee nemaipomenita, trebuie sa recunosc ca atunci cand lucrezi de la 8 dimineata la 8 seara, chiar nu ai cand sa mai mergi sa vezi case, terenuri, azi sa cumperi, maine sa vinzi.”
    Iar cand vine vorba de reusite, in capul listei nu este nici ultimul rezultat financiar al Mastercard, nici functia pe care o ocupa, ci viata personala echilibrata pe care a reusit sa si-o construiasca in paralel cu cariera si faptul ca dupa o zi plina la birou sau dupa o calatorie de afaceri mai are timp si sa se uite seara peste temele la matematica ale celor doi copii ai sai. Secretul echilibrului sau este viata activa si dinamica pe care o traieste. “Incerc sa plec din Bucuresti sau din tara cam in fiecare weekend si prefer in mod clar sa-mi petrec timpul in aer liber, ori la munte cu bicicletele, ori la mare, cand anotimpul e favorabil. Nu o sa ma vedeti in mall, petrecandu-mi intreaga zi la cumparaturi, fiindca ma oboseste aglomeratia si zgomotul. Insa daca as putea sa-mi petrec tot anul la schi, asta as face. Nu sunt dependenta de masina, imi place sa o las acasa de cate ori pot. Daca n-as fi in costum, as veni si la birou cu bicicleta.”

  • Manager pe obiective

    In urma cu 3 ani, pe cand era director de vanzari la S.E. Johnson, Viorel Ognean a primit un telefon de la o agentie de headhunting pentru un post in cadrul companiei Coty Cosmetics. Acest post i s-a parut lui Ognean o oportunitate si a acceptat sa parcurga drumul catre functia de manager general la Coty Cosmetics.
    “Intotdeauna agentiile de headhunting prezinta functia pentru care te recruteaza ca pe o super oportunitate. Dar chiar a fost un pas important in cariera mea, mai ales ca pozitia de manager general mi-o doream foarte mult, iar in cadrul companiei in care eram in momentul acela puteam sa ocup aceasta functie in cel putin 2-3 ani. Iar cei de la Coty imi ofereau acelasi lucru atunci, ceea ce m-a facut sa accept propunerea lor de a ma duce la interviu.” Ognean a fost ales din mai multi candidati si a trecut prin mai multe interviuri si teste pana a fi ales.
    “Din cate stiu eu, au fost aproximativ 12 candidati pentru aceasta functie. Au avut loc mai multe trieri – eu le numesc semifinale si finale. Primele interviuri au avut loc in Romania, dupa care am ajuns in semifinala, alaturi de alti 2 candidati, in Polonia. Iar in finala, care a avut loc la Paris, am ajuns 2 candidati”, spune Ognean. Cu ce i-a impresionat pe oficialii Coty?
    “Imi este foarte greu sa spun de ce am fost eu ales pentru acest post, pentru ca nu cunosc pe nici unul dintre contracandidatii mei. Dar cred ca intr-o mare masura conteaza experienta profesionala si relevanta activitatii trecute in contextul companiei in care urmeaza sa intri. Mai cred, de asemenea, ca trebuie sa ai tact, diplomatie, o minte structurata care sa poata finaliza planuri ce se afla in diferite stadii de proiect si ai o viziune de business”, explica managerul Coty.

    Frigotehnist cu studii economice

    Primul job al lui Viorel Ognean a fost cel de frigotehnist intr-o intreprindere de reparatii utilaje comerciale, la varsta de 18 ani. “Lucram in timp ce-mi faceam si studiile, dar primii bani i-am castigat la varsta de 14 ani, cand am lucrat intr-o fabrica de conserve din Targu-Mures, orasul meu natal, pe timpul verii”, povesteste Ognean, care a venit in Bucuresti pentru a studia Relatii Economice Internationale. Inainte de a lucra la S.E. Johnson, Ognean a fost trade marketing manager in cadrul Gillete Romania si Bulgaria, dar cea mai mare realizare profesionala de pana acum ramane tot postul de GM in cadrul Coty Romania. “Cred ca aceasta este cea mai mare realizare a mea si faptul ca in 3 ani de zile compania a avut o evolutie ascendenta si le-am demonstrat astfel celor care m-au ales ca au facut o miscare buna.”

    Antreprenor la 45 de ani

    Viorel Ognean si-a stabilit de mic cateva obiective profesionale pe care trebuia sa le atinga la anumite intervale de timp. Astfel, Ognean voia sa fie manager general pana la 35 de ani (lucru care s-a intamplat inainte cu un an decat sperase), iar la 45 de ani, adica peste 8 ani de acum incolo, Ognean se gandeste sa-si faca propriul business sau sa se retraga din “activitatea” de angajat pentru a se ocupa mai mult de pasiunile sale. “Mi-as face o afacere cu comert de elice de vapor, pentru ca este un proces de vanzare care dureaza foarte mult timp, dar aduce si venituri pe masura. Alta idee de afacere pe care o am in minte si pe care as vrea sa o pun in practica la un moment este consultanta de business”, spune Ognean. Unul dintre motivele pentru care Ognean ar dori sa incerce si postura de antreprenor este acela ca ar dori sa construiasca ceva de la zero cu toate avantajele si dezavantajele pe care le implica acest lucru. “Este diferit sa intri intr-o companie structurata si sa constati ca ai o echipa impartita pe departamente de care trebuie sa te folosesti dupa conceptia altuia. Daca incepi sa construiesti ceva de la zero, afacerea va fi structurata dupa gandirea ta, dar trebuie luat in considerare si efortul pe care trebuie sa-l depui pentru a pune pe picioare un business”, explica Ognean.

    Inceput dificil

    Cea mai grea perioada in functia de manager general in cadrul Coty a fost perioada de inceput. “Primele saptamani intr-o companie sunt cele mai dificile, pentru ca trebuie sa intelegi specificul businessului care in acest caz este foarte complex, iar eu nu eram obisnuit cu aceasta complexitate. Eu veneam dintr-un business mai usor, simplificat, si a fost o perioada grea, pentru ca, de la bun inceput, trebuie sa iei decizii si sa ai grija ca aceste decizii sa fie corecte”, marturiseste Ognean care caracterizeaza prima zi de lucru in Coty ca fiind interesanta. “Cand am intrat pentru prima data in companie ca si GM, am gasit un birou gol, un calculator nou si am inceput sa caut informatii ca sa inteleg cum functioneaza aceasta afacere. Din fericire, oamenii pe care i-am gasit aici erau dornici sa munceasca si fiecare stia foarte bine ce are de facut.”
    Ziua de lucru a lui Ognean incepe la ora 7 dimineata, cu tabieturile formate in cativa ani – prima cafea, prima tigara si pregatirile pentru gradinita a fiicei sale mai mari. Primul lucru pe care managerul Coty il face cand ajunge la birou este citirea mail-urilor. “Primesc 20-30 de mail-uri zilnic, in functie de perioada lunii si de procesele care au loc in companie”, explica Ognean, care lucreaza in medie 9-10 ore pe zi.

    Davidson, Harley Davidson
    Inainte de a avea masina sau permis de conducere, Ognean a condus o motocicleta. Pasiunea pentru motoare o are din ’88, iar acum conduce un Harley Davidson, masina fiind inca pe locul al 2-lea. In afara de motoare, Ognean mai este pasionat de fotografie si face scufundari atunci cand pleaca in concediu. “Fotografia am descoperit-o in ’94-’95, iar primul aparat foto a fost un Minolta Dynax 300 care a costat, la vremea aceea, 350 de dolari.” In plus, Ognean calatoreste mult si spune ca i-ar placea sa vada Asia. “Am plecat foarte mult in interes de serviciu, dar numai pe teritoriul european. Am vazut toata Europa si o singura data am fost in America. Mi-ar placea foarte mult sa vizitez Asia si sa ajung in Japonia”, spune acesta. Iar daca ar fi sa locuiasca in alta parte ar alege Barcelona sau Tokio.