Însă singurul scop al existenţei Lehman Brothers este să lichideze tot ceea ce deţine la preţuri cât mai bune pentru a-şi despăgubi creditorii, apoi să dispară de pe faţa pământului. La momentul falimentului, 15 septembrie 2008, Lehman avea un portofoliu uriaş de active, evaluat la 600 miliarde de dolari, a cărui complexitate face lichidarea un proces minuţios, îndelungat, o provocare pentru orice administrator, desemnat de tribunal sau nu. Banca estimează că va finaliza lichidarea undeva în jurul anului 2017.
Asemenea tuturor băncilor mari, Lehman Brothers era un conglomerat de companii răspândite în întreaga lume, legate mai mult prin nume. Falimentul holdingului a provocat un lanţ de cereri de insolvenţă în 80 de jurisdicţii, provocând numeroase litigii. Spre exemplu, divizia din Elveţia şi cea din New York, separate după dizolvarea holdingului şi aflate în administrare specială, încă nu s-au înţeles câţi bani îşi datorează reciproc. În timpul procedurilor de faliment, Lehman Brothers a funcţionat cu câteva sute de angajaţi, faţă de peste 25.000 înaintea insolvenţei.
Firma din Manhattan se ocupă de aproximativ o treime din activele băncii defuncte şi trebuie să restituie 360 miliarde de dolari către peste 60.000 de reclamanţi. Compania a distribuit deja aproximativ 22 miliarde de dolari prin lichidări şi estimează că va reuşi să recupereze şi să plătească alte 40 miliarde de dolari înainte de a-şi închide porţile. Investitorii vor primi astfel în medie 18% din creanţa la care sunt îndreptăţiţi, însă procentul variază semnificativ în funcţie de tipul de creanţă şi de divizia Lehman de la care trebuie să o recupereze. Lista cu obligaţiile financiare neonorate ale firmei are aproape 800 de pagini, iar procentul recuperat de creditori variază. Fiecare creditor poate acţiona banca în justiţie pentru a obţine o rată de recuperare mai bună.
După intrarea în faliment au urmat câteva zile agitate, timp în care operaţiunile performante, profitabile ale băncii au fost preluate rapid de rivali la preţuri extrem de reduse, acceptate de instanţa de judecată şi de creditorii băncii doar de nevoie. Barclays a preluat, la o săptămână după intrarea Lehman Brothers în faliment, cu 1,4 miliarde de dolari, operaţiunile de bază ale băncii de investiţii, inclusiv sediul din Manhattan, care a reprezentat 960 milioane dolari din preţ. Proprietăţile imobiliare au reprezentat aproximativ 1,3 miliarde de dolari din preţ, iar Barclays a mai dobândit prin tranzacţie active de 47,4 miliarde de dolari şi obligaţiuni financiare de 45,5 miliarde de dolari în contul tranzacţiilor aflate în derulare de banca defunctă la momentul insolvenţei. Grupul britanic a obţinut totodată numeroase operaţiuni internaţionale ale Lehman, majoritatea performante şi profitabile. În aceeaşi zi banca japoneză Nomura Holdings a preluat operaţiunile din regiunea Asia Pacific, inclusiv cele din Japonia, Hong Kong şi Australia. O lună mai târziu grupul nipon a anunţat şi înglobarea operaţiunilor de investment banking şi brokeraj din Europa şi Orientul Mijlociu, de asemenea generatoare de venituri şi profitabile.
Criza declanşată de Lehman în toamna lui 2008 încă nu s-a încheiat. În pofida măsurilor ample luate de guverne şi bănci centrale din întreaga lume, investitorii nu şi-au recăpătat încă încrederea în sistemul financiar, iar creditarea se mişcă greoi – nimeni nu vrea să împrumute bani ştiind că riscă să mai primească înapoi numai 20% din sumă. Reputatul economist Kenneth Rogoff, profesor la Universitatea Harvard, a explicat pentru New York Times că nicio criză nu se sfârşeşte datorită reformelor implementate de guverne sau datorită încrederii în politicieni.