Proiectul a început în 2004, cu semnarea unui contract de 2,2 miliarde euro pentru construcţia a 415 kilometri, dar porţiunea realizată până în prezent cu finanţarea statului depăşeşte cu puţin 10% din traseul total. Pentru un tronson de doar 52 kilometri construiţi într-un interval de şapte ani, dar pentru care guvernele îşi dispută cu îndârjire meritele şi dreptul de a tăia panglica inaugurală, statul a cheltuit până în prezent 5,6 miliarde lei, reprezentând mai mult de jumătate din totalul fondurilor care ar fi trebuit alocate pentru întregul proiect.
Tag: constructii
-
Războiul Elenei Udrea cu construcţiile de pe plajă continuă
Comisia de Administraţie a Camerei Deputaţilor a dat aviz favorabil Legii Turismului, pe care a iniţiat-o Ministerul Dezvoltării Regionale şi al Turismului, iar acum urmează votul plenului.
“Mă aştept la o creştere exponenţială a numărului investitorilor străini în turismul românesc, pentru că vor dispărea de pe piaţa autohtonă cei care au cumpărat hoteluri pentru a le folosi în speculaţii imobiliare şi vor rămâne doar oamenii interesaţi cu adevărat de acest domeniu”, afirmă Elena Udrea, într-o postare pe Facebook.
Una dintre prevederile legii, care spune că sezonul estival începe la 1 mai şi se termină la 30 septembrie, este că tot ce înseamnă reglementare urbanistică va fi aprobat numai cu avizul sau direct de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi al Turismului, inclusiv în cazul aprobărilor pentru construcţii mărunte, provizorii sau definitive, acolo unde proprietar este statul. Prin aceasta se urmăreşte protejarea unor arii periclitate de construcţii, cum sunt parcurile naturale sau plajele de pe litoral.
“Dacă ar trebui să dau un sfat unui om cu lichidităţi financiare importante, i-aş spune: investeşte în turismul românesc! E o piaţă care a crescut cu peste 16% în ultimul an”, adaugă ministrul turismului.
În luna septembrie, prin modificare a Codului fiscal, Guvernul a decis introducerea unui impozit suplimentar penalizator de 5% pentru proprietarii sau administratori de clădiri cu destinaţie turistică şi care nu ţin în circuitul turistic respectivele clădiri. “Proprietarii de hoteluri pe care le ţin închise vor fi afectaţi de introducerea acestui impozit de 5%, desigur prin decizia consiliului local”, a precizat Elena Udrea.
-
Cum se fac bani din piatră seacă
Industria cimentului din România, dominată de cei trei mari giganţi mondiali HeidelbergCement (Germania), Lafarge (Franţa) şi Holcim (Elveţia), a trecut anul acesta printr-o adevărată schimbare de generaţii. Doi dintre managerii de top de pe piaţa locală şi-au finalizat în 2011 mandatul, iar cel de-al treilea o va face anul viitor. Cei trei, care practic au revoluţionat piaţa în perioada în care au fost în fruntea triadei cimentului, au generat afaceri cumulate de aproape 5 miliarde de euro şi profituri nete de circa 1,3 miliarde de euro, potrivit calculelor BUSINESS Magazin pe baza informaţiilor de la Ministerul Finanţelor.
Mihai Rohan, supranumit “tatăl cimentului”, cu o carieră de peste 40 de ani în industria cimentului şi care a condus din 2000 divizia locală a nemţilor de la HeidelbergCement, Carpatcement Holding, şi-a încheiat mandatul la începutul acestui an, în locul său venind Florian Aldea, care la rândul său are peste 20 de ani de experienţă în domeniu. |n cazul Holcim România, Markus Wirth, cel care a condus timp de aproape şapte ani subsidiara locală a elveţienilor, şi-a finalizat mandatul, lăsând un conaţional la cârma afacerilor din România: pe Daniel Bach, care a lucrat timp de 16 ani în cadrul companiei.
La Lafarge şeful nu s-a schimbat, Philippe Questiaux fiind în continuare directorul general al subsidiarei locale a Lafarge, însă în 2012 franţuzoaica Sonia Artinian va veni în locul său, devenind astfel prima femeie la cârma unei afaceri de profil din România.
Rohan, Wirth şi Questiaux au reuşit să aducă firmele pe care le-au condus pe podiumul profitabilităţii la nivel local. Primul a adus în perioada 2004-2010 un profit net de 417,4 milioane de euro (deşi Rohan a fost director al Carpatcement în perioada 2000-2010, a fost analizat doar intervalul de după 2004, pentru că anterior, la Ministerul de Finanţe apăreau rezultate financiare foarte mici sau lipseau). |n acelaşi timp Wirth a generat 200,4 milioane de euro profit pentru grupul elveţian Holcim în perioada sa de mandat, 2004-2010, potrivit calculelor BUSINESS Magazin pe baza informaţiilor de la Ministerul de Finanţe.
Pe de altă parte, Phillippe Questiaux, cel care conduce de peste nouă ani divizia locală de ciment a francezilor de la Lafarge, a generat din 2002 până la finalul lui 2010 profituri nete de 637,5 milioane de euro. La această sumă urmează să se adauge însă şi rezultatul pe care Lafarge Ciment îl va obţine anul acesta.
În total, profituri nete de peste 1,25 miliarde de euro, echivalentul a peste 1% din PIB-ul României în 2010, care s-a ridicat la 119,8 miliarde de euro. De altfel, Lafarge Ciment şi Carpatcement Holding, cu profituri de circa 56 de milioane de euro fiecare anul trecut, se numără printre cele mai profitabile zece companii din România în anul 2010, potrivit unei analize realizate de Ziarul Financiar.
Producătorii de ciment s-au numărat, de altfel, printre cei mai profitabili actori economici din ultimii ani şi chiar şi în perioada de criză au reuşit să-şi menţină marje de profitabilitate extrem de ridicate, de 20-30%.
Deşi afacerile au scăzut pe fondul reducerii cererii, două dintre companiile din industria cimentului, Lafarge Ciment şi Carpatcement Holding, au depăşit marje de 30% inclusiv anul trecut, potrivit calculelor BUSINESS Magazin pe baza informaţiilor publicate de Ministerul de Finanţe. Singurii care au avut o profitabilitate mai redusă au fost elveţienii de la Holcim, cu o marjă de circa 4%, în condiţiile în care au devenit liderii pieţei locale de ciment, cu un rulaj de peste 196 de milioane de euro. Elveţienii au avut şi în anii 2008 şi 2009 marje mai mici de 10%.
-
Nabucco menţine termenul de începere a construcţiei gazoductului pentru 2013
“Calendarul Nabucco este dependent de disponibilitatea surselor de gaze. În momentul de faţă aşteptăm decizia consorţiului Şah Deniz II înainte de a reevalua acest calendar. Demararea construcţiei este în continuare planificată pentru 2013 şi momentan nu estimăm întârzieri. Dorim sa finalizăm construcţia până la sfârşitul lui 2017, astfel încât totul să fie gata pentru exportul de gaze naturale”, a afirmat, într-o declaraţie de presă, purtătorul de cuvânt al consorţiului Nabucco, Christian Dolezal. Directorul general al grupului austriac OMV, Gerhard Roiss, a declarat marţi, la Viena, citat de AFP, că gazoductul Nabucco ar putea intra în exploatare în 2018, cu o întârziere de un an faţă de termenul stabilit oficial. Roiss a arătat că primele livrări de gaze din Asia Centrală către Europa nu vor avea loc înainte de 2018.
-
Cum a cheltuit ministerul transporturilor un miliard de euro pe autostrăzi care nu se văd
Cu un miliard de euro, cât a cheluit CNADNR în primele şapte luni, ar fi putut fi construiţi între 160 şi 260 de kilometri de autostrăzi, potrivit calculelor ZF care iau în considerare standardele de cost pentru construcţia de astfel de drumuri. Potrivit acestor standarde de cost, preţul minimal pentru un kilometru de autostradă variază între 3,86 şi 6,1 mil. euro, în funcţie de relieful pe care ar urma să fie construit (şes, deal, munte). ZF a solicitat CNADNR, în virtutea legii accesului liber la informaţiilor publice, detalii despre modul în care a cheltuit banii pe care îi are la dispoziţie, în contextul în care Ministerul Transporturilor s-a plâns mereu că nu are bani, deşi anual CNADNR a avut pe mână 1,5-2 miliarde de euro. Multe dintre companiile care au încasat bani în prima parte a anului, precum Euroconstruct Trading 98(controlată de Dan Beşciu şi Sorin Vulpescu), Straco Grup (fraţii Horpos) sau Romstrade (Nelu Iordache) au primit milioane de euro doar pentru întreţinerea autostrăzilor şi a drumurilor naţionale.
-
Gata cu autostrăzile. Drumarii au trecut la reabilitări, centuri şi poduri. Cum comentaţi?
Toamna se numără şoselele. Nu cele la care se taie panglica, ci acelea la care lucrările vor începe în curând. În ultimele patru luni ale lui 2011, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii va demara investiţii de infrastructură rutieră în valoare de aproape 4 miliarde de lei (circa 950 de milioane de euro), potrivit unui calcul al BUSINESS Magazin pe baza listei obiectivelor de investiţii demarate după 31 august 2011, publicată de minister pe site-ul propriu. În condiţiile în care piaţa construcţiilor a scăzut cumulat în anii 2009 şi 2010 cu aproape 40%, până la 9-9,5 miliarde de euro, iar criticile privind situaţia şoselelor din România se înmulţesc, nu numai în ţară, ci şi în străinătate, Ministerul Transporturilor a început să se dezmorţească şi să-şi canalizeze priorităţile către dezvoltarea infrastructurii rutiere, mai ales că are la dispoziţie şi câteva miliarde de euro de la Uniunea Europeană în acest sens.
Cea mai importantă lucrare ce va demara în toamna aceasta este reabilitarea drumului naţional 18 Baia Mare-Iacobeni, pe o lungime de aproape 220 de kilometri şi care ar urma să fie finalizată în septembrie 2013. Astfel, valoarea totală pentru reabilitarea acestui drum se ridică la peste 270 de milioane de euro, această sumă incluzând atât contractul cu constructorii, cât şi costurile adiacente. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a atribuit în luna iunie trei contracte pentru realizarea acestui tronson, în valoare totală de 659 de milioane de lei (155 de milioane de euro). Astfel, compania elenă Aktor a luat 58,7 de kilometri între Baia Mare şi Sighetul Marmaţiei, pentru 182,4 milioane de lei (42,9 milioane de euro), în timp ce asocierea formată din firmele Spedition UMB şi Tehnostrade, ambele controlate de omul de afaceri Dorinel Umbrărescu, a câştigat reabilitarea a 69,4 kilometri pe ruta Sighetul Marmaţiei-Moisei pentru 136,4 milioane de lei (32 de milioane de euro). Cel de-al treilea tronson, de 88,4 kilometri, va fi refăcut de israelienii de la Shapir Structures, care vor primi 340 de milioane de lei (80 de milioane de euro) pentru acest contract. Sumele prevăzute de Ministerul Transporturilor în lista cu obiectivele de investiţii includ valoarea totală a respectivelor obiective şi nu doar contractul de execuţie a lucrărilor (cu alte cuvinte, pot include şi exproprieri sau costuri legate de situri arheologice).
Un alt proiect de amploare ce va lua startul în această toamnă este reabilitarea drumului naţional 56 pe o porţiune de 84 de kilometri între Craiova şi Calafat. Lucrările urmează să înceapă la 1 octombrie 2011 şi să fie finalizate peste doi ani, iar valoarea investiţiei se ridică la peste 135 de milioane de euro, banii urmând să fie asiguraţi din credite rambursabile, la fel ca şi în cazul DN 18 Baia Mare-Iacobeni.
Din bani de la bugetul de stat Ministerul Transporturilor demarează în ultimele patru luni ale anului investiţii în infrastructura rutieră în valoare totală de 670 de milioane de lei (circa 160 de milioane de euro), la care se adaugă reparaţii capitale ale unor pasaje pe Centura de Vest a municipiului Ploieşti şi pe drumurile naţionale 21 şi 22, în valoare de încă circa 204 milioane de lei (48,6 milioane de euro). Restul investiţiilor, de până la 950 de milioane de euro, sunt finanţate fie prin credite rambursabile, fie prin credite nerambursabile. -
România a înregistrat în iulie a doua creştere din UE a producţiei din sectorul construcţiilor
Cele mai puternice creşteri raportat la luna iunie au fost înregistrate în Slovenia (10,3%), România, Germania (3,2%) şi Polonia (1,2%).
La polul opus, Marea Britanie (-4,3%), Suedia (-3,1%), Portugalia (-2,8%) şi Cehia (-1,6%) au consemnat cele mai abrupte scăderi în serie lunară.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Cu exporturile în pierdere de viteză, ce mai împinge înainte economia?
Economia a crescut în termeni reali în al doilea trimestru cu 0,2% faţă de trimestrul anterior (date ajustate sezonier) şi cu 1,4% faţă de trimestrul corespunzător din 2010, conform datelor publicate marţi de INS. PIB estimat pentru trimestrul al doilea a fost de 137.661,5 milioane de lei, preţuri curente.
Industria a înregistrat cea mai mare creştere a volumului de activitate cu 4,9%, urmată de agricultură, vânat şi silvicultură, pescuit şi piscicultură (+3,4%), conform INS. Creşteri uşoare s-au mai înregistrat în activităţile de comerţ, repararea automobilelor şi articolelor casnice; hoteluri şi restaurante; transporturi şi telecomunicaţii (+0,9%) şi în activităţile financiare, imobiliare, de închirieri şi serviciile pentru întreprinderi (+0,3%).
Reduceri ale volumului de activitate s-au înregistrat în construcţii (-1,9%) şi în alte activităţi de servicii (-5,5%). Ca o consecinţă a evoluţiei pozitive înregistrate pe ansamblul economiei, s-a majorat volumul impozitelor pe produs colectate la bugetul de stat, impozitele nete pe produs înregistrând o creştere cu 3,1%.
Cererea internă a crescut cu 2,4 procente, iar consumul final total s-a redus cu 0,7%, atât ca urmare a diminuării volumului cheltuielilor pentru consumul final al gospodăriilor populaţiei, cât şi a volumului cheltuielii pentru consum final a administraţiilor publice, ambele cu 0,7 procente.
Un efect negativ asupra PIB l-a avut evoluţia exportului net, ca urmare a creşterii mai accentuate a volumului importurilor de bunuri şi servicii (+7,7%) comparativ cu cea a volumului exporturilor (+6,3%).
NOROC CU AGRICULTURA
“Consumul gospodăriilor populaţiei a intrat în teritoriul pozitiv (+0,5% faţă de ianuarie-martie) datorită unei îmbunătăţiri treptate a pieţei muncii. Comerţul de retail a rămas stabil faţă de trimestrul precedent, în timp ce agricultura a crescut cu 2,5%, ceea ce ar putea sugera o contribuţie importantă a autoconsumului la creşterea consumului gospodăriilor populaţiei”, comentează Eugen Şinca, analist al BCR. În acelaşi timp, încetinirea exporturilor este corelată cu datele dezamăgitoare privind creşterea economică a partenerilor tradiţionali din zona euro – Germania, Italia şi Franta.
Ca atare, BCR a decis să pună sub revizuire creşterea economică din 2011 (estimată în prezent la 2%), “din cauza unui mediu global deteriorat şi a unei cereri interne slabe”, arată Şinca. În urmă cu câteva săptămâni, BCR a redus estimarea de creştere a PIB pentru 2012, de la 3,9% la 2%, însă păstrase neschimbată prognoza de 2% pentru anul în curs.
În scenariul BCR, BNR ar putea mentine dobânda de politică monetară la 6,25% în 2011-2012, atâta vreme cât “reducerea presiunilor inflaţioniste şi deficitul de cerere ar putea prevala în faţa unor riscuri fiscale în contextul alegerilor din 2012”.
Cu o zi în urmă, şi ING a redus estimarea de creştere economică, însă doar pentru 2012 (la 2,9%), în timp ce pentru 2011 a menţinut-o la 1,5%. “Contracţia in industrie a fost mai redusă decât ne aşteptam. În ansamblu, perspectivele revenirii rămân timide, dar având în vedere că anul agricol pare să fie foarte bun, ne menţinem neschimbată prognoza pentru anul 2011 de creştere de 1,5%. În acelaşi timp, astfel de evoluţii sunt îngrijoratoare pentru creşterea din 2012”, au comentat analiştii ING Bank România.
Analiştii ING constată creşterea consumului privat – “probabil pe fondul producţiei agricole bune ce alimentează componenta de autoconsum” – dar şi evoluţia dezamăgitoare a investiţiilor, cu o creştere de doar 0,2%. De asemenea, “exporturile nete au avut o contribuţie negativă şi aceasta ar putea persista şi în trimestrul al treilea”.
-
Băsescu: Pare misiune imposibilă finalizarea autostrăzii Bucureşti-Ploieşti la 31 decembrie 2011
“Ce vă pot spune este că, în funcţie de stadiul lucrării, era un număr suficient de utilaje pentru ca termenul să fie realizat. Spre exemplu, pe primul tronson, unde lucrarea era mult mai avansată, sunt alte operaţiuni. Pe penultimul tronson, unde lucrarea pare rămasă în urmă, erau categoric suficiente utilaje ca să prindă timpul din urmă. Este de văzut însă dacă îi va ajuta şi natura, că în noiembrie-decembrie nu prea poţi să mai torni asfalt”, a spus Traian Băsescu. Şeful statului a mai spus că nu va discuta cu constructorii, deoarece consideră că aceasta este “treaba ministrului Transporturilor”.
-
Cum sa faci profit din fleacuri
“Fleacurile fac perfecţiunea, dar perfecţiunea în sine nu este un fleac”, spune un vechi proverb englezesc. Prezentul nu face decât să întărească această idee, dovadă şi faptul că, în plină criză, când activitatea constructorilor s-a prăbuşit, înfloreşte fără probleme o afacere legată de amenajarea locuinţelor. Este vorba de firma italiană Eclisse. Intrată pe piaţă anul trecut, a înregistrat o cifră de afaceri de 117.000 de euro, vânzând sisteme glisante pentru uşi. La prima vedere, sistemul pare nici mai mult, nici mai puţin, decât un fleac. Dar este genul de fleac care face diferenţa şi care convinge cumpărătorii să scoată din buzunar, pentru marca dorită, mai mulţi bani decât pentru un produs similar.
Fără a avea prea mare notorietate pe piaţa românească, sistemele de glisare a uşilor câştigă tot mai mult teren. În numai un an s-au vândut mii de asemenea sisteme. Principalul lor avantaj este spaţiul câştigat. O uşă cu deschidere clasică are nevoie de o suprafaţă medie de un metru pătrat, în vreme ce una glisantă alunecă pe lângă sau prin perete. În termeni foarte pragmatici, “cumpărătorul câştigă spaţiul pe care îl ocupă o uşă cu deschidere clasică”, spune De Faveri, care gesticulează animat când are în faţă, în show-room-ul de la marginea Capitalei, pe linia de centură din zona Popeşti-Leordeni, uşi care seamănă mai degrabă a opere de artă.
Şi-a pornit afacerea în urmă cu 21 de ani, având experienţă în lucrul cu metalul, pentru că “mi-am dat seama că în aparamentele mici din Italia economia de spaţiu era importantă”, spune De Faveri. Avea, spune el, la acea vreme prea puţini bani pentru a porni o afacere, dar foarte multă voinţă şi convingerea că produsul pe care l-a inventat se va vinde ca pâinea caldă. Cele 26 de procente în cotă de piaţă pe care le-a câştigat până acum Eclisse pe piaţa italiană (în Franţa au în jur de 10% din vânzările de uşi) îi dau dreptate. Firma are filiale în 34 de ţări, iar vânzările grupului au ajuns la 27 de milioane de euro anul trecut, cu o marjă de profitabilitate de circa 12%.
Abia anul trecut, când dificultăţile economice tăiaseră deja adânc din afacerile constructorilor, Eclisse a deschis, în urma unei investiţii de 40.000 de euro, şi o filială în România, un teren plin de potenţial pentru aceste produse. “Deşi e mai greu să vinzi produsele când clienţii nu le cunosc, preferăm să fim primii care intrăm pe piaţă”, declară Luca Manzato, director de export al Eclisse. El spune însă că şi-au conservat avantajul primului venit în toate pieţele pe care le-au abordat înaintea competitorilor. Manzato estimează că anual se vând în România în jur de 2 milioane de uşi, iar vânzările din primul an de funcţionare al firmei au fost peste aşteptări, ajungând la 117.000 de euro. Pentru anul în curs, reprezentanţii firmei se aşteaptă la o cifră de afaceri de 200.000 de euro, iar ţinta lor este ca pe termen mediu să ajungă la 20% din piaţă. Altfel spus, una din cinci uşi vândute ar urma să aibă sistem de glisare.
Preţurile acestor sisteme variază mult în funcţie de dimensiunile foii de uşă, care poate avea o înălţime de până la 2,9 m şi o lăţime de până la 4,7 m. Fireşte, sistemele de glisare pot fi simple sau complicate, dar “un cost mediu se plasează în jurul a 60 de euro”, spune Bogdan Manole, director tehnic al Eclisse România. Manole este partenerul pe care italienii l-au găsit pentru această ţară, molipsit şi el de pasiunea pentru sisteme de glisare a uşilor. El povesteşte că nu doar în construcţiile noi pot fi instalate astfel de sisteme, ci există soluţii şi pentru apartamente vechi. În cazul în care un perete nu permite instalarea unui sistem de glisare interior, care permite ca uşa să intre în perete, poate fi aplicat un cadru exterior.
Fireşte, nu doar cadrul este găselniţa. O uşă glisantă poate avea dispozitive care să permită menţinerea ei deschisă, să se închidă singură, poate fi de sticlă sau de lemn, cu cadru de aluminiu sau orice alt material se găseşte la vânzare. Cum sistemul are nevoie nu doar de pereţi pentru a fi montat, ci şi de uşă, Eclisse a încheiat parteneriate cu producători de uşi de pe piaţă, iar Manole crede că până la finalul anului sistemele pe care le vinde vor ajunge în cel puţin 1.000 de locuinţe. În plus, Eclisse prezintă dezvoltatorilor şi arhitecţilor soluţiile pe care le vinde. Fără excepţie însă, ultimul cuvânt îl au, de fiecare dată, clienţii finali. Iar Luigi de Faveri, care se mândreşte că participă activ la inventarea tuturor produselor pe care le vinde, are convingerea de nezdruncinat că produsele sale îşi vor găsi loc şi în casele românilor.