BusinessMagazin

Tag: brand

  • Cel mai BOGAT român. Povestea lui este una ruptă din filme. Cum şi-a făcut AVEREA impresionantă

    Blaziu Guban (1904-1978) este omul din spatele cele­brilor pantofi care-i poartă numele şi este modelul an­tre­­prenorului pornit de jos. Cu doar cinci clase terminate, Gu­ban a reuşit să-şi ţină businessul în func­ţiu­ne chiar şi în perioada naţionalizării.

    „Crescut de o familie adoptivă din Oradea şi forţat să părăsească băncile şcolii după numai cinci clase primare, intră în ucenicie la un atelier de pantofi şi îşi obţine calificarea profesională la vârsta de 14 ani“, potrivit informaţiilor furnizate de CITR Group, companie spe­cializată în reorganizarea compa­niilor aflate în dificultate financiară, care a lansat proiectul 100 de ani de antre­pre­noriat în România.

    Momentul care avea să-i schimbe destinul lui Guban a fost cel când a inventat o substanţă pentru vopsitul ghetelor. Mai departe, vinde drepturile pentru fabricarea acestei substanţe unei companii palestiniene, bani cu care îşi deschide propria fabrică.

    „Prima pereche de pantofi Guban este lansată în 1959, iar în timp record producţia ajunge la scară industrială şi îl propulsează pe Blaziu printre cei mai mari furnizori de pantofi ai ţării.“

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Au creat, au dezvoltat, au vândut şi au luat-o apoi iarăşi de la zero. Povestea antreprenorilor români care s-au întors în jungla afacerilor

    „Pentru antreprenorii României, acumularea de capital s-a făcut greu. Am văzut după 1990 companii care au ajuns lideri de piaţă sau firme care au ajuns în insolvenţă, am asistat vânzători care au atras lideri mondiali în domeniul în care activează sau fonduri cu active de zeci de miliarde, am trăit perioada tristă în care criza a luat suflul unor afaceri, dar am văzut în ultimii ani şi noi iniţiative, care evoluează frumos”, spune Ioana Filipescu, partener consultanţă în fuziuni şi achiziţii în cadrul Deloitte România, unul dintre cei mai experimentaţi bancheri de investiţii din businessul românesc.

    De la 2 milioane de euro la începutul anilor 2000 la peste 100 de milioane de euro în momentul vânzării, în anul 2016. Acesta este parcursul în cifre al Albalact, producătorul de lactate preluat de familia Ciurtin când era la un pas de faliment şi dus de Raul Ciurtin până la poziţia de lider de piaţă. Şi nu a fost o piaţă uşoară pentru antreprenor. Gigantul olandez Friesland a avut zeci de milioane de euro pentru achiziţii în tot acest interval, preluări care au culminat cu achiziţia Napolact, în timp ce grupul francez Danone avea în spate zeci de ani de tradiţie şi promovare a mărcilor de iaurturi. Cu toate acestea, Albalactul lui Raul Ciurtin, cu Fulga şi Zuzu în portofoliu, a crescut an de an şi a ajuns lider pe toată piaţa de lactate. În 2016, familia Ciurtin şi fondul de investiţii RC2 au vândut Albalact grupului francez Lactalis, într-o tranzacţie de 340 de milioane de lei.

    „Nu mi-am propus să dezvolt ca să vând. Nu mi-am propus nici să vând ca apoi să fac un alt business. Lucrurile s-au întâmplat firesc, iar după vânzarea Albalact am ales să încep un nou ciclu, să o iau de la capăt. De ce tot în industria alimentară? Pentru că îmi este foarte apropiată, pentru că aici simt că pot să dezvolt din nou”, a spus Raul Ciurtin, acţionar al producătorului de conserve Prefera Foods din judeţul Alba. Compania cu afaceri de 8 mil. euro deţine brandul Capricii şi Delicii.

    Ciurtin, care era acţionar în Prefera încă de pe vremea când mai avea Albalact, a cumpărat în 2017 o nouă fabrică, Salconserv Mediaş, a început acolo un proces de recrutare, a angajat 100 de oameni şi acum se pregăteşte să intre pe piaţa de ready-meal (mâncare gata preparată) tot cu brandul Capricii şi Delicii. Piaţa este încă de nişă în România, sunt jucători din mai multe industrii care au atacat acest sector – CrisTim, Angst – dar loc de creştere există, mai ales că „oamenii au tot mai puţin timp să gătească, iar retailerii vor să dezvolte acest segment”.

    Ciurtin şi-a creionat planul de dezvoltare pentru brandul Capricii şi Delicii încă din 2016, după ce a vândut Albalact, dar abia acum, când începe să vadă rezultate, a decis să vorbească despre noul său pariu din industria alimentară. „A fost mult mai greu decât am crezut, dar asta m-a motivat să găsesc soluţii.” Iar rezultatele din primele trei luni ale acestui an arată bine pentru producătorul mărcii Capricii şi Delicii, bugetul din 2018 fiind construit pe un avans de 60% faţă de anul anterior.

    „Îşi asumă riscuri.” Este unul dintre elementele comune care apar în orice încercare de a defini antreprenorii, nu renunţă şi au ambiţia şi determinarea de a aştepta cele mai bune rezultate.

    Citiţi mai multe în ediţia tipărită a Business Magazin începând de luni, 30 aprilie.

  • Facebook, un gigant prea mare pentru a fi atins de scandaluri? Compania a înregistrat cel mai bun prim trimestru din istorie

    Compania a generat venituri de 11,97 miliarde de dolari în primul trimestru, în creştere cu 49% faţă de primul trimestru din 2017. Aceste date marchează al doilea cel mai puternic trimestru din istoria Facebook. Analiştii se aşteptau ca Facebook să genereze venituri de aproximativ 11,4 miliarde de dolari.

    Profitul companiei a crescut cu 63%, ajungând la 4,99 miliarde de dolari de la 3,06 miliarde de dolari anul trecut. Veniturile au scăzut cu 1 miliard de dolari faţă de trimestrul anterior, dar acest lucru nu este ieşit din comun, ţinând cont că advertiserii cheltuie cea mai mare parte a bugetelor în al patrulea trimestru, în timpul sărbătorilor de iarnă.

    Citeste mai multe pe www.zf.ro

  • Cum a transformat un cuplu 30 mp într-un business de 150.000 de euro

    TONY to GO este primul pariu antreprenorial al Mihaelei Niţuleasa şi al soţului ei Antoni Niţuleasa, românul care conduce Intersport în România. În primul an de activitate au ajuns la o cifră de afaceri de 150.000 de euro.

    TONY to GO este unul dintre noile nume de pe piaţa locală de cafenele. Un brand cu sonoritate americană, după cum şi-au dorit acţionarii, dar şi cu un strop de aromă italiană. Momentan sunt deschise două unităţi, în Bucureşti, iar planul este ca până la finalul anului să mai fie operaţionale alte trei cafenele proprii. Dar povestea nu se termină aici.

    ”Am deschis prima cafenea în 2017, însă lucram deja la proiect şi la concept de un an şi jumătate“, îşi aminteşte Mihaela Niţuleasa, antreprenoarea de 39 de ani care împreună cu soţul său, Antoniu Niţuleasa, a pus bazele acestui proiect. Antoniu Niţuleasa este executivul român care conduce din poziţia de director general businessul Intersport în România. Retailerul de echipamente sportive are local aproape 30 de magazine şi afaceri ce merg spre 200 mil. lei. După unsprezece ani în care a lucrat în comerţul alimentar în companii precum Penny Market, Real sau Kaufland, el s-a alăturat echipei Intersport în urmă cu cinci ani, în poziţia de director operaţional. La scurt timp după aceea a plecat directorul general şi a ocupat el poziţia de interimar pentru un an, iar ulterior a preluat conducerea businessului.

    De businessul TONY to GO se ocupă soţia sa, care a lucrat anterior în sectorul bancar, iar ultimii ani i-a dedicat familiei şi creşterii copiilor. ”Este primul nostru pariu antreprenorial“, spune ea.

    Au vrut un concept prin care să se diferenţieze, deşi recunosc că este greu să vii cu ceva care să revoluţioneze industria. De aceea, ei s-au inspirat din trei concepte diferite, de peste hotare, fiecare specializat pe un alt segment; aici le-au mixat şi adaptat la piaţa locală. Au analizat un concept de cafenea, unul de local care vinde sandvişuri şi un altul pe zona de fresh-uri. ”În final am vrut să facem un concept unitar care să le includă pe toate trei.“

    Când vine vorba de brand, au avut mai multe variante de nume dintre care să aleagă. ”Îmi amintesc că citeam despre cele mai extinse lanţuri de cafenele din lume, iar pe primele locuri se află Dunkin’ Donuts – care e de fapt perceput drept cafenea, deşi vinde gogoşi în principal –, Tim Horton’s şi Gloria Jean’s.“ Brandul Tim Horton’s provine chiar de la numele fondatorului, pe când la Gloria Jean’s totul a pornit de la numele soţiei celui care a pus bazele businessului, povesteşte ea.

    ”Noi ne-am gândit atunci că variantele pentru noi ar fi Mihaela, Mika sau Toni. Ne doream ceva care să aibă sonoritate americană.“ Au ales Toni – care sună american, dar are şi rezonanţă italiană; nu degeaba Italia e patria espresso-ului. ”Atunci când pui numele tău pe un business, te obligă să ţii ştacheta sus.“

    Au deschis prima cafenea în Bucureşti, pe strada Biharia la numărul 67-77, în complexul Metav, unde sunt birourile unor companii precum BRD, Intersport sau BigPrint. Au deschis porţile în martie 2017, deci cafeneaua a împlinit un an, în care a avut afaceri nete de 150.000 de euro.

    ”Mergem targetat, căutăm spaţii cu trafic şi zone de office, nu mergem în mall sau în spaţii stradale, pentru că marjele sunt mici şi costurile mari pentru modelul nostru de business.“

    Cafeneaua din complexul Metav măsoară 30 mp şi a fost gândită doar pentru cafele to go; nu are spaţiu pentru stat la masă. Are însă bucătărie proprie unde sunt pregătite sandvişuri şi salate, toate fiind făcute intern. Investiţia iniţială a fost de 40.000 de euro, la care se adaugă suma necesară pentru concept.

    ”Noi funcţionăm de luni până vineri, după programul oamenilor de la birourile din apropiere. Ţinând cont de acest aspect, găsim mai uşor oameni care să lucreze pentru noi.“ Mai mult, de când au deschis nu a plecat nimeni.

    Uitându-se în urmă, Mihaela Niţuleasa recunoaşte că fiind la început au făcut şi greşeli, dar au avut noroc de clienţi foarte toleranţi, care s-au întors de fiecare dată. ”La un an de la deschidere, businessul aici merge foarte bine, cu toate segmentele echilibrate din punct de vedere financiar“. Într-adevăr, în funcţie de momentul zilei, veniturile sunt mai mari pe un anumit segment. Dimineaţa merge bine vânzarea de cafea şi patiserie, la prânz se vând sandvişuri şi salată, iar la amiază creşte cererea pentru fresh-uri. ”Cu oferta noastră avem acoperite toate nevoile de peste zi.“

    A doua unitate TONY to GO a fost deschisă la începutul acestui an, în ianuarie, în Pipera Plaza. Spaţiul are 20 mp şi are acelaşi format, dar mixul de produse vândut este diferit. Pipera Plaza este înconjurată de clădiri de birouri, aşa că acest complex este o destinaţie de prânz, aici fiind deschise mai multe tipuri de restaurante.

    Antreprenorii mai au planuri să deschidă alte trei cafenele în acest an, toate unităţi proprii. Dintre acestea, două în Bucureşti şi poate alta în Cluj-Napoca. ”Ne uităm nu doar la clădiri de birouri, ci şi la aglomerări, cum ar fi gurile de metrou.“

    Despre dezvoltare, cei doi antreprenori spun că nu se gândesc la franciză, ci la o cooperativă, după modelul care deja funcţionează peste hotare, în mai multe domenii. ”Un exemplu este businessul E.Leclerc, unde magazinele au un concept unitar, unde toţi membrii sunt egali.“ Fiecare proprietar îşi păstrează businessul, dar achiziţiile se fac la comun şi atunci forţa de negociere este mai mare. Un astfel de model contribuie şi la puterea brandului, crede ea.

    ”Şi eu m-am gândit iniţial să aduc o franciză de cafenea, dar am descoperit că uneori se întâmplă ca interesele francizatului şi francizorului să nu coincidă.“ De aceea, crede că toate cafenelele mici ar trebui să se unească, pentru a evita situaţia din comerţul tradiţional unde au dispărut circa 70.000 de chioşcuri în ultimele două decenii, odată cu dezvoltarea reţelelor internaţionale.

    ”Am vrea să ne unim sub acelaşi brand, al nostru, dar nu am iniţiat negocierile cu parteneri potenţiali.“ Nu încă. ”Dacă ne-am uni, am putea cumpăra paharele la comun sau cafeaua.“ Acum cafeaua TONY to GO este adusă din Spania printr-un distribuitor local, de la producătorul Granel; cafeaua este 100% Arabica. Românii lasă circa 4 mld. lei pe an în cafenele şi baruri, Starbucks fiind lider pe o piaţă foarte fragmentată, cu o cotă de 2%.

    Piaţa de cafenele şi baruri a fost însă una dintre cele mai lovite de criza financiară din 2009, care a dus la dispariţia unor branduri locale importante precum Turabo, dar şi a unora internaţionale precum Costa Coffee sau Dunkin’ Donuts. Acestea din urmă au încercat să atace piaţa locală, însă după câţiva ani de activitate au renunţat; în criză, piaţa a fost afectată în contextul în care românii şi-au schimbat obiceiul de consum şi au preferat să cheltuie banii pe bunuri necesare, renunţând la cheltuielile considerate a fi de răsfăţ. Ieşitul în oraş a fost una dintre primele cheltuieli la care au renunţat consumatorii locali în perioada 2009-2010, pentru ca piaţa cafenelelor şi barurilor să înceapă să îşi revină abia în 2013.

    De atunci însă, s-a aflat pe un trend ascendent, la fel ca şi economia sau consumul. Pe piaţa cafenelelor şi restaurantelor din România se deschid şi se închid anual câteva sute de unităţi, mulţi dintre noii jucători având o viaţă scurtă, de doar câteva luni. Totuşi, segmentul cafenelelor specializate şi al celor de ”to go“ a crescut puternic şi este stabil, mai ales în ultimii 2-3 ani. ”Pentru acest an sperăm ca businessul să ajungă la 300.000 de euro dacă vom deschide cele trei cafenele planificate“, spune şi Mihaela Niţuleasa. Ea adaugă că atunci când au pus bazele acestui business s-au gândit bine pe ce piloni vor să-l dezvolte şi au ales patru: ”Am vrut să mergem pe zona de fresh, de produse proaspete, mai exact ce producem să vindem în aceeaşi zi“. Apoi, şi-au dorit produse sănătoase, de aceea nu vând ce ştiu că face rău, cum ar fi ţigări, deşi 80% din băutorii de cafea o asociază cu fumatul. Nu au nici sucuri carbogazoase sau ciocolată şi alte dulciuri. ”Am vrut alături angajaţi fericiţi, iar pentru asta ei trebuie să fie mulţumiţi şi financiar.“

    Iar nu în ultimul rând, pilonul patru este preţul. Au ales zona accesibilă. Experienţa anterioară din retailul de tip discount – la Penny Market – a lui Antoniu Niţuleasa i-a arătat că preţul este foarte important, indiferent de sector. ”Am calculat şi am ajuns la concluzia că un client de-al nostru, care lucrează în corporaţie, nu dă în timpul programului, zi de zi, mai mult de 10 lei pe o cafea şi pe un croissant.“ Mai ales că mai dă şi 20 de lei pe masa de prânz şi poate 15 lei pe un pachet de ţigări. S-a dovedit apoi că la noi valoarea medie a coşului TONY to GO este de circa 10 lei. Preţul unei cafele variază între 4 şi 8 lei; cel mai puţin costă un espresso, iar cel mai mult un cappuccino sau un cafe latte de mărime mare. |n cazul acestui tip de băuturi există trei variante de mărime.

    Românii au cultura cafelei, pentru că de mici au fost obişnuiţi să bea cafeaua acasă. |n ultimii ani, ei s-au obişnuit şi cu ideea de a ieşi în oraş la cafea sau de a-şi lua ”doza“ zilnică la pachet, după modelul din Vest. Odată cu consumatorul se schimbă şi piaţa, se dezvoltă şi se diversifică, iar TONY to GO este doar un exemplu.

  • Lecţie de viaţă de la actorul Jackie Chan. “Drumul către succes nu este drept”

    Una dintre cele mai importante lecţii de viaţă dată de Jackie Chan este că drumul către succes nu este drept. Însuşi Jackie Chan a spus: De ce am devenit eu Jackie Chan? În general pentru că muncesc foarte mult. Când oamenii dormeau, eu eram gata de acţiune.

    Jackie Chan a început să înveţe arte marţiale şi acrobaţii de la vârsta de 7 ani. În timp ce era la şcoală, el a avut o disciplină strictă. Cu toate că a jucat în filme cu arte marţiale fără succes, el nu s-a descurajat şi a început să lucreze mai mult la acest lucru şi să-şi creeze propriul brand de arţe marţiale pe ecran: kung fu combinat cu comedie.

    Jackie Chan este unul dintre puţinii actori asiatici, care este un brand la Hollywood.

    “Toţi aspirăm la o viaţă de succes, indiferent de definiţia succesului. Cu toate acestea, pentru a ne atinge visele şi obiectivele, trebuie să fim pregătiţi să muncim din greu. Drumul către succes este ca o excursie. De-a lungul drumului, vor exista cu siguranţă punţi şi curbe, iar eşecurile şi incertitudinea cer determinare, răbdare şi perseverenţă.”, consideră actorul.

  • Nu muşca mâna care te hrăneşte!

    Dar câteodată poate ar trebui reamintită.
     
    Acum câteva luni, Prevent, un furnizor bosniac de componente auto pentru Volkswagen, a oprit furnizarea de produse, perturbând întregul lanţ de aprovizionare pentru gigantul auto. În această situaţie nici nu mai contează pierderile –  care au fost de aproape 100 de milioane de euro –, ci livrarea produsului la timp.
     
    Bild, cel mai puternic ziar din Germania, spune într-un articol că deşi cele două părţi au ajuns ulterior la o înţelegere pentru reluarea producţiei, în final Volkswagen a decis să oprească colaborarea cu Prevent, deşi acest lucru îi aduce pierderi imediate de peste 200 de milioane de euro.
     
    Frank Schwope, specialist în cadrul băncii germane NORDLB, a comentat: ”Cred că este un caz de «Nu muşca mâna care te hrăneşte»“.
     
    Globalizarea include multe ţări, multe oraşe, multe companii în acest lanţ, care în lipsa acestui proces ar fi pe dinafară. Dar o parte dintre ţări, o parte dintre companii uită că sunt într-un lanţ global şi că pot fi scoase în orice moment, chiar cu pierderi aferente de o parte şi de alta.
     
    Grupul francez Renault a făcut Logan şi Dacia în România la Mioveni, dar aceste modele sunt produse fără probleme şi în Maroc, şi în Rusia.
     
    Globalizarea înseamnă că o companie are brandul, produsul final, iar aproape tot ce este sub capotă este făcut în altă parte, mai ieftin şi, de ce nu, poate chiar mai bine.
     
    Gigantul american Apple produce telefoanele iPhone în China cu un preţ în jurul a 100 de dolari, iar restul până la 500 înseamnă brand, cercetare-dezvoltare şi distribuţie.
     
    Ca să nu existe îndoieli, această globalizare şi includerea României în acest lanţ este bună, în primul rând pentru că nu am avea o altă alternativă. Această globalizare, chiar dacă pe lanţ te afli cu o valoare adăugată mai mică, la început doar cu forţa de muncă, pregăteşte oameni şi revigorează întregi zone economice.
     
    În industria auto, unde există supracapacitate, nu ai putea să înlocuieşti un brand consacrat cu brandul tău propriu. Cazul Dacia în comunism a fost o excepţie, dar erau alte timpuri.
     
    În prezent, România nu are cu ce să înlocuiască industria de componente auto şi această verigă din lanţul globalizării. Comanda vine din afară, de la cel care deţine produsul final şi brandul, şi tu eşti doar un furnizor.
     
    Investitorii străini vin pentru acest pachet pe care îl oferă România: de forţă de muncă bine calificată şi ieftină.
     

  • Farmec a ajuns anul trecut la afaceri de 45,8 milioane de euro

    Pentru 2018, a fost stabilit un program investiţional de peste 11 milioane lei (2.4 milioane de euro), mare parte din aceasta fiind alocată proceselor de retehnologizare şi modernizare a producţiei, dar şi dezvoltării reţelei magazinelor de brand, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, potrivit reprezentanţilor companiei.

    „Businessul Farmec a crescut constat, pe fondul expansiunii susţinute şi dezvoltării portofoliului propriu, în conformitate cu ultimele tendinţe din domeniul cosmetic, dar adaptate pieţei locale. An de an, am atins noi ţinte de dezvoltare, care ne-au reconfirmat statutul de lider local al acestui sector. Suntem primul şi singurul producător român de cosmetice care dispune de o reţea proprie de magazine de brand şi, după dublarea numărului de spaţii în 2017 (de la 11 la 21 de centre naţionale), ne propunem să deschidem alte 10 magazine în 2018, în toată ţara. Bazându-ne pe un plan sănătos de investiţii şi pe un model propriu de business, anul 2017 a fost unul curajos din punct de vedere strategic, fiind anul în care am lansat primele game pe 2 segmente de piaţă noi pentru Farmec – cosmeticele de lux şi cosmetica decorativă”, a declarat Mircea Turdean, Director General Farmec.

    Creşterea cu  peste 9% a Farmec din 2017 s-a datorat mai multor factori: modernizarea şi extinderea portofoliului, pătrunderea pe noi segmente de piaţă, dar şi evoluţia semnificativă atât a reţelei magazinelor de brand Farmec şi Gerovital, cât şi a platformei online.

    Vânzările din magazinul online s-au ridicat la peste 7.1 milioane lei (1.5 milioane Euro), în creştere cu circa 23% faţă de anul 2016. Dezvoltarea zonei de e-commerce a fost asigurată de strategia de marketing digital, care a vizat o serie de modificări comerciale şi de funcţionalitate, dar şi extinderea ofertei produselor disponibile.

    Traficul de clienţi din centrele comerciale fizice şi magazinul online s-a aflat, de asemenea, pe un trend ascendent. Cu un total de peste 120.000 de vizitatori ai magazinelor de brand în 2017, valoarea medie a bonului de cumpărături a fost dublată anul trecut. În ceea ce priveşte platforma online, a fost înregistrată o medie de 5.000-6.500 de clienţi lunari, iar valoarea medie a coşului de cumpărături a fost de 150 de lei (32 Euro).

    Farmec S.A. Cluj-Napoca este cel mai mare producător de cosmetice cu capital 100% românesc. Compania comercializează produsele din portofoliu în aproximativ 30 ţări.

    În martie 2018, reţeaua de magazine de brand deţinute de Farmec cuprindea 8 magazine Farmec, amplasate în Cluj-Napoca, Arad, Braşov, Sibiu, Târgu-Mureş şi Timişoara şi 13 magazine Gerovital care se găsesc în Cluj-Napoca, Bucureşti (3 magazine), Constanţa, Timişoara, Craiova, Ploieşti, Suceava, Iaşi, Piatra Neamţ, Galaţi şi Râmnicu Vâlcea.

  • Lemet investeşte peste 1 milion de lei într-un magazin în Piatra Neamţ

    Noul showroom are o suprafaţă de 600 de metri pătraţi.  “Reţeaua de magazine Lems a fost întotdeauna unul dintre cele mai importante obiective de dezvoltare pentru noi. Vom ajunge, după deschiderea magazinului din Piatra Neamţ la 70 de magazine Lems în toată ţara. Planurile noastre de extindere continuă, chiar la finalul lunii vom anunţa un nou showroom, fiind pe ultima sută de metri cu pregatirile”, a declarat Alexandru Rizea, director general Lemet.

    Lems, cea mai extinsă reţea de mobilier din România, va ajunge, după deschiderea magazinului din Piatra Neamţ, la 70 de magazine amenajate la aceleaşi standarde vizuale şi de calitate Lems, cu o suprafaţă totală de retail de aproximativ 70.000 mp. Ca plan de finanţare, Lems oferă clienţilor săi posibilităţi de cumpărare prin creditare. Partenerii Lems în această direcţie sunt BRD.

    Compania Lemet a dezvoltat brandul de magazine Lems pentru desfacerea produselor sale. În prezent reţeaua Lems are cea mai mare acoperire la nivel naţional, aproximativ 70.000 mp de retail amenajaţi în aproape toate judeţele ţării. Pe platforma Lemet de la Brebu şi în reţeaua naţională de magazine Lems lucrează peste 1.350 de angajaţi.

    Fabrica Lemet din Brebu a fost înfiinţată în 1991. Începând cu anul 2005, compania Lemet dezvoltă brandul de magazine Lems pentru desfacerea produselor sale. În prezent, Lems este cea mai extinsă reţea de magazine de mobilă din România. Cu peste 70 de showroomuri si o suprafaţă totală de retail de aproximativ 70.000 mp, Lems este prezent în toate oraşele mari din ţară.

    În prezent, pe platforma Lemet de la Brebu şi în reţeaua Lems lucrează peste 1600 de angajaţi, iar halele de producţie şi depozitare ale fabricii Lemet din Brebu, Câmpina, acoperă o suprafaţă totală de 41.000 mp. De pe porţile fabricii Lemet ies, anual, aprox. 150.000 kituri de mobilier. Liniile de producţie sunt complet automatizate şi bazate pe cele mai noi tehnologii existente la nivel mondial. 

  • Nu muşca mâna care te hrăneşte!

    Dar câteodată poate ar trebui reamintită.

    Acum câteva luni, Prevent, un furnizor bosniac de componente auto pentru Volkswagen, a oprit furnizarea de produse, perturbând întregul lanţ de aprovizionare pentru gigantul auto. În această situaţie nici nu mai contează pierderile –  care au fost de aproape 100 de milioane de euro –, ci livrarea produsului la timp.

    Bild, cel mai puternic ziar din Germania, spune într-un articol că deşi cele două părţi au ajuns ulterior la o înţelegere pentru reluarea producţiei, în final Volkswagen a decis să oprească colaborarea cu Prevent, deşi acest lucru îi aduce pierderi imediate de peste 200 de milioane de euro.

    Frank Schwope, specialist în cadrul băncii germane NORDLB, a comentat: ”Cred că este un caz de «Nu muşca mâna care te hrăneşte»“.

    Globalizarea include multe ţări, multe oraşe, multe companii în acest lanţ, care în lipsa acestui proces ar fi pe dinafară. Dar o parte dintre ţări, o parte dintre companii uită că sunt într-un lanţ global şi că pot fi scoase în orice moment, chiar cu pierderi aferente de o parte şi de alta.

    Grupul francez Renault a făcut Logan şi Dacia în România la Mioveni, dar aceste modele sunt produse fără probleme şi în Maroc, şi în Rusia.

    Globalizarea înseamnă că o companie are brandul, produsul final, iar aproape tot ce este sub capotă este făcut în altă parte, mai ieftin şi, de ce nu, poate chiar mai bine.

    Gigantul american Apple produce telefoanele iPhone în China cu un preţ în jurul a 100 de dolari, iar restul până la 500 înseamnă brand, cercetare-dezvoltare şi distribuţie.

    Ca să nu existe îndoieli, această globalizare şi includerea României în acest lanţ este bună, în primul rând pentru că nu am avea o altă alternativă. Această globalizare, chiar dacă pe lanţ te afli cu o valoare adăugată mai mică, la început doar cu forţa de muncă, pregăteşte oameni şi revigorează întregi zone economice.

    În industria auto, unde există supracapacitate, nu ai putea să înlocuieşti un brand consacrat cu brandul tău propriu. Cazul Dacia în comunism a fost o excepţie, dar erau alte timpuri.

    În prezent, România nu are cu ce să înlocuiască industria de componente auto şi această verigă din lanţul globalizării. Comanda vine din afară, de la cel care deţine produsul final şi brandul, şi tu eşti doar un furnizor.

    Investitorii străini vin pentru acest pachet pe care îl oferă România: de forţă de muncă bine calificată şi ieftină. Încă.

    Bineînţeles că există o revoltă în fiecare dintre noi în privinţa acestei propoziţii de promovare a României, dar nu ştiu cu ce am putea înlocui în mod realist acest lucru.

    În primul deceniu de după căderea comunismului, o întreagă economie s-a prăbuşit în România pentru că toate întreprinderile, toate sectoarele, toată administraţia economică s-a trezit în faţa pieţei şi au înţeles că produsele lor sunt depăşite tehnologic sau nu mai au piaţă. Înainte era sistemul care trebuia să îţi găsească o piaţă de desfacere pentru produsele realizate, chiar dacă erau poate scumpe.

    În lumea de astăzi, unde există supracapacităţi la tot pasul, problema nu este produsul, ci cine îl cumpără şi cu cât, cine controlează pierderile. Componentele auto pot fi făcute în România, dar tot nemţii sau francezii deţin pieţele de desfacere.

    Acest sistem este valabil şi pentru centrele de servicii deţinute în România de Oracle, IBM, Microsoft, Adobe, Amazon, Endava etc.

    Antreprenorii români care lucrează în IT şi care sunt furnizori pentru giganţii internaţionali sunt ”furioşi“ pentru că înţeleg că sunt numai forţă de muncă. Dar nimeni nu-i opreşte să-şi dezvolte propriul IP – Intellectual Property – şi să obţină un preţ mai mare pentru ceea ce ei furnizează. Din păcate, este mai greu.

    Nu ştiu dacă România poate să aibă produsul final şi brandul, dar cu ajutorul multinaţionalelor poate să treacă la operaţiuni mai complexe, cu o valoare adăugată mai mare, cu salarii mai mari. Dar tot în acest lanţ al globalizării.

    Important este să nu uiţi cine te hrăneşte, chiar dacă această frază este extrem de dură şi revoltătoare.

  • Geometria luminii, tapiserii şi vaze cruciforme

    Printre acestea, scrie The Telegraph, se numără candelabre modulare compuse din elemente cu forme geometrice ce par mai degrabă nişte bijuterii, grupate sub denumirea de Arrangements la standul brandului de corpuri de iluminat Flos, tapiserii şi textile decorative realizate de Bethan Laura Wood în colaborare cu o veche firmă din domeniu din Lombardia, Limonta, şi inspirate de pasiunea creatoarei pentru cultura Mexicului din anii ’70 ori piese ale creatoarei daneze Bodil Kjær, care şi-a propus să aducă în atenţie lucrările de-ale sale vechi de jumătate de secol, printre care se numără vaze în formă de cruce din gama Cross.