BusinessMagazin

Tag: companie

  • Cât câştigă un taximetrist in România după ce plăteşte combustibilul, compania şi taxele către stat

    Cei care sunt angajaţi ai unei firme trebuie să achite către companie o anumită sumă, fie la finalul unei zile de muncă, fie o dată la câteva zile. În funcţie de companie, această sumă cunoaşte poate varia între 70 şi 100 de lei.

    „Aproximativ 60% dintre taxiurile din oraş merg pe gaz, nu pe benzină, pentru că gazul este mai ieftin, e 2,29 lei. Eu am maşină pe gaz şi merg cam 150 de kilometri pe zi, ceea ce înseamnă că trebuie să plătesc aproximativ 50 de lei pe gaz zilnic“, a declarat un şofer de taxi celor de la 7est.ro.

    Unii taximetrişti susţin că lucrurile stau mult mai prost: “Am ajuns să stăm pe teren câte 14 ore pe zi şi să nu putem să ne acoperim cheltuielile. Bem peste un litru de cafea, mâncăm la portbagaj şi nu ne alegem cu nimic. Cu tariful ăsta şi cu maşinile de Ilfov care fac taximetrie în Capitală nu mai poţi face bani”, a declarat un şofer de 45 de ani, care practică această meserie de peste 20, celor de la Libertatea.

    Cu toate acestea, calculele arată în felul următor: în funcţie de numărul de curse, de distanţa parcursă şi de eventualele bacşişuri care se lasă, câştigurile pot varia. În medie, un taximetrist câştigă pe tură între 220 şi 300 de lei. Astfel, după ce plăteşte dările către companie, scade consumul de carburant şi cheltuielile personale, precum şi taxele către stat, un taximetrist obţine pe lună între 1.600 şi 2.200 de lei.

  • Cât câştigă un taximetrist in România după ce plăteşte combustibilul, compania şi taxele către stat

    Cei care sunt angajaţi ai unei firme trebuie să achite către companie o anumită sumă, fie la finalul unei zile de muncă, fie o dată la câteva zile. În funcţie de companie, această sumă cunoaşte poate varia între 70 şi 100 de lei.

    „Aproximativ 60% dintre taxiurile din oraş merg pe gaz, nu pe benzină, pentru că gazul este mai ieftin, e 2,29 lei. Eu am maşină pe gaz şi merg cam 150 de kilometri pe zi, ceea ce înseamnă că trebuie să plătesc aproximativ 50 de lei pe gaz zilnic“, a declarat un şofer de taxi celor de la 7est.ro.

    Unii taximetrişti susţin că lucrurile stau mult mai prost: “Am ajuns să stăm pe teren câte 14 ore pe zi şi să nu putem să ne acoperim cheltuielile. Bem peste un litru de cafea, mâncăm la portbagaj şi nu ne alegem cu nimic. Cu tariful ăsta şi cu maşinile de Ilfov care fac taximetrie în Capitală nu mai poţi face bani”, a declarat un şofer de 45 de ani, care practică această meserie de peste 20, celor de la Libertatea.

    Cu toate acestea, calculele arată în felul următor: în funcţie de numărul de curse, de distanţa parcursă şi de eventualele bacşişuri care se lasă, câştigurile pot varia. În medie, un taximetrist câştigă pe tură între 220 şi 300 de lei. Astfel, după ce plăteşte dările către companie, scade consumul de carburant şi cheltuielile personale, precum şi taxele către stat, un taximetrist obţine pe lună între 1.600 şi 2.200 de lei.

  • Ce destinaţii exotice preferă românii şi cât cheltuie pentru o vacanţă

    Românii, care aleg destinaţii de vacanţă îndepărate, preferă să îşi petreacă vacanţa în locuri exotice, pe primele cinci locuri în preferinţele turiştilor aflându-se Maldive, Thailanda, Republica Dominicană, Bali şi Cuba, potrivit unui studiu realizat de agenţia de turism Eturia.

    Aceştia plătesc între 1.400 euro şi 2.500 euro de persoană pentru un sejur şi preferă să călătorească alături de familie.

    Potrivit aceluiaşi studiu, pentru o perioadă de 7-10 nopţi în Maldive, Thailanda sau Republica Dominicană, românii plătesc aproximativ 1400-1700 euro/persoană.

    Ca destinaţie de circuit, românii care achiziţionează vacanţe în destinaţii îndepărtate apreciază tot mai mult Statele Unite ale Americii, circuite ce pot ajunge până la 3000 euro/persoană, cu vizitarea Coastei de Vest timp de 2 săptămâni.

    Aproximativ 65% dintre solicitările primite de Eturia vin din partea familiilor, în timp ce 10% dintre clienţi aleg să meargă singuri în concediu, numărul lor fiind în creştere faţă de anii precedenţi.

    Dacă în urmă cu 2 ani, media de vârstă a persoanelor care alegeau să călătorească în destinaţii exotice era cuprinsă între 35 şi 50 de ani, în prezent media de vârstă este între 25 şi 65 de ani, dintre aceştia tot mai mulţi tineri între 25-35 de ani au început să solicite călătorii în destinaţii exotice.

    Înfiinţată în anul 2007, agenţia de turism Eturia a vândut în cei opt ani de activitate peste 11.000 de pachete de vacanţă personalizate şi destinaţii exotice.

    Compania dezvoltă trei direcţii principale de business: vacanţe personalizate pentru turiştii cu bugete medii de vacanţă, vacanţe cu plecări predefinite şi vacanţe de lux. În anul 2015, compania a înregistrat o cifră de afaceri de 5,9 milioane de euro.

     

  • A distrus o întreagă companie cu o singură linie de cod

    Acest bărbat a reuşit să-şi distrugă compania după ce a rulat din greşeală o comandă pe serverele sale care a dus la ştergerea tuturor fişierelor. Acea comandă a şters toate fişierele de pe servere care găzduiau site-urile clienţilor, informează Business Insider.

    Marco Marsala a folosit comanda de Linux “rm -rf” în timp ce făcea operaţiuni de mentenanţă pe server. “rm” înseamnă şterge, iar ” -rf” este o opţiune care-i spune Linxu-ului să şteargă toate fişierele, indiferent dacă se află în uz sau nu. Acest gen de comandă se foloseşte de obicei în interiorul unui document, însă pentru că Marsala nu a precizat niciun document, comanda a şters toate fişierele de pe server.

    Mai mult, acea comandă a avut acces şi la backup, care a fost şi acesta şters. 

    Marco Marsala s-a dus pe un forum pentru a cere ajutorul celor de acolo, însă nu a avut noroc. “Îmi pare rău să-ţi spun dar compania ta e moartă”, a răspuns un utilizator. “Nu ai nevoie de sfaturi tehnice, ai nevoie să vorbeşti cu un avocat”, a spus un altul.

    Nu ar fi fost posibil să se întâmple aşa ceva, dacă Marsala ar fi implementat nişte măsuri de securitate. Acea comanda nu ar trebui să ruleze fără a fi specificat un folder.

    Compania găzduia aproximativ 1500 de website-uri pe serverele sale.
     

  • Cine este Mihaela Ioniţă, românca promovată director juridic, de relaţii şi conformitate în cadrul grupului Telekom România

    Mihaela Ioniţă, care va prelua de la 1 mai poziţia de director juridic, de relaţii şi conformitate în cadrul Telekom România – cel mai mare grup de comunicaţii fixe şi mobile de pe piaţă, are 17 ani de practică juridică, din care 14 ani în industria de telecomunicaţii şi 10 ani în grupul format din fostele companii Cosmote şi Romtelecom.

    Ioniţă, care era director al diviziei juridice a grupului de companii Telekom, a fost promovată în condiţiile în care noul CEO Miroslav Majoros a decis să renunţe la serviciile francezului Emmanuel Sordet, expatul adus la Bucureşti de fostul director general Nikolai Beckers în poziţia de director corporate affairs.

    “De la 1 mai 2016, Mihaela Ioniţă va fi numită Director Juridic, Relaţii ale Companiei şi Conformitate România. Mihaela Ioniţă va coordona activităţile juridice, de reglementare şi de securitate, cu scopul de a stabili şi menţine deschise canalele de comunicare cu diverşi factori decizionali şi organisme guvernamentale pentru a atinge obiectivele companiei, preluând responsabilităţile lui Emmanuel Sordet în acest rol. Având în vedere experienţa Mihaelei Ioniţă, rolul său a fost consolidat prin includerea de responsabilităţi din domeniile protecţiei datelor cu caracter personal şi conformitate”, conform datelor comunicate de grupul Telekom.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 18 aprilie 2016

    COVER STORY: Gamificarea

    Cu o valoare globală estimată la 2,8 miliarde de dolari, gamificarea este un termen care îşi găseşte din ce în ce mai mult loc în limbajul afacerilor din România. Conceptul presupune folosirea de elemente şi principii de joc în contexte serioase, care aparent nu au nicio legătură cu jocul. Care sunt rezultatele?

    IMOBILIARE: Se pregăteşte cel mai mare proiect rezidenţial de după criză

    COMPANII: O nouă componentă în industria auto din România

    EVENIMENT: Untold: povestea nescrisă

    ANCHETĂ: Galop prin lumea sportului ecvestru, a oligarhilor şi a banilor murdari

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

     

  • Ştiaţi că Pepsi s-a numit „Băutura lui Brad“ şi că se credea că ajuta la digestie

    Caleb Bradham (27 mai 1867 – 19 februarie 1934) este farmacistul american cunoscut în toată lumea drept inventatorul Pepsi-ului. Bradham s-a născut în Chinquapin, Carolina de Nord, a absolvit Universitatea din Carolina de Nord şi a studiat şi la Universitatea de Medicină din Maryland. În jurul anului 1890 a renunţat la studiile de la Universitatea de Medicină deoarece familia sa nu şi-a mai permis să plătească. La întoarcerea în Carolina de Nord, a lucrat ca profesor la o şcoală de stat timp de un an. A deschis ulterior o farmacie pe care a numit-o Bradham Drug Company, în care, la fel ca multe alte farmacii din perioada respectivă, funcţiona şi un dozator de suc. În farmacia sa, Bradham a inventat în 1893 reţeta a ceea ce avea să devină una dintre cele mai cunoscute băuturi din lume: formată dintr-un amestec de extract de nuci de kola, vanilie şi uleiuri rare, „Băutura lui Brad“, redenumită Pepsi-Cola pe 28 august 1898 şi Pepsi în 1961.

    Bradham şi-a redenumit băutura în baza unei combinaţii între termenii „pepsină“ şi „cola“. El credea la momentul respectiv că băutura ajuta la digestie la fel de mult ca enzimele de pepsină, deşi aceasta nu era folosită ca ingredient. Asistentul său, James Henry King, a fost cel care a gustat primul această băutură.

    La data de 14 decembrie 1902, Pepsi-Cola Company a fost înregistrată în Carolina de Nord, cu Bradham în funcţia de preşedinte. În 1903, Bradham a mutat producţia Pepsi-Cola din farmacia sa într-un depozit închiriat din apropiere. Doi ani mai târziu a început să vândă Pepsi-Cola în sticle îmbuteliate (până la acest moment produsul fusese vândut exclusiv ca sirop în scopuri farmaceutice) şi a oferit două francize îmbuteliatorilor din Carolina de Nord. În 1909, pionierul în automobilism Barney Oldfield a fost prima celebritate care a promovat Pepsi-Cola, produs pe care l-a descris drept „o băutură îndrăzneaţă… răcoritoare, revigorantă, o băutură potrivită înainte de o cursă“. Conceptul publicitar „Delicioasă şi dătătoare de sănătate“ (Delicious and Healthy) a fost folosit în următoarele două decenii.

    În paralel cu administrarea farmaciei sale, Bradham a fost preşedinte al The People’s Bank din New Bern, iar la un moment dat a fost propus drept candidat pentru funcţia de guvernator al Carolinei de Nord. A fost de asemenea ofiţer de marină în rezervă timp de 25 de ani. A fost numit locotenent în Miliţia Navală din Carolina de Nord, a fost promovat comandant în 1904, căpitan în 1913 şi s-a pensionat ca amiral în retragere.

    În culmea succesului, a autorizat francize Pepsi-Cola în 24 de state americane. Totuşi, pe 31 mai 1923, Bradhama declarat falimentul companiei. Principalul factor care a influenţat eşecul afacerii lui a fost preţul ridicat al zahărului de imediat după Primul Război Mondial. Dacă înainte de război, preţul era de trei cenţi/livră, după război acesta a crescut la 28 de cenţi. Bradham cumpărase o cantitate mare de zahăr la preţul respectiv, care apoi a căzut rapid. În consecinţă, a vândut activele companiei către Craven Holding Company pentru 30.000 de dolari. După ce a declarat falimentul, Bradham s-a întors la operarea farmaciei sale. Ulterior, activele Pepsi au fost cumpărate de Charles Guth, preşedintele Loft, un producător american de dulciuri cu magazine care conţineau aparate de sucuri. El voia să înlocuiască sucurile Coca-Cola din magazinele sale după ce compania a refuzat să îi ofere un discount. Guth i-a determinat pe chimiştii de la Loft să rescrie formula Pepsi-Cola. În intervalul 1922-1933, în trei ocazii diferite, compania Coca-Cola a avut oportunitatea de a cumpăra Pepsi-Cola, însă a refuzat achiziţia cu fiecare ocazie. În 1965, Pepsi-Cola a fuzionat cu Frito-Lay, formând PepsiCo., companie cu venituri de peste 63 de miliarde de dolari şi peste 263.000 de angajaţi anul trecut, potrivit informaţiilor oficiale.

  • Hobby de CEO: François Coste, CEO Groupama Asigurări: “În natură găsesc soluţii la multe probleme legate de business”

    Coste a observat că regulile pentru o astfel de drumeţie sunt aceleaşi ca într‑un business, iar soluţiile la problemele din birou îşi găsesc rezolvarea mai uşor în mijlocul naturii.

    François Coste este CEO al companiei Groupama Asigurări din 2012, după o experienţă de carieră de aproape trei decenii în companii precum Michelin (1982-1999) şi AXA. Am putea spune că este specializat în pieţele emergente, cea mai mare parte a parcursului său profesional desfăşurîndu-se nu numai în Europa, ci şi în Asia sau Africa. De-a lungul carierei a ocupat poziţii ca director financiar, director IT şi director regional de operaţiuni.

    Compania pe care o conduce a încheiat anul trecut cu prime brute subscrise în valoare de 805 milioane lei, în creştere cu 13% faţă de anul precedent. Compania a intrat pe piaţă în 2007, prin achiziţia BT Asigurări, iar în primăvara lui 2008 a achiziţionat şi Asiban, în urma unei tranzacţii record de 350 de milioane de euro. Brandul este însă pe piaţă din 2009, anul în care cele două companii achiziţionate au fuzionat.

    Pentru 2016, asigurătorul Groupama şi-a propus o creştere a veniturilor de 5% şi un profit de 27 milioane de lei, prin consolidarea poziţiei pe liniile Casco, asigurări de locuinţă şi Property şi o atenţie sporită acordată segmentului asigurărilor de persoane.

    Care sunt hobby-urile dvs. şi cât timp alocaţi acestora?

    Nu am suficiente hobby-uri, însă cel mai mult îmi plac traseele montane, pe care le practic şi în România, împreună cu prietenii mei, mai ales în vacanţe.

    Care sunt traseele montane preferate? Dar cele mai dificile pe care le-aţi urmat?

    Am fost şi pe munţi din România, dar pe niciunul de o dificultate deosebită: am fost pe vârful Omu, iar în urmă cu câteva zile m-am întors din munţii Piatra Craiului, care sunt absolut minunaţi. Carpaţii româneşti sunt impresionanţi. În afara ţării, am fost pe munţi din Japonia, unde am şi trăit, în Franţa, Spania – Sierra Nevada, unde se află cele mai înalte vârfuri din această parte a Europei.

    Cel mai dificil traseu pe care l-am parcurs a fost pe Muntele Fuji din Tokio. Am făcut traseul imediat după taifun fiindcă am ştiut că după un astfel de fenomen natural este foarte senin. Am început căţărarea la 10 noaptea, am ajuns pe vârf la 5  dimineaţa, era foarte frig, era în septembrie şi bătea un vânt rece, dar la răsăritul soarelui am avut parte de o privelişte extraordinară, am putut vedea uriaşul oraş Tokio, geografia minunată a locului, era o imagine similară cu cea din avion. A fost obositor, dar din punct de vedere tehnic nu a fost foarte dificil.

    Cum vă ajută acest hobby în business?

    Mergând în natură găsesc soluţii la multe probleme legate de business, această activitate este totodată o bună sursă de creativite. Îmi vin idei bune când merg, aduc cu mine întotdeauna ceva de scris sau îmi folosesc notiţele de pe telefonul mobil – este o perioadă în care îmi vin idei bune, poate datorită faptului că sunt înconjurat de natură, care mă inspiră, sau a aerului curat, cu siguranţă aceste lucruri funcţionează pentru mine.

    Care sunt principalele reguli după care vă ghidaţi într-un astfel de hobby şi cum vă ajută acestea în business?

    Pregătirea este extrem de importantă –  nu poţi să te duci din prima zi pe un traseu dificil. Trebuie să începi traseul foarte devreme pentru că ar putea să apară surprize pe parcurs şi nu îţi doreşti să ajungi noaptea în vârful muntelui. Trebuie să faci această activitate în echipă – deşi pot să spun că am făcut şi o excepţie de la această regulă, când am mers pe traseul Camino de Santiago singur (ruta pelerinilor din nord-vestul Spaniei, spre altarul Sfântului Iacob cel Mare din catedrala Santiago de Compostela, în Galicia; mulţi consideră acest traseu drept unul spiritual, n.r.).

    Am parcurs acest traseu în 10 zile singur în munţii Spaniei şi am observat astfel că atunci când aveam nevoie de ajutor, exista întotdeauna cineva care îmi răspundă şi a fost frumos. O altă regulă este să renunţi la obiectele inutile din bagaj: acesta trebuie cărat, suntem obişnuiţi să cărăm întotdeauna prea multe lucruri, ca în viaţă. Credem că prea multe lucruri sunt indispensabile şi nu este aşa; este important totodată să foloseşti oportunitatea unei astfel de activităţi ca să ajungi la oameni – şi la susţinerea echipei.

    Care sunt hobby-urile pe care nu le‑aţi practica şi care sunt motivele?

    Am visat întotdeauna să pilotez un avion, dar văzând atât de multe incidente legate de această activitate, am decis să nu îmi mai urmez acest vis, îl las pentru o altă viaţă.

  • Povestea celui mai corupt director. A angajat în companie 250 de membri de familie şi a reuşit să falimenteze o bancă

    Succesele trecute – oricât de mari au fost – nu sunt  niciodată o garanţie a succesului continuu. Mai mult decât atât, succesele mari pot reprezenta uneori un semnal pentru eşec. Experienţa lui Ricardo Espirito Santo Silva Salgado, CEO-ul băncii Banco Espirito (BES) reprezintă un exemplu în acest sens, potrivit unui clasament realizat de BBC, în care a primit titlul de “cel mai groaznic CEO” al anului 2014.

    Executivul este capul unor entităţi care controlau cea mai mare bancă din Portugalia, pe care a reuşit să o aducă la faliment. Anul trecut, banca a înregistrat pierderi de 3,6 miliarde de euro. Guvernul a fost forţat astfel să facă o injecţie de capital de 4,9 miliarde de euro şi o restructurare în care Salvado şi alţi investitori au fost lăsaţi deoparte.

    BES a fost deţinută parţial de Espirito Santo Internaţional (ESI), o corporaţie de familie alcătuită din zeci de afaceri care se bazau pe profiturile băncii pentru finanţarea de start-up-uri şi generarea de capital circulant. Odată cu criza financiară, abilitatea băncii de a genera cash a încetinit, forţându-l pe Salgado să instituie o varietate de aranjamente complexe de acordare de împrumuturi pentru a-şi menţine imperiul.

    Rioforte, compania care controlează afacerile familiei, a acumulat o datorie de 2,9 miliarde de euro. Bunurile neauditate ale companiei ajunseseră la 30 iunie 2014 la aproximativ 173,3 milioane de euro, potrivit rapoartelor, iar compania a intrat în faliment în octombrie anul trecut.

    Salgado angajase 250 de membri de familie în poziţii de management şi leadership. Toţi au trăit  au trăit ca regii pe proprietăţi uriaşe, fără să se sinchisească să supravegheze activităţiile băncii, chiar şi la un nivel superficial.

    Există o serie de investigaţii în curs care planează asupra lui Salgado, care a fost forţat să renunţe la conducerea băncii pe 14 iulie, fiind suspectat de fraudă. Salgado învinuieşte Banca Portugaliei pentru că a forţat intrarea în faliment a băncii” şi pretinde că familia nu şi-a însuşit “un singur penny”.

    Într-o audiere la Parlament în luna decembrie, Salgado a învinuit un contabil pentru ascunderea datoriilor, dar CEO-ul Semapa, o companie căreia ESI a încercat să îi vândă obligaţiuni a declarat aceleiaşi comisii că “nimic nu a fost făcut fără ca Salgado să ştie”.

  • Efectul neaşteptat al bidonului de plastic pentru lapte de la Albalact. Ce s-a întâmplat cu Zuzu

    După ce Albalact a lansat bidonul de plastic pe piaţa românească, saltul înregistrat în vânzări a fost imediat, rulajele crescând cu 14% în valoare. Între timp, cota de piaţă a continuat să crească pe segmentul laptelui proaspăt pasteurizat iar compania dezvoltată de antreprenorul Raul Ciurtin a ajuns liderul domeniului.

    Bidonul de plastic cu mâner de 1,8 litri este un ambalaj unic în prezent pe piaţă, dar popular pe piaţa Americii de Nord. După lansarea bidonului mare, compania a dezvoltat o gamă de noi ambalaje de un litru şi de 500 ml. 

    Elementul de noutate:

    Gama de ambalaje dispune de gramaje diferite de cele existente până în prezent pe piaţă, la care se adaugă funcţionalitatea. Sunt uşor de manevrat, au o curgere fină şi se aşază bine în uşa frigiderului. Sunt destinate consumatorilor care preferă fie volume mari, fie mobilitate.

    Efectele inovaţiei:

    Lansarea noului ambalaj a adus în perioada ianuarie – septembrie 2014 o creştere de 5% în volum şi 14% în valoare pentru Albalact pe segmentul laptelui proaspăt pasteurizat comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut.

    Descriere:

    Albalact a decis să adopte noile ambalaje după o analiză a obiceiurilor de consum şi a dorinţelor consumatorilor. Designul întregii game a fost dezvoltat împreună cu producătorul austriac de ambalaje Greiner, ţinând cont de toate aspectele legate de dimensiunile sticlei, de funcţionalitate, de aspectul curgerii şi de ergonomia mânerului. Dezvoltarea proiectului a durat un an, iar investiţia iniţială s-a ridicat la 500.000 de euro.

    Compania are o tradiţie de peste 40 de ani în industria românească şi este în prezent cea mai mare companie de lactate cu capital majoritar românesc din ţară şi al doilea mare jucător în piaţa procesatorilor de lapte. Albalact are în portofoliu peste 140 de produse, sub şase mărci – Zuzu, Fruzu, Fulga, Rarăul, De Albalact şi Poiana Florilor.

    Business Magazin a lansat în 24 noiembrie prima ediţie a catalogului “Cele mai inovatoare companii din România”.