BusinessMagazin

Tag: Statele Unite

  • A plecat din România la 23 de ani cu o sută de dolari în buzunar. Acum câştigă 40 de milioane de dolari pe an

    Florin Miron este exemplul perfect al unui om care îşi trăieşte visul: a plecat în Statele Unite acum mai bine de 20 de ani şi a reuşit să pornească o afacere într-una dintre cele mai puternice economii ale lumii.

    În 2002, în localitatea Americus din Georgia, Florin Miron lucra ca editor video pentru Habitat for Humanity. Suna des în oraşul său natal, Sibiu, şi a realizat că majoritatea străinilor procedau exact la fel. Cartelele care se puteau achiziţiona din magazine erau cea mai populară alegere, însă, pentru că în SUA internetul era mult mai accesibil decât în alte părţi ale lumii, Florin Miron a avut o idee care avea să-i schimbe viaţa.  El a început să vândă, online, codurile PIN ale cartelelor cumpărate din magazin. Ca un prim pas, cu o investiţie de doar 100 de dolari, Miron a demarat site-ul sunaromania.com şi a înregistrat oficial compania KeepCalling.

    La început, Florin Miron cumpăra cartelele din magazin, le răzuia singur, iar apoi vindea clienţilor codul PIN. Locuinţa sa a fost transformată într-un birou plin de cartele, iar Florin a început să înveţe bazele comerţului electronic şi cele ale advertising-ului.

    A adus în companie trei prieteni, alături de care a extins afacerea. Cifra de afaceri a companiei a crescut de la 7 milioane de dolari în 2010 la 41 de milioane de dolari în 2013. KeepCalling s-a plasat pe locul 885 în clasamentul general şi pe locul 18 în domeniul telecomunicaţiilor, în urma rapoartelor financiare de pe ultimii trei ani, notează Vocea Transilvaniei.

    KeepCalling oferă abonamente de voce sau produse prepaid de telefonie, reîncărcări pentru mobile şi numere virtuale. Serviciile sunt dedicate persoanelor care locuiesc în străinătate. Activitatea KeepCalling este promovată prin peste 100 de site-uri dedicate comunităţilor etnice din întreaga lume.

    Compania are birouri în Statele Unite, România şi Bolivia, acolo unde funcţionează şi un call center pentru vorbitorii de limba spaniolă.

  • Lecţia de business: Bogăţie, caritate şi o universitate

    Carnegie considera că este un act de „neglijenţă criminală“ pentru cei asemeni lui să îşi irosească talentul acumulând milioane de dolari pe care nu aveau să îi cheltuiască pentru binele unei comunităţi mai extinse. Astfel, acum mai bine de un secol, acesta făcea un anunţ care avea să şocheze pe toată lumea: urma să îşi doneze întreaga avere unor acţiuni caritabile.

    Carnegie s-a născut în noiembrie 1835 în Dunfermline, Scoţia, şi a emigrat în Stalele Unite în 1848. El a început să lucreze ca operator de telegraf şi, până la jumătatea anilor ’60, investise bani în căile ferate şi în companiile ce construiau poduri. A acumulat şi mai mulţi bani din postura de vânzător de poliţe de asigurare, fonduri cu care a construit Compania de Oţel Carnegie din Pittsburgh. Andrew Carnegie a fost întotdeauna convins de faptul că trebuie să îi ajute şi pe alţii, notând chiar următoarele lucruri: „Îmi propun să nu câştig mai mult de 50.000 de dolari pe an! Voi folosi orice câştig suplimentar în scopuri caritabile! Omul nu trebuie să aibă idoli, iar dorinţa de a strânge bani este cea mai rea formă de idolatrizare. Voi renunţa la afaceri de tânăr, concentrându-mă apoi pe alte activităţi“.

    Carnegie s-a ţinut de cuvând şi în 1901 a vândut Compania de Oţel unui alt om de afaceri, J.P. Morgan, pentru suma de 480 milioane de dolari.

    După această tranzacţie, Carnegie s-a concentrat pe activitatea sa filantropică, sponsorizând zeci de librării şi instituţii de învăţământ sau cercetare. El a construit Carnegie Hall din Manhattan, New York, o sală dedicată concertelor de muzică clasică, şi a fondat mai multe instituţii, printre care Carnegie Corporation of New York, Carnegie Endowment for International Peace, Carnegie Institution for Science, Carnegie Trust for the Universities of Scotland, Carnegie Hero Fund sau Carnegie Museum of Pittsburgh. În total, Carnegie a donat o mare parte din averea sa estimată la peste 350 de milioane de dolari. Ajustată la inflaţie, donaţia omului de afaceri ar însemna astăzi peste 78 de miliarde de dolari.

    El este, de asemenea, fondatorul Universităţii Carnegie-Mellon, una dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ din Statele Unite. Având sediul în Pittsburgh, Universitatea Carnegie-Mellon încorporează mai multe specializări: inginerie, artă, ştiinţe sociale, ştiinţe exacte, afaceri sau informatică. În anul 2015, instituţia s-a clasat pe locul 22 în topul Times al celor mai bune unităţi de învăţământ din lume. În 2010, Wall Street Journal a scris că Universitatea Carnegie-Mellon are cele mai bune cursuri de informatică din Statele Unite. Andrew Carnegie a avut o singură fiică, Margaret Carnegie Miller. Omul de afaceri a murit în 1919 în Massachusetts, Statele Unite, la vârsta de 83 de ani.

    „Oamenii care au reuşit în viaţă sunt cei care şi-au ales o direcţie şi nu s-au abătut de la ea.“ – Andrew Carnegie

  • A transformat viscolul în afacere: un tip a construit un iglu şi l-a listat pe Airbnb pentru 200 de dolari pe noapte – FOTO

    Un tip din Brooklin, Patrick Horton a profitat de viscolul care a lovit Statele Unite recent şi a construit un iglu în curtea din spatele casei, postând oferta sa “cool” pe Airbnb, pentru 200 de dolari pe noapte. “The Boutique Winter Igloo for 2” a fost descris drept “construit de mână, totul natural. Experimentaţi acest bungalow şic în formă de dom”. Airbnb a reacţionat în urma listării şi, lipsiţi de umor, cei de acolo au scris că domul şic, deşi este bine construit, nu respectă standardele cerute de ei. Drept urmare, a fost scos din ofertă.

    foto: Patrick Horton

  • Drumul studentului Dragoş, din căminul Leu până la NASA. „Mi-am pierdut prietena, mi-am pierdut toţi banii, aveam doar un laptop şi un vis”

    El este Doctor Dragoş – Dragoş Brătăşanu, un tânăr român care-a plecat în 2008 să-şi facă doctoratul în Germania. A studiat ingineria aerospaţială, a câştigat premii de cercetare în Statele Unite ale Americii, trimitând un prototip de software la o companie americană.

    Totuşi, Dragoş spune că realizările sale nu se datorează faptului că ar fi un bun inginer, ci, mai degrabă, modului de raportare la probleme şi modului în care gândea fiecare situaţie în care era pus în parte. Şi-a dat seama, din propriile experienţe, că felul în care porneşti în drumul spre împlinirea unui vis este esenţial.

    A învăţat asta încă din studenţie când şi-a pus în minte să plece în Antarctica şi a reuşit. Era un student fără bani, care locuia în căminul Leu. „Mi-am dat seama că tot ce am făcut era strict despre cum gândeam, cum puneam pe hârtie un proiect de la zero şi îl transformam în ceva real”. Aşa a început povestea lui.

    Citiţi mai multe pe www.gandul.info

  • SUA, noul paradis fiscal preferat al lumii bogate

    După ce au acuzat ani la rând alte ţări că îi ajută pe americanii bogaţi să-şi ascundă banii peste hotare, Statele Unite sunt acum pe cale să devină un adevărat paradis fiscal pentru străinii bogaţi, scrie Bloomberg.

    Neaderând la noile standarde globale de raportare, Statele Unite creează o nouă piaţă „fierbinte“, devenind destinaţia preferată a banilor bogaţilor. Toată lumea, de la avocaţi londonezi la companii elveţiene, îi ajută acum pe cei bogaţi să-şi mute conturile din locuri ca Bahamas şi Insulele Virgine Britanice în Nevada, Wyoming şi Dakota de Sud. „Ce ironic, nu ce pervers, ca SUA, care a condamnat atât de dur băncile elveţiene, să devină jurisdicţia secretului bancar“, afirma recent Peter A. Cotorceanu, avocat la Anaford, o firmă de avocatură din Zürich.

    Rothschild, instituţia financiară europeană cu o istorie de secole, a dechis o companie de trust în Reno, Nevada, transferând în prezent averile clienţilor străini avuţi din paradisuri ca Bermude, supuse noilor standard de raportare, către trusturi deţinute în Nevada, care nu se supun standardelor respective. Firma spune că operaţiunile sale din Reno oferă servicii familiilor din întreaga lume atrase de stabilitatea SUA şi că clienţii săi trebuie să dovedească faptul că respectă legile fiscale din ţările de origine. Trusturile sale, spun oficialii de la Rothschild, nu au fost create pentru a profita de faptul că SUA nu a adoptat noile standarde.

    Alice Rokahr, preşedinte al Trident Trust, o altă entitate care transferă conturi din Elveţia în Dakota de Sud, şi alţi consultanţi spun că nevoia de discreţie este îndreptăţită. Conturile confidenţiale care ascund avuţia, fie că se regăsesc în SUA, Elveţia sau alte ţări, oferă protecţie împotriva răpirilor sau şantajului în ţările de origine ale deţinătorilor. Cei bogaţi se simt mai în siguranţă parcându-şi banii în SUA spre deosebire de alte locaţii percepute mai puţin sigure.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Cum ar arăta harta globului pământesc dacă fiecare ţară s-ar pune în centrul lumii – GALERIE FOTO

    Harta lumii pe care o vedem în atlasele de geografie arată la fel indiferent de ţara de provenienţă sau cultură. De obicei, oamenii sunt egoişti şi mulţi se consideră centrul lumii aşadar cum ar fi dacă fiecare ţară (continent) s-ar pune în centrul lumii, astfel unele ţări ar juca un rol dominant în lume, iar altele au un rol mai mic şi s-ar situa la periferie. După cum se poate observa mai jos, hărţile lumii sunt diferite în funcţie de punctul de vedere (Rusia, Europa, Statele Unite ale Americi, Australia, Chile sau Africa de Sud).    

    Astfel pentru Rusia, axa verticală a lumii (de despărţire Vest/Est) trece prin Moscova. În acest fel America şi Australia se află la periferia lumii.

    Harta lumii pentru Europa arată că axa verticală trece prin Londra, America şi Australia sunt situate la periferie, iar linia Ecuatorului este mutată în jumătatea inferioară a hărţii, ceea ce face ca Africa, America de Sud şi Australia să pară mai mici în raport cu America de Nord şi Eurasia.

    La SUA, situaţia stă altfel. Axa verticală traversează Statele Unite, astfel SUA devine un fel de „insulă” îngrădită de Oceanul Pacific şi Oceanul Atlantic. La fel ca la Europa, ecuatorul este mutat în partea inferioară, iar America de Nord şi Eurasia par mult mai mari în raport cu dimensiunea Americii de Sud, Africii sau Australiei. În plus, pentru SUA, Rusia, India şi China sunt prezente de două ori (în vest şi în est).

    Pentru Australia situaţia se complică mai mult. Dintr-odată sudul devine nord şi harta se întoarce cu fundul în sus, iar Australia, China şi Indonesia ajung în centrul lumii. Poate vă întrebaţi de ce nordul se află în susul hărţi. Pe scurt, europenii au creat primele hărţi, iar navigatorii europeni se ghidau după steaua Polară, ce indică nordul geografic. Potrivit flourish.org, înainte de asta, în partea de sus a hărţii era estul. Un alt punct important pentru această hartă este apariţia Antarticii, regiune care nu apare pe hărţile de mai sus.

     

  • Modul în care actriţa Tippi Hedren, cunoscută din filmul Păsările al lui Alfred Hitchcock, a dus la apariţia şi proliferarea saloanelor vietnameze de manichiură în Statele Unite

    Până la urmă totul se rezumă la cum sunt prezentate lucrurile: „Contagios“ promite pe copertă să vă spună cum a devenit celebru un restaurant de lux prin intermediul unei banale fripturi cu brânză, dar în interior veţi descoperi că banala friptură este de fapt de un rulou de aluat de casă uns cu muştar special, plin de felii de friptură de vită Kobe, cu ceapă caramelizată, roşii de grădină, cremă de brânză Taleggio, trufe negre culese manual şi coadă de homar, totul însoţit de un pahar de şampanie Veuve Clicquot.

    Dincolo de astfel de amănunte, cartea tânărului specialist în marketing Jonah Berger, profesor de marketing la Colegiul Wharton al Universităţii din Pennsylvania, este un studiu bine scris şi documentat despre modul cum anumite lucruri îi captivează pe oameni mai mult decât altele, despre ce stă la baza comunicării orale şi la transmiterea informaţiei în mediul social. Berger analizează, de exemplu, modul cum umilul blender poate deveni viral, dar explică şi modul în care actriţa Tippi Hedren, cunoscută din filmul Păsările al lui Alfred Hitchcock, a dus la apariţia şi proliferarea saloanelor vietnameze de manichiură în Statele Unite (80% dintre manichiuristele din California şi 40% din SUA sunt americance de origine vietnameză, iar declanşatorul acestei mişcări este o vizită pe care Hedren a efectuat-o în mijlocul anilor ’70 într-o tabără de refugiaţi vietnamenzi). „Contagios“  a fost bestseller New York Times şi desemnată cea mai bună carte de marketing a anului 2014 de către American Marketing Association.

    Veţi întâlni, dacă veţi căuta, apropieri pe care le fac unii comentatori între cartea lui Berger şi vestitul „The Tipping Point“ al lui Malcolm Gladwell din anul 2000. Nu m-a deranjat asta, am privit apropierea mai mult ca pe o confirmare, dacă vreţi. Iar Berger propune şi şase principii de care este bine să ţii cont în mesajul de marketing pe care vrei să îl lansezi: factorul social, declanşatorii, emoţia, vizibilitatea publică, valoarea practică şi povestea. „Contagios“ vă oferă confirmările de care aveţi nevoie şi vă va ajuta să vă ordonaţi gândurile astfel încât următoarea lansare de produs să devină virală.

  • Atenţie ce postaţi pe Facebook! Aceşti oameni au primit ani grei de închisoare pentru fotografii postate pe reţeaua de socializare

    Postarea unei fotografii pe Facebook poate atrage consecinţe extrem de neplăcute – mai ales dacă eşti un fost deţinut şi în selfie apari cu o armă, potrivit Business Insider.

    Un judecător din Statele Unite l-a condamnat pe un bărbat la 15 ani de închisoare pentru port ilegal de armă, în condiţiile în care era un fost deţinut.

    Bărbatul a postat în octombrie 2013 o fotografie pe Facebook în care ţinea un pistol de calibru .45. Bărbatul, în vârstă de 42 de ani, Allah Farrad, a avut două condamnări anterioare pentru port ilegal de armă.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Atenţie ce postaţi pe Facebook! Aceşti oameni au primit ani grei de închisoare pentru fotografii postate pe reţeaua de socializare

    Postarea unei fotografii pe Facebook poate atrage consecinţe extrem de neplăcute – mai ales dacă eşti un fost deţinut şi în selfie apari cu o armă, potrivit Business Insider.

    Un judecător din Statele Unite l-a condamnat pe un bărbat la 15 ani de închisoare pentru port ilegal de armă, în condiţiile în care era un fost deţinut.

    Bărbatul a postat în octombrie 2013 o fotografie pe Facebook în care ţinea un pistol de calibru .45. Bărbatul, în vârstă de 42 de ani, Allah Farrad, a avut două condamnări anterioare pentru port ilegal de armă.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Milionarul care trăieşte în dubă şi se bărbiereşte cu toporul

    Daniel Morris este unul dintre cei mai promiţători jucători de baseball din Statele Unite. El a semnat în 2011 un contract cu o echipă din Toronto pentru care a primit un bonus de 2 milioane de dolari, însă trăieşte într-o dubă Volkswagen în parcarea unui magazin Wal-Mart.

    Morris este unul dintre cei mai buni aruncători din liga în care activează, iar acest lucru i-a adus şi numeroase contracte de publicitate. Tânărul preferă însă să investească toţi banii şi să trăiască cu doar 800 de dolari pe lună – jumătate din salariul minim lunar oferit în Statele Unite. “Prefer să trăiesc sărac”, povesteşte Norris. “Atunci când nu ai presiunea banilor, e mai uşor să te concentrezi pe muncă.”

    Ziua sa începe cu prepararea micului dejun la o plită portabilă, atunci când are la dispoziţie ingredientele necesare. Când îi lipseşte ceva, intră în magazinul aflat la doar câţiva metri distanţă. Urmează exerciţiile de dimineaţă şi apoi plecarea către stadion. Un ultim lucru pe care îl face, înainte de antrenament, este să ia un topor pentru a-şi “tunde” barba. Nu foloseşte lame de ras, pentru că nu le vede rostul.

    A cumpărat duba când era în liceu, după ce a semnat primul său contract de profesionist. De atunci, maşina este cel mai bun prieten al său. “Maşina asta îmi dă libertatea de care am nevoie”, spune tânărul atlet, citat de ESPN. “E un lucru precum Yin şi Yiang pentru mine”. Merge cu maşina peste tot, doarme în ea şi îşi face excursiile cu ea. Când ajunge la antrenament şi o parchează între maşinile de lux ale celorlalţi jucători, colegii îl îndeamnă să îşi cumpere ceva potrivit statutului său social. Pentru Morris însă, viaţa pe care o duce este exact viaţa pe care şi-o doreşte.

    Daniel Morris nu ştie cât va mai putea duce acest stil de viaţă, pentru că presiunea pusă de cluburile profesioniste este foarte mare. “Orice ar fi, voi continua să fiu un ambasador pentru promovarea lucrurilor de care îmi pasă”, spune Norris.