BusinessMagazin

Tag: Polonia

  • Opinie Sorin Pâslaru, redactor-şef al ZF: În timp ce turcii fac poduri suspendate de 3 km, noi producem strategii de competivitate

    Guvernul şi Banca Naţională urmează să prezinte astăzi un plan economic pentru următorii ani, în condiţiile în care nimic din ce s-a întâmplat  – bun sau rău – în România în ultimele decenii nu a fost planificat anterior în cadrul unui proiect de ţară.        

    Nici cei 2-3 milioane de români din Italia şi Spania care trimit şi azi mai mulţi bani în ţară anual decât investiţiile străine directe, nici salvarea econo­miei din anii ’90 datorată lohnului în textile, nici investiţiile în auto din vestul ţării. Şi nici efervescenţa actuală a sectorului de IT&C, care dintr-o dată are valoare adăugată mai mare decât agricultura şi construcţiile.
    Nimeni nu a scris nici în 1992, nici în 1996, nici în 2000 şi nici în 2004, când s-au schimbat guverne şi s-au făcut programe şi strategii, că acestea sunt posibile traiectorii pentru economia românească.

    Singură ţintă care a întrunit la un moment dat consensul şi a fost un document de parcurs a fost strategia de aderare la UE şi NATO din 2000. Dar pasul următor, cum utilizăm aceste alianţe externe şi pentru ce, ce obiective vrem din punct de vedere economic, nu a mai fost făcut. Aderarea la zona euro a rămas o Fata Morgana, iar în noile condiţii de la vest nici nu se mai pune problema. România este o ţară care înaintează bâjbâind, nesigură ca în toată istoria sa, să nu supere la stânga sau la dreapta şi se adaptează 10-20 de ani mai târziu la orice trend global.

    Reformele poloneze din anii ’80, mişcarea Solidarităţii, Perestroika şi Glasnostul de la est care s-au sfârşit până la urmă în destrămarea URSS, au fost abia cu un deceniu mai târziu şi în mod brutal preluate.

    Privatizările şi restructurarea şoc a întreprinderilor din Polonia, Ungaria şi Cehia din anii ’90 au fost amânate cât  mai mult aici, pentru ca tensiunile acumulate să răbufnească în 1997 şi 1998.

    Iar acum, când Ungaria şi Polonia dau tonul la un cântec nou – „nu mai putem creşte doar pe resurse externe şi trebuie să ne ocupăm cu adevărat de creşterea nive­lului de trai al oamenilor” –  iarăşi suntem în contra timp cu cel puţin 10 ani şi ne uităm la ei ca la soldaţi care au ieşit din front.

    Când colo, atitudinea lor individualistă este împărţită mai la vest, iar ieşirea Marii Britanii din UE  este un mare semnal pentru noua politică prin care ţările se uită întâi la cum să-şi protejeze propriile resurse şi propriii cetăţeni şi abia apoi să se conformeze nu ştiu căror cerinţe de la Bruxelles.

    În context, agresivitatea cu care Bruxelles-ul şi-a trimis oamenii să ceară intempestiv României şi companiilor sale de gaz să faciliteze exportul nu e de bun augur. Orice legi, directive şi regulamente s-ar invoca, parcă nu poţi să te duci cu bocancii în birouri, să confişti documente şi să faci interogatorii pe un subiect atât de sensibil – energia, gazul metan – pentru care se fac războaie şi planuri geostrategice pe decenii.

    Parcă era în discuţie Uniunea Energetică din cadrul UE, erau planuri mai largi, noua conductă BRUA, care ar urma să ducă gazul din Marea Neagră direct în Austria, este acum pe mesele proiectanţilor, deci oricum era dat. Dar iată că şi ce există trebuie pus la dispoziţie neîntârziat: vă lăsăm oamenii să circule liber la muncă oriunde la noi, puneţi gazul la bătaie.

    În lipsa unui pod nou, a unei autostrăzi finalizate sau a unei noi fabrici de automobile care să creeze 10.000 de locuri de muncă la Craiova, la Galaţi sau la Iaşi, mai facem un plan de 50 de pagini sau 100 în care vorbim despre nevoia de competitivitate.

    În acest timp, mai la sud, turcii au terminat un nou  pod, Ozman Gazi, de 3 km, peste Marea Marmara, al doilea ca lungime din Europa şi al patrulea la nivel mondial. Şi noroc că ArcelorMittal, fostul combinat Sidex, a avut şi el partea sa de 34.000 de tone de laminate furnizate pentru construcţia sa.

    De la podul de la Giurgeni – Vadu Oii, de 1,5 km, făcut în 1970, Sidexul nu a mai furnizat laminate pentru vreun mare pod din România. Galaţiul se uită lacom la orice proiect mare de infrastructură local, dar nu are cui vinde. Combinatul de Călăraşi, care trebuia să producă cale ferată pe care să circule cu 160 km pe oră, a fost terminat sub diversele acorduri cu Banca Mondială şi FMI, iar astăzi calea ferată este în derivă.  

    Sau, dacă acceptăm că nu producem local şi că asta este şansa noastră, să ne exportăm forţa de muncă brută, măcar să le facem viaţa mai uşoară şi să mai facem un aeroport sau nou terminal. Mergeţi dimineaţa la 7-8 la Otopeni să vedeţi cozile de sute de persoane  de la check-in sau poliţia de frontieră, mai rău ca în trenurile de navetişti de dinainte de ’89.

    Într-o ţară ca România, care plânge după investiţii, să ai producţie de ciment şi de oţel în scădere (3,2 milioane tone de oţel brut produse în 2014, faţă de 6,3 milioane de tone în 2006 şi 7,6 milioane tone de ciment produse în 2014 faţă de 8,2 mil. tone produse în 2012 şi 10,6 mil. tone în 2008) nu înseamnă macrostabilitate, ci macroderivă.  Pariem că graficele cu producţia de oţel şi ciment nu sunt în strategia prezentată astăzi.

    Aşa se măsoară măreţia unei ţări – cu poduri, cu fabrici, cu gări civilizate, cu linii de cale ferată de mare viteză –  nu cu hârtii, cu planuri şi strategii de competitivitate, cu macrostabilitate şi ţinte de inflaţie atinse.

    Şi, dacă vreţi, până la urmă o ţară unde gloria este la Banca Naţională pentru macro-stabilitate şi nu la Ministerul Industriei pentru o fabrică de

  • Franţa şi Germania vor să transfome UE într-un “stat gigant”, după ce M.Britanie a ieşit din Bloc

    Miniştrii de Externe ai Franţei şi Germaniei ar fi dezvăluit, în faţa grupului de la Vişegrad, un plan de a transforma statele UE într-un superstat gigant, în care ţările membre ar trebui să renunţe la armata proprie sau la banca naţională, a anunţat postul polonez TVP Info, potrivit Express.co.uk.

    Fragmente din documentul de nouă pagini au fost publicate marţi, de televiziunea poloneză de stat, TVP Info, în timp ce liderii din Germania, Franţa şi Italia s-au întâlnit la Berlin pentru a discuta despre ieşirea Marii Britanii din UE.

    TVP Info a anunţat că propunerea ar fi urmat să fie prezentată marţi seara în faţa grupului de la Vişegrad din care fac parte Polonia, Cehia, Ungaria şi Slovacia, de către minstrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Bugetul de stat a pierdut anul trecut 8,3 miliarde de euro

     Bugetul României pierde anul 8,3 miliarde de euro din cauza deficitului de TVA, adică a diferenţelor dintre valoarea TVA prevăzută a fi încasată şi sumele colectate efectiv, arată un studiu PwC care analizează evaziunea fiscală din România, Republica Cehă, Ungaria, Polonia şi Slovacia.

    Practic, bugetul nu încasează 4 euro din 10, procentul de 39,6% fiind cel mai ridicat din cele cinci state analizate

    Potrivit estimărilor PwC, TVA necolectată a generat o pierdere de peste 8 de miliarde de euro în 2015 pentru bugetele celor cinci state din Europa Centrală şi de Est. Rezultatele studiului au fost prezentate în cadrul unei conferinţe PwC desfăşurate la Bucureşti, dedicată combaterii evaziunii fiscale în zona de TVA în statele din Europa Centrală şi de Est.

    Toate cele 5 state din ECE se confruntă cu niveluri ridicate ale deficitului de TVA, care variază între 19,6% în Republica Cehă şi 39,6% în România. Nivelul deficitului de TVA a fost de 20,5% în Ungaria, 28,3% în Slovacia şi 29,2% în Polonia.

    În termeni financiari, acest deficit înseamnă o pagubă de 3,1 miliarde de euro anual la bugetul Cehiei, 2,6 miliarde de Euro la bugetul Ungariei, 12 miliarde de euro în Polonia şi 2,2 miliarde de euro pentru Slovacia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce nu ştim astăzi, dar vom trăi cu siguranţă mâine

    Este vorba de „precariat“. Termenul, obţinut prin alăturarea lui „precar“ cu „proletariat“, îi definea prin anii ’80, în Franţa, pe cei cu slujbe sezoniere, trăitori la marginea sărăciei. În prezent, un economist pe nume Guy Standing, care a scris două cărţi pe această temă, crede că precariatul este pe cale să devină o nouă clasă socială, pe care o defineşte drept periculoasă. Precariatul vine din cei 20 de milioane de japonezi cunoscuţi drept „freeter“, cetăţeni fără o slujbă cu normă întreagă ajunşi în această situaţie deliberat sau fără voia lor. Sau din cei mai bine de 40% dintre tinerii europeni care nu au o slujbă, dar şi din cei 60% din tinerii polonezi care, în categoria sub 25 de ani, lucrează cu contracte de muncă pe perioadă determinată.  Sau, de ce nu?, din milioanele de români la marginea sărăciei, fără asigurări medicale sau pensie sigură. Precariatul poate fi şi un răzvrătit de genul occupy, cu ocupaţii obscure în mediul digital, dar mai rar.

    Deosebirea dintre proletar şi precariat este că primul îşi căuta securitatea în spaţiul aferent locului de muncă – acesta era stabil, oferea siguranţă pe termen lung, programul de muncă era fix, exista şi un sindicat, poate şi un fond de pensii, ba unii, cei mai destoinici, primeau la pensionare chiar şi un ceas de aur. Siguranţa precariatului este în afara locului de muncă, iar slujba, activitatea sa sunt doar instrumente, nu îl definesc. Precariatul a căpătat în timp caracteristicile unei clase sociale, pentru că a căpătat propriile sale norme: de muncă, nesigure şi incomplete, de plată, pentru că primeşte doar bani şi niciun altfel de beneficiu şi, trei, relaţionează cu statul într-un mod aparte – drepturi civile, culturale, sociale şi politice reduse, influenţate de venit, dar şi de interesul redus. Unii spun că este prima clasă socială din istorie care iese din definiţia uzuală a cetăţeanului.

    Mi s-a părut un soi de potrivire karmică faptul că am citit despre intenţiile ştabilor de la Bilderberg în aceeaşi zi în care am fost martor la un experiment ad-hoc: la evenimentul Meet the CEO de săptămâna trecută cea mai mare parte dintr-un grup interesant de tineri mileniali au răspuns unui chestionar ad-hoc că mizează mai mult pe independenţa financiară pe care o vor obţine şi spre care năzuiesc şi mai puţin pe rolul statului în asigurarea unei bătrâneţi liniştite. Este aici, în opinia mea, un strop de înţelepciune, pentru că într-adevăr, pe regulile actuale, sistemul de pensii de stat se îndreaptă spre un eşec, şi pare mai corectă decizia de a-ţi lua soarta în propriile mâni. Şi poate că grupul acela interesant va reuşi în demers. Dar nu cred că este o soluţie ce se poate aplica tuturor tinerilor de acum, maturi peste nu prea mult timp.

    Să privim un pic şi alte cifre: În Europa lucrează în prezent în regim temporar 7 din 10 tineri spanioli (un sfert din forţa de muncă), 6 in 10 tineri portughezi (o cincime din forţa de muncă), 6 din 10 tineri francezi, iar media europeană este 4 din 10 tineri şi o zecime din forţa de muncă totală. În România sunt între 80.000 şi 300.000 de contracte de muncă pe perioadă de terminată, în funcţie de instituţia care face numărătoarea. Foarte mulţi. Sunt toţi membri, fără să ştie, ai precariatului. Şi acesta este modul în care tinerii vor schimba societatea; nu faptul că sunt permanent conectaţi la telefon, nu faptul că chatuiesc mai bine decât pot susţine o conversaţie şi nu ideea că sunt tehnologizaţi în mod nativ vor schimba lumea, ci numărul din ce în ce mai redus de căsătorii, permisele auto din ce în ce mai puţine, izolarea, respingerea unor norme sociale, lipsa de implicare. Şi vor descoperi, cei mai mulţi, că nu toţi vor putea face o aplicaţie care va fi cumpărată de Google, că nu toţi vor putea face carieră în corporaţii, că slujbele temporare îi ajută să trăiască momentul, dar nu să îşi trăiască viaţa.

    Precariatul este format din inşi înstrăinaţi şi furioşi, şi ei sunt explicaţia pentru ascensiunile de genul Donald Trump; recent scriam în Business Magazin de hipsterii naţionalişti din Austria şi alte asemenea mişcări din Europa.

    Ce o înţelege Bilderberg din toate astea şi ce o decide, nu vom şti niciodată. Dar vom trăi sigur.

    Ilustrez cu tinerii spartani ai lui Degas.

  • Polonia se alătură revoluţiei electrice

    Cu unele dintre cele mai poluate oraşe din UE, Polonia încearcă să se conecteze la noua industrie a automobilelor şi autobuzelor electrice pentru a scăpa de reputaţia de ţară a cărei economie depinde de cărbune, scrie Bloomberg. Guvernul polonez vrea să crească numărul de autovehicule electrice fabricate local la 1 milion în 2025 de la 427 anul trecut, informează Ziarul Financiar

    Numărul autobuzelor ar urma să avanseze la 1.000 pe an până în 2020, a anunţat ministrul adjunct al dezvoltării Jadwiga Emilewicz. Următoarea etapă ar fi producţia de automobile electrice sau componente auto pentru astfel de automobile şi oferirea  de subvenţii şi stimulente fiscale cetăţenilor pentru achiziţia acestora.

    Emilewicz nu a precizat ce companii poloneze ar urma să fie implicate. Ministerul dezvoltării vrea ca Polonia, cel mai mare producător de cărbune al Europei şi un apărător ferm al acestuia în UE, să profite de pe urma estimării conform căreia numărul de autovehicule electrice la nivel mondial va urca puternic, la 500 de milioane în 2040, de la nivelul actual de 1 milion, potrivit lui Morawiecki. Planul va ajuta în acelaşi timp Polonia să-şi reducă dependenţa de importurile de petrol din Rusia.

  • Patrick Carabin este noul director general al Pullman Bucharest

    Patrick  Carabin  a fost numit director general al  Pullman  Bucharest, funcţie din care are în responsabilitate administrarea generală a hotelului şi a restaurantelor, cât şi  întreţinerea proprietăţii. “Obiectivul nostru permanent este să diversificăm oferta restaurantelor şi să dezvoltăm  imaginea  hotelului  de  nucleu  social,  atât  pentru  clienţii  business,  cât şi  pentru leisure.”,  a  declarat  dl.  Patrick  Carabin, director general al Pullman Bucharest. Patrick  Carabin  a  preluat  conducerea  Pullman  Bucharest după  8  ani  petrecuţi în Polonia, timp în care a condus două prestigioase hoteluri de 5 stele din lanţul Sofitel: Sofitel  Warsaw  Victoria şi  Sofitel  Grand  Sopot.  

    Experienţa  sa  de  leadership  se extinde  pe  o  perioadă  de  30  de  ani,  acumulată  în  12 ţări,  atât în Europa, cât şi pe continentul asiatic. “Pullman  Bucharest  este  un  punct  de  referinţă  pe  piaţa  hotelieră  din  Bucureşti,  întrucât  duce  mai  departe  o  tradiţie  de  peste  22  de  ani  în  domeniul  ospitalităţii, combinată cu spiritul tânăr al unuia dintre cele mai dinamice şi contemporane branduri de top: Pullman. Pe lângă consolidarea poziţiei pe piaţa călătoriilor de afaceri, care încă  reprezintă  mai  mult  de  75%  din  activitatea  noastră,  am  iniţiat  parteneriate  cu agenţii  de  turism şi  atracţii  locale,  cu  scopul  de  a  ne  dezvolta  mai  departe şi pe segmentul  turistic.  Anticipăm  o  creştere  de  30%  a  acestui  segment  în  anul  2016.”  a adăugat Patrick Carabin.

    Pullman  Bucharest  este  un  hotel  premium,  de  4  stele,  care  aparţine  grupului AccorHotels şi   este   administrat   de   Orbis   Hotel   Group,   partenerul   strategic   al AccorHotels  în  Europa  Centrală şi  de  Est.  Hotelul  are 203 camere. 

  • Ce glume spun europenii despre vecinii lor.„Ce fac mamele belgiene când apa din cadă este prea caldă pentru bebeluşi? Îşi pun o pereche de mânuşi”

    Când spui Europa te gândeşti la bătrânul continent, la crize (imigranţilor, din Grecia, Uniunea Europeană), la fotbal, la cultură, dar şi la contraste.

    În acelaşi timp este şi locul unde trăiesc zeci de culturi care dezvoltă afinităţi una pentru cealălaltă, rivalităţi sau se iau peste picior. De exemplu, este cunoscută frăţia noastră cu moldoveni, dar şi rivalitatea cu maghiarii.

    Romain Seignovert s-a gândit să speculeze aceste lucruri şi a publicat o carte cu glumele şi bancurile spuse de anumite ţări europene despre vecinii lor.

    Câteva glume din carte:

    „Care este diferenţa dintre suedezi şi finlandezi? Suedezii au vecini drăguţi” sau modul în care portughezii care râd de aroganţa spaniolilor „Potrivit unui sondaj recent, 11 din 10 spanioli au declarat că se simt superiori celorlalte culturi”.

    Polonezii râd de jucătorii de fotbal ai Germaniei. „Jucătorii de fotbal germani sunt ca mâncarea germană: dacă nu este importată din Polonia atunci nu sunt este bună”

    Italia

    Afiş pe un autobuz: Nu vorbi cu şoferii. Au nevoie de mâini pentru condus.

    Trei motive pentru care Isus a fost italian: numai un fiu italian trăieşte cu mama lui până la 30 de ani. Numai un fiu italian ar putea crede despre mama lui că este încă virgină. Numai o mamă italiancă ar putea crede despre fiul ei că este Dumnezeu.

    Belgia despre Olanda

    „Cum începe fiecare reţetă de gătit olandeză? Împrumută şase ouă, 200g de făină, jumătate de litru de lapte…”

    „Ce fac mamele belgiene când apa din cadă este prea caldă pentru bebeluşi? Îşi pun o pereche de mânuşi”

    Marea Britanie

    Englezul: „Aduc şase sticle de bitter”
    Irlandezul: Aduc şase sticle de Guiness
    Scoţianul: Aduc şase prieteni

    Danemarca despre Suedia

    „Care este cel mai bun lucru care a venit vreodată din Suedia? Un ferrybot gol”

    Germania despre Polonia

    Când este Crăciunul în Polonia? La două zile după cel din Germania

    Austria despre Germania

    Marea diferenţă dintre austrieci şi germani este că germanii ar vrea să-i înţeleagă pe austrieci, dar nu pot, iar austriecii îi înţeleg pe germani, dar ar prefera să nu-i înţeleagă.

    România despre Ungaria

    Mi-am făcut toate testele, iar doctorul îmi spune că nu este nicio îndoială, sunt xenofob. Încă o boală pe care am luat-o de la unguri.

    Belgia despre Franţa

    De ce au ales francezii cocoşul drept simbol naţional? Pentru că este singurul animal care cântă atunci când este în rahat până la genunchi.

  • Polonia va recruta 35.000 de paramilitari pentru întărirea apărării pe fondul tensiunilor cu Rusia

    Din noile unităţi paramilitare vor face parte civili cu pregătire militară. Anunţul a fost făcut ministrul polonez al Apărării, Antoni Macierewicz, şi vine ca urmare a tensiunilor cu Rusia pe fondul posibilei încercări de extindere a influenţei Kremlinului în Europa de Est.

    Oficiali polonezi au explicat că noile unităţi de apărare sunt o metodă de contracarare a războiului “hibrid” pe care Rusia l-ar fi folosit pentru a se infiltra în Ucraina, prin încurajarea conflictului din estul ţării şi anexarea peninsulei Crimeea.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Deloitte: investiţiile în cercetare şi dezvoltare pot fi impulsionate de stat

    O susţinere mai mare din partea autorităţilor sub forma unor ajutoare sau facilităţi fiscale ar putea duce la creşterea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare, potrivit celei de-a V-a ediţii a raportului Deloitte CE Research & Development (R&D) Survey.

    Mai mult de jumătate dintre respondenţii din România au în plan creşterea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare în următoarele 12-24 luni, comparativ cu anul trecut, în timp ce 63% intenţionează să cheltuie mai mult în următorii trei- cinci ani. Principala motivaţie pentru companii o reprezintă noul program de fonduri europene (2014 – 2020) cu subvenţii noi pentru R&D, care le oferă motivaţia de a co-finanţa proiecte de cercetare şi dezvoltare.

    ”Studiul a evidenţiat, o dată în plus, că economiile funcţionale investesc un procent semnificativ mai mare din PIB în activităţi de cercetare şi dezvoltare. Avantajul forţei de muncă relativ ieftine din ţările Europei Centrale este pus în umbră de investiţiile considerabil mai mici în R&D. Având în faţă acest tablou, sperăm că autorităţile vor face schimbări menite să continue stimularea investiţiilor în cercetare şi dezvoltare”, a spus Tiberiu Negulescu, senior manager Deloitte România.

    Raportul a mai arătat că un mediu de afaceri mai previzibil din punct de vedere fiscal ar atrage mai multe investiţii în cercetare şi dezvoltare, atât în România, cât şi în regiune. O altă îngrijorare a investitorilor intervievaţi o reprezintă lipsa de cercetători calificaţi şi cu experienţă.

    Deloitte CE R&D Survey îşi propune să realizeze o hartă a atitudinilor companiilor din Europa Centrală privind investiţiile în cercetare şi dezvoltare. Raportul ajută la identificarea dificultăţilor existente în R&D, a modalităţilor de protejare a proprietăţii intelectuale, cât şi a susţinerii companiilor de către stat.

    Ediţia din acest an include zece ţări din Europa Centrală: Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Peste 400 de persoane au participat la sondaj în perioada noiembrie 2015 – februarie 2016.

  • O companie poloneză deschide un nou restaurant în Bucureşti, în urma unei investiţii de 200.000 de euro

    Lanţul polonez de restaurante Gusto Dominium va deschide un nou restaurant, amplasat în incinta centrului comercial Plaza România. Restaurantul se întinde pe o suprafaţă de circa 200 mp şi este rezultatul unei investiţii de aproximativ 200.000 euro. Compania estimează un trafic zilnic de circa 300 persoane şi mizează pe loializarea clienţilor în ceea ce priveşte meniul de prânz.

    “Motivul pentru care am decis să ne extindem în această zonă este buna poziţionare a centrului comercial, care ne permite atât atingerea unui nou segment de clienţi, precum şi o mai bună acoperire în partea de vest a Capitalei”, a declarat Lukasz Kuzniar, director de dezvoltare al Gusto Dominium România.

    Potrivit reprezentantului companiei, pe termen scurt, noul restaurant va aduce o creştere de 10% pe segmentul meniurilor de prânz, urmând ca până la finalul anului să cunoască o creştere treptată şi pe alte segmente.

    „Suntem foarte încrezători în alegerea făcută şi credem că numărul de clienţi va putea ajunge la circa 500 persoane zilnic în perioada de vară, datorită posibilităţii de a servi masa pe terasa de care dispune noua locaţie”, a completat Lukasz Kuzniar.

    Referitor la preparatele care vor înregistra cele mai multe comenzi, reprezentantul companiei afirmă că, asemenea situaţiei din alte restaurante, bucureştenii vor miza în continuare pe produse ce conţin carne, precum pizza Dominium, puiul Alfredo şi pastele, acestea situându-se în topul preferinţelor lor.

    În ceea ce priveşte planurile de viitor, compania analizează şi alte zone din Capitală, dorind să adauge în portofoliu încă un restaurant până la finalul acestui an. De asemenea, în planul de expansiune pe termen lung sunt luate în considerare şi alte oraşe din ţară, precum Braşov sau Cluj.

    Gusto Dominium a intrat pe piaţa locală în 2007, iar reţeaua cuprinde, în acest moment, opt restaurate răspândite în AFI Palace Cotroceni, Militari Shopping Center, Mega Mall, Obor, Titan, Piaţa Unirii, Plaza România şi  AFI Palace Ploieşti,

    Compania este parte a grupului Gusto Dominium din Polonia, business ce a fost înfiinţat în 1993 şi deţine 70 de restaurante pe piaţa poloneză. Grupul a raportat anul trecut afaceri de 16,4 milioane de euro, din care 2 milioane de euro au fost realizate în România.