BusinessMagazin

Tag: Statele Unite

  • Când prostia depăşeşte orice limite: de la accidente de maşină la demisii, toate datorate vânătorii de Pokemoni

    Poliţia din Auburn, Statele Unite a intervenit marţi seară, în jurul orei 11, la locul unui accident. Potrivit USA Today, şoferul a pierdut controlul maşinii şi a intrat într-un copac. Motivul? Individul în cauză se juca Pokemon Go şi nu a mai fost atent la drum.

    În San Diego, California, doi bărbaţi au alunecat de pe marginea unei stânci în timp ce se jucau acelaşi Pokemon. Deşi locul era prevăzut cu un gard de sârmă tocmai pentru a se evita astfel de accidente, cei doi au sărit în mod repetat peste respectivul gard pentru a urmări nişte Pokemoni.

    Shayla Wigginws, o tânără de 19 ani din Riverton, Wyoming, a descoperit un cadavru în timpul unei vânători de Pokemoni. Ea încerca să găsească personaje pe marginea unui lac atunci când a făcut macabra descoperire.

    Tom Currie, din Noua Zeelandă, şi-a depus săptămâna trecută demisia de la compania pentru care lucra de 6 ani pentru a-şi dedica tot timpul liber jocului Pokemon Go. Tânărul de 24 de ani spune că şi-a rezervat bilete de avion de-a lungul şi de-a latul continentului australian, în speranţa de a captura toţi Pokemonii disponibili.

    Pokemon GO, noul joc pe mobil lansat de Nintendo, a devenit una dintre cele mai descărcate aplicaţii din lume, cu milioane de instalări în numai două zile. Aplicaţia are toate şansele să devină una dintre cele mai populare din lume şi chiar să surclaseze Twitter. La doar două zile de la apariţie, aplicaţia era deja instalată pe 5.16% din toate echipamentele Android din Statele Unite, conform datelor publicate de SimilarWeb, comparativ cu aplicaţia de dating Tinder, considerate una dintre cele mai populare descărcări din magazine virtuale, care a fost instalată pe numai 2% din dispozitive.

    Pokemon GO face legătura dintre lumea reală şi lumea virtuală. În toată lumea, numeroase construcţii sau locuri publice au fost marcate drept câmpuri în care pot fi găsiţi pokemonii, iar apoi antrenaţi şi plasaţi în luptă cu cei ai altor utilizatori. Aplicaţia (accesibilă atât de pe Android, cât şi de pe iOS) funcţionează pe acelaşi principiu ca jocurile lansate la început, doar că Pokemon GO îi atribuie un rol în lumea reală utilizatorului şi îl ghidează prin împrejurimi.

    Când utilizatorul se apropie de câte o creatură sau de un element al jocului, smartphone-ul vibrează, iar jucătorul poate arunca o „poke-minge” fictivă şi captura un pokemon.

    Totuşi, odată cu populariatea, au apărut şi primele moduri în care hoţii profită de utilizatori. Poliţia din SUA a raportat şi că jefuitorii se folosesc de aplicaţie pentru a-şi atrage victimele în locuri izolate, potrivit CNN. „Folosing opţiunea de geolocare a jocului, infractorii au putut determina locul aproximativ al victimelor şi dacă erau însoţite sau nu”, au declarat oficialii. Jocul are o opţiune numită „Ademenire”, care poate fi folosită de utilizatori pentru a atrage pokemoni în mai puţin de 30 de minute, dar hoţii folosesc această opţiune pentru a şti exact unde se află viitoarele victime.

    Acţiunile producătorului japonez Nintendo au crescut cu 25% astăzi, în urma succesului generat de lansarea Pokemon Go, care deja a ajuns în topul descărcărilor din magazinele virtuale. Acţiunile companiei au crescut cu 34% în ultimele două zile, cel mai mult din 1983, potrivit zf.ro.

  • A fost concediată de 11 ori, dar s-a întors de fiecare dată să lucreze

    Una dintre cele mai periculoase meserii din Statele Unite este, în mod surprinzător, vânzarea directă a revistelor şi abonamentelor. Deşi pare ceva extrem de banal, oamenii care trăiesc din comisioanele obţinute sunt supuşi de multe ori unor tratamente extrem de dure de către companiile care îi contractează, notează The Atlantic.

    Aceste companii, care se află în vizorul autorităţilor americane de peste 30 de ani, organizează vânzătorii în echipe şi îi trimit să parcurgă trasee de mii de kilometri pentru a convinge oamenii să semneze contracte la suprapreţ.

    “Am lucrat în cadrul echipelor timp de trei ani şi am fost concediată de 11 ori”, povesteşte Stephanie Dobbs, mamă a trei copii care a fost angajată a companiei Young People Working, LLC. “M-am întors de fiecare dată, pentru că trebuie să fac ceva pentru a-mi susţine familia. Dacă eşti un bun vânzător, poţi face bani repede din asta.”

    Dobbs a avut o relaţie cu Aaron Harvey, un alt angajat al companiei, în perioada în care acesta a avansat de la poziţia de junior manager la cea de manager. Femeia nu crede însă că va avea răbdare să urmeze acelaşi traseu profesional. “Genul ăsta de muncă presupune să fii plecat săptămâni întregi, să nu-ţi vezi familia, chiar dacă auzeam copiii în fiecare seară la telefon. Este greu şi nu ştiu cât de mult voi mai rezista.”

    Anul trecut, Stephanie Dobbs a fost implicată într-un accident care a obligat-o să stea la pat câteva săptămâni. Echipa a lăsat-o în spital, la mii de kilometri de casă, şi a continuat traseul. Acest eveniment nu este ieşit din comun, fiind depuse zeci de plângeri referitoare la comportamentul şefilor de echipă faţă de angajaţii care întâmpină anumite probleme.

    60% dintre oamenii de vânzări din România rezistă mai puţin de un an. O cercertare statistică a Salestrust.eu arată că majoritatea românilor cred că oamenii de vânzări buni sunt nativi şi nu construiţi pe parcursul vieţii – “cei mai descurcăreţi, sociabili şi muncitori”.

    Fluctuaţia mare de personal se explică prin faptul că marea majoritatea a angajaţilor renunţă nu numai la jobul respectiv, ci şi la cariera în vânzări, pentru că ajung să înţeleagă că nu sunt făcuţi pentru asta.

    “Un om ajunge întâmplător în vânzări; se angajează, învaţă trei luni produsul, după care trebuie să îşi îndeplinească ţintele. Nefiind bine pregătit şi fără să înţeleagă că încrederea în client se câştigă în timp, renunţă”, susţin specialiştii.

  • Ţara europeană care inchide firme dacă nu au şi femei în conducere

    Bărbaţii ocupă marea parte a poziţiilor de conducere din companiile mari din Statele Unite, fapt simplu de observat în cadrul S&P 1500: doar 15% din funcţiile decizionale sunt ocupate de femei, reprezentând o creştere de doar 3.7% în ultimii 7 ani. Mai mult chiar, doar 2,8% din funcţiile de conducere sunt ocupate de femei de culoare.

    Mai multe ţări, printre care Norvegia, Italia, Belgia, Franţa, Islanda sau Germania se confruntă cu probleme similare, aşa că au recurs la măsuri legale, obligând companiile să aibă şi femei în cadrul consiliului de directori. În Norvegia, legea permite statului să radieze o firmă, dacă aceasta nu se supune reglementărilor. Statul nordic este şi primul care a introdus o astfel de normă, în anul 2008, scriu cei de la The Atlantic.

    Cei mai mulţi manageri din Norvegia au declarat că aceste reglementări au creat o atmosferă plăcută în cadrul şedinţelor şi consideră că femeile sunt de multe ori mai analitice decât bărbaţii.

    Înainte de intrarea în vigoare a reglementării legale, obţinerea unui loc în conducere era condiţionat de structura decizională a companiei, care de cele mai multe ori era formată din bărbaţi. Cei resposabili cu recrutarea au fost nevoiţi să caute candidaţi şi în afara companiei, lucru considerat de bun augur de managerii din Norvegia.

  • Coreea de Nord anunţă întreruperea comunicării diplomatice cu Statele Unite

    Coreea de Nord a informat oficial Statele Unite că va închide singurul canal de comunicare diplomatică existent între cele două ţări, potrivit agenţiei de stat KCNA, citată de site-ul cotidianului Le Figaro.

    Autorităţile nord-coreene au adăugat că vor trata toate aspectele care au legătură cu Statele Unite, inclusiv acelea cu privire la cei doi americani aflaţi în detenţie în Coreea de Nord, aplicând legea pe timp de război.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Operatorul aerian care introduce o nouă clasă de zbor. ”Mai rău decât orice altă opţiune low-cost”

    În timp ce candidaţii pentru cursa prezidenţială se pregătesc de alegerile ce se apropie în Statele Unite ale Americii, operatorii liniilor aeriene tradiţionale sunt concentrate pe segmentarea clienţilor în mai multe clase de zbor. Dacă până recent, acestea erau împărţite între clasa economy (şi premium economy în cazul unor operatori aerieni), business şi first class, de la începutul anului, operatorul aerian Delta Airlines a introdus şi ”ultima clasă” sau ”basic economy”, potrivit The Economist.  

    Liniile aeriene s-au bucurat de-a lungul timpului de proftabilitate ridicată prin investiţii în clasele business şi întâi, în acelaşi timp în care au scăzut calitatea experienţei de zbor a pasagerilor de la clasele economy. Analiştii The Economist spun că, de puţin timp, au descoperit că şi clasa economy poate fi divizată, iar apoi divizată din nou.

    Mai întâi, operatorii aerieni din Statele Unite ale Americii au creat premium economy, care îi taxează suplimentar pe pasagerii ce îşi doresc spaţiu suficient pentru picioare, spre exemplu. The Economist descrie apariţia unei noi clase de zbor, aflată sub standardul economy. Se numeşte ”basic economy”  (cunoscută unora drept ”last class”, ultima clasă). Eliminarea upgrade-urilor pentru anumiţi pasageri reduce costurile administrative, iar forţarea unor pasageri să stea pe locurile pe care nu le vrea nimeneni ar putea să reducă riscul ca acestea să rămână neocupate. 

    Specialiştii internaţionali suspectează însă un alt motiv pentru lansarea acestei opţiuni de zbor: Delta şi rivalii companiei transformă basic economy într-un mod suficient de neplăcut de călătorie încât să îi determine pe pasageri să plătească suplimentar pentru a face un upgrade înspre standard economy.

    Noua clasă a fost discutată intens în publicaţiile americane. Time a numit-o ”mai rău decât orice altă opţiune low-cost a unui operator aerian”, Forbes a avertizat pasagerii că în curând ”vor plânce din cauza acestei situaţii”

    Specialiştii The Economist spun despre ”ultima clasă” că este varianta de zbor prin care se renunţă la ultimele puţine aspecte ce ţin de confortoul pasagerilor de la clasa economy. Cel mai mare sacrificiu este legat de pierderea abilităţii de a rezerva un loc la momentul achiziţionării unui bilet de avion – astfel că dacă pasagerii călătoresc cu prietenii sau familia, nu vor avea parte de ”luxul” de a călători împreună cu aceştia, la fel ca în cazul unor companii low-cost. Clienţii basic economy renunţă de asemenea la dreptul lor de a-şi face upgrade la locuri şi de a-şi schimba sau anula rezervările la mai mult de 24 de ore după booking.

    De ce operatorii aerieni cu tradiţie se mulează pe caracteristici ale operatorilor low-cost, care au cele mai mari rate de nesatisfacţie şi plângeri? Fiindcă acestor operatori aerieni le merge extrem de bine, potrivit The Economist. Pasagerii au arătat astfel că sunt dispuşi să suporte tot felul de neplăceri şi inconvenienţe de dragul unui preţ mai mic. Operatorii aerieni tradiţionali ai Statelor Unite ale Americii oferă astfel pasagerilor ceea ce îşi doresc, iar operatorii europeni par să urmeze şi ei aceste trenduri.

     

  • Aţi fi dispuşi să plecaţi în vacanţă fără să ştiţi unde veţi ajunge?

    O companie din Statele Unite s-a gândit că oamenii vor răspunde “da” la întrebarea din titlu, aşa că oferă vacanţe de 3 zile de-a lungul şi de-a latul ţării.

    Pack Up + Go a fost înfiinţată acum 6 luni de Lillian Rafson, o tânără de 23 de ani care a înţeles potenţialul unui astfel de business. În funcţie de buget (care poate varia între 350 şi 2.000 de dolari) şi preferinţe, ea pregăteşte vacanţe de 3 zile dar nu oferă niciun detaliu turiştilor; astfel, ei află unde îşi vor petrece vacanţa atunci când ajung la aeroport.

    “Vacanţele mele preferate au fost cele spontane, pline de recomandări pe care nu le-aş fi găsit în vreun ghid”, a povestit Rafson celor de la Tech Insider.

    Fondatoarea Pack Up + Go a explicat că toate vacanţele sunt gândite astfel încât distanţa de parcurs să fie cât mai mică. “Dacă cineva din New York apelează la serviciile noastre nu îl vom trimite la San Diego, pentru că ar pierde jumătate din timp pe avion”, a mai spus Rafson.

    Compania avea ca target, în primul an, organizarea a 100 de vacanţe. Până acum, în doar 6 luni, Pack Up + Go a “pus la cale” peste 250 de călătorii.

  • Oraşul unde toţi locuitorii trăiesc sub acelaşi acoperiş – GALERIE FOTO

    Whittier, Alaska este un oraş în Statele Unite care a primit curiosul nume de “oraşul cu o singură casă”.

    Aflat la circa 60 de mile de Anchorage, Whittier are o populaţie de 217, dar aceştia locuiesc toţi într-un singur imobil. Begich Towers este o fostă baracă din timpul războiului rece, construită în 1974; clădirea adăposteşte atât apartamente cât şi secţia de poliţie, o clinică, biserica, un magazin comercial şi o şcoală.

    Begich Towers funcţionează şi ca hotel, astfel încât oaspeţii (puţini, ce-i drept) să se poată bucura de micul oraş de lângă apă.

  • Cronică de film: Money Monster

    Atunci când priveşti în detaliu filmul regizat de Jodie Foster, îţi dai seama că multe dintre elemente, luate în parte, nu funcţionează aşa cum ar trebui. Ca atac asupra Wall Streetului, nu are forţa de a impresiona; ca thriller, nu reuşeşte să ducă privitorul într-o zonă de suspans; iar ca poveste conspiraţionistă, duce lipsă de credibilitate.

    În mod surprinzător însă, filmul reuşeşte cumva să pună la un loc toate aceste elemente şi să lase o impresie bună, susţinut desigur şi de performanţele celor doi protagonişti, George Clooney şi Julia Roberts. Câteva cuvinte şi despre Jack O’Connell, cel care interpretează personajul aparent negativ: cunoscut publicului larg pentru rolurile din ’71 şi Unbroken, actorul britanic nu are de această dată un rol din cale-afară de complex. Pe scurt, în mare parte a timpului el urlă şi dă ordine celor din jur.

    Money Monster spune povestea lui Lee Gates, un om de televiziune care oferă sfaturi de tranzacţionare într-o atmosferă tipică de show business; personajul întruchipează toate prejudecăţile legate de ideea de tabloidizare. În timpul unei emisiuni, el are parte de un invitat hotărât să îşi facă dreptate în faţa milioanelor de spectatori.

    După câteva minute tensionate, devine evident că inamicul comun al celor doi este CEO-ul unei corporaţii care întruchipează tot ceea ce este greşit pe Wall Street; această „descoperire“ duce la o a treia abordare puţin credibilă, dar care se încadrează în linia generală a scenariului, şi anume aceea de a critica obsesia pentru bani.

    Întreaga acţiune se desfăşoară în timp real, astfel că spectatorii nu află prea multe depre Lee (Clooney) sau despre cea care îi produce emisiunea (Roberts) atunci când lucrurile încep să se complice. Alegând această variantă, Jodie Foster a pariat pe elementul-surpriză ignorând în acelaşi timp lipsa unei legături între cei aflaţi de cele două părţi ale marelui ecran. Din punct de vedere tehnic, filmul este realizat bine, având numeroase succesiuni rapide de cadre şi un montaj impecabil. Coloana sonoră nu ajută prea mult momentele tensionate, dar nici nu pare ieşită din peisaj.

    Money Monster nu e nici primul şi nu va fi nici ultimul film care atacă starea de fapt a Wall Streetului; nu se apropie însă de clasice precum cel din 1987, în care Michael Douglas portretiza excelent imaginea brokerului fără scrupule. Filmul regizat de Foster este un film de calitate medie, repet, salvat pe alocuri de Clooney şi Roberts.

    Subiectul Wall Street este unul la modă în Statele Unite, mai ales că ne aflăm în mijlocul unei lupte pentru putere. Filmul ar trebui să facă o figură frumoasă la box-office, ajutat şi de bugetul de producţie destul de mic (27 milioane dolari). Cât de bine va fi privit de critici rămâne de văzut, dar nu cred că acesta va rămâne cunoscut drept unul dintre rolurile memorabile ale lui George Clooney.
     

  • Angajatul care a muncit doar 50 de ore in şase ani şi cu toatea astea a fost plătit cu 100.000 de dolari pe an

    Un programator din Statele Unite, cunoscut doar după pseudonimul FiletOfFish, a reuşit performanţa de a efectua doar 50 de ore de muncă în ultimii 6 ani. Până recent, când a fost concediat, el a primit un salariu de 95.000 de dolari pe an; cum a reuşit?

    Ei bine, povesteşte programatorul, în primele opt luni de muncă şi-a automatizat toată activitatea de care era responsabil, învăţând calculatorul cum să facă treaba în locul lui. A petrecut apoi mai bine de 5 ani în biroul său, jucând League of Legends şi citind postările de pe reddit, scriu cei de la interestingengineering.com.

    “În ultimii 6 ani nu am făcut nimic la birou, sunt cât se poate de serios”, a scris el pe reddit. “Poate am muncit, cu totul, vreo 50 de ore. Şi nimănui nu a părut să-i pese: testele mergeau bine, nu aveam prieteni la birou aşa că singura persoană cu care vorbeam era şeful meu şi câţiva programatori care trebuiau să scrie codurile.”

    Problema sa, însă, este că a uitat cum să programeze; din cauză că a petrecut majoritatea timpului jucându-se, nu a putut ţine pasul cu diversele modificări apărute în limbajele de programare. Cu toate acestea, cei 200.000 de dolari pe care a reuşit să-i pună deoparte îi vor asigura, cel puţin pentru moment, un trai liniştit.

  • Drogul care l-a omorât pe Prince, noul favorit al cartelurilor mexicane. Un kilogram le aduce un profit de 1,6 milioane dolari

    Drogul care l-a omorât pe Prince, faimosul cântăreţ şi producător american, a devenit favoritul cartelurilor mexicane pentru popularitatea de care se bucură acum în Statele Unite.

    Fentanilul este un drog foarte puternic, dar şi extrem de profitabil, au spus oficialii americani. El poate fi produs pe cale sintetică, în laborator propriu, fără bătaia de cap de a mai cultiva mac, iar mafia mexicană ştie acest lucru foarte bine, potrivit New York Times.

    Drogul mai este produs şi în China, care distribuie astfel de transporturi la ordinea zilei către numeroase carteluri peste tot în lume, la preţuri mici, iar contrabandiştii le vând apoi prin reţele ilegale cu un adaos de până la 1600%.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro