„Sunt unul dintre vânzătorii de carne de oaie – preparate, cotlete, pulpă, tot ce se poate vinde din oaie. Sursa? Noua Zeelandă. De ce Noua Zeelandă? Am vorbit cu mulţi ciobani şi le-am spus <>. Ei spun că e greu şi atunci aduc din Noua Zeelandă la un preţ care îmi convine. Nu poţi să mă obligi pe mine să cumpăr toată oaia, dacă eu am nevoie doar de limbă”, a spus Sorin Minea în cadrul conferinţei „Romanian Food & Agribusiness”, a spus Sorin Minea.
Tag: producator
-
Cele mai ÎNTUNECATE SECRETE ale industriei auto germane. Câţi oameni mor pentru ca producătorii auto să facă miliarde de euro
Despre celălalt ingredient, ignoranţa (faţă de corupţie, de exploatarea copiilor, de violenţa poliţiei şi chiar de moarte) scrie Handelsblatt, principalul ziar financiar al Germaniei.
Analiza din Handelsblatt, ”Cele mai întunecate secrete ale industriei auto germane“, începe cu povestea lui Mzoxolo Magidiwana, un tânăr sud-african de 24 de ani. Cunoscuţii îi spun ”mortul viu“ pentru că nu-şi va reveni niciodată după traumele fizice suferite când poliţia a deschis focul asupra lui şi a colegilor săi în urmă cu cinci ani. Gloanţele i-au sfâşiat abdomenul, iar în braţul drept nu mai are nicio putere; şi nici nu mai poate merge bine. A fost operat, dar găurile prin care au ieşit gloanţele sunt încă vizibile.
Magidiwana a fost unul dintre liderii celor 3.000 de mineri care au intrat în grevă pe 12 august 2012 pentru a protesta faţă de condiţiile de muncă precare şi faţă de salariile mici de la mina de platină Marikana, din Africa de Sud. Muncitorii erau plătiţi cu echivalentul a doar 400 de euro pe lună pentru munci care le rupeau spatele la propriu. Sub pământ, erau pândiţi de accidente, iar praful omniprezent îi îmbolnăvea. La suprafaţă, respirau fumul toxic provenit din topitoria de platină.
Reacţia brutală a poliţiei locale, care a acţionat în coordonare cu compania minieră britanică Lonmin, a fost mai târziu descrisă ca un masacru. Forţele de ordine au tras 400 de gloanţe în mulţime, ucigând 37 de muncitori şi rănind mult mai mulţi.
Iar acum, după cum spune Magidiwana, ”companiile germane poartă o parte din responsabilitatea tragediilor de la Marikana“. El se referă la producătorii de automobile din Germania care cumpără platină produsă în mina sud-africană. Şi nu doar companiile germane cumpără platină de la Lonmin. Minerii sud-africani îşi riscă propria sănătate şi propria viaţă pentru ca nemţii să fie sănătoşi. Iar crimele şi abuzurile din zona Marikana nu au încetat după masacrul de acum cinci ani. Lonmin este furnizor de platină pentru producătorii occidentali. Colosul german din industria chimică BASF este unul dintre importatorii cei mai importanţi. Compania foloseşte platina pentru placarea convertizoarele catalitice, care sunt apoi instalate pe maşinile germane. Se poate spune că muncitorii sud-africani îşi pun în pericol sănătatea pentru ca nemţii să aibă aerul curat în oraşele lor. Indirect, se poate spune chiar că autovehiculele germane au o parte din responsabilitate pentru moartea şi suferinţa muncitorilor nu numai din Marikana, ci din minele din întreaga lume. Acest lucru este valabil pentru multe alte companii mari şi respectabile care procesează materii prime obţinute din mine, cum ar fi producătorii de telefoane mobile Apple şi Samsung.
În Congo, mii de copii sapă în mine după cobalt. În China, pulberea din exploatarea grafitului poluează aerul şi apa. Grafitul este folosit la bateriile maşinilor electrice şi cele ale telefoanelor mobile inteligente. În Peru, protestele muncitorilor din minele de cupru au degenerat în violenţă. Produsele din toate aceste mine ajung în maşinile germane.
Lanţul de aprovizionare a industriei auto germane pare curat, însă materiile prime cu care este alimentat rămân murdare. Mult timp, producătorii de automobile au ignorat problema. Tot ce îi interesa era ca preţul să fie mic şi calitatea materialelor să fie bună. Însă în ultimii ani au devenit mai conştienţi de responsabilităţile pe care le au în societate. Bombardaţi cu rapoartele şocante despre abuzurile privind drepturile omului şi de scandalul emisiilor toxice ale motoarelor diesel VW, executivii din industria auto au acţionat în sensul verificării procedurilor de achiziţie şi al găsirii de soluţii. Daimler, BMW şi VW nu neagă că există o problemă în lanţul de aprovizionare şi că trebuie să-i găsească cumva o rezolvare. BMW se concentrează pe această problemă din 2012, căutând să facă cât mai transparente posibil sursele lanţului de aprovizionare. Producătorul de maşini de lux aproape că a reuşit acest lucru cu sursele sale de oţel şi a identificat 30 de materii prime pentru a căror provenienţă doreşte mai multă transparenţă.
”Încălcarea drepturilor omului sau abuzurile în ceea ce priveşte poluarea sau exploatarea mediului nu sunt conforme cu principiile noastre sau nu se încadrează în standardele premium ale produselor noastre şi ar putea avea drept consecinţă evitarea maşinilor noastre de către clienţi“, explică Ferdinand Geckeler, managerul de sustenabilitate al BMW.
Geckeler spune că BMW are un sistem de semaforizare pentru materii prime fără provenienţă certificată. O agenţie externă monitorizează lanţurile de aprovizionare ale BMW, evaluează dealerii, companiile miniere şi ţările de origine şi atribuie culori. Materialele marcate cu verde pot fi achiziţionate fără nicio reţinere. Galben indică faptul că achiziţiile se fac cu condiţia îmbunătăţirii standardelor. Produsele marcate cu roşu sunt evitate.
”Scopul nostru este ca 95% dintre furnizorii noştri să primească lumină verde. Însă pentru 1 până la 3 procente lumina este încă roşie“, spune directorul Geckeler. Este recunoscut faptul că lanţul de aprovizionare nu va fi niciodată fără riscuri.
Scandalul dispozitivelor cu care VW şi-a dotat motoarele diesel pentru a trişa în testele de poluare de laborator i-a pus în gardă pe producătorii auto în legătură cu riscurile publicităţii negative.
”Problemele de mediu sau sociale legate de producţia de materii prime într-o ţară îndepărtată pot ajunge acum în ziarele de aici în câteva ore“, spune Horst Wildemann, profesor de economie şi specialist în logistică auto la Universitatea Tehnică din München. ”Şefii companiilor sunt într-adevăr speriaţi de aşa ceva. Scandalul motoarelor pe motorină le-a arătat că sentimentul public poate pune în pericol divizii întregi de afaceri.“
O maşină medie germană cântăreşte aproximativ 1.300 de kilograme, din care metalele reprezintă aproximativ o tonă: oţel, fier, aluminiu, cupru şi cantităţi mici de platină. Autovehiculele electrice nu au componente metalice grele, cum ar fi motorul cu combustie, dar folosesc sute de kilograme de materii prime pentru baterii: litiu, cobalt, grafit, nichel şi mangan.
-
Afacerea românească pornită cu un malaxor improvizat dintr-o oală de fiert rufe care acum produce peste 2 milioane de euro
„Încrezătoare în beneficiile pe care natura le poate aduce în ştiinţă, mama a pus bazele Cosmetic Plant în 1991. A început să lucreze singură, într-un spaţiu de circa 40 mp, folosindu-se de un malaxor creat de un inginer clujean dintr-o oală de fiert rufe”, povesteşte Susana Laszlo, acţionar şi director general al Cosmetic Plant, despre fondatoarea companiei, Ileana Mester. Abia şase ani mai târziu, odată cu achiziţionarea primelor utilaje profesionale, a făcut pasul către o afacere modernă şi, adăugând treptat câte un nou echipament, compania s-a dezvoltat. Cosmetic Plant a încheiat 2016 cu o cifră de afaceri de 10,4 milioane de lei, în creştere cu 17% faţă de anul precedent, iar în primele nouă luni ale acestui an a înregistrat o creştere de 10,6%. În acelaşi interval profitul a înregistrat un avans de 9,7%.
„Eu am început să mă implic în afacere prin 1995, în plină dezvoltare a companiei, când mama începuse să simtă nevoia unei echipe. După decesul ei, în 2009, am preluat integral conducerea firmei”, adaugă Laszlo. Investiţia iniţială a fost de circa 1.000 de dolari, iar de atunci dezvoltarea companiei a absorbit un buget de peste 2 milioane de euro, sumă care a acoperit şi investiţia în actualul sediu al firmei, de circa 750.000 de dolari, care include fabrica, depozitul şi birourile administrative. Potrivit antreprenoarei, evoluţia companiei s-a datorat şi creşterii permanente a gradului de tehnologizare a liniei de producţie şi a dezvoltării portofoliului.
„Elementul principal care ne diferenţiază pe piaţă este dat de faptul că am creat dintotdeauna produse la un preţ accesibil, chiar şi pentru clienţii cu venituri mici şi mijlocii”, spune Susana Laszlo despre poziţionarea companiei. Practic, toate gamele tradiţionale Cosmetic Plant au la bază câte un ingredient activ natural autohton – gălbenele, cătină, muşeţel, măceşe, busuioc, salvie; „am menţinut convingerea fondatoarei companiei, conform căreia natura completează ştiinţa”, adaugă Susana Laszlo. În ceea ce priveşte gamele moderne, Cosmetic Plant se concentrează pe provenienţa ingredientelor şi extractelor naturale, fiind preferate culturile de plante organice, pentru a dezvolta formule fără parabeni, parafine, siliconi şi coloranţi.
Gama Cosmetic Plant este disponibilă în propriul magazin online, „probabil singurul magazin în care sunt disponibile toate produsele noastre”, spune Laszlo. Pe lângă acesta, produsele se mai găsesc şi în reţelele de hipermarketuri Cora, Auchan şi Carrefour, în drogheriile DM, dar şi în farmaciile Catena şi Remedia, diverse farmacii independente şi magazine naturiste din ţară. În total, estimează Laszlo, produsele companiei pe care o conduce se pot cumpăra din peste 8.500 de puncte de desfacere, dintre care aproximativ 62% sunt farmacii şi magazine naturiste, iar restul de 38%, în reţelele de hipermarketuri, supermarketuri şi magazine de specialitate şi drogherii.
Deşi nu deţine informaţii în ceea ce priveşte valoarea bonului mediu la nivel naţional, Laszlo spune că în propriul magazin online cheltuiala medie a fost de circa 110 lei în primele 9 luni ale acestui an. În prezent, Cosmetic Plant comercializează 110 produse împărţite în 16 game sortimentale, iar printre cele mai vândute se numără cele cu gălbenele şi cătină, alături de gamele pentru protecţie solară şi anticelulită. „Consumatorul fidel al Cosmetic Plant este o femeie modernă, cu vârstă cuprinsă între 30 şi 55 de ani, preocupată să aleagă produse cosmetice cu un bun raport preţ/calitate”, descrie Laszlo tipologia clientelei.
Dintre cele mai recente investiţii, Susana Laszlo enumeră bugetele alocate pentru achiziţia a patru utilaje, o investiţie 1,4 milioane lei şi un malaxor de 150 litri pentru preparat şampoane. Compania se află în plină retehnologizare, proces început în 2017 şi finanţat în totalitate din resurse proprii. Anul acesta, producătorul de cosmetice a participat la diverse târguri internaţionale de specialitate în Republica Moldova şi Ungaria, iar momentan firma se pregăteşte pentru pentru Cosmoprof Asia, organizat la Hong Kong.
-
Un român lucrează la maşina viitorului: autoturismul care se repară singur
Acesta este realizat în colaborare cu un laborator al Institutului de Tehnologie din Massachusetts, condus de românul Mircea Dincă.
Maşinile care se repară singure au fost până acum doar de domeniul filmelor SF. Un producător auto italian a adus însă tehnologia în prezent. Vehiculul se numeşte Terzo Millenio, adică al Treilea Mileniu, şi este ceva absolut revoluţionar.
Super-bolidul este alimentat de patru motoare elctrice. Acestea se vor alimenta însă din supercapacitori incluşi în fibra de carbon din care este construită maşina, astfel că se poate spune că bateria face parte din caroserie.
Iar cercetătorii de la MIT, Institutul de Tehnologie din Massachusetts, vor dezvolta o fibră de carbon care se repară singură în cazul apariţiei unor crăpături. Microcanalele din fibra de carbon vor conţine elemente chimice care vor fi eliberate la apariţia rupturilor pentru ca acestea să nu se extindă, scrie realitatea.net
-
AdePlast şi-a dublat exporturile la 9 luni
“La export am avut un avans considerabil încă din prima jumătate a anului, iar până în al treilea trimestru, am reuşit aproape să dublăm nivelul de business pe această zonă. Totul se datorează unei creşteri exponenţiale a cererilor pentru produsele noastre în ţări ca Bulgaria sau Ungaria. Aici proiectele de termoizolaţii se desfăşoară într-un ritm galopant, date fiind fondurile europene accesate în ultimul an pentru eficentizarea energetică”, declară Daniel Stăncescu, CEO AdePlast.
Compania exportă mortare, vopseluri şi termosisteme în ţări precum Republica Moldova, Bulgaria, Ungaria, Austria, Italia, Germania şi Spania, iar cu noua platformă de la Craiova va prelua comenzi pentru ţările din fosta Iugoslavie. “Marea Britanie este o altă destinaţie de export care se va dezvolta odată certificarea pe care am obţinut-o chiar luna trecută de la The British Board of Agrements (BBA), cel mai prestigios organism de auditare în domeniul materialelor de construcţii. Auditul a fost efectuat pentru unul dintre mortarele produse pe platforma de la Oradea, şi anume adezivul Polistirol Premium”, precizează Daniel Stăncescu.
Zilnic, doar de pe platforma din Ploieşti pleacă 80 de tiruri cu produse AdePlast, dintre care 8 în afara ţării.
În ceea ce priveşte evoluţia generală a business-ului, AdePlast a înregistrat un avans de 17% la 9 luni, din această creştere 37% se datorându-se polistirenului. După trei trimestre, AdePlast a reuşit să livreze peste 1.000.000 de m³ de polistiren, depăşind cu 87.000 m³ producţia din aceeaşi perioadă a anului trecut. Până la sfârşitul anului compania estimează vânzări totale de peste 90 de milioane de euro.
România este una dintre cele mai importante pieţe de polistiren la nivel european. Există cel puţin 40 de fabrici de polistiren în ţară, acestea reuşind să se producă la nivel local peste 4 milioane de metri cubi anual. Cele mai recente prognoze ale pieţei mondiale de polistiren arată că până în 2024, nivelul global va ajunge la 51,5 miliarde de dolari, din care 60% vor fi destinaţi construcţiilor, adică aproximativ 1 miliard de m³.
“De-a lungul timpului, am investit 400.000 euro doar în laboratorul de cercetare pentru a testa produsele noastre şi a dezvolta altele noi, iar efortul nostru are deja impact major în business. Spre exemplu, produsele Aeria, dezvoltate în laboratoarele AdePlast au ajuns să fie cunoscute ca fiind inovatoare în afara graniţelor, în special de echipele de meşteri români care lucrează în occident. Un exemplu concret îl găsim la multe din hotelurile din Grand Canaria care sunt renovate cu aceste vopseluri sau la spitalul din Graz Austria, care anul acesta a fost reabilitat integral cu termosistem AdePlast pe bază de polistiren”, mai precizează Daniel Stăncescu.
AdePlast este cel mai important producător român de materiale pentru construcţii, cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.
Capacitatea de producţie de la Oradea este de 250.000 de tone adezivi şi mortare uscate, 50.000 de tone / an vopsele şi tencuieli decorative şi 700.000 metri cubi de polistiren expandat (EPS), având inclusă şi capacitatea de producţie de polistiren grafitat în cobranding cu firma BASF.
Pe platforma industrială de la Ploieşti se află o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone / an, o fabrică de polistiren expandat (EPS) de 1.050.000 de metri cubi, o line de producţie de polistiren grafitat de 150.000 de metri cubi, la care se adauga o fabrica de vopsele, tencuieli decorative, lacuri şi emailuri, cu o capacitate de 50.000 tone / an.
AdePlast deţine la Roman o zonă industrială care include o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone / an şi o linie de producţie de polistiren expandat cu o capacitate anuală de 700.000 de metri cubi. Astfel, Adeplast devine producătorul de termosistem numărul 1 din România, având toate materialele componente realizate în fabricile proprii.
-
Paletul, unitatea de măsură a capitalismului
Piaţa de distribuţie şi logistică din România începe să se maturizeze, iar în acest context Pall-Ex, serviciu de curierat de marfă paletizată lansat pe piaţă în 2011, are creşteri consistente, compania încheind 2016 cu o cifră de afaceri de 3,5 milioane de euro, cu 30% mai mult faţă de 2015. Danor Ionescu, CEO al Pall-Ex România, povesteşte despre evoluţia firmei, despre planurile acesteia, dar şi despre piaţa locală şi cea din regiune.
Nu este ieşit din comun ca în prezent magazinele să promită consumatorilor livrarea produselor a doua zi, în aceeaşi zi sau chiar în câteva ore. Comerţul a devenit extrem de dinamic, dar acest lucru nu ar fi fost posibil, în forma actuală, fără infrastructura solidă din spate, fără punerea la punct a serviciilor de transport şi logistică. Un rol esenţial, şi unitatea de măsură a capitalismului, zicem noi, îl are obiectul de lemn a cărui importanţă o pierdem din vedere cei mai mulţi dintre noi: paletul.
Paletul este cel mai simplu şi mai practic instrument folosit în transportul mărfurilor, păstrându-şi forma iniţială de acum mai bine de 70 de ani, de când se presupune că a fost inventat de către olandezi. Utilizat pentru prima oară în transporturile de mărfuri ale International Union of Railways, a devenit extrem de popular în America în timpul celui de-al doilea război mondial, când a revoluţionat industria alături de stivuitoarele folosite în transportul încărcăturilor de război. Practic, paletul a mărit viteza de încărcare şi descărcare; astfel, în trecut, descărcarea unui transport de 13.000 de conserve putea dura şi trei zile. În prezent, cu paleţi, aceeaşi cantitate poate fi descărcată în doar patru ore, potrivit publicaţiei Pallet Enterprise.
Mai mult de atât, acest simplu obiect de lemn a influenţat evoluţia mai multor industrii. Un exemplu în acest sens este IKEA, care a redimensionat un anume model de cană pentru a putea încăpea mai multe pe un palet, astfel au trecut de la 864 de bucăţi la 2.204. În spatele aşezării eficiente a mărfurilor pe paleţi stă o întreagă ştiinţă, concentrată pe reducerea spaţiilor goale care se pot ivi, ştiinţă cu principii asemănătoare cu ale unui joc Tetris.
Acest lucru nu este însă o noutate pentru Danor Ionescu, care are o experienţă de 21 ani de experienţă managerială în România, Bulgaria, Ungaria, Austria şi Marea Britanie, în transport şi logistică, vânzări şi operaţiuni în industriile FMCG. Danor Ionescu este CEO al Pallet Express, companie care operează franciza Pall-Ex pe pieţele din România, Ungaria şi Republica Moldova. De asemenea, el ocupă şi funcţia de Group CEO Logistics pentru grupul Delamode, firmă de transport şi logistică.
El s-a alăturat Delamode din 2006, pe poziţia de corporate development director. Doi ani mai târziu, în decembrie 2008, a devenit CEO al Central & Eastern Europe la Delamode. Din această poziţie, a coordonat timp de trei ani pieţele din România, Ungaria, Bulgaria şi Republica Moldova. În 2011 a demarat pe plan local şi proiectul Pall-Ex România, Danor Ionescu ocupând şi aici poziţia de CEO. El este absolvent ASE şi a obţinut un MBA de la University of South Australia şi Swiss Business School.
Pall-Ex este un serviciu de curierat de marfă paletizată lansat pe piaţa locală la 1 decembrie 2011, prin intermediul Pall-Ex România, care deţine franciza pe plan local. Serviciul a fost lansat în 1996 în Marea Britanie, apoi s-a extins în mai multe ţări din Europa, precum Spania, Franţa, Italia, Polonia şi România.
Modelul Pall-Ex înseamnă formarea unei reţele de transportatori şi distribuitori locali, de regulă firme independente; astfel, în 24 de ore mărfurile paletizate pot fi livrate pe întreg teritoriul ţării, dar şi în străinătate prin intermediul membrilor Pall-Ex din alte ţări. Practic, transporturile de mărfuri sunt realizate prin intermediul companiilor de transport.
Membrii colectează marfa de la clienţii locali, apoi aceasta este transportată la un depozit pentru ambalare şi pregătirea de transport. În cadrul depozitului Pall-Ex toată marfa este organizată, aşezată şi reîncărcată pe paleţi pentru transport către alte depozite ale membrilor, de unde firmele înscrise în această reţea îşi preiau mărfurile, cu vehicule mai mici pentru livrarea către consumator.
-
Opt firme care formau un cartel pe piaţa bateriilor auto au fost amendate de Consiliul Concurenţei
Sancţiunile au fost aplicate în cadrul investigaţiei având ca obiect încheierea unor înţelegeri anticoncurenţiale pentru stabilirea preţului de revânzare a produselor şi împărţirea pieţelor de desfacere în perioada 2010-2015. Înţelegerile respective erau stabilite „între producătorul Caranda Baterii SRL şi distribuitorii săi Ani Auto Sport SRL, Uto-Ovarom SRL, Barady Services SRL, Beda Impex SRL, Marcat Invest SRL, Mecantu SRL, Stanciu-Service SNC)”, precizează Consiliul Concurenţei.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Ce ASCUND angajaţii NEPLĂTIŢI ai producătorului de îmbrăcăminte Zara în hainele pe care le cumpără clienţii din magazine
Acestea conţineau mesaje cel puţin ciudate: plângeri din partea unor muncitori turci care se plângeau că nu au fost plătiţi pentru marfa disponibilă în magazin.
Pe bilete se putea citi următorul text: “Am produs acest obiect vestimentar pe care îl vei cumpăra, dar nu am fost plătit pentru munca mea.” Muncitorii au mai scris că au fost angajaţi de Bravo, un producător contractat de Zara pentru producerea hainelor, care s-a închis recent.
Muncitorii în cauză ar trebui să primească salariul pe trei luni, precum şi salarii compensatorii.
Sursa: Huffington Post
