BusinessMagazin

Tag: carte

  • Ce post tv a angajat primul jurnalist specializat in marijuana

    Având în vedere numărul în creştere al regiunilor din Statele Unite care legalizează marijuana, Nerz va trebuie să raporteze permanent informaţii despre creşterea pieţei, relatează variety.com. El va examina, săptămânal, impactul cultural şi schimbările din cadrul opiniei publice. În următoarea perioadă, jurnalistul se va concentra pe zone precum Colorado sau Washington.

    Nerz a mai publicat pentru NPR, Esquire şi a lucrat la postul de televiziune History. El este autorul cărţii “Marijuanamerica: Încercarea unui om de a înţelege relaţia de dragoste disfuncţională a Americii cu marijuana”.

    “Legalizarea marijuana este un fapt ce devine tot mai important – politic, economic şi cultural – şi are nevoie de genul de raportare pe care un om cu experienţa lui Ryan o poate livra”, a declarat Isaac Lee, CEO al Fusion.

  • Integrarea cărămizii LEGO în epoca digitală

    Robertson a primit, în 2008, acces total la managementul, partenerii şi clienţii LEGO, iar rezultatul este un manual de redresare a unei companii. Spun redresare pentru că în urmă cu un deceniu LEGO înregistra pierderi masive iar produsele acesteia erau, într-o proporţie covârşitoare, neprofitabile. Au urmat ani întregi de încercări de stabilizare, de definire a liniei de produse, de schimbări în conducere, de integrare a cărămizii LEGO în epoca digitală.

    Şi nu a fost un proces simplu, de reducere a costurilor – deşi s-au întâmplat şi acestea -, ci acţiuni ce pendulează între bâjbâială şi schimbare curajoasă, între decizii majore şi aplicarea unor strategii de management absolut inovatoare, de tipul Blue Ocean. De exemplu, abordarea unei tematici competitive, războinice, în definirea figurinelor propuse sau includerea unor elemente de robotică în jucării.

    Definitorii sunt cele şapte principii ale inovaţiei enunţate de David Robertson în carte, pe care s-a bazat transformarea LEGO: construirea unei culturi a inovaţiei, cum să devii atent la interesele clientului, cum să explorezi întregul spectru al inovaţiei, cum să sprijini inovaţia deschisă, cum să încerci inovaţii revoluţionare, cum să navighezi pe Oceanul Albastru şi cum să fructifici avantajul de a lucra cu oameni diverşi şi creativi.

    “Am întâlnit mulţi directori executivi care au vrut să reproducă succesul companiei LEGO, însă nu au luat în considerare trauma ce a determinat redresarea… Nu aştepta ca o criză să provoace dorinţa de schimbare profundă şi sistemică”, spun autorii. “Echipa sa de management a dorit să le reamintească miilor săi de asociaţi şi acţionari de pericolul autosuficienţei şi de capcanele înghiţirii orbeşti a leacurilor băbeşti ale conducerii companiei. A dorit să se asigure că ceea ce s-a petrecut în perioada anilor 1998 – 2003 nu se va mai întâmpla niciodată.”

    David C. Robertson, Bill Breen – “Piesă cu piesă. Cum a rescris LEGO regulile inovaţiei şi cum a cucerit industria globală a jucăriilor”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Au început să împrumute cărţi oamenilor şi au făcut din asta o afacere de succes

    Bookster şi-a început activitatea în martie 2013, fiind prima bibliotecă care oferă acces nelimitat la cele mai bune cărţi şi articole din lume. Angajaţii companiilor partenere au de ales între 5.000 de materiale din domenii diferite pe care le împrumută de pe www.bookster.ro.

    “Interesul pentru Bookster este peste aşteptări, iar companiile care au început cu un proiect-pilot au ales, după doar câteva luni, să extindă beneficiul pentru toţi angajaţii”, a spus fondatorul Bookster, Bogdan Georgescu.

    Cea mai împrumutată carte din bibliotecă este “Cum iţi vei măsura viaţa” de Clayton Christensen, unul dintre cei mai apreciaţi profesori de la Harvard, clasat pe primul loc în topul “Thinkers50”. “Open”, biografia lui Andre Agassi, sau “Behind the Beautiful Forevers”, cartea anului în America în 2012, sunt, de asemenea, printre cărţile căutate de la Bookster.

  • Ghid practic pentru cei ce nu se numesc Paul McCartney sau Arianna Huffington

    Pe urmă, citind, am fost uşor dezorientat, pentru că Robinson merge în “Descoperă-ţi elementul” într-o direcţie oarecum surprinzătoare pentru mine. Cartea pe care v-o propun vine în siajul unei lucrări din 2009 – “The Element: How Finding Your Passion Changes Everything” – în care Robinson şi Lou Aronica (editor şi publisher, născut în 1958) arată ce se întâmplă în momentul în care talentul se întâlneşte cu pasiunea; apar oameni care se numesc Paul McCartney, Arianna Huffington, Mike Fleetwood (de la grupul rock Fleetwood Mac) sau gimnastul Bart Conner, oameni care şi-au găsit drumul drept în viaţă, cu bucurie şi dăruire.

    “Descoperă-ţi elementul” este un ghid practic pentru cei ce nu se numesc Paul McCartney sau Ariana Huffington, dar care simt imboldul de a deveni asemeni celor doi; “ghid practic” nu este doar o formulare goală; autorii vă invită să aşterneţi, cu creionul pe hârtie, gânduri şi să desenaţi diagrame care vă vor ajuta să vă răspundeţi unor întrebări definitorii pentru persoana care tindeţi să deveniţi. Nu este Ken Robinson cel cu care eram obişnuit, de unde uşoara dezorientare de care vorbeam mai sus, dar la final mi-am mormăit în barbă “Fraiere, un diamant nu are o singură faţă”; şi a fost acesta un moment în care mi-am descoperit un soi de slăbiciune. Deci folositor.

    Testele de care am pomenit alternează cu istorioare despre oameni mai mult sau mai puţin obişnuiţi sau deveniri surprinzătoare, de genul “cum a ajuns Venezuela, a nouăzeci şi doua economie a lumii, cu 28% dintre cei 29 de milioane de locuitori trăind sub pragul de sărăcie, să aibă peste 400.000 de copii preocupaţi de muzica clasică şi să trăiască efervescent pasiunea pentru muzică, prin hotărârea şi determinarea unui singur om” sau “cum a început să compună Hans Zimmer muzică de film (The Lion King, Gladiator, Inception) inspirat de arhitecţi precum Norman Foster sau Frank Gehry şi fără să cunoască notaţia muzicală convenţională”.

    Sigur, piaţa abundă de o sumedenie de lucrări pe tema descoperirii pasiunilor şi a devenirii, dar la Ken Robinson veţi găsi inteligenţă, argument, pasiune, farmec. Robinson îşi încheie cartea cu o poezie de Anais Nin, “Risc” se cheamă, şi tot aşa închei şi eu:

    “Şi a venit apoi ziua
    când riscul
    de a rămâne ferecat
    într-un mugure
    a fost mai dureros
    decât riscul
    de care era nevoie
    ca să înfloreşti”.

    Sir Ken Robinson, Lou Aronica – “Descoperă-ţi elementul. Cum să-ţi afli talentele şi pasiunile şi cum să-ţi transformi viaţa”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Cultura lor, serviciile noastre

    Premisa? Când toate produsele sunt la fel, concurenţa pe preţ îşi atinge foarte curând limitele, moment în care serviciile care acompaniază produsul sunt cele care fac diferenţa. Corect, dar în timp ce aeroportul Changi din Singapore, dat de Kaufman ca exemplu de servicii exemplare, este un orăşel în sine cu o grădină de fluturi, pe străzile din Istanbul vânzătorii te trag de mână la propriu şi te împing în magazinul lor. România e mai aproape de Turcia, atât cultural, cât şi geografic, decât e de Singapore. Coborând pe această pantă abruptă, atunci, poate Kaufman să aterizeze în picioare la Bucureşti? Se pare că da.

    Dincolo de diferenţele culturale flagrante între “noi” şi “ei”, există un limbaj universal al “găzduirii”, pe care Kaufman reuşeşte să îl surprindă, disece şi sintetizeze. Etapele pe care le descrie sistematizat în carte sunt uşor de digerat şi au sens, mai ales dacă sunt calibrate pe specificul local. Problema apare, din punctul meu de vedere, în mintea angajatului.

    “Adevăratul leadership în domeniul serviciilor înseamnă crearea unui mediu în care fiecare membru al echipei poate conduce – de sus în jos, de jos în sus şi din orice poziţie în cadrul organizaţiei”, scrie Kaufman. Aici e miza metodei propusă de autor. Dacă fiecare membru al organizaţiei reuşeşte să înţeleagă faptul că reprezintă acea organizaţie în orice moment, face parte din ea şi este în avantajul lui să îi aducă satisfacţie clientului, atunci “bătălia” e câştigată. Dar pentru asta, respectivul angajat nu trebuie să fie motivat exclusiv de salariu, ci trebuie să fie pătruns de viziunea organizaţiei.

    La finalul cărţii am rămas cu impresia că autorul îşi cunoaşte foarte bine subiectul şi îşi poate universaliza metoda. Aprofundarea subiectului şi aplicarea metodei, la fel, nu ar fi deloc o pierdere de timp pentru cititor. În ceea ce priveşte forma, lectura e interesantă, în ciuda unor dispozitive narative ca veşnic miratul personaj Todd Nordstrom, care apare periodic la capete de capitol şi căruia Kaufman îi zâmbeşte patern, schimbându-i viaţa prin revelaţii asupra serviciilor.

    O altă idee importantă pe care o punctează Kaufman încă de la început este aceea că a oferi servicii superioare, deci a căuta să satisfaci clientul dincolo de cerinţele fişei postului, nu trebuie să însemne slugărnicie. Dar ceva îmi spune că asta este o nuanţă pe care angajatul din România, ţară cu o populaţie traumatizată de dictatură,  o va sesiza doar cu foarte mari eforturi.

    De ce aş recomanda cartea? Pentru că nu o dată mi s-a întâmplat să fiu certat de vânzător într-un magazin pentru că am cerut greşit ceea ce voiam sau m-am răzgândit în privinţa produsului. La fel, nu de puţine ori am m-am simţit analizat de personalul stabilimentului în care mă aflam, într-un fel de concurenţă a conduitei în care trebuia să demonstrez că merit să fiu acolo. Recomandarea este făcută, însă, în compania sentimentului că vând parcele pe Lună. Sau în Singapore.

    Ron Kaufman – “Cultura superioară a serviciilor. Metoda confirmată prin care să vă încântaţi clienţii, colegii şi pe toţi cei care vă ies în cale”, Editura Publica, Bucureşti, 2013

  • Numărul tranzacţiilor imobiliare a crescut în ianuarie cu peste 8%

     Cele mai multe tranzacţii s-au realizat în Bucureşti (3.382), în Bihor (3.186) şi Timiş (3.081), iar cele mai puţine operaţiuni au fost înregistrate în Teleorman – 382, Bistriţa Năsăud – 466 şi Sălaj, potrivit datelor ANCPI.

    În aceeaşi perioadă, numărul operaţiunilor de cadastru şi carte funciară la nivel naţional a fost de 430.029, cu aproape 71.000 mai mult faţă de ianuarie 2013. Cele mai multe operaţiuni de cadastru şi carte funciară au fost înregistrate în Bucureşti – 22.730, Timiş – 21.268 şi Cluj – 21.003, iar cele mai puţine în judeţele Buzău– 4.116, Olt– 4.219 şi Vâlcea – 4.439.

    În Bucureşti, Constanţa, Botoşani, Argeş, Tulcea şi Ialomiţa sunt singurele judeţe unde numărul operaţiunilor de cadastru şi carte funciară s-au diminuat comparativ cu 2013 în rest fiind consemnate creşteri, potrivit ANCPI.

    Cititi mai multe pe www.meidafax.ro

  • Cum se vede lumea la pagina 266

    Unii poate îşi vor aduce aminte de un film apărut în urmă cu două decenii, care se numea “Uleiul lui Lorenzo”; povestea, inspirată de un caz real, a unor părinţi care luptă pentru sănătatea copilului lor, diagnosticat cu o boală prea rară pentru a stârni interesul cercetării medicale şi prea complicată pentru restul oamenilor, care se resemnează. “Scânteia, povestea unei mame care a crescut un geniu”, de Kristine Barnett, este o poveste asemănătoare; geniul din titlu este Jacob Barnett, acum în vârstă de 16 ani, un adolescent cu un IQ mai mare decât al lui Einstein, văzut deja drept un candidat serios la un premiu Nobel. Dar în fragedă copilărie Jake Barnett a fost diagnosticat cu autism.

    Copilul s-a retras într-o lume a lui, compusă din tăceri, cartonaşe cu litere colorate, cutii cu cereale răsturnate, rafturi de dulap şi fire de lână colorate aşezate laborios în motive geometrice prin casă. A intrat într-un program pentru copii cu nevoi speciale, dar nu a înregistrat progrese. Drept urmare, mama a decis să aplice propriul său sistem de lucru cu copilul, sistem care i-a scos la iveală acestuia realele aptitudini; la trei ani conversa cu un astronom, la observator, asupra sateliţilor lui Marte. Ceva mai târziu Jake a dovedit că putea memora 200 de zecimale ale lui “pi”, pe care le spunea şi într-un sens, şi în celălalt, iar la nouă ani lucra la propria teorie în astrofizică. Un copil despre care “sistemul” a afirmat că nu va putea să citească vreodată. Obstacolele nu au fost puţine pentru familia Barnett: fratele mai mic al lui Jake, Wesley, s-a dovedit a fi bolnav şi un copil cu nevoi speciale, şi chiar Kristine a suferit un atac cerebral la vârsta de 30 de ani şi a fost diagnosticată cu lupus. Cum a depăşit familia Barnett toate aceste obstacole, determinarea şi dârzenia lor sunt lucruri de mirare.

    Sigur, Jake Barnett este o excepţie, iar nu toţi copiii cu nevoi speciale îi seamănă. Mulţi chiar au nevoie de dedicaţie cotidiană şi de atenţie permanentă, iar răspunsul lor nu va fi semănând cu cel pe care l-a oferit Jake. Pe de altă parte, cred că şi sistemul de îngrijire, specialiştii şi educatorii ar trebui să se dovedească mai elastici, mai înţelegători şi să nu încerce să înghesuie cel mai fascinant lucru din lume – personalitatea umană – în aceleaşi şi aceleaşi forme fixe. Cel puţin aşa văd eu, la pagina 266.

    Toate cele de mai sus – suferinţele copiilor, alegerile pe care trebuie să le facă părinţii, o anume lipsă de sensibilitate a sistemului, a celor meniţi să se ocupe de cazurile speciale – sunt lucruri care nu ne plac, pentru că ne scot din confortul obişnuit şi ne dau palme grele. Dovadă stă chiar “Lorenzo’s Oil”, care a avut nominalizări la Oscar şi critici cât se poate de favorabile, dar care nu a fost un succes de casă – a avut încasări de sub 8 milioane de dolari, la un buget de 30 de milioane. Dar dacă tu ai fi fost în locul Kristinei Barnett?

    Kristine Barnett – “Scânteia. Povestea unei mame care a crescut un geniu”, Editura Publica, Bucureşti, 2014

  • Animalul social, sau unde greşesc cei frumoşi, bogaţi şi puternici

    Şi nu are nimic de-a face, în ciuda titlului, cu Facebook. Umanizându-şi discursul, integrând în istoria vieţii lui Harold şi a Ericăi pasaje de tom ştiinţific, descriind în amănunţime, de exemplu, complexele procese chimice, biologice şi cognitive care înseamnă dragostea părinţilor eroului principal şi conceperea acestuia, Brooks oferă un soi de nouă dimensiune literaturii de popularizare a ştiinţelor, într-o manieră apropiată, dar diferită de a cunoscutului Malcolm Gladwell. De altfel, nici Brooks nu este departe, social vorbind, de Gladwell: este senor editor la The Weekly Standard şi editor colaborator la Newsweek, dar a colaborat şi cu The Wall Street Journal, The New York Times sau The Washington Post.

    Şi cine poate „vinde„ mai bine cartea decât autorul însăşi: într-un discurs la TED, David Brooks vorbeşte despre devenirea insului modern: „Am invadat Irakul cu o armată oarbă la realităţile culturale şi psihologice. Am avut un regim de compensări financiare, bazat pe presupunerea că afaceriştii sunt creaturi raţionale care nu ar face nimic stupid… Şi asta a dus la o întrebare pentru mine: de ce acei oameni talentaţi din punct de vedere social sunt complet dezumanizaţi când se gândesc la strategie?

    Iar eu am ajuns la concluzia că acesta este un simptom al unei probleme mai mari. Şi anume că, timp de secole, am moştenit o perspectivă asupra naturii umane bazată pe noţiunea că sinele nostru este divizat, că raţiunea este separată de emoţii şi că societatea progresează în măsura în care raţiunea poate suprima pasiunile. Se poate vedea în felul în care ne creştem copiii. Mergi la o şcoală elementară la trei după-amiaza şi îi priveşti pe copii ieşind, iar ei poartă aceste ghiozdane de 35 de kilograme… Vezi maşinile care se apropie – de obicei sunt Saab-uri, Audi-uri şi Volvo-uri… Sunt luaţi de către aceste creaturi pe care le-am numit supermame, care sunt femei de carieră de mare succes, care şi-au luat timp liber să se asigure că toţi copiii lor intră la Harvard.

    Şi de obicei îţi poţi da seama care sunt supermamele, pentru că de fapt cântăresc mai puţin decât copiii lor…Copiii sunt deci crescuţi într-un anumit fel, sărind prin cercuri ale realizării de lucruri pe care le putem măsura – pregătiri pentru SAT, oboi, antrenament de fotbal. Intră la facultăţi competitive, obţin slujbe bune şi uneori obţin succesul într-un mod superficial şi fac o grămadă de bani. Uneori îi poţi vedea în locuri de vacanţă precum Jackson Hole sau Aspen. Iar ei au devenit eleganţi şi supli – nu au cu adevărat coapse; au doar o pulpă elegantă deasupra altei pulpe… Au propriii lor copii şi au atins un miracol genetic prin căsătoria cu oameni frumoşi, în aşa fel încât bunicile lor arată ca Gertrude Stein, fiicele lor arată ca Halle Berry — nu ştiu cum au reuşit asta„. Sperând că v-am trezit curiozitatea, nu o să vă mai spun decât ultima propoziţie din carte; este momentul morţii personajului principal: „Harold înţelesese că viaţa este o neţărmurită întrepătrundere de suflete”.

  • Campioni şi codaşi. Dar la capitole diferite.

    Cum a evoluat piaţa cărţii în ultimii ani şi ce previziuni aveţi pentru 2014?

    Marin Vidraşcu: Din păcate, nu ne putem mândri cu performanţele pieţei de carte din ţara noastră, ne aflăm pe ultimele locuri la citit în Europa: doar 20% dintre români citesc cel puţin o carte într-un an. Prin comparaţie, 70% dintre francezi, de exemplu, citesc minimum o carte pe parcursul unui an.

    Dacă ne plasăm în contextul pieţei mondiale de carte, perspectiva devine şi mai descurajantă: industria mondială a cărţii se ridică la o valoare totală de 100 miliarde de dolari, din care SUA deţine 45 miliarde iar Europa 30 de miliarde. în acest peisaj, piaţa de carte de la noi este estimată la 60 milioane de Euro (în timp ce germanii, spre exemplu, au o piaţă de 7 miliarde de euro!). în România, valoarea aceasta se menţine din 2008 de la debutul crizei, când piaţa şi-a redus valoarea la jumatate. Probabil că şi la finele lui 2014 îşi va pastra aceleaşi cote.

    Referitor la consumul de carte al românilor, cred că această situaţie nefavorabilă este generată de o combinaţie de factori economici, sociali şi de educaţie. Dar mai cred că, de fapt, adevărata şi cea mai importantă concurenţă a obişnuinţei de a citi este tentaţia programelor de la TV, cărora românii i-au căzut victime. Există un studiu realizat în martie anul trecut de Institutul Francez Médiamétrie care ne situează pe primul loc în Europa la “consumul de TV”: românii petrec în medie 5 ore şi 30 de minute zilnic în faţa televizorului. Enorm! Ne-am dori ca măcar o oră dintre acestea să fie dedicată cititului. Din păcate, lectura la români nu este o nevoie zilnică, cum se întâmplă în alte ţări.

    |n ce ne priveşte, încercăm să rămânem optimişti şi să venim în întâmpinarea cititorilor noştri cu cărţi bune dar şi cu proiecte creative de încurajare a lecturii. Anul trecut am derulat două astfel de proiecte ‒ Noaptea cărţilor deschise, cu ocazia Zilei Internationale a Cărţii şi E coadă la carte! ‒ al căror rezultat ne-a surprins până şi pe noi: fiecare campanie s-a bucurat de prezenţa şi participarea a mii de cititori entuziaşti. Aşadar, există speranţă că lucrurile pot deveni mai bune, trebuie doar să găsim modalitatea potrivită de a aduce carţile în mâinile oamenilor.

    Anul acesta, este unul important pentru noi: Litera împlineşte 25 de ani de la înfiinţare şi intenţionăm să sărbătorim cum se cuvine această vârstă: avem în plan peste 400 de titluri noi dar şi o megacampanie de marketing care se va întinde pe tot parcursul anului şi care sperăm să îi „prindă” şi să îi surprindă în mod plăcut, ca şi până acum, pe cititorii noştri.

    Cum au evoluat vânzările companiei şi ce aşteptări aveţi pentru anul următor?

    Marin Vidraşcu: După cum vă spuneam, situaţia nefavorabilă generală a consumului de carte nu ne-a descurajat, ci dimpotrivă, ne-a determinat să fim mai creativi. Aşa că, datorită unei politici foarte bine gândite în care am iîmbinat canalele alternative de vânzare, cu un marketing creativ şi cu o strategie de dezvoltare a propriei reţele de distribuţie, am reuşit să fim mai aproape de cititorii noştri şi, în consecinţă, şi vânzările au fost bune, ne-au răsplătit efortul. Ca să vă răspund în cifre, am încheiat anul trecut cu o CA de 40 milioane de lei. Având în vedere că piaţa de carte de la noi se află la o valoare totală de 270 milioane de lei, aritmetica simplă ne situează la o cota de piaţă de 15%. Este un rezultat care ne onorează şi sperăm ca şi anul viitor să ne păstrăm cel puţin la acelaşi nivel.

    Care sunt preferintele, în acest moment, cele mai dinamice zone din punct de vedere al domeniilor de interes pentru cărţi?

    Marin Vidraşcu: Există un interes crescut pentru cărţile pentru copii şi în special pentru licenţa Disney care în momentul de faţă este cel mai valoros şi mai dorit brand de carte pentru copii din România. Am editat sub această Disney peste 100 de titluri şi numai pentru anul acesta mai avem în plan încă 150. Sunt produse calitative, educative şi mai ales complexe: majoritatea sunt însoţite de suport audio sau de diverse “accesorii-jucării” care vin să completeze informaţia scrisă.

    în plus, în ce priveşte cărţile Disney însoţite de CD-uri audio, am încercat să aducem atât “voci” cunoscute şi iubite de copii  – Stela Popescu, Daniela Nane, Oana Sârbu, pentru a da glas poveştilor clasice, cât şi vocile eroilor din filmele Disney prezente pe marele şi micul ecran din România – Valentin Uritescu (dl. Smee din serialul Jake şi piraţii din ţara de Nicăieri), ştefan Aruxandrei (Mickey Mouse), Claudiu Maier (Stropi din filmul Avioane), Florian Ghimpu (monstrul Mike din Universitatea monştrilor), Anca Ilieşe (Anna din recent lansatul Regat de gheaţă).

    Tot în ce ne priveşte, alte domenii de interes pentru cititorii din România sunt cărţile practice (dezvoltare personală, familie, sănătate, frumuseţe, cultură generală, călătorii şi timp liber) cel al dicţionarelor, enciclopediilor şi atlaselor.

    Daca ar fi să fac un clasament procentual de vânzare a cărţilor din aceste domenii, ar arată aşa: 40% din vânzările Litera – cartea de copii, 27% cartea practică, 12% dicţionarele, enciclopediile şi atlasele.

    Care sunt tendintele in ce priveste vanzarile online versus cele din retailul classic?

    Marin Vidraşcu: Este foarte interesant: în ultimul an, s-a observat o migraţie a distribuţiei de carte din reţeaua clasică (librării, chioşcuri etc.) în online. Sunt mai multi factori care au dus la această migraţie: închiderile din retailul clasic de carte, creşterea interesului populaţiei (şi în special a tinerilor) pentru online dar şi scăderea preţurilor la dispozitivele electronice care îţi dau accesul la acest mediu (smartphone-uri, tablete etc).

    Tot în ultimul an şi tot legat de zona online, piaţa a înregistrat o dublare a vânzărilor de carte electronică, de la 1% cât înregistra în 2012, la 2% în 2013. şi cel mai probabil lucrurile vor evolua în acest spirit.

    La Litera, am fost tot timpul interesaţi sa fim la curent cu cele mai noi tendinţe în tehnologie şi editare, aşa că în momentul de faţă avem deja în oferta noastră 300 de e-bookuri pe care le vindem prin intermediul elefant.ro, cea mai mare platformă de vânzare online din România, dar şi pe platforme internaţionale, cum ar fi amazon sau apple.

    Ce mecanisme de promotii folositi pentru online?

    Marin Vidraşcu: Pe site-ul litera.ro, avem în permanenţă promoţii la carte şi, de asemenea, investim şi în optimizarea pentru motoarele de cautare (S.E.O.) şi in campanile de promovare Adwords.

    Ca mecanisme de promotii folosim reducerile în functie de anumite evenimente (Ziua Indrăgostiţilor, ziu femeii, Ziua Mondială a Cărtii, Black Friday, back to school etc), promoţiile cu acordarea unui produs gratuit (de tipul 2 plus 1 gratis sau carte-cadou la orice comandă), reduceri combinate cu intrarea automată în tombolă cu premii importante (maşini, sejururi în afara ţării etc.), transport gratuit la un anume cuantum al comenzii, promoţii speciale pe bază de cod sau de cupon etc.

    Care este apetitul cumparatorilor pentru promotii (deopotriva in online dar si in offline)?

    Marin Vidraşcu: Apetitul pentru promoţii există şi este mare; promoţia este, până la urmă, unul dintre motoarele vânzării, indiferent că se întamplă în mediul online sau offline. Pe site-ul nostru www.litera.ro, dar şi in reţeaua proprie de distribuţie avem permanent promoţii. şi încercăm să le divesificăm de fiecare dată ca şi cuantum, ofertă selectată şi mecanism, astfel încât să acoperim nevoile şi dorinţele tuturor.  

    Cate spatii de vanzare proprii aveti in acest moment?

    Marin Vidraşcu: Avem 25 de BookStopuri Litera, minilibrării localizate în principalele centre comerciale din Bucureşti şi din ţară iar anul trecut am deschis librăria Litera de pe Magheru, vizavi de hotelul Lido, cu un spaţiu spatiu de expunere şi vânzare de 33 mp.

    Luam în calcul în viitorul apropiat un buget semnificativ de investiţii pentru dezvoltarea întregii reţele: intenţionăm să ne extindem reţeaua de BookStopuri şi să deschidem librării Litera şi în Iaşi, Cluj, Timişoara şi Braşov.

  • Dezvăluirile unei jurnaliste americane despre cuplurile din Coreea de Nord: Ţara rămâne încremenită în timp

    “Coreea de Nord nu are o cultură a întâlnirilor dintre bărbaţi şi femei. Multe căsătorii continuă să fie aranjate, fie de familii, fie de secretari de partid sau şefi. Cuplurile nu trebuie să-şi afişeze afecţiunea în public; până şi a te ţine de mână în public este considerat deplasat”, consemnează jurnalista. Refugiaţii din Coreea de Nord susţin că nu există relaţii sexuale premaritale şi nici nu poate fi vorba ca o studentă nemăritată să rămână gravidă. În Coreea de Nord turiştii nu se pot caza la hoteluri fără permis de călătorie şi niciun hotel nu primeşte cupluri necăsătorite.

    Dictatorul Kim Ir-sen a descurajat şi căsătoriile timpurii, emiţând în 1971 instrucţiunea specială ca bărbaţii să se însoare la 30 de ani şi femeile la 28. Aşa cum scria într-un ziar nord coreean, “patria şi naţiunea speră şi cred că tinerii vor păstra frumoasa tradiţie de a se căsători doar după ce vor fi făcut destule pentru ţară şi popor”. Reglementarea era menită să susţină moralul soldaţilor, care nu trebuiau să-şi facă griji că îşi vor pierde prietenele în timpul satisfacerii serviciului militar. Deşi interdicţia cu privire la căsătoriile timpurii a fost ridicată în 1990, nord-coreeni nu privesc cu ochi buni cuplurile tinere, indiferent cât de inocentă ar fi relaţia lor.

    Campaniile de propagandă le sfătuiesc pe femei să adopte “coafuri tradiţionale, în conformitate cu modul socialist de viaţă şi cu gustul vremii”. Pentru cele de vârstă mijlocie, asta înseamnă păr scurt şi coafat permanent; femeile necăsătorite pot purta părul mai lung dacă este strâns la spate sau împletit în cozi. Nord-coreenele nu au voie să poarte fuste deasupra genunchilor sau tricouri fără mâneci. Faptul că diferenţele cele mai radicale cele două societăţi se manifestă în relaţiile interumane şi îmbrăcăminte este un indiciu al felului în care Coreea de Nord rămâne încremenită în timp, pe când Coreea de Sud s-a schimbat radical.

    “Acum câţiva ani, pe când mă aflam în excursie în buzunarul nord-coreean care e frecventat de turiştii sud-coreeni, am văzut un portar de hotel gata să leşine la vederea unei tinere sud-coreene în mini-şort din blugi şi cu un top care îi lăsa complet dezvelit mijlocul. Mulţi refugiaţi nord-coreeni pe care i-am intervieva mi-au spus că în Coreea de Sud îi uimiseră cel mai mult cuplurile care se sărutau în public”, scrie jurnalista americană.

    Povestea completă a experienţei din Coreea de Nord este redată integral în cartea „Nimic de Invidiat – vieţi obişnuite din Coreea de Nord”, disponibilă în România la editura Meteor Press.