BusinessMagazin

Tag: tanar

  • Godmother, agenţia tânărului care deţine compania în care a fost un simplu angajat, trece printr-un proces de rebranding

    Piaţa de advertising a scăzut, în ultimii cinci ani, de la 540 milioane de euro la 300 milioane de euro. În aceste condiţii, compania Godmotther a raportat din 2009 până în prezent o creştere a cifrei de afaceri a companiei de la 900.000 de euro la 2,2 milioane, în vreme ce numărul de angajaţi a crescut de la şase la 30.

    Godmother este o agenţie full service, cu acţionariat românesc, prezentă pe piaţa de comunicare din România din 1997 . În portofoliul agenţiei se regăsesc clienţi precum : Google România, Promenada, Agricover, Lukoil, Libra Internet Bank, Forever Living Products, Cosmopolis,  DoppelHertz sau Profi.

    Citiţi povestea milionarului din satul lui Ilie Moromete în Business Magazin.

  • Un tânăr de 29 de ani din Militari şi-a făcut o platformă online unde totul costă 50 de lei

    Microjoburi.ro oferă servicii care se întind pe multe domenii, de la meditaţii până la plimbari de câini. Toate au preţul de bază de minim 50 de lei, însă acesta poate creşte dacă există cerinţe speciale.

    ” Platforma microjoburi.ro are două tipuri de activităţi: microjoburi prestate online (precum design de logo, design de website) şi microjoburi prestate offline, în afara platformei (cum ar fi babysitting sau meditaţii)”, explică Laurenţiu Matache. “Cumpărătorii fie pot căuta pe platformă serviciul de care au nevoie, fie pot să solicite un serviciu personalizat; ei pot alege între mai mulţi prestatori în funcţie de istoricul lor în platformă: calificativele şi evaluările acordate de cumpărători anteriori”.

    Ideea nu este una originală, însă ea nu a mai fost pusă în practică în România. Fondatorul consideră că secretul a fost determinarea unui preţ atrăgător pentru publicul ţintă. “Ideea proiectului mi-a venit în mai 2011 când am aflat despre conceptul fiverr  – un marketplace cu servicii de cinci dolari. Mi  s-a părut foarte interesantă ideea şi după două zile deja rezervasem domeniul www.microjoburi.ro. Ştiam că trebuie să schimb ceva faţă de platforma originală, pentru că un preţ de cinci dolari nu ar fi avut succes în România. M-am hotărât la 50 de lei – o sumă suficient de motivantă pentru prestatorii de servicii, dar accesibilă pentru cumpărători. 50 de lei este doar preţul de pornire al serviciilor, la care se pot adăuga servicii opţionale. Deşi am achiziţionat domeniul în mai 2011, abia în septembrie 2012 am decis să realizez platforma. Acest lucru a durat fix o lună, iar în octombrie 2012 am lansat prima versiune a platformei”, spune Matache.

    Deşi investiţia în promovarea site-ului nu s-a recuperat însă, tânărul antreprenor are aşteptări mari pentru anul acesta: “În momentul de faţă avem peste 2000 de anunţuri şi peste 320 de microjoburi deja prestate din care 20% reprezintă comenzi mai mari de 50 RON. Pentru 2014 estimăm o creştere până la cel puţin 4500 de anunţuri, depăşirea numărului de 10.000 de utilizatori (momentan avem 5,500), cel puţin 2000 de comenzi până la sfârşitul anului din care 40% vor fi mai mari de 50 RON.”, notează Matache. “Modelul de revenue al platformei este prin comisionarea cu 12% a fiecărei tranzacţii.O altă metodă de monetizare este extraopţiunea de promovare a microjoburilor – aceasta costă 30 de lei pentru 30 de zile.”

    Cât despre conceptul de freelancing, Laurenţiu Matache susţine că acesta va ajunge în curând la fel de popular în România precum este şi în alte state. “Piaţa online şi fenomenul freelancing încep să ia amploare tot mai mult şi la noi în ţară, sunt foarte mulţi români pe site-urile de freelancing din afară. Profilul prestatorului din platforma www.microjoburi.ro este tânărul cu studii superioare cu vârsta între 18 şi 35 de ani. Adevărata provocare pentru microjoburi.ro este de a schimba mentalitatea şi de a-i educa pe cei care pot să presteze şi pot câştiga venituri din abilităţile lor. Din prisma cumpărătorilor, provocarea o reprezintă atingerea unui grad de încredere pentru a-i convinge să achiziţioneze online servicii şi, bineînţeles, să efectueze plata online.”

  • Cum se pot transforma contractele de închiriere în bombe cu ceas

    DOMNITORUL ALEXANDRU IOAN CUZA ESTE CEL CĂRUIA I SE DATOREAZĂ CODUL CIVIL DUPĂ CARE A FUNCŢIONAT ŢARA ÎN ULTIMA SUTĂ ŞI MAI BINE DE ANI. Deşi inovator pentru vremea sa, trecerea timpului a impus modificări. Iar în noua formă, recent adoptată, se pot regăsi capcane, spune Daniel Moreanu, director juridic al grupului Genesis Development. Grupul este cel mai important proprietar român de birouri din România, care deţine West Gate Park şi Novo Park; Moreanu coordonează departamentul juridic, care cuprinde şase oameni. El spune că noul Cod civil introduce o nouă instituţie, impreviziunea. Acesta se referă la faptul că toate contractele afectate de situaţii neprevăzute vor produce alte efecte decât cele stabilite iniţial de părţi. 

    Oficial, art. 1.241 din cod spune că „părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creşterii costurilor executării propriei obligaţii, fie datorită scăderii valorii contraprestaţiei. (2) Cu toate acestea, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei, instanţa poate să dispună: a) adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor; b) încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte. (3) Dispoziţiile alin. (2) sunt aplicabile numai dacă: a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului; b) schimbarea împre-jurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului; c) debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc; d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului”. Ce ascund aceste formulări?


    În cazul în care un contract de închiriere nu este tratat corespunzător, chiriaşul sau proprietarul pot ajunge în instanţă pentru a cere reducerea sau, după caz, mărirea chiriei. Or, evoluţia pieţei imobiliare, în sens pozitiv sau negativ, este aproape imposibil de estimat, punctează avocatul.

    Alţi specialişti mai spun că unele din problemele care se pot ivi în practică vor fi cauzate de interpretarea unor termeni de genul „caracter injust„, „împrejurări” sau „rezonabil”. Faptul că instanţele capătă libertatea de a dispune modificarea contractelor poate duce la lipsă de predictabilitate şi la crearea unei jurisprudenţe diferite.

    AMUZANT DIN PRIMA ZI. Dincolo de detaliile juridice, tânărul avocat, 31 de ani, se dovedeşte un vorbitor degajat şi glumeţ. Daniel Moreanu a urmat Facultatea de drept din cadrul Universităţii Bucureşti, iar aventura în domeniu a început încă din anul 4 de facultate. „Ţinteam să ajung magistrat, judecător, şi am avut un examen la drept comercial, care a fost foarte greu, şi am fost invitat în practică la David şi Baias, care este afiliată la PwC.”

    Sediul era aproape de facultate, în Piaţa Operei din Capitală, şi a acceptat. „A fost foarte amuzant în prima zi”, povesteşte el. A ajuns la sediul firmei la opt, era primul. „Nu era nimeni, în afară de o femeie de serviciu, care mi-a spus că oamenii vin abia pe la 9.30-10.„ Stagiul de practică a durat cam şase luni şi i-au plăcut atmosfera şi modul de lucru, dar şi colaborarea din cadrul echipei: oamenii întrebau, dezbăteau, „totul era foarte interesant din perspectivă juridică”.

    Or, în magistratură un astfel de mod de lucru nu prea există, fiecare judecător se preocupă de dosarele sale, iar asta i-a dat de gândit, spune Moreanu. La finalul facultăţii, în 2006, a primit mai multe oferte de muncă („cred că cinci”), dar a ales-o pe cea a casei de avocatură NNDKP. „A fost alegerea bună”, evaluează el.

  • Tânărul care la 30 de ani a ajuns brand manager al Jack Daniel’s: De frica zilei de mâine, românii beau mai puţin whisky

    Pe piaţa de whisky, estimată la 85 de milioane de euro pe an, Jack Daniel’s s-a impus pe poziţia fruntaşă în 2010, în plină criză economică, când obiceiurile de consum şi tendinţele erau date peste cap, iar alte categorii de produse începeau să „muşte” din piaţa whisky-ului.

    La un an de când are în grijă Jack Daniel’s în România, Cezar Gârbea spune despre piaţă că este încă în formare şi într-o permanentă schimbare. „Ultimii ani au dat puţin peste cap creşterea naturală a acestei categorii, fiind strâns legată de starea de spirit a românilor. Astfel, o piaţă care arăta o creştere promiţătoare s-a oprit din avântul pe care îl avea şi chiar a început să scadă odată cu reducerea încrederii românilor în ceea ce le va aduce ziua de mâine”, spune Cezar Gârbea.

    Tendinţa s-a reflectat atât în retail, unde a scăzut frecvenţa cumpărăturilor, cât şi mediul HoReCa, iar românii au început să ia în considerare şi alte băuturi, precum vodca, datorită versatilităţii acesteia, dar şi băuturi mai uşoare cum ar fi prosecco.

    La nivelul pieţei de spirtoase, whisky-ul este al patrulea sortiment în topul vânzărilor, după băuturile cu arome (rachiu), vodcă şi brandy, arată datele companiei de cercetare de piaţă IWSR. În această categorie, Jack Daniel’s se bate în principal cu J&B, Ballantine’s, Johnnie Walker sau Teacher’s.

    În România, marketingul Jack Daniel’s şi al vodcii Finlandia este realizat de către Brown Forman, în timp ce distribuţia este asigurată de către BDG Import.

    Comparativ cu alte state, piaţa locală de whisky este similară în ceea ce priveşte gradul de maturitate, spune Cezar Gârbea, diferenţele aparând în ceea ce priveşte restaurantele, barurile şi cluburile, unde există alt tip de consumator.

    „Dacă acum câţiva ani ieşitul în oraş însemna fie o bere cu prietenii, fie în club cu o sticlă de whisky şi de vodcă, acum consumatorii au evoluat foarte mult şi sunt foarte diferiţi, astfel încât nu mai există un tipar. Totodată devin mai sofisticaţi, la curent cu noile trenduri, caută evenimente şi locaţii care să le ofere ceva nou şi cred că, cel mai important, să le ofere o experienţă unică.”

    În aceste condiţii, jobul brand managerilor este să construiască o marcă pe termen lung, susţinută de o comunicare coerentă, adaptată realităţilor pieţei. În industria de whisky, importante sunt şi notorietatea internaţională, dar şi continuitatea în procesul de comunicare.

    Brand managerul pentru Jack Daniel’s este de părere că cea mai mare provocare în slujba sa este să facă alegerea corectă din punctul de vedere al comunicării pentru brand într-un mediu plin de alternative. Odată găsit mixul perfect, urmează un pas la fel de important, execuţia, care în cazul brandurilor premium, cum este Jack Daniel’s, poate face diferenţa între reuşită şi eşec.

    „Comunicarea bazată în bună parte pe BTL şi dependenţa de mediul on trade, HoReCa, fac ca opţiunile să fie nenumărate, dar fiecare are avantaje şi dezavantaje. Pe de altă parte, ar trebui ca aceste opţiuni să fie în linie cu ceea ce vrei tu ca brand să comunici şi să fie identificabil cu tine, dar nu într-un mod intruziv pentru consumator, ci într-unul natural.”

    Cum piaţa este departe de a fi matură, mai este loc pentru noi jucători, însă cei nou intraţi trebuie să-şi croiască drumul către consumatori având de înfruntat branduri vechi de sute de ani, care au avut timp să „înveţe„ cum să se promoveze şi au de asemenea experienţa anilor de creştere, dar şi de criză economică.

    „E nevoie de atenţie la detalii atât în conceperea strategiei pe următorii ani, cât şi la fiecare activare pe care o faci în piaţă (…) pornind de la a comunica cât mai fidel valorile brandului în ochii consumatorului şi până la ultimul şurub pus la un eveniment din cadrul Studio No. 7.”

  • A devenit antreprenoare după 16 ani petrecuţi în corporaţii: acum identifică abilităţile copiiilor încă de mici şi face bani din asta

    Mihaela Feodorof este una din eroinele Catalogului “200 cele mai puternice femei din business”, care va fi lansat în curând, şi ale galei “Woman în Power” .(19 martie 2014)

    “A venit la noi un tânăr, olimpic internaţional la informatică, însoţit de mama sa, medic. M-a surprins tristeţea lui şi, deşi de evaluările tinerilor se ocupă colegele mele, cu calificare de psiholog, l-am întrebat de ce e atât de trist. Am aflat că informatica, în care făcea de fapt performanţă, nu îi aducea satisfacţii şi nici nu ştia ce altceva ar putea face”, povesteşte Mihaela Feodorof.

    După ce tânărul a fost evaluat, s-a dovedit că are înclinaţii antreprenoriale; deşi era invitat să se înscrie la universităţi cu profil de informatică fără examen, el a ales să urmeze cursurile unei facultăţi de afaceri. Cu exemple de acest fel îşi descrie Mihaela Feodorof firma sa, numită iniţial Yourway, în care a investit în primă fază, pentru instrumente şi certificări, în jur de 10.000 de euro.

    Au urmat apoi sumele investite în formarea sa şi a celor trei angajaţi, în sediu şi în alte instrumente adăugate portofoliului, suma depăşind astfel 100.000 de euro. Iar Mihaela Feodorof a ales să separe cele două activităţi distincte, în platforme diferite: Performance way (destinată companiilor) şi Yourway (pentru tineri, adolescenţi şi copii). Firma are acum patru angajaţi, doi colaboratori, o cifră de afaceri de 100.000 de euro, iar antreprenoarea spune că „nu mi-am propus să duc acasă mai mulţi bani decât pe vremea când eram angajată, pentru că nu mâncăm cu mai multe guri”.

    În 2009, când împlinea 40 de ani, Mihaela Feodorof a ales să părăsească mediul corporatist, un fotoliu de director în domeniul resurselor umane şi siguranţa unei slujbe la BRD. „Plecarea a fost un exerciţiu care mi-a luat mai bine de un an, pentru a-mi fi limpede ce şi cum vreau să fac”, povesteşte ea. În cadrul BRD a lucrat 16 ani şi „din afară arăta ca un traseu profesional stagnat„, însă în realitate, spune ea, au fost două companii şi două trasee distincte. Pentru că în primii ani, până în 2000, BRD a fost prima bancă privată din România crescută sub cultură americană şi canadiană, iar la întoarcerea sa din concediul de maternitate instituţia financiară fusese deja preluată de francezii de la Société Générale.

    După încă şapte ani în cadrul băncii, ajunsese în punctul în care simţea nevoia unei schimbări. „A fost incredibil de greu să înţeleg că trebuie să ies din spaţiul de confort pentru a fi mulţumită”, povesteşte ea. A urmat un an de întrebări şi căutări. Îşi propusese să-şi dea demisia la finalul anului 2008, când deja se declanşase criza, dar efectele acesteia nu se făceau încă simţite în România. Cei foarte apropiaţi o îndemnau să se mai gândească, iar un nou termen impus a fost primăvara lui 2009; în primele luni din an s-a hotărât că nu-şi mai doreşte statutul de angajată şi că vrea, în continuare, să lucreze cu oamenii.

    În BRD, povesteşte ea, avea instrumentele necesare, bugete, libertate de acţiune, spre deosebire de multe alte companii din alte industrii, pentru că n-ar fi schimbat banca franceză pe o altă instituţie financiară. Şi apoi i-a devenit clar că nu vrea să mai fie niciodată angajată. „Privind în urmă, îmi dau seama că n-a fost deloc uşor. Dar îmi recăpătasem energia şi bucuria de a lucra„, povesteşte ea.
     

  • Producţia de componente în ţară şi exportul, ţintele Atelierelor Pegas în 2014

    “Am deschis discuţii avansate pentru internalizarea a cât mai multe componente din producţie în România şi suntem în stransă legătura cu un proiect de investiţie care urmeaza să dea drumul la prima facilitate de producţie de componente şi accesorii pentru biciclete şi echipament sportiv din ţara noastră în următorii trei ani.” a declarat Andrei Botescu, fondatorul Atelierelor Pegas, compania care a readus Pegas pe piaţa autohtonă. Investiţia despre care vorbeşte Botescu se ridică la câteva zeci de milioane de euro, iar Atelierele Pegas ar urma să ocupe o mare parte din capacitatea de producţie care va fi disponibilă în urma acesteia. 

    Cifra de afaceri a Atelierelor Pegas a crescut cu aproximativ 35% în 2013, potrivit estimărilor lui Botescu, de la 100.000 de euro în 2012. “Nu e o cifră care să se potrivească cu ritmul nostru asumat de creştere, dar ea reflectă mai mult reticenţa finanţatorilor de a ne facilita creşterea mai rapidă a producţiei şi extinderea reţelei de distribuţie”, spune proprietarul afacerii.

    În 2013, numărul de biciclete vândute a ajuns la aproape 1000, faţă de cele 600 din 2012.  De anul trecut, Atelierele Pegas asigură şi servicii de recondiţionare a modelelor Pegas vechi pentru cei care nu au bani să îşi ia una noua sau pentru colecţionari.

    “Modelele cu cel mai mare succes la public au rămas Strada 1 şi 2, cele două fiind reinterpretări ale bicicletei copilăriei pemtru mai multe generaţii de români, adaptate pentru adulţi în scopul generării unei experienţe de retrăire a copilăriei.”, explică Andrei Botescu preferinţele publicului în materie de biciclete realizate la Atelierele Pegas. Pe lângă cele două modele, primele asamblate în micul atelier din clădirea Ciclop, au lansat în 2013 o bicicletă pliabilă, un model Strada mai mic, dar şi o bicicletă mai actuală “un city bike foarte nervos”.

    In 2014, şi-au propus să ajungă la 2000 de biciclete produse şi vândute şi la un venit additional de 30% din recondiţionări şi accesorii. La anul însă, speră ca planurile de a produce zeci de mii speră să se concretize.

    “Am primit o comanda fermă de ordinul zecilor de mii de biciclete pentru care am şi realizat un design dedicat, dar ne-am blocat la partea de finanţare, pentru că ne lovim din ce în ce mai des de politica multinaţionalelor de a plăti la 60-120 de zile după ce au recepţionat marfa, iar noi avem nevoie de avansuri consistente cu cel puţin 4-6 luni înainte pentru a da drumul la producţia unor volume consistente”.

    Reticenţele investitorilor nu îi împiedică să lucreze la creşterea cererii potenţiale: numărul fanilor de pe pagina Pegas a crescut de la 30 000 în 2012 la 125 000 pâna la final de 2013. Lansarea unei platforme culturale de comunicare numită “Internetul poporului”, în care se arată “cum ar fi fost internetul în anii ‘80 dacă era descoperit de savanţii epocii Ceauşescu” este primul pas în extinderea pe pieţele europene. “Astfel vom asocia brandului nostru pentru notorietate externă elemente de “satiră retro-comunistă” care ne vor ajuta să comunicăm că românii şi-au depaşit complexele şi traumele provocate de acea perioadă, iar acum pot sa râdă cu poftă şi să ironizeze experienţele de atunci”., explică Andrei Botescu.


     

  • La 13 ani are propria lui afacere şi a făcut deja 100.000 de dolari

    O companie a început să producă roţile proiectate de Nicholas şi, într-un singur an, tânărul antreprenor a vândut produse de 100.000 de dolari. Nicholas Pinto a creat un website şi a promovat roţile la diferite evenimente, intrând repede în atenţia pasionaţilor din lumea întreagă, notează Huffingtonpost.com. Roţile proiectate de tânăr sunt mai durabile decât cele disponibile pe piaţă şi costă doar 30 de dolari.

  • Un tânăr din Oradea a lansat PRIMA PLATFORMĂ din România de tranzacţionare Bitcoin. Cum pot fi folosite monedele virtuale care nu sunt controlate de nicio autoritate

     Proprietarul platformei este Horea Vuşcan, vicepreşedinte al Partidului Verde şi antreprenor. El a afirmat că la finalul anului trecut a testat şi utilizat platforma.

    “Bitcoin este o monedă privată care a apărut în 2009. Are multe facilităţi, căci se transmite direct între oameni, fără intermediari care să impună costuri de tranzacţionare. Bitcoin este într-o piaţă liberă, necontrolată de niciun stat, preţul ei fiind dictat de cerere şi ofertă”, a spus Vuşcan într-o conferinţă de presă online.

    El a arătat că în urma creării unui cont personal utilizatorii platformei pot face tranzacţii şi transferuri din lei în bitcoin şi invers, o unitate de bitcoin având o valoare de circa 2.400 lei, şi a spus că până anul viitor nu va impune niciun fel de comisioane de tranzacţionare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea tânărului de 23 de ani care are o avere de opt milioane de lire sterline

    Fost agent imobiliar, Jamal Edwards câştigă milioane de lire sterline prin intermediul reclamelor de pe YouTube care îi întâmpină pe utilizatori după ce îi accesează videoclipurile.

    La început, producţia video a fost doar o pasiune, însă ea s-a transformat într-un business care a creat un imperiu media. Împreună cu 12 angajaţi, tânărul realizează clipuri pentru artişti din toate zonele muzicale, însă cei mai mulţi bani îi strânge de pe urma reclamelor online. A început să colaboreze cu YouTube doar după ce le-a demonstrat că producţia lui este 100% originală.

    Într-un interviu acordat pentru BBC, antreprenorul recunoaşte că acest succes i-a schimbat viaţa: „e plăcut să n-ai grija zilei de mâine, să duci o viaţă bună şi să-ţi poţi cumpăra lucruri, să poţi face cadouri apropiaţilor, dar nu banii sunt cei care mă motivează. Banii nu m-au schimbat, sunt aceeaşi persoană ca acum opt ani. Şi chiar dacă aş lua-o razna, prietenii şi familia ar avea grijă să mă readucă cu picioarele pe pământ”.

    Jamal Edwards şi-a câştitgat un loc important în acest mediu de business prin calitatea filmărilor şi seriozitatea faţă de artiştii cu care a colaborat.

    Numele lui a ajuns în atenţia multor personalităţi şi a fost numit ambasador al fundaţiei Prinţului Charles.

     

     

  • Portretul tânărului viitor pensionar

    O mare parte dintre tineri (68% dintre respondenţii cu vârsta între 18 şi 35 de ani) se văd retrăgându-se din activitate înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare (aşa cum este stabilită în prezent, la 63 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi), arată studiul ING. în acelaşi timp, referitor la modul în care ar vrea să îşi petreacă timpul după retragerea din activitate, imaginea pe care o au tinerii este în mod clar mai optimistă decât cea a respondenţilor cu vârsta peste 35 de ani. Astfel, jumătate se văd călătorind cel puţin o dată pe an în străinătate comparativ cu 39% dintre persoanele cu vârsta de 36-45 de ani, iar 62% cred că se vor ocupa de hobby-urile proprii, comparativ cu 57% dintre respondenţii din intervalul 36-45 ani. Doar 21% dintre tineri cred că vor fi nevoiţi să continue să lucreze pentru a-şi suplimenta veniturile aferente pensiei, comparativ cu 47% dintre respondenţii cu vârste între 36 şi 45 ani.

    Interesant de observat, aproape jumătate (49%) dintre tineri se consideră principalii responsabili pentru a avea un venit adecvat propriilor nevoi la momentul în care se vor pensiona, iar 12% cred că această principală responsabilitate revine angajatorilor lor. 39% dintre tineri apreciază că statul este cel care ar trebui să le asigure un nivel adecvat de venituri.

    Aproximativ 60% dintre respondenţii din segmentul de vârsta 18-35 spun că sunt interesaţi de ştirile privind tematica pensiilor, iar interesul creşte odată cu înaintarea în vârstă – aproape 80% dintre persoanele din categoria 36-45 ani declarând acest lucru. în acelaşi timp, tinerii cunosc problemele cu care se confruntă sistemul public de pensii, considerând în proporţie de 95% că este “riscant” să se bazeze exclusiv pe pensia pe care o vor primi de la stat, în principal din cauza schimbărilor ce pot surveni în privinţa vârstei de pensionare şi a cuantumului veniturilor asigurate. 87% dintre respondenţii cu vârste între 18 şi 35 de ani cred că valoarea pensiei de stat nu le va fi suficientă la momentul retragerii din activitate. De altfel, un sfert dintre tinerii care au participat la studiul ING se găsesc în prezent în situaţia de a-şi sprijini financiar părinţii sau alte rude apropiate cu o sumă de bani pe care le-o oferă lunar sau/şi plătind pentru ei diverse cheltuieli. Circa jumătate dintre persoanele pe care le susţin sunt pensionari.

    Totuşi, în privinţa acţiunilor pe care le întreprind pentru a-şi construi un viitor financiar aşa cum şi-l doresc se remarcă încă un decalaj important. Astfel, numai 12% reuşesc să economisească pentru pensie, chiar daca 54% dintre tineri şi-au propus să pună bani deoparte cu acest obiectiv – procent semnificativ mai mic decât cel înregistrat în intervalul de vârstă 36-45 de ani (de 71%). Priorităţile pe termen scurt şi mediu, mai tangibile şi urgente, sunt cele care “acaparează” economiile tinerilor, puţin peste jumătate (52%) dintre ei declarând că reuşesc să pună lunar deoparte cel puţin 10% din venit pentru obiective diverse.

    În ceea ce priveşte participarea la sistemul de pensii administrate privat (P2), 33% dintre tineri au declarat ca ştiu exact care este contribuţia lunară la fondul de pensii, comparativ cu 43% dintre persoanele de peste 36 de ani, iar 34% dintre tineri (versus 40% dintre persoanele peste 36 de ani) ştiu câţi bani au acumulat în contul individual de pensie privată obligatorie. în acelaşi timp, peste 80% dintre tineri înţeleg „mecanismul de funcţionare” a sistemului privat de pensii, respectiv faptul că fondurile care se acumulează din contribuţii în conturile individuale le aparţin şi se vor întoarce la ei în viitor, neredistribuindu-se actualilor pensionari (procent relativ similar celui înregistrat pentru intervalul de vârstă 36-45 de ani).

     „Generaţia Y, a tinerilor născuţi între 1980 şi 1995, este o generaţie dornică să găsească un echilibru între viaţa personală şi cea profesională, iar acest lucru se reflectă şi în optimismul şi lejeritatea cu care privesc momentul retragerii din activitate. Vedem, în acest studiu, un tânăr care îşi doreşte să se pensioneze cât mai devreme, să îşi petreacă vârsta a treia cât mai dinamic şi preocupându-se de propriile pasiuni, dar totodată încă destul de neimplicat şi inactiv în a economisi individual pentru a putea avea stilul de viaţă dorit. Acelaşi decalaj îl remarcăm şi în practică, privind la procentul tinerilor care au o pensie facultativă în portofoliul ING Asigurări de Viaţă: doar 20% dintre clienţii noştri au sub 35 de ani. Pentru a putea deveni realitate, aceste planuri trebuie însă să fie susţinute de un demers individual de economisire, care să înceapă cât mai din timp, deoarece astfel efortul necesar pentru a-şi asigura nivelul de trai dorit la pensie va fi mai redus iar suma disponibilă va fi mai importantă”, spune Marius Popescu, director general ING Asigurări de Viaţă.

     

    * tineri cu vârsta între 18 şi 35 de ani.