BusinessMagazin

Tag: fabrica

  • Valer Blidar, Astra Vagoane: Desfiinţarea şcolilor profesionale, cea mai mare greşeală

    Cea mai mare greşeală a Ministerului Educaţiei a fost desfiinţarea şcolilor profesionale, pentru că industria românească are nevoie de meseriaşi, care în prezent sunt foarte greu de găsit, spune Valer Blidar, care controlează fabrica Astra Vagoane Călători din Arad.

    În fabrica lucrează în prezent 600 de muncitori, dar 80% din aceştia au vârste de peste 55 de ani.

    “În piaţă nu găsim forţă de muncă specializată, de aceea pregă¬tim oamenii în cadrul şcolii profesionale pe care am reuşit să o deschidem anul trecut, după opt ani de încercări. Noi le plătim studiile tinerilor pentru trei ani, îi şi cazăm iar după ce termină şcoala profesională va trebui să lucreze timp de cinci ani în fabrica noastră”, a spus Valer Blidar.

    El a precizat că un sudor, electrician sau lăcătuş primeşte un salariu de început de 2.000 de lei brut şi poate ajunge la 4.500-5.000 de lei salariu brut în câţiva ani.

    Astra Vagoane a livrat aproape 100 de vagoane de călători. 

  • Unul dintre cel mai bine păzite secrete din România: cât costă o Dacia la poarta fabricii?

     Preţul de producţie al unui automobil Dacia produs la Mioveni este aproape la jumătate faţă de cel de la dealer, în condiţiile în care acesta nu include costurile legate de transport şi marketing.

    Automobile Dacia, compania care controlează uzina grupului Renault de la Mioveni, a înregistrat anul trecut venituri în valoare 10,279 miliarde de lei din vânzarea a 339.233 de autoturisme, potrivit raportului de gestiune al companiei.

     Astfel, „la poarta fabricii“ preţul mediu al unui autoturism Dacia, din gama Logan, Logan MCV, Sandero şi Duster este de 30.300 de lei sau 6.800 de euro.

    Spre comparaţie, preţul mediu de piaţă urcă spre 15.000 de euro cu TVA, în condiţia în care jumătate din producţie este reprezentată de Duster, al cărui preţ urcă inclusiv la peste 18.000 de euro, cât costă echiparea de top, pentru care există şi cererea cea mai mare

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Revelaţia antreprenorului de 37 de ani care exportă jumătate din brânzeturile produse într-o fabrică din Alba

    Şeful fabricii de lactate Unilact are 37 de ani, iar în momentul în care au fost puse bazele Unilact era licean; spune că niciodată tatăl său, fondatorul Unilact, nu i-a spus că se aşteaptă să se implice în afacere. Aşa că tânărul, căruia îi plăcea de mic să meşterească („Şi acum îmi place, dar nu mai am timp“), a dat admitere la Politehnică, la Cluj, şi a intrat printre primii, gândindu-se că i se potriveşte domeniul. Când era student în anul III au apărut reţelele „de cămin“, jocurile în reţea, cu grafică bună, iar pe colegii săi nu-i mai dezlipea nimeni de calculator; „mie asta nu mi-a plăcut. Nu puteam să stau toată ziua la calculator. Nu eram chiar aşa de pasionat“. Spune că a mai mers la facultate în anii IV şi V doar pentru a termina o treabă începută, iar la terminarea studiilor a început o afacere cu scări de interior; lucra cu constructori, arhitecţi şi câţiva tâmplari.

    „Câştigam bani frumoşi, am prins perioada de boom în construcţii, dar am încheiat în 2008, când nu numai că nu mai plătea nimeni pentru scări de interior, dar nu puteau să-şi termine casele.“ Aşa că s-a concentrat doar pe fabrica de brânză, a cărei activitate o coordona din 2003, când tatăl său l-a rugat să se ocupe de construcţie. „Am preluat eu proiectul de construcţie, cu fonduri SAPARD, al doilea din regiunea Centru-Nord; erau unii pionierii pionierilor, cu o livadă de pomi în Mureş. Nu ştia nimeni nimic, nici legislaţie, nu aveau răspunsuri la nicio întrebare – pentru orice era nevoie să sune la Bucureşti.“ La terminarea fabricii, tatăl său i-a propus să se ocupe în continuare de activitatea acesteia şi a acceptat. Fabrica produce brânzeturi într-o localitate rurală din Alba, iar afacerea s-a dezvoltat de la an la an şi a ajuns în 2015 la vânzări de 14 milioane de lei şi profit de 1,8 milioane de lei, 60 de angajaţi şi jumătate din vânzări peste hotare. În 2015, Unilact a raportat şi o creştere cu 87% a exporturilor comparativ cu anul anterior. Astfel, dacă în 2014 vânzările de peste hotare s-au situat la 3,2 milioane de lei şi 255 tone, în 2015 acestea au ajuns la peste 6 milioane de lei şi 465 tone de produse. În acest moment, Unilact comercializează pe piaţa locală şi externă, sub brandurile Pachet de Acasă şi De la Ferma.

    „În zece ani aş vrea să vad afacerea noastră în forma ei finală, gata, aşa cum doar visez acum. Aş vrea să merg la fermă şi să văd totul perfect funcţional, oameni care fac lucrurile bine fără să se străduiască, din instinct. Bineînţeles că aş vrea să fie profitabilă şi peste zece ani, dar aş vrea să păstrăm dimensiuni relativ reduse ale afacerii. Mi-ar plăcea ca afacerea noastră să treacă la următoarea generaţie profitabilă, simplă şi frumoasă.“

  • A pornit la drum ca o simplă muncitoare într-o fabrică. Anul trecut a devenit cea mai bogată femeie din China. Cum a reuşit

    Zhou Qunfei a fondat Lens Technology, o companie producătoare de ecrane pentru telefoane mobile şi tablete care a ajuns în prezent la vânzări de 2,35 miliarde de dolari şi peste 80.000 de angajaţi, potrivit presei internaţionale. Cândva o simplă muncitoare în fabrică, Zhou Qunfei a devenit anul trecut cea mai bogată femeie din China, cu o avere estimată la 7,8 miliarde de dolari.

    Mult timp aflată în umbră, Qunfei a devenit cunoscută publicului larg după listarea la bursă a companiei sale, în martie 2015. Aceasta a înregistrat atunci o creştere spectaculoasă a acţiunilor, de peste 300%, la debutul pe piaţa de capital. Mai mult decât averea sa impresionantă, evoluţia carierei sale are o poveste demnă de filmele hollywoodiene.

    Zhou Qunfei a fost ultimul dintre cei trei copii ai unei familii sărace din provincia chineză Hunan. Mama sa a murit când ea avea doar cinci ani, iar tatăl său, un fost soldat, era parţial orb şi cu o mână accidentată. Aşadar, condiţiile au determinat-o să muncească cot la cot cu tatăl său şi cei doi fraţi în agricultură şi creşterea animalelor, în principal pentru subzistenţă. În tot acest timp, Zhou a fost singura dintre fraţi care a urmat liceul, reuşind să fie şi un elev model, după spusele profesorilor săi. La 16 ani tânăra s-a mutat în Shenzen, cu familia unchiului său, într-o zonă cu economie dezvoltată, unde avea posibilitatea să muncească în timpul studiilor. A urmat cursurile Universităţii din Shenzen, iar în acelaşi timp şi-a căutat de muncă prin împrejurimile acesteia. A devenit astfel specialistă în contabilitate, operaţiuni pe calculator şi şi-a luat şi licenţa pentru conducerea vehiculelor utilitare. Singurul său regret este acela că nu a învăţat engleza.

    Deşi a visat întotdeauna să devină designer de modă, Zhou Qunfei a fost nevoită la un moment dat să lucreze într-o mică fabrică de ceasuri, unde era plătită cu 180 de yuani pe lună. Nemulţumită de condiţiile de muncă, după trei luni a decis să-şi dea demisia, expunând motivele, însă cu o atitudine recunoscătoare, fapt care l-a determinat pe şeful său să o avanseze.

    Totuşi, la doar 22 de ani, în 1993, Zhou Qunfei a decis să îşi deschidă propria companie cu bani economisiţi, aproximativ 3.000 de dolari, împreună cu fratele, sora sa şi doi veri. La începutul afacerii lor, au lucrat dintr-un apartament. Mica sa firmă promitea clienţilor ecrane de ceas de înaltă calitate – pe baza învăţăturilor câştigate de antreprenoare în fabrică. A dat lovitura în 2001, când compania sa a câştigat un contract pentru realizarea ecranelor de telefoane mobile pentru gigantul electronic TCL Corporation.

    În 2003, când încă mai producea şi ecrane pentru ceasuri, compania lui Zhou a primit o solicitare din partea Motorola pentru a realiza ecranul noului lor telefon, într-o perioadă de tranziţie de la ecranele de plastic la cele de sticlă. În acest context, antreprenoarea a pus bazele companiei Lens Technology – numită strategic, pentru clienţii care ar căuta pe internet „lens“. Din acel an compania a început să primească diverse solicitri de la producători de telefoane precum HTC, Nokia şi Samsung Electronics.

    După producerea ecranului pentru noul şi popularul iPhone, în 2007, compania a devenit unul dintre marii jucători pe această piaţă. În prezent, Lens Technology produce ecranele touch screen pentru Apple, Samsung sau Huawei. Aproximativ 75% din veniturile sale venind de la Apple şi Samsung. În aprilie 2015, compania avea circa 60.000 de angajaţi, 32 de fabrici şi avea în plan să realizeze peste un miliard de ecrane de sticlă. În martie acelaşi an, aniversând 22 de ani de la înfiinţarea primului său start-up, Lens Technology a fost înscrisă la bursa din China.

    Preţul de vânzare a crescut cu până la 44% în prima zi şi, ulterior, cu 10% pe zi, timp de 13 zile, din 19 martie până în 2 aprilie. În timpul lansării ofertei publice iniţiale din 2015, averea lui Zhou – care deţine 87,8% din acţiuni – a crescut cu 452%, detronând-o pe Chen Lihua, cea mai bogată femeie din China. De asemenea, Zhou Qunfei se află pe lista celor mai bogate femei din lume care şi-au făcut singure averea şi una dintre cele mai bogate femei din industria tehnologică.

    Zhou Qunfei a fost căsătorită cu fostul său şef, cel al fabricii unde a lucrat în adolescenţă, cu care are o fiică ce studiază în străinătate. În 2008 s-a recăsătorit cu Zheng Junlong, un fost coleg din aceeaşi fabrică, ce în prezent se află în boardul Lens şi deţine 1,4% din acţiunile companiei. Cei doi au împreună un fiu de şapte ani şi locuiesc în reşedinţa de 27 de milioane de dolari din Hong Kong. Deşi spune că munca este hobby-ul său principal, Zhou este pasionată de alpinism şi ping-pong. Povestea vieţii sale a devenit o sursă de inspiraţie pentru milioane de muncitori din China, cărora în fiecare interviu acordat Zhou le dezvăluie că marele său secret a fost dorinţa continuă de a învăţa.
     

  • Studiu de caz: Salamul de Sibiu a câştigat lupta cu piaţa

    CONTEXT:

    Piaţa internă a preparatelor din carne crud-uscatele au o pondere în volum mai mică de 7% în categoria produselor din carne, respectiv puţin peste 12 procente în valoare. În afacerea SALBAC, una din firmele care alcătuiesc grupul Agricola, grupa de produse crud-uscate reprezintă aproape 54% din punct de vedere al volumelor vândute şi aproximativ 79% ca pondere în cifra de afaceri.

    DECIZIE:

    Anul trecut, Agricola avea cereri mai mari decât capacitatea de producţie a Salamului de Sibiu, astfel încât s-a luat decizia de a investi în suplimentarea liniilor de producţie. La 1 august 2015, a fost demarat un proiect de investiţii în valoare de 20 de milioane de lei, din care jumătate fonduri proprii, iar restul credit bancar. Concret, a fost construită o nouă clădire, cu o suprafaţă desfăşurată de circa 5.000 mp lângă fabrica existentă. La începutul acestei toamne liniile de producţie au fost inaugurate, iar volumele produse pot creşte cu 1.000 de tone.

    EFECTE:

    Previziunile companiei arată că la finalul acestui an vânzările Agricola de produse crud uscate vor ajunge la 2.570 de tone, din care mai mult de jumătate (1.350 de tone) reprezintă vânzările de Salam de Sibiu. Angelica Şmil, director general al Salbac, mizează pe creşterea vânzărilor cu 10% în următorii trei ani. „Totodată, volumele suplimentare dezvoltate vor compensa treptat costurile investiţiei, astfel încât să menţinem un nivel de profitabilitate comparabil cu cel actual. Până la sfârşitul lui 2018 estimăm creşteri ale cotei de piaţă, mai precis că vom atinge 25% cotă de piaţă în valorare şi 21% în volum.“

    Creşterea puterii de cumpărare, scăderea TVA, plusurile din conturile de salarii şi, în general, atitudinea optimistă a consumatorilor se oglindesc fidel pe rafturile magazinelor. Aşa cum în perioada de criză consumatorii au fost mai cumpătaţi şi au migrat spre produse mai ieftine, acum se îndreaptă, din nou, spre gamele premium. Ca urmare, Agricola a investit 20 de milioane de lei pentru creşterea capacităţii de producţie a Salamului de Sibiu, poziţionat în segmentul premium.

    În strategia de investiţii a Salbac, producător de salamuri din cadrul grupului de firme Agricola, extinderea capacităţii de producţii era plan pentru 2017. Totuşi, la finalul lui 2014 „am fost puşi în postura de a nu putea onora toate comenzile solicitate de piaţa din România, iar pentru a dezvolta o relaţie de export nici nu putea fi vorba“, spune Angelica Şmil, director general al Salbac.

    A devenit evidentă nevoia de a devansa investiţiile programate pentru 2017, iar directorul general al fabricii de salamuri a obţinut undă verde pentru a grăbi acest proiect. Angelica Şmil sublinia, în vara anului trecut, că „nu este importantă atât cantitatea, cât faptul că pierdem cotă de piaţă“ şi, completa ea, accelerarea investiţiei permitea menţinerea companiei în poziţia de lider de piaţă.

    În luna august a anului trecut a început construcţia unei noi clădiri, cu o suprafaţă desfăşusrată de 5.000 mp, lângă fabrica existentă, cu un buget de 20 de milioane de lei – 10 milioane de lei fonduri proprii şi 10 milioane de lei din credit bancar. La începutul toamnei noile capacităţi de producţie au fost inaugurate, volumele produse vor putea creşte cu 1.000 de tone pe an. Angelica Şmil se aşteaptă ca până la finalul acestui an, vânzările de salamuri crud uscate produse de Agricola să ajungă la 2.750 de tone, din care mai mult de jumătate (1.350 de tone) reprezintă Salamul de Sibiu. Aceste cifre sunt de şapte ori mai mari decât volumele vândute în urmă cu şapte ani, explică reprezentanta Salbac. În termeni de cotă de piaţă această investiţie echivalează, în opinia Angelicăi Şmil, cu o creştere de 5-6% în trei ani.

    Tot ea detaliază că în afacerea Salbac, grupa de produse crud-uscate reprezintă aproape 54% ca volume şi aproximativ 79% ca pondere în cifra de afaceri; compania deţine o cotă de piaţă de 7% în volum şi 12% în valoare din piaţa internă a preparatelor crud-uscate. Piaţa preparatelor din carne a ajuns în 2015 la o valoare de circa 4 miliarde lei, grupa produselor crud-uscate contribuind cu aproape 500 de milioane de lei. „Noi estimăm pentru 2016 o creştere de circa 5% a pieţei preparatelor de carne, respectiv o creştere de 8% pentru crud-uscate“, afirmă Angelica Şmil. Până la finalul lui 2018, reprezentanta Salbac se aşteaptă ca firma să ajungă la o cotă de piaţă în valoare de 25% şi 21% în volum.

    Produsul vedetă al companiei este Salamul de Sibiu, care realizează mai mult de jumătate din cifra de afaceri (51%) a Salbac, iar în volum reprezintă 27% din producţie. Vânzările anuale de Salam de Sibiu (produs de mai multe companii, între care Aldis, Reinert, Salsi şi Scandia România) pe piaţa internă ajung la 1.500 de tone, în 2016 înregistrându-se o creştere de aproximativ 20% faţă de 2015.

     

  • Grupul turc Arcelik numeste un nou CEO la Arctic

    Executivul turc Nihat Bayız preia conducerea operaţiunilor Arctic, cel mai mare producător local de electrocasnice din România, in locul lui Hasan Ali Yardimci, care a fost numit în funcţia de preşedinte al Beko SUA după un mandat de doi ani.

    Producătorul Arctic, cu afaceri de circa 400 de milioane de euro, deţine o fabrică de frigidere şi congelatoare la Găeşti în judeţul Dâmboviţa. Compania este deţinuta de grupul turc Arcelik. Cel mai puternic brand al grupului este Beko, însă în România turcii au şi brandul Arctic, cu o vechime de peste jumătate de secol.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Faurecia inaugurează o nouă fabrică în România, în urma unei investiţii de 12 milioane de euro. În 2016, 280.000 de maşini vor fi echipate cu tapiţerii produse la Râmnicu Vâlcea

    Faurecia a inaugurat astăzi o fabrică de tapiţerii auto cu o suprafaţă totală de 12.000 m2 ce poate deservi un număr de 2000 de angajaţi, arată un comunicat al companiei.

    În prezent, cei 1.200 de angajaţi produc tapiţerii textile şi de piele pentru unii dintre cei mai importanţi producători mondiali din industria auto, precum Peugeot, Renault şi branduri Volkswagen. Materialele din care sunt realizate cele peste 500 de tipuri de tapiţerii sunt achiziţionate în proporţie de 75% de la furnizori locali. În 2016, 280.000 de maşini vor fi echipate cu tapiţerii produse la Râmnicu Vâlcea.

    „Datorită experienţei noastre de succes în România, am decis să investim 12 milioane de euro la Râmnicu Vâlcea în cea mai modernă fabrică a grupului. Investiţia a generat peste 700 de noi locuri de muncă. Pentru perioada următoare obiectivele noastre sunt creşterea capacităţii de producţie pentru a livra 280.000 de tapiţerii în acest an şi recrutarea a 600 noi angajaţi până în 2017” a declarat Hagen Wiesner, Executive Vice President, Faurecia Automotive Seating.


    „Având în vedere importanţa contribuţiei angajaţilor noştri la creşterea Faurecia România, suntem preocupaţi să le oferim condiţii optime de muncă şi să le punem la dispoziţie programe de calificare personalizate. În acest moment, resursele noastre sunt direcţionate către atragerea şi instruirea noilor angajaţi pentru a putea asigura o creştere sustenabilă pe termen lung” a declarat Mircea Bucur, General Manager Tălmaciu şi Vâlcea, Faurecia Automotive Seating.

    Noua fabrică Faurecia de la Râmnicu Vâlcea se alătură fabricii de la Tălmaciu (Scaune auto), Craiova (Tehnologii de Control a Emisiilor), Piteşti (Sisteme de Interior). În toate cele 4 fabrici ale grupului din România activează peste 3000 de angajaţi, care au generat în 2015 vânzări totale de 203 milioane de euro şi 119 milioane de euro în prima jumătate a anului 2016.

  • Compania GreenFiber Internaţional investeşe 35 de milioane de euro într-o fabrică de fibră sintetică în România

    Compania care va produce circa 30.000 de tone de fibră sintetică pe an îşi propune o nouă investiţie pentru dublarea capacităţii din Urziceni până în anul 2018. La finalizarea proiectului, capacitatea totală de producţie a GreenFiber International va fi de 113.000 de tone pe an, însumând şi operaţiunile celorlalte două fabrici din Buzău şi Iaşi. Noua fabrică din Urziceni va avea activitate permanentă, fiind create locuri de muncă pentru locuitorii oraşului, precum şi pentru cei din localităţile învecinate. La finalizarea proiectului din Urziceni, GreenFiber va avea peste 1000 de angajaţi în România. 

    „În perioada 2013 – 2015, am investit 23 milioane de euro, parte din sumă mergând către crearea unei infrastructuri funcţionale de colectare pentru creşterea volumului deşeurilor PET curate şi necontaminate”, a declarat Clement Hung, CEO al companiilor din Green Group. Chiar şi aşa, din cauza lipsei infrastructurii municipale de colectare din România şi pentru că nu ajung suficiente cantităţi de PET în fabrică, 55% din materia primă o importăm din Europa. Totodată, avem în vedere o investiţie în Orientul Mijlociu, care să acopere deficitul de resurse din piaţa europeană, a adăugat CEO-ul.

    GreenFiber vinde fibra sintetică în principal către export, în ţări precum Germania, Italia, Danemarca, Republica Cehă, Belgia, Slovenia, Turcia şi Ungaria. Cei mai importanţi clienţi sunt companii din industria auto, care folosesc fibra în componenţa textilelor de interior ale maşinilor sau pentru sistemele de filtrare. Totodată, fibra este materie primă pentru industria de igienă, intrând în componenţa umpluturilor de scutece de bebeluşi, a şerveţelelor umede sau a plasturilor. Se mai foloseşte în industria produselor de mobilier, ca şi umpluturi pentru canapele, perne sau pilote, cât şi în construcţii, pentru panouri de izolaţie, membrane de acoperişuri sau membrane geotextile.

    Prima fabrică GreenFiber locală a fost lansată în 2005 la Buzău, urmată de fabrica de la Iaşi, în 2007, care a fost dezvoltată pe platforma industrială a fostei Terom Iaşi. GreenFiber produce astăzi de 10 ori mai mult, dar a marcat şi începutul unei perioade moderne în care resursele naturale, petrolul, ca materie primă, au fost înlocuite cu deşeurile ca resursă regenerabilă. GreenFiber va continua investiţiile în dezvoltarea capacităţilor de producţie, vizând poziţia de lider mondial în producţia de fibră sintetică din material reciclat.

     

  • Francois Hollande la fabrica Airbus din Braşov: Dacă România ar cumpăra elicoptere făcute în Braşov am fi foarte fericiţi

    Preşedintele francez Francois Hollande a spus că investiţia în fabrica de elicoptere Airbus de la Braşov este una benefică atât pentru România, cât şi pentru Franţa şi că acesta este un proiect cu potenţial în ceea ce priveşte vânzările.

    Preşedintele francez Francois Hollande a spus că investiţia în fabrica de elicoptere Airbus de la Braşov este una benefică atât pentru România, cât şi pentru Franţa şi că acesta este un proiect cu potenţial în ceea ce priveşte vânzările.

    „ Acesta este un proiect franco-român, unul european şi îi felicit pe colegii din Germania care au participat la ambiţia noastră (…). Locurile de muncă create aici nu sunt în detrimentul celor din Germania, Franţa sau din alte ţări europene. Crearea de locuri de muncă aici va conduce la crearea altor locuri de muncă în Franţa”, a declarat Hollande prezent la inaugurarea fabricii Airbus din judeţul Braşov, care va crea 350 de locuri de muncă.

    Citeşte mai multe pe www.zf.ro

  • La 16 ani lucra într-o fabrică iar acum este una dintre cele mai bogate femei din lume

    Cu o avere estimată la 6,3 miliarde de dolari, Zhou Qunfrei este cea mai bogată femeie din China fiind clasată şi pe locul 18 în rândul miliardarilor chinezi.

    Antreprenoarea chineză Zhou Qunfrei, în vârstă de 46 de ani, a înfiinţat şi dezvoltat afacerea Lens Technology, producător de ecrane touch. După listarea companiei la Shenzhen ChiNext în martie 2015, averea ei netă a fost evaluată la 10 miliarde de dolari, fiind astfel cea mai bogată femeie din China.

    Ea s-a născut într-o familie săracă, fiind al treilea copil al familiei. Înainte de naşterea sa, tatăl său, fost soldat, a pierdut un ochi şi un deget într-un accident de muncă. Pentru a-şi întreţine familia împletea coşuri şi scaune din bambus şi repara biciclete. În copilărie, Qunfrei, care şi-a piedut mama la vârsta de cinci ani, participa la creşterea animalelor pentru a ajuta familia. Deşi era o elevă apreciată şi singura din familie care a mers la şcoală, la vârsta de 16 ani ea a renunţat la studii pentru a se muta la familia unchiului Spu, în Shenzhen.

    În mod deliberat, a ales să lucreze la companii aflate în preajma Shenzhen University, pentru a putea merge la cursuri. A studiat multe materii şi a declarat că regretă că la acea vreme nu a ales să înveţe engleza.

    Deşi visa să ajungă creatoare de modă, Zhou Qunfrei s-a angajat într-o fabrică care producea piese pentru ceasuri, iar la 22 de ani, cu cei 3.000 de dolari pe care îi economisise cu dificultate şi-a înfiinţat propria firmă, dorind să realizeze lentile de ceas de calitate bună. Un văr a încurajat-o să ia această decizie, iar primii angajaţi au fost fratele şi sora sa, cumnata şi cumnatul, şi doi veri; sediul firmei era un apartament cu trei camere. Afacerea a crescut pas cu pas iar moentul hotărâtor a fost cel în care a semnat un contract pentru producţia de ecrane pentru telefoane pentru gigantul chinez TCL Corporation, cu activităţi în domeniul producţiei de electronice.